ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11660/118/2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații B.T.F. și B.V., în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a acestora. Au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Împotriva încheierii au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.T.F. și B.V., solicitând lăsarea lor în stare de libertate, sens în care au motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.T.F. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen. și pe B.V. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen. Totodată, se reține că inculpații au fost arestați preventiv la data de 22 iulie 2010, în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunii și modul în care aceasta a fost săvârșită.

În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpații B.T.F. și B.V. au fost condamnați chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani și respectiv 4 ani închisoare. Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc.

pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.T.F. și B.V. împotriva încheierii de ședință din data de 23 august 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale, cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 11660/118/2010. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2012.