ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2013

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 399 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen.s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 alin. (1) C. pen.

s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1229 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar penal nr. 2193/212/2011, definitivă prin nerecurate la data de 02 decembrie 2011, pedeapsă adăugată celei aplicate prin perezenta sentință astfel că în final inculpatul B.C.C. execută o pedeapsă de 6 ani și 9 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 02 iulie 2012 lăzi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C. dispusă prin încheierea nr. 112 din 03 iulie 2012, pronunțată în Dosarul penal nr. 7689/118/2012 al Tribunalului Constanta.' S-a admis în parte acțiunea civilă și în baza art. 1381 și urm Noul C. proc. civ. a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească părții vătămate - parte civilă B.A.L. suma de 587,41 lei cu titlul de daune materiale și suma de 5.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plății, cu titlul de daune morale.

A fost obligat inculpatul B.C.C. la plata către S.C.J.U. Constanța a sumei de 10.062,70 lei daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea succesivă a părții vătămate. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuțit tip fluture, individualizat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Constanța la ordinul nr. 193/2012. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1047/P/2012 înregistrat la această instanță sub nr. de Dosar nr. 8725/118/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că la data de 02 iulie 2012, la sediul Politiei mun. Mangalia s-a prezentat inculpatul B.C.C. care a declarat că în urma unei discuții contradictorii cu soția sa, B.A.L., a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit în zona spatelui. Cu această ocazie, organele de politie au găsit asupra inculpatului un telefon mobil precum si cartea de identitate iar pe obiectele de vestimentație au fost observate urme de substanță brun roșcat cu aspect de sânge . În urma cercetării locului faptei, respectiv scara B a blocului de pe strada T.S.S., la etaj, la baza treptelor scării către etaj, au fost găsite mai multe urme de substanță brun roșcat, cu aspect de sânge.

Martorul P.N.M. a declarat că în dimineața zilei de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului unde bea o cafea. În jurul orei 07:00, martorul l-a observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C. despre care cunoștea că era în proces de divorț cu soția sa, B.A.L., care locuia si ea în același bloc. Ulterior, la scurt timp după aceasta, martorul a auzit țipete din scara blocului si, cunoscând relațiile conflictuale dintre ce doi soți a crezut că aceștia se certau si a intrat pentru a-i despărți. La etajul blocului martorul l-a observat pe inculpat stând în picioare lângă partea vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată de către soțul ei. Potrivit declarațiilor martorului, inculpatul a fugit si abia după acest moment a observat urmele de sânge de pe sol si a fost solicitat ajutorul serviciului de ambulantă.

Martorul B.R., fratele inculpatului a declarat că acesta avea frecvent izbucniri violente împotriva soției sale, motiv pentru care aceasta a introdus acțiune de divorț după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în apartamentul mamei inculpatului. Martorul a mai arătat că în dimineața zilei de 02 iulie 2012, a fost trezit din somn de țipetele unei femei iar când a ieșit pe scara blocului a văzut-o pe partea vătămată căzută și murdară de sânge, afirmând că fusese înjunghiată de către inculpat. Declarații similare a dat și martora B.D., mama inculpatului care a arătat că acesta o bătea frecvent pe soția sa. Din acest motiv, partea vătămată l-a părăsit pe acesta și s-a mutat în locuința ei iar în dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din somn de țipetele părții vătămate.

Martora a mai declarat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un cuțit cu mâner metalic și lama rabatabilă. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că partea vătămată si inculpatul erau în proces de divorț, că acesta din urmă fusese evacuat din locuința comună din cauza caracterului violent iar pentru siguranța părții vătămate fusese emis un ordin de protecție potrivit căruia inculpatului i-a fost interzis să se apropie la mai puțin de 50 de metri de soția sa. Lucrătorii Poliției mun. Mangalia au efectuat cercetări în evidentele proprii și au constatat că partea vătămată formulase mai multe plângeri împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

și art. 278 din Legea nr. 25/2012 raportat la art. 271 C. pen. Partea vătămată B.A.L. a declarat că s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă în luna aprilie a anului 2012 a plecat împreună cu cei trei copii din cauza faptului că soțul ei o agresa frecvent. După acest moment, partea vătămată s-a mutat împreună cu soacra sa unde a continuat să locuiască până la data săvârșirii faptei. Partea vătămată a mai declarat că in dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, când pleca spre locul de muncă, în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a întâlnit cu inculpatul. Potrivit declarațiilor părții vătămate, inculpatul a prins-o de mâini si i-a cerut să îl urmeze iar când ea a refuzat, acesta a scos un cuțit pe al cărui mâner era inscripționat numele A. și i-a cerut să îi citească cuvântul respectiv.

La acel moment, partea vătămată s-a speriat si a început să țipe, iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în fată si apoi cu cuțitul respectiv întâi în zona picioarelor iar când a încercat să fugă, acesta a înjunghiat-o în spate. Partea vătămată a mai arătat că după aceasta inculpatul i-a lăsat cuțitul înfipt în spate si a fugit. La internarea în S.C.J., medicii au constatat ca aceasta avea în continuare cuțitul înfipt în spate, că aceasta nu își putea mișca membrele inferioare si că măduva fusese afectată. Partea vătămată B.A.L. a fost examinată de medicul legist care a constatat că aceasta prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, care i-au pus în pericol viata prin șoc hipovolemic și care au necesitat pentru vindecare minim 200 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, medicul legist a stabilit că direcția de lovire a fost posterior - anterior, de la dreapta la stânga și de sus în jos. Medicul legist nu a putut însă să stabilească dacă partea vătămată va rămâne cu infirmitate fizică permanentă în urma agresiunii, eventuala producere a unei asemenea consecințe urmând a fi evaluată ulterior. Cu ocazia audierii sale, inculpatul B.C.C. a recunoscut săvârșirea faptei precizând că intenția sa a fost de a o speria pe partea vătămată insă deoarece aceasta s-a întors, a recepționat lovitura în zona spatelui. De asemenea, inculpatul a declarat că nu a mers la domiciliul părții vătămate pentru a o agresa pe aceasta ci pentru a-si vizita copii, întâlnirea lor pe scara blocului fiind întâmplătoare.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se susține în cauză cu proces verbal de cercetare la fata locului;proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; planșe foto ; mijloace materiale de probă ; alte procese verbale ; raport de constatare medico-legală ; declarații martori ; declarațiile părții vătămate ; declarațiile inculpatului; fisa de cazier judiciar a inculpatului. În ședința publică din data de 19 septembrie 2012 inculpatul în prezența apărătorului său arată că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320 1 C. proc.

pen. S-a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320 1 C. proc. pen. întrucât inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Fapta inculpatului B.C.C. care la data de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, a aplicat mai multe lovituri de cuțit soției sale B.A.L., dintre care una în zona fetei dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin șoc hipovolemic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Astfel cum rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei, conform cu dispozițiile art. 72 C. pen.

s-au avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv a aplicat mai multe lovituri de cuțit soției sale B.A.L., dintre care una în zona feței dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în pericol prin șoc hipovolemic dar și datele ce-l caracterizează pe inculpat, apreciindu-se, în aceste condiții că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție.

Astfel trebuie avut în vedere că inculpatul B.C.C. este cetățean român, în vârstă de 29 de ani, nescolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut și așa cum rezultă din analiza fisei de cazier judiciar a inculpatului acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist iar pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei care face obiectul cauzei. Toate aceste aspecte, suprapuse peste gravitatea faptei comise dar și peste faptul că așa cum rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen, nu impun reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

S-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată puțin peste minimul prevăzut de lege, după aplicarea cauzelor de atenuare legală, răspunde, exigențelor scopului educativ al executării pedepsei. Partea vătămată B.A.L.

s-a constitui parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale și suma de 10.000 lei daune materiale însă, prin actele depuse, partea civilă nu justifică decât suma de 587,41 lei cu titlul ca daune materiale S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului constând în acțiunea inculpatului de a o înjunghia pe partea civilă provocându-i acesteia leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 200 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie prin soc hipovolemic, prejudiciul suferit de partea civilă, urmare a durerilor fizice inerente leziunilor suferite și a durerii psihice încercate ; raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs; vinovăția dovedită a inculpatului.

În ceea ce privește acordarea de daune morale pentru durerile fizice și psihice încercate, trebuie reținut că stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente a unui prejudiciu nepatrimonial include o doza apreciabila de arbitrar, dar ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate. În aprecierea importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății părții civile, precum si asupra posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional si familial.

Observând natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea civilă, ținând seama de numărul de zile îngrijiri medicale necesar părții civile pentru vindecare, perioadă în care aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se bucura de lucrurile pe care le făcea înainte și în care a suportat dureri fizice intense, instanța apreciază că suma de 5.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plății, cu titlul de daune morale reprezintă o sumă rezonabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă. De asemenea S.C.J.U. Constanța s-a constituit parte civilă în cuantumul sumei de 10.062,70 lei reprezentând daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea succesivă, în perioade diferite, a părții vătămate, sumă care este de altfel justificată prin actele depuse la dosarul cauzei.

împotriva susmenționatei sentințe au formulat apei partea civilă B.A.L. și inculpatul B.C.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: În apelul formulat de apelanta parte civilă B.A.L.: Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se majorarea acestuia. În acest sens se face trimitere la circumstanțele reale în care s-a comis fapta, prin folosirea unui cuțit, zona vizată, numărul loviturilor aplicate și consecințele grave produse, respectiv leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 200 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Se solicită să se ia în considerare că inculpatul este recidivist și a săvârșit fapta încălcând ordinul de protecție emis de Judecătoria Mangalia.

Instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă prin reducerea cuantumului daunelor morale acordate, având în vedere urmările faptei comisă de inculpat și împrejurarea că are în întreținere trei copii minori. În apelul formulat de apelantul inculpat B.C.C.: Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se reducerea acestuia sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea de circumstanțe atenuante, respectiv atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal. Prin Decizia penale nr. 146/P din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de apelanta parte civilă B.A.L.

S-a desființat, în parte sentința penală nstanța în Dosar nr. 8725/118/2012, numai cu privire la latura civilă, și rejudecând: S-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat apelantul inculpat B.C.C. către partea civilă B.A.L. de la 5.000 euro la 10.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plății. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii. S-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat B.C.C. Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea constată: Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză.

Partea vătămată B.A.L. s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă, urmare a comportamentului deosebit de violent al inculpatului, partea vătămată a introdus acțiune de divorț după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în apartamentul mamei inculpatului, cu mențiunea că, pentru siguranța părții vătămate a fost emis un ordin de protecție potrivit căruia inculpatului i-a fost interzis să se apropie la mai puțin de 50 de metri de soția sa. In dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, partea vătămată a plecat din locuință și în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a întâlnit cu inculpatul, pe care l-a întrebat ce caută în acel loc, și în urma unei discuții contradictorii, inculpatul a scos din buzunar un cuțit și i-a aplicat mai multe lovituri, respectiv pe fețele laterale ale ambelor coapse și la nivelul feței dorsale și toracelui, cuțitul rămânând înfipt la nivelul corpului vertebral T4, fiindu-i afectată măduva spinării.

Relevante în sensul reținut, sunt declarațiile martorului P.N.M., care, în dimineața zilei de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului și în jurul orei 07:00, l-a observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C. despre care cunoștea că era în proces de divorț cu soția sa, B.A.L., care locuia si ea în același bloc, și la scurt timp a auzit țipete din scara blocului si, cunoscând relațiile conflictuale dintre ce doi soți a crezut că aceștia se certau si a intrat pentru a-i despărți. A susținut martorul că, la etajul blocului, l-a observat pe inculpat stând în picioare lângă partea vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată de către soțul ei, după care inculpatul a fugit, martorul observând urmele de sânge de pe sol.

Martorul B.R., fratele inculpatului, a confirmat comportamentul violent al inculpatului față de soția sa, precum și faptul că, în dimineața zilei de 02 iulie 2012, a fost trezit din somn de țipetele unei femei iar când a ieșit pe scara blocului a văzut-o pe partea vătămată căzută si murdară de sânge, afirmând că fusese înjunghiată de către inculpat. Și martora B.D., mama inculpatului, a confirmat relațiile tensionate dintre soți determinate de comportamentul deosebit de violent al inculpatului și că, în dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din somn de țipetele părții vătămate și ajungând la locul unde se afla, martora a observat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un cuțit cu mâner metalic si lama rabatabilă.

Aceleași aspecte sunt relatate și de partea vătămată. Inculpatul a recunoscut fapta, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare. Conform raportului de constatare medico-legală din 17 iulie 2012 întocmit de S.J.M.L. Constanța, partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, situate la nivelul feței dorsale și toracelui și ambelor coapse fețe laterale. Leziunea de la nivelul hemitoracelui drept i-a pus în pericol viața prin șoc hipovolemic. S-a concluzionat că leziunile cauzate necesită minim 200 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații. Prima instanță a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

inclusiv gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstantiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.

Reținem că, fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, în primul rând raportat la valoarea socială lezată, dreptul la viață al unei persoane, împrejurările și modalitatea de comitere, respectiv deși avea un ordin de restricție de a se apropia de partea vătămată, inculpatul a venit la locuința acesteia, având asupra sa un cuțit, a aplicat mai multe lovituri, ultima într-o zonă vitală, leziunile grave produse,afectarea gravă a sănătății părții vătămate și numărul deosebit de mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătății. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, reținem comportamentul deosebit de violent al inculpatului față de soția sa, care a condus la emiterea unui ordin de protecție.

De asemenea, facem trimitere și la antecedentele penale ale inculpatului, care, deși aflat în cadrul unui termen de încercare, a comis o altă infracțiune, ceea ce atrage starea de recidivă postcondamnatorie, însă se va avea în vedere că, această condamnare, nu s-a pronunțat pentru o infracțiune de violență. Reținem că, judecata cauzei a avut loc în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., astfel încât, minimul pedepsei s-a redus la 5 ani, instanța aplicând o pedeapsă peste minimul special, maximul ce putea fi aplicat inculpatului fiind de 8 ani și 4 luni, astfel încât, apreciem, în raport de toate aspectele reliefate că s-a realizat o individualizare corectă a pedepsei, nefiind necesară nici reducerea dar nici majorarea acestuia.

Nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că, împrejurării constând în atitudinea sinceră adoptată de inculpat i s-a dat eficiență prin reducerea limitelor de pedeapsă în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În consecință, criticile formulate de partea civilă și de inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, apar ca fiind neîntemeiate. În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, apreciem, sub aspectul cuantumului daunelor morale, că acesta nu este suficient pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Este cert că, raportat la leziunile deosebit de grave cauzate părții civile, care în fază inițială au determinat paralizia membrelor inferioare, numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătății, 200 de zile dacă nu intervin complicații, suferințele fizice și psihice cauzate au fost intense, cu atât mai mult cu cât partea civilă a fost în situația de a-și pierde viața. Totodată, este cert că, partea civilă, pe toată această perioadă, nu a avut posibilitatea de a avea grijă de cei trei copii și de aici și suferința psihică a acesteia, fiind afectată în mod substanțial viața de familie dar și participarea părții civile la viața socială și la locul de muncă. În consecință, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale de la 5.000 euro la suma de 10.000 euro, în echivalent la data plății.

împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă B.A.L. și inculpatul B.C.C. Partea civilă a criticat soluția instanței de apel sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei săvârșite de inculpat, dar și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestuia, inclusiv în ce privește aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Inculpatul a criticat de asemenea individualizarea pedepsei, susținând că nu a avut intenția de a ucide victima, ci a dorit doar să-și vadă copiii. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele: În ce privește încadarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului, Curtea reține ca fiind întemeiată critica formulată de partea civilă, ambele hotărâri pronunțate în cauză fiind afectate de cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în dimineața zilei de 2 iulie 2012, în jurul orei 7,00, având asupra sa un cuțit pe care era inscripționat numele soției sale, victima B.A.L., inculpatul B.C. s-a deplasat la locuința unde aceasta se mutase împreună cu cei trei copii, a așteptat-o pe scara blocului și a înjunghiat-o în spate. Această conduită a inculpatului a fost greșit încadrată în drept doar prin raportare la art. 175 lit. c) C. pen., în condițiile în care din cele expuse anterior rezultă pe de o parte că inculpatul a acționat cu premeditare, iar pe de altă parte, că fapta a fost comisă în public.

Astfel, Curtea constată că în cauză este incidență și agravanta prev.de art. 175 lit. a) C. pen., fiind evident că inculpatul a acționat în baza unei hotărâri mai dinainte luate, care s-a materializat în anumite activități de pregătire a infracțiunii, cum ar fi înarmarea cu un cuțit, inscripționarea acestuia cu numele victimei și, în final, pândirea și atacarea ei în scara blocului. În același timp, locul în care inculpatul a comis fapta dedusă judecății era unul public, scara blocului fiind totdeauna accesibilă publicului, inclusiv în situația în care ușa de la intrare ar fi fost prevăzută cu interfon (a se vedea Decizia penală nr. 1441 din 7 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, publicată).

Prin urmare, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat trebuia făcută prin raportare la agravantele înscrise în art. 175 lit. a), c) și i) C. pen., sens în care în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul părții civile este fondat, va fi admis, iar hotărârile casate în parte, făcându-se aplicarea art. 334 C. proc. pen. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată de asemenea întemeiată critica părții civile, fiind astfel incident cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, Curtea constată că, deși instanța de apel a reținut în mod corect elementele care circumstanțiază gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, nu Ie-a dat eficiența corespunzătoare, apreciind în mod greșit că pedeapsa de 6 ani aplicată de instanța de fond este corect individualizată.

Astfel, modul în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională, premeditarea cu care a acționat, comportamentul deosebit de violent avut în raport cu soția sa inclusiv în perioada anterioară comiterii infracțiunii (care a determinat-o pe aceasta să obțină un ordin de protecție a sa și a celor trei copii minori), împrejurarea că inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală justifică pe deplin aplicarea unui tratament sancționator sever, orientat spre maximul rezultat din aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., Curtea apreciind că numai astfel pedeapsa își poate realiza funcțiile de constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen. În mod evident, față de cele expuse anterior, apare ca vădit nefondată critica inculpatului vizând de asemenea individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

În fine, în ce privește aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., Curtea constată că instanța de fond a dat efectele recunoscute de lege conduitei inculpatului, în condițiile în care acesta a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare și a fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest context, Curtea reține de asemenea că nu pot fi cenzurate susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi intenționat să ucidă victima, beneficiul art. 320 1 C. proc. pen. presupunând o recunoaștere totală și necondiționată, inclusiv sub aspect subiectiv a faptelor ce i-au fost imputate prin rechizitoriu. În consecință, doar recursul părții civile este fondat și va fi admis, iar hotărârile casate în limitele expuse anterior, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat. Văzând și disp. art. 88 C. pen.,art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă B.A.L. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 399 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând: În baza ar.334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B.C.C. din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 rap.la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), c) și i) C. pen.

cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., făcând aplicarea în cauză a disp.art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1229/2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin nerecurare, pedeapsă pe care o adaugă la cea aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Respinge recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 2 iulie 2012 la 14 februarie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2013.