ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr.

116/P din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța – Secția Penală și

pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.C.

și M.D.M. împotriva sentinței penale nr. 235 din 7 iunie 2011 a Tribunalului

Constanța.

A fost menținută

măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țare, până la soluționarea

definitivă a cauzei.

Inculpații au fost

obligați conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 235 din 7 iunie

2011 a Tribunalului Constanța în dosarul penal nr. 13673/118/2010 s-a dispus

respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpații

C.C. și M.I.M. din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 20 rap.

la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

- art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 6

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor

calificat.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 921 din 19 mai 2009 a

Judecătoriei Medgidia, pe care a alăturat-o pedepsei aplicate prin prezenta, în

final, executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

Pedeapsa a fost

executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.

A fost menținută

măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea

din data de 15 martie 2011, până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă în

căile de atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.

În baza art. 20 rap.

la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

- art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.M. la pedeapsa de 4

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat.

În baza art. 85 C.

pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1296 din 22 iunie 2010 a Judecătoriei

Medgidia, definitivă la data de 13 iulie 2010 și s-a constatat că infracțiunea

reținută prin această sentință este concurentă cu infracțiunea reținută prin

prezenta.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare

cu pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. În final va

executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

Pedeapsa va fi

executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului M.I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din data

de 15 martie 2011, până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă în căile de

atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.

S-a luat act că

partea vătămată G.G.Z. a renunțat la pretențiile civile, la termenul din data

de 17 mai 2011.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați

inculpații C.C. și M.I.M., la plata în solidar a sumei de 3.210 lei, către

partea civilă S.O.T.R.M. Eforie Sud, reprezentând cheltuieli de spitalizare

ocazionate de internarea părții vătămate G.G.Z.

S-a luat act că

Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 189 C.

proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în

favoarea Baroului Constanța a sumei de 300 lei pentru doamna avocat D.M. și 300

lei pentru doamna avocat P.E., onorariu apărător din oficiu din faza de

urmărire penala.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaților C.C. și M.I.M., la plata a

cate 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 21

noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, inculpații C.C. și M.I.M., însoțiți și de

alți tineri, s-au deplasat cu mașina aparținând celui din urma inculpat, pe

raza satului Pietreni, cu intenția de a ajunge la discoteca.

În același interval

de timp, partea vătămată G.G.Z. a plecat cu caruta, însoțit fiind de T.F.C. și

S.C.N. spre locuința lui S.M. din localitatea Pietreni, pentru a cumpăra un

cal. Întrucât nu știa exact unde locuiește, a oprit la o casa unde a strigat și

a ieșit o persoana care s-a oferit să-i îndrume, însoțiți fiind și de un

lucrător al Politiei Comunitare ce se afla cu autoturismul din dotarea politiei

în aceeași zona.

Când a ajuns în

apropierea locuinței lui S.M., partea vătămată G.G.Z., a sesizat ca a oprit o

mașina pe partea dreapta, din care au coborât aproximativ 8-9 persoane, printre

acestea recunoscându-i pe inculpații C.C. și M.I.M.

A auzit niște

înjurături, iar unul din grup i s-a adresat „ De cand te asteptam noi!” și

atunci a coborât din caruta pentru a sta de vorba cu acei tineri, insa M.I.M. s-a

postat în fata acestuia și a folosit un spray lacrimogen, apoi inculpatul C.C.,

motivat de o stare conflictuala mai veche, l-a lovit cu o toporișca în zona

capului, de unde a început să-i curgă mult sânge, nu înainte de a încerca sa

pareze lovitura cu brațul stâng, care a fost fracturat.

Partea vătămată a mai

fost lovita cu pietre și cu alte corpuri contondente, așa cum reiese și din

actul de constatare medico-legala din 22 decembrie 2009 emis de Serviciul de

Medicina Legala Constanta care atesta ca partea vătămată G.G.Z. a suferit

fractura antebraț stâng 1/3 proximala cubitus, fractura 1/3 distala pumn dr.TCF

acut închis, traumatism cranio-facial acut deschis prin agresiune, plăgi tăiate

frintale de cca. 7 cm suprasprancenos dr. de cca. 7 cm.

Văzând amploarea

incidentului și numărul participanților, lucrătorul de politie din cadrul

Politiei Comunitare, C.S. a plecat din zona.

După incident,

inculpații și ceilalți ocupanți au plecat cu autoturismul spre discoteca, iar

în autoturism cei doi au avut o discuție din care se desprindea ideea ca partea

vătămată nu a pățit mare lucru.

Partea vătămată G.G.Z.

a fost găsit inconștienta de S.M., care locuia în apropiere și care auzind

zgomote și țipete a ieșit să vadă ce s-a întâmplat, apoi găsind telefonul părții

vătămate, la cererea acesteia, i-a anunțat soția, apoi a fost transportata la

spital.

În faza de urmărire

penala partea vătămată a formulat plângere penală, în care arata ca M.I.M. avea

spray paralizant în mana, cu care l-a și stropit iar C.C. l-a lovit cu o toporișcă,

ce o avea în mana apoi cu pietroaie, după care a căzut inconștient, iar în declarația

susținută la data de 7 octombrie 2010, aceasta a arătat ca în seara de 21

noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, se afla în stare de ebrietate, insa a

hotărât sa plece în satul Pietreni la numitul S.M., cu intenția de a cumpăra un

cal și i-a luat cu el și pe T.F. și S.C. În timp ce era îndrumat de T.I. și de

un lucrător al Politiei Comunitare, spre locuința persoanei la care dorea sa

ajungă, a sesizat un autoturism, având geamul din spate acoperit cu folie

închisă la culoare, apoi a văzut mai mulți băieți, din care a recunoscut pe C.C.

și pe M.I.M. și care ii spuneau amenințător„ De cand te asteptam noi!”.

Când s-au apropiat, a

încercat să-i liniștească, însa M.I.M. a folosit un spray lacrimogen asupra

lui, iar C.C. l-a lovit cu o toporișca, deși a pus mana stângă în fata pentru a

se apăra. În acest timp a auzit pe cineva strigând:” Bagati-va la el,

omorati-l!”. Imediat au început sa-l lovească cu pietre în cap, T.C. a fugit de

la fata locului, iar S.C. s-a ascuns sub căruță. Si-a revenit pe moment doar în

locuința lui S.M. care îl striga.

În fața instanței,

partea vătămată și-a nuanțat declarația, în sensul ca, nu mai știe daca M.I.M. a

folosit un spray lacrimogen, insa si-l amintește ca era îmbrăcat cu un bluzon

alb și stătea în fata sa, nu mai știe exact de cine a fost lovit insa își

amintește ca inc. C.C. l-a lovit cu o toporișcă pe care a văzut-o la lumina

neonului ce lumina zona. Cei doi martori ce îl însoțeau au fugit, iar cele mai

grave leziuni au fost cele de la brațul stâng și din zona capului. A mai arătat

ca în faza de urmărire penală, pe baza spuselor martorului T.F.C. a declarat ca

M.I.M. a dat cu spray, nu a văzut un spray asupra cuiva, insa nici nu avea cum

sa vadă pentru că toți l-au înconjurat.

Față de noua

declarație, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu pentru

infracțiunea de denunțare calomnioasa, în raport de incriminările ce i-au fost

aduse inculpatului M.I.M., insa cu ocazia audierii la politie, în mod

surprinzător și nejustificat, dat fiind și caracterul public al ședinței de

judecată, care oricând poate fi verificata, partea vătămată arata ca nu-si mai însușește

unele afirmații făcute la data de 7 decembrie 2010, iar tot ceea ce a declarat

cu privire la folosirea unui spray de către inculpatul M.I.M. este real, acele

aspecte au fost percepute personal. în plus, partea vătămată a mai arătat, ca

de fapt, înainte de a susține declarația în fata instanței și inculpatul C.C.

i-a propus ca în schimbul unei sumei de bani sa declare ca, nu a fost lovit de

el cu toporișca ci cu un bat, insa nu a acceptat acest lucru.

Aceste propuneri

făcute de inculpați părții vătămate explica nuanțarea declarației acesteia, cu

privire la inculpatul care avea o contribuție mai redusa urma sa-i confirme

neparticiparea, iar pentru celalalt sa-i ușureze situația, în sensul ca nu a

lovit cu toporul ci cu un bat găsit acolo.

Martorul S.N.C. a

declarat în faza de urmărire penală că, a plecat cu căruța cu partea vătămată

pentru a cumpăra un cal și cu ei se mai afla și T.F., iar când s-au apropiat de

locuința persoanei căutate din satul Pietreni, au văzut o mașină oprită din

care au coborât 7-8 persoane, iar unul din băieți i s-ar fi adresat părții

vătămate ca îl aștepta de mult timp. Unul din băieți a folosit spray lacrimogen

iar altul l-a lovit cu o toporișcă în cap, iar partea vătămată a pus mana

pentru a para lovitura, dar cu toate acestea a fost lovit în frunte și ceilalți

îl loveau cu pietre pe care le aruncau de la 3-4 metri. De frica a fugit și s-a ascuns intr-o gluga de coceni din apropiere.

În fata instanței,

același martor a arătat ca își menține declarația data în faza de urmărire

penală, l-a recunoscut pe inculpatul prezent și care la acel moment a lovit cu

toporișca în cap, ca fiind C.C. și a declarat ca nu l-ar putea recunoaște pe

inculpatul M.I.M. Cu toate acestea a declarat, raportat la activitatea

infracțională reținută în sarcina celui din urma inculpat ca, nu a văzut nici

un spray lacrimogen, insa a văzut un fum ce nu știe de unde provenea la lumina

unui stâlp de iluminat din apropiere.

Martorul T.F.C. a

declarat în faza de urmărire penală că, a însoțit partea vătămată până în satul

Pietreni sa-si cumpere un cal și pe drum a sesizat o mașină oprită din care au

coborât mai mulți băieți, cu care partea vătămată a încercat sa discute, insa

unul din ei, mai exact C.C. l-a lovit cu o toporișcă în cap, deși acesta a pus

mana să se ferească și astfel l-a nimerit în frunte, iar ceilalți aruncau cu

pietre. El a fugit de frica și s-a ascuns la fostul IAS Deleni.

În faza cercetării

judecătorești, martorul a declarat ca isi menține declarațiile date anterior

insa a făcut unele precizări care nu concorda cu cele declarate în faza de

urmărire penala, respectiv ca pe inculpatul M.I.M., deși l-a văzut la fata

locului acesta nu făcea nimic, doar stătea și se uita, pe când ceilalți băieți

prezenți loveau cu pietre.

Martorul D.T., ii

însoțea pe cei doi inculpați spre discoteca, iar la un moment dat mașina s-a

oprit iar inculpații s-au deplasat către G.Z., care se afla în fata casei lui S.M.

și întrucât si-a dat seama ca urma sa-l bata a preferat sa fuga. Nu a văzut

vreo toporișcă asupra vreunuia din ei. A doua zi, în tot satul se vorbea ca

partea vătămată a fost bătută în acea seara și era convins ca cei doi l-au

bătut. În fata instanței si-a menținut declarația, insa reținerea sa a fost

evidenta, raportat la atitudinea și participația inculpaților.

În faza de urmărire

penala, după mai multe reveniri, martorul C.F.M. a aratat ca, în timp ce

mergeau cu autoturismul condus de M.I.M., dintr-o data au oprit și a coborât

din mașină împreună cu L.M. și C.C., iar după câteva minute au revenit. Pe

drum, inculpații discutau despre agresarea lui S., insa el nu a văzut nimic

pentru ca a stat în mașină. Ulterior martorul a dat declarație la termenul din

data de 1 februarie 2011, când a susținut o versiune a inculpatului C.C., cum

ca partea vătămată, era singura la căruța, și i-a alergat cu un cuțit pe inculpatul

C.C. Nu a văzut ca cei doi sa aibă vreo toporișca sau vreun spray lacrimogen,

iar la procuror nu a zis nimic despre cuțit și despre alergarea părții

vătămate, pentru ca a fost luat mai tare și s-a pierdut.

Nu a auzit amenințări

sau strigat, nu a văzut daca partea vătămată a fost lovita de cineva.

Aceasta ultima

declarație trebuie înlăturată, ca fiind vădit nesinceră, iar versiunea

prezentata de martor este una și aceeași cu cea prezentata de inculpați, în

fata instanței, care a fost gândită pe parcurs, pentru ca apărarea acestora sa

fie mai credibila. Deși partea vătămată era înarmată cu un cuțit, iar

inculpații nu aveau nimic în mâini, întâmplarea face ca partea vătămată sa

prezinte leziuni foarte grave, iar martorul sa nu sesizeze nici cel mai mic

zgomot la locul incidentului, deci nesinceritatea martorului este evidenta.

Martorul L.M. a

declarat ca, a plecat cu inculpații și cu alți băieți la discoteca cu mașina și

pe drum în dreptul locuinței lui S.M. a sesizat o căruță și au oprit, iar din mașină

au coborât cu toții. A văzut ca cei doi inculpați au fugit intr-o anumita

direcție spre un bărbat, apoi a auzit, strigate, bufnituri, înjurături, iar din

cauza acestui zgomot a ieșit soția lui S.M. Martorii C.F. și D.T. nu au fost

implicați în scandal. Zgomotele pe care le-a perceput erau de bătaie, de

scandal și au durat cca. 5 min. În autoturism inculpații au purtat o discuție,

în care spuneau ca nu a pățit nimic cel agresat, despre care a aflat ulterior

ca se numește G.Z. zis S. După incident a plecat la Târgoviște. Audiat, în fata

instanței, martorul a arătat ca isi menține declarația anterioara, insa acesta

a susținut ca, nu a văzut decât agitație și câini lătrând, fără ca ceva sa-i

dea de înțeles ca cineva ar fi bătut. A văzut o căruță insa nu era nimeni

prezent la acea căruță, nu a văzut toporișca sau spray lacrimogen, iar după o

luna a aflat ca a luat bătaie G.S. de la C. și M.

Aceasta declarație

este vădit părtinitoare pentru inculpați, pentru a nu fi implicați cu nimic cei

care au participat efectiv la agresiune. Este greu de luat în calcul aceasta

ipoteza prezentata întrucât, deși un alt martor a ieșit din casa alarmat de

zgomotele și țipetele ce se auzeau, acest martor aflat la o distanta mai mica,

nu a auzit nimic, nici un gest sau alta activitate nu i-a distras atenția

astfel încât el sa perceapă ca cineva era bătut iar corecția nu a fost una

ușoară și soldată cu fracturi grave. Din moment ce se susține ca și ceilalți

participanți ce-i însoțeau pe inculpați au aruncat cu pietre, prin aceasta

declarație acest martor, asemenea celorlalți martori isi iau o marja de

siguranța pentru a nu fi implicați în nici un fel în conflict.

Martorul S.M. vine sa

lămurească cum stăteau lucrurile cu adevărat la locul incidentului, și anume,

ca în jurul orei 22.00 el a fost trezit din somn de gălăgia se auzea în spatele

casei lui și de aceea a ieșit afara, unde a mai găsit după mai multe căutări

doar pe partea vătămată care era lovita și avea răni deschise, nu vorbea și

numai după ce a fost dusa în casa și spălată de sânge și-a revenit, cerând să-i

fie anunțată soția.

Lucrătorul de politie

V.O.V., propus a fi audiat de instanța din oficiu, a arătat ca nu ar fi avut

cum sa influențeze în vreun fel plângerea părții vătămate G.G.Z., deoarece

aceasta a fost depusa personal de parte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și numai apoi a fost înaintata Postului de Politie Deleni și au fost

demarate cercetările, fiind audiat în calitate de parte vătămată, în raport de

acuzațiile menționate în plângere. A fost pus în situația sa audieze din nou

martorii din cauza, intr-un dosar nou format, fata de împrejurarea ca

inculpatul C.C. i-a relatat ca situația se mai schimba, martorii si-au mai

schimbat declarațiile, fiind surprins de acest lucru, din moment ce știa ca

aceștia au declarat foarte clar cum s-a întâmplat.

Instanța a luat în

considerare la stabilirea vinovăției, declarațiile susținute de martori și

partea vătămată în cursul urmăririi penale, care sunt credibile și care se și

coroborează cu cele susținute de inculpați în faza de urmărire penala și cu

actul medico-legal.

Astfel, inculpatul C.C.

a declarat la procuror ca, partea vătămată în primăvara anului 2009 a intrat în casa peste părinți și sora de 11 ani, pentru ca il căuta pe fratele său, să il bată.

Era în mașina cu inculpatul M.I.M., împreună cu L.M., C.F. și D.T., iar la un

moment dat l-a observat pe G.G.Z., și întrucât și inculpatul M.I.M. avusese

probleme cu el, au hotărât sa-i aplice o corecție. Nu avea nicio toporișcă în

mana și nici celalalt inculpat nu avea spray lacrimogen. L-au bătut amândoi în

fata casei lui S.M., după care au plecat la discoteca.

Inculpatul M.I.M. a

declarat ca nu recunoaște acuzațiile ce i se aduc și considera ca a fost acuzat

pe nedrept. Mai mult, a arătat ca, în seara respectiva se afla în Mun.

Constanta unde stătea cu chirie. Doar din convorbirile telefonice avute cu

părinții a aflat ca partea vătămată a fost bătută.

Instanța a apreciat

ca declarația inculpatului M.I.M. este vădit nesincera în condițiile în care

toți ceilalți martori, partea vătămată și inculpatul C.C. il plasează în câmpul

infracțional .

Nesinceritatea

inculpatului se poate observa, chiar și numai analizând declarația susținută de

inculpat în fata instanței, cu ocazia discutării cererii de arestare

preventiva, când acesta nu a mai susținut ca nu se afla la locul faptei, ci ca

se afla în localitatea Pietreni împreuna cu inculpatul C.C., L.M., D.T. și C.F.

și în acest timp a sesizat o persoana cu numele S., care era în stare de

ebrietate și a venit la mașină cu un cuțit. C.C. s-a speriat iar și a fugit iar

S. a fugit după el, dorind sa arunce cu un bat după C. Nu l-a lovit nici un

moment pe partea vătămată și nu a folosit vreun spray lacrimogen. Nu are vreo

explicație la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate.

Nu avea nimeni toporișcă. O știa pe partea vătămată doar din vedere și nu știe

daca inculpatul C. a avut conflicte cu partea vătămată.

Inculpatul C.C.,

dovedindu-se inconsecvent, a declarat la aceeași data ca, nu-si mai menține

declarațiile date la procuror, întrucât le-a susținut de frica, fara insa sa i

se facă sau întâmple ceva anume, insa la acea data a văzut pe S. ca urca cu

caruta și la un moment dat a venit cu un cuțit în mana și l-a alergat, de aceea

a fugit. M.M. a rămas la mașină, iar el a fost ajuns de partea vătămată și a

fost lovit cu bățul peste picioare. Nu l-a lovit pe S. nici un moment și nu a

fost folosit vreun spray. Nu este real ce a declarat la procuror ca l-a lovit

pe S.

Instanța a constatat

ca declarația inculpatului C.C. din faza de urmărire penală, se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauza, iar celelalte reveniri nu au un suport

probator, mai ales ca versiunea ulterioara prezentata de inculpat este greu de

închipuit, în raport de mențiunile înscrise în actul medico-legal ce o vizează

pe partea vătămată și lipsa oricărui act medical doveditor care sa-i susțină

versiunea atacului părții vătămate asupra sa.

Așadar, instanța a

reținut vinovăția inculpaților pe baza probelor la care s-a făcut referire mai

sus, cu gradul de participație distinct pentru fiecare inculpat în parte.

Chiar daca inculpatul

M.I.M. a avut o contribuție mai mica la comiterea faptei și nu s-a reținut

decât ca acesta a folosit un spray lacrimogen pentru a-i distrage atenția și a

pune partea vătămată în situația de a nu mai putea reacționa corespunzător la

loviturile primite, instanța a reținut ca este autor al aceleiași infracțiuni,

deoarece inculpații au acționat în același timp, hotărârea au luat-o împreună,

iar inculpatul chiar daca nu a mai lovit în alt mod partea vătămată a acceptat

ca, aceasta va fi lovita cu un corp apt de a-i putea produce și moartea și nu a

încercat sa stopeze în vreun fel aceasta acțiune ilicita.

Instanța nu a primit

cererea de schimbare a încadrării juridice solicitata de inculpați prin

apărător din infracțiunea de tentativa la omor în infracțiunea de vătămare

corporala grava, având în vedere natura instrumentului folosit (corp despicător

posibil toporișcă), intensitatea și efectele loviturilor, în cazul de faza

partea vătămată a suferit un traumatism în zona capului, insa consecințele

loviturii au fost diminuate prin pararea loviturii cu brațul stâng, care de

altfel a și fost fracturat, ceea ce dovedește și intensitatea acesteia, zona

corpului vizata-capul, ca și urmările produse, leziuni ce au necesitat 80 de

zile de îngrijiri medicale.

În termen legal

împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.C. și M.I.M.

Apelantul inculpat M.I.M.

a criticat sentința în sensul greșitei condamnări, în principal, iar în

subsidiar, în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Apelantul inculpat C.C.

a susținut în apelul formulat că, în mod greșit prima instanță a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că l-a lovit pe partea

vătămată dar nu cu obiectul contondent reținut în declarațiile martorilor

audiați în faza de urmărire penală.

Verificând sentința

apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelurile sunt

nefondate.

Astfel, din probele

administrate în cauză s-a constatat că, inculpații, împreună, acționând

conjugat, au agresat cu mijloace iritant lacrimogene și contondente pe partea

vătămată G.G.Z., producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în pericol,

acceptând că actele de agresiune cu substanțe și corpuri vulnerante ar putea

produce decesul victimei.

Reținerea încadrării

juridice dată în actul de sesizare a instanței și confirmată de instanța de

fond, aceea de tentativă la omor calificat săvârșită cu participație multiplă

de subiecți activi – coautorat, rezultă din caracterul conjugat al acțiunilor

săvârșite de către fiecare în parte, inculpatul M.I.M. pulverizând părții

vătămate o substanță iritant lacrimogenă în ochi în scopul încetinirii

reflexelor și a punerii acestuia într-o situație vulnerabilă față de acțiunile

imediat executate de către celălalt inculpat, constând în lovirea părții

vătămate cu o toporișcă în cap, ambii acceptând din punct de vedere al

instanței de apel că, mecanismul de agresiune executat împreună ar putea

produce moartea victimei.

Aceste elemente,

rezultă în mod evident din probele administrate în cauză, constând atât în

actele medico-legale cat mai ales în declarațiile părții vătămate și ale

martorilor, faptele probante fiind pe larg expuse de către prima instanță

evaluate judicios de către aceasta și însușite de către instanța de apel.

Ca atare, aceste

critici nu au fost reținute, iar în ce privește cele vizând greșita

individualizare a pedepselor, Curtea a constatat că prima instanță a reținut

cauze de atenuare în favoarea inculpaților care au antecedente penale, fiind

condamnați la pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat.

În aceste condiții,

pedepsele aplicate inculpaților au fost suficient de reduse, astfel încât să nu

se mai impună sub acest aspect o reformare, în parte, a sentinței apelate.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs inculpații M.I.M. și C.C. criticând soluția ca

netemeinică și solicitând reducerea pedepsei. A fost invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât și a celor care,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din

oficiu de către instanță constată următoarele:

Recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011 a

Curții de Apel Constanța – Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de

Familie. Decizia penală nr. 116/P a Curții de Apel Constanța a fost pronunțată

la 29 septembrie 2011, iar inculpatul a fost prezent la dezbateri. Ca atare,

termenul în care putea fi declarat recursul, de 10 zile a expirat la 10

octombrie 2011, iar inculpatul a depus cererea de recurs la 11 octombrie 2011,

așadar calea de atac a fost tardiv introdusă.

Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul și îl va obliga pe

inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Recursul formulat de inculpatul

M.I.M. este nefondat, deoarece pedeapsa aplicată este adecvată gravității

faptei și circumstanțelor personale ale inculpatului, care are antecedente

penale.

O reducere a pedepsei

sau schimbarea modalității de executare așa cum solicită inculpatul ar

reprezenta o înfrângere nu doar a scopurilor urmărite prin intermediul

prevenției generale, dar și a efectelor ce pot decurge din prevenția specială.

De aceea, Curtea va

respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul

acestui inculpat și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

recurentul inculpat

C.C.

împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011a Curții de Apel

Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat M.I.M. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata

sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat M.I.M. la plata

sumei de 275 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 martie 2012.