ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 23 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11660/118/2010, Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații B.T.F. și B.V., în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a menținut arestarea preventivă a acestora.

Au fost respinse, ca nefondate,

cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Împotriva încheierii au declarat

recurs, în termen legal, inculpații B.T.F. și B.V., solicitând lăsarea lor în

stare de libertate, sens în care au motivat că se impune revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursurile declarate sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012, Tribunalul

Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.T.F. la o pedeapsă

rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.

a) și i) C. pen. și pe B.V. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen.

Totodată, se reține că inculpații au

fost arestați preventiv la data de 22 iulie 2010, în cursul urmăririi penale,

instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La acest moment procesual, în dosar

sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării

preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina

inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă

presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un

impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunii și modul

în care aceasta a fost săvârșită.

În ce privește durata arestării

preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a

depășit termenul rezonabil, iar inculpații B.T.F. și B.V. au fost condamnați

chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani și respectiv 4

ani închisoare.

Ca atare, subzistând temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea

inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive,

încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații-recurenți

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.T.F. și B.V. împotriva încheierii de ședință din data

de 23 august 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale,

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 11660/118/2010.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 septembrie 2012.