ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 399 din
21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în baza art. 20 C. pen.
rap.la art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art.
320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a
fost condamnat inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 65
C. pen. rap. art. 66 C. pen.s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83
alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a
executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința
penală nr. 1229 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în
Dosar penal nr. 2193/212/2011, definitivă prin nerecurate la data de 02
decembrie 2011, pedeapsă adăugată celei aplicate prin perezenta sentință astfel
că în final inculpatul B.C.C. execută o pedeapsă de 6 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 65
C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71
alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării
preventive a inculpatului cu începere de la data de 02 iulie 2012 lăzi.
În baza art.
350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a
inculpatului B.C.C. dispusă prin încheierea nr. 112 din 03 iulie 2012,
pronunțată în Dosarul penal nr. 7689/118/2012 al Tribunalului Constanta.'
S-a admis în
parte acțiunea civilă și în baza art. 1381 și urm Noul C. proc. civ. a fost
obligat inculpatul B.C.C. să plătească părții vătămate - parte civilă B.A.L.
suma de 587,41 lei cu titlul de daune materiale și suma de 5.000 euro în echivalent
lei, actualizat la data efectuării plății, cu titlul de daune morale.
A fost obligat
inculpatul B.C.C. la plata către S.C.J.U. Constanța a sumei de 10.062,70 lei
daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea succesivă a
părții vătămate.
În baza art.
118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui
cuțit tip fluture, individualizat în registrul de corpuri delicte al
Tribunalului Constanța la ordinul nr. 193/2012.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator
administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1047/P/2012
înregistrat la această instanță sub nr. de Dosar nr. 8725/118/2012 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului B.C.C., sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reținut în
actul de inculpare că la data de 02 iulie 2012, la sediul Politiei mun.
Mangalia s-a prezentat inculpatul B.C.C. care a declarat că în urma unei
discuții contradictorii cu soția sa, B.A.L., a înjunghiat-o pe aceasta cu un
cuțit în zona spatelui.
Cu această
ocazie, organele de politie au găsit asupra inculpatului un telefon mobil
precum si cartea de identitate iar pe obiectele de vestimentație au fost
observate urme de substanță brun roșcat cu aspect de sânge .
În urma
cercetării locului faptei, respectiv scara B a blocului de pe strada T.S.S., la
etaj, la baza treptelor scării către etaj, au fost găsite mai multe urme de
substanță brun roșcat, cu aspect de sânge.
Martorul P.N.M.
a declarat că în dimineața zilei de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului
unde bea o cafea.
În jurul orei
07:00, martorul l-a observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C.
despre care cunoștea că era în proces de divorț cu soția sa, B.A.L., care
locuia si ea în același bloc.
Ulterior, la
scurt timp după aceasta, martorul a auzit țipete din scara blocului si,
cunoscând relațiile conflictuale dintre ce doi soți a crezut că aceștia se
certau si a intrat pentru a-i despărți.
La etajul
blocului martorul l-a observat pe inculpat stând în picioare lângă partea
vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată de către
soțul ei.
Potrivit
declarațiilor martorului, inculpatul a fugit si abia după acest moment a
observat urmele de sânge de pe sol si a fost solicitat ajutorul serviciului de
ambulantă.
Martorul B.R.,
fratele inculpatului a declarat că acesta avea frecvent izbucniri violente
împotriva soției sale, motiv pentru care aceasta a introdus acțiune de divorț
după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în apartamentul mamei
inculpatului.
Martorul a mai
arătat că în dimineața zilei de 02 iulie 2012, a fost trezit din somn de
țipetele unei femei iar când a ieșit pe scara blocului a văzut-o pe partea
vătămată căzută și murdară de sânge, afirmând că fusese înjunghiată de
către inculpat.
Declarații
similare a dat și martora B.D., mama inculpatului care a arătat că acesta
o bătea frecvent pe soția sa.
Din acest
motiv, partea vătămată l-a părăsit pe acesta și s-a mutat în locuința ei
iar în dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din
somn de țipetele părții vătămate.
Martora a mai
declarat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un
cuțit cu mâner metalic și lama rabatabilă.
La dosarul
cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că partea vătămată si
inculpatul erau în proces de divorț, că acesta din urmă fusese evacuat din
locuința comună din cauza caracterului violent iar pentru siguranța părții
vătămate fusese emis un ordin de protecție potrivit căruia inculpatului i-a
fost interzis să se apropie la mai puțin de 50 de metri de soția sa.
Lucrătorii
Poliției mun. Mangalia au efectuat cercetări în evidentele proprii și
au constatat că partea vătămată formulase mai multe plângeri împotriva
inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și
art. 278 din Legea nr. 25/2012 raportat la art. 271 C. pen.
Partea vătămată
B.A.L. a declarat că s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă în
luna aprilie a anului 2012 a plecat împreună cu cei trei copii din cauza
faptului că soțul ei o agresa frecvent.
După acest
moment, partea vătămată s-a mutat împreună cu soacra sa unde a continuat să
locuiască până la data săvârșirii faptei.
Partea vătămată
a mai declarat că in dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15,
când pleca spre locul de muncă, în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a
întâlnit cu inculpatul.
Potrivit
declarațiilor părții vătămate, inculpatul a prins-o de mâini si i-a cerut să îl
urmeze iar când ea a refuzat, acesta a scos un cuțit pe al cărui mâner era
inscripționat numele A. și i-a cerut să îi citească cuvântul respectiv.
La acel moment,
partea vătămată s-a speriat si a început să țipe, iar inculpatul a lovit-o cu
pumnul în fată si apoi cu cuțitul respectiv întâi în zona picioarelor iar când
a încercat să fugă, acesta a înjunghiat-o în spate.
Partea vătămată
a mai arătat că după aceasta inculpatul i-a lăsat cuțitul înfipt în spate si a
fugit.
La internarea
în S.C.J., medicii au constatat ca aceasta avea în continuare cuțitul înfipt în
spate, că aceasta nu își putea mișca membrele inferioare si că măduva
fusese afectată.
Partea vătămată
B.A.L. a fost examinată de medicul legist care a constatat că aceasta prezenta
leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor
înțepător, care i-au pus în pericol viata prin șoc hipovolemic și
care au necesitat pentru vindecare minim 200 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea,
medicul legist a stabilit că direcția de lovire a fost posterior - anterior, de
la dreapta la stânga și de sus în jos.
Medicul legist nu
a putut însă să stabilească dacă partea vătămată va rămâne cu infirmitate
fizică permanentă în urma agresiunii, eventuala producere a unei asemenea
consecințe urmând a fi evaluată ulterior.
Cu ocazia
audierii sale, inculpatul B.C.C. a recunoscut săvârșirea faptei precizând că
intenția sa a fost de a o speria pe partea vătămată insă deoarece aceasta s-a
întors, a recepționat lovitura în zona spatelui.
De asemenea,
inculpatul a declarat că nu a mers la domiciliul părții vătămate pentru a o
agresa pe aceasta ci pentru a-si vizita copii, întâlnirea lor pe scara blocului
fiind întâmplătoare.
Situația de
fapt reținută în rechizitoriu se susține în cauză cu proces verbal de cercetare
la fata locului;proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; planșe foto
; mijloace materiale de probă ; alte procese verbale ; raport de constatare
medico-legală ; declarații martori ; declarațiile părții vătămate ;
declarațiile inculpatului; fisa de cazier judiciar a inculpatului.
În ședința
publică din data de 19 septembrie 2012 inculpatul în prezența apărătorului său
arată că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și
înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320
1
C.
proc. pen.
S-a constatat
că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320
1
C. proc. pen.
întrucât inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina
sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale.
Fapta
inculpatului B.C.C. care la data de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, a
aplicat mai multe lovituri de cuțit soției sale B.A.L., dintre care una în zona
fetei dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat
pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale și care i-au
pus viața în pericol prin șoc hipovolemic, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 175 alin. (1) lit. c)
C. pen.
Astfel cum
rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a săvârșit
infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie,
prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
La
individualizarea pedepsei, conform cu dispozițiile art. 72 C. pen. s-au avut în
vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții
generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura
și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora
respectiv a aplicat mai multe lovituri de cuțit soției sale B.A.L., dintre care
una în zona feței dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice
care au necesitat pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale si
care i-au pus viata în pericol prin șoc hipovolemic dar și datele ce-l
caracterizează pe inculpat, apreciindu-se, în aceste condiții că, scopul
educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu
închisoarea în regim de detenție.
Astfel trebuie
avut în vedere că inculpatul B.C.C. este cetățean român, în vârstă de 29 de
ani, nescolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar
nesatisfăcut și așa cum rezultă din analiza fisei de cazier judiciar a
inculpatului acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind
recidivist iar pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine
sinceră, recunoscând săvârșirea faptei care face obiectul cauzei.
Toate aceste
aspecte, suprapuse peste gravitatea faptei comise dar și peste faptul că așa
cum rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a
săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă
postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen, nu impun reținerea de
circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
S-a apreciat că
o pedeapsă cu închisoarea orientată puțin peste minimul prevăzut de lege, după
aplicarea cauzelor de atenuare legală, răspunde, exigențelor scopului educativ
al executării pedepsei.
Partea vătămată
B.A.L. s-a constitui parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale și suma
de 10.000 lei daune materiale însă, prin actele depuse, partea civilă nu
justifică decât suma de 587,41 lei cu titlul ca daune materiale
S-a constatat
că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale:
fapta ilicită a inculpatului constând în acțiunea inculpatului de a o înjunghia
pe partea civilă provocându-i acesteia leziuni traumatice pentru a căror
vindecare a necesitat 200 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în
primejdie prin soc hipovolemic, prejudiciul suferit de partea civilă, urmare a
durerilor fizice inerente leziunilor suferite și a durerii psihice încercate ;
raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs;
vinovăția dovedită a inculpatului.
În ceea ce
privește acordarea de daune morale pentru durerile fizice și psihice încercate,
trebuie reținut că stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente a unui
prejudiciu nepatrimonial include o doza apreciabila de arbitrar, dar ceea ce
trebuie evaluat este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu
prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta
prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate.
În aprecierea
importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere repercusiunile
prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății părții civile, precum si
asupra posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional si
familial.
Observând
natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea civilă, ținând
seama de numărul de zile îngrijiri medicale necesar părții civile pentru
vindecare, perioadă în care aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se
bucura de lucrurile pe care le făcea înainte și în care a suportat dureri
fizice intense, instanța apreciază că suma de 5.000 euro în echivalent lei,
actualizat la data efectuării plății, cu titlul de daune morale reprezintă o
sumă rezonabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.
De asemenea
S.C.J.U. Constanța s-a constituit parte civilă în cuantumul sumei de 10.062,70
lei reprezentând daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea
succesivă, în perioade diferite, a părții vătămate, sumă care este de altfel
justificată prin actele depuse la dosarul cauzei.
împotriva
susmenționatei sentințe au formulat apei partea civilă B.A.L. și inculpatul
B.C.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele
aspecte:
În apelul
formulat de apelanta parte civilă B.A.L.:
Instanța de
fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, sub
aspectul cuantumului, impunându-se majorarea acestuia.
În acest sens
se face trimitere la circumstanțele reale în care s-a comis fapta, prin
folosirea unui cuțit, zona vizată, numărul loviturilor aplicate și consecințele
grave produse, respectiv leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de
200 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Se solicită să
se ia în considerare că inculpatul este recidivist și a săvârșit fapta
încălcând ordinul de protecție emis de Judecătoria Mangalia.
Instanța de
fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă prin reducerea cuantumului
daunelor morale acordate, având în vedere urmările faptei comisă de inculpat și
împrejurarea că are în întreținere trei copii minori.
În apelul
formulat de apelantul inculpat B.C.C.:
Instanța de
fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, sub
aspectul cuantumului, impunându-se reducerea acestuia sub minimul special
prevăzut de lege, prin reținerea de circumstanțe atenuante, respectiv atitudinea
sinceră adoptată în cursul procesului penal.
Prin Decizia
penale nr. 146/P din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,
secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost admis
apelul formulat de apelanta parte civilă B.A.L.
S-a desființat,
în parte sentința penală nstanța în Dosar nr. 8725/118/2012, numai cu privire la
latura civilă, și rejudecând:
S-a majorat
cuantumul daunelor morale la care a fost obligat apelantul inculpat B.C.C.
către partea civilă B.A.L. de la 5.000 euro la 10.000 euro în echivalent lei,
actualizat la data efectuării plății.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare
prezentei decizii.
S-a respins ca
nefondat apelul formulat de apelantul inculpat B.C.C.
Examinând
legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe, din perspectiva criticilor
formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc.
pen., Curtea constată:
Instanța de
fond a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei
comisă de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză.
Partea vătămată
B.A.L. s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă, urmare a
comportamentului deosebit de violent al inculpatului, partea vătămată a introdus
acțiune de divorț după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în
apartamentul mamei inculpatului, cu mențiunea că, pentru siguranța părții
vătămate a fost emis un ordin de protecție potrivit căruia inculpatului i-a
fost interzis să se apropie la mai puțin de 50 de metri de soția sa.
In dimineața
zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, partea vătămată a plecat din
locuință și în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a întâlnit cu inculpatul,
pe care l-a întrebat ce caută în acel loc, și în urma unei discuții
contradictorii, inculpatul a scos din buzunar un cuțit și i-a aplicat mai multe
lovituri, respectiv pe fețele laterale ale ambelor coapse și la nivelul feței
dorsale și toracelui, cuțitul rămânând înfipt la nivelul corpului vertebral T4,
fiindu-i afectată măduva spinării.
Relevante în
sensul reținut, sunt declarațiile martorului P.N.M., care, în dimineața zilei
de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului și în jurul orei 07:00, l-a
observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C. despre care cunoștea că
era în proces de divorț cu soția sa, B.A.L., care locuia si ea în același bloc,
și la scurt timp a auzit țipete din scara blocului si, cunoscând relațiile
conflictuale dintre ce doi soți a crezut că aceștia se certau si a intrat pentru
a-i despărți.
A susținut
martorul că, la etajul blocului, l-a observat pe inculpat stând în picioare
lângă partea vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată
de către soțul ei, după care inculpatul a fugit, martorul observând urmele de
sânge de pe sol.
Martorul B.R.,
fratele inculpatului, a confirmat comportamentul violent al inculpatului față
de soția sa, precum și faptul că, în dimineața zilei de 02 iulie 2012, a fost
trezit din somn de țipetele unei femei iar când a ieșit pe scara blocului a
văzut-o pe partea vătămată căzută si murdară de sânge, afirmând că fusese
înjunghiată de către inculpat.
Și martora
B.D., mama inculpatului, a confirmat relațiile tensionate dintre soți
determinate de comportamentul deosebit de violent al inculpatului și că, în
dimineața zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din somn
de țipetele părții vătămate și ajungând la locul unde se afla, martora a
observat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un
cuțit cu mâner metalic si lama rabatabilă.
Aceleași
aspecte sunt relatate și de partea vătămată.
Inculpatul a
recunoscut fapta, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare.
Conform
raportului de constatare medico-legală din 17 iulie 2012 întocmit de S.J.M.L. Constanța,
partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire
cu un corp tăietor înțepător, situate la nivelul feței dorsale și toracelui și
ambelor coapse fețe laterale. Leziunea de la nivelul hemitoracelui drept i-a
pus în pericol viața prin șoc hipovolemic.
S-a
concluzionat că leziunile cauzate necesită minim 200 zile de îngrijiri medicale
de la data producerii lor, dacă nu survin complicații.
Prima instanță
a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv
gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin
care se circumstantiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului,
realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului
cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la
realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin
dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.
Reținem că,
fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, în primul rând
raportat la valoarea socială lezată, dreptul la viață al unei persoane,
împrejurările și modalitatea de comitere, respectiv deși avea un ordin de
restricție de a se apropia de partea vătămată, inculpatul a venit la locuința
acesteia, având asupra sa un cuțit, a aplicat mai multe lovituri, ultima într-o
zonă vitală, leziunile grave produse,afectarea gravă a sănătății părții
vătămate și numărul deosebit de mare de zile de îngrijiri medicale acordate
pentru restabilirea sănătății.
În ceea ce
privește circumstanțele personale ale inculpatului, reținem comportamentul
deosebit de violent al inculpatului față de soția sa, care a condus la emiterea
unui ordin de protecție.
De asemenea,
facem trimitere și la antecedentele penale ale inculpatului, care, deși aflat în
cadrul unui termen de încercare, a comis o altă infracțiune, ceea ce atrage
starea de recidivă postcondamnatorie, însă se va avea în vedere că, această
condamnare, nu s-a pronunțat pentru o infracțiune de violență.
Reținem că,
judecata cauzei a avut loc în condițiile art. 320
1
C. proc. pen.,
astfel încât, minimul pedepsei s-a redus la 5 ani, instanța aplicând o pedeapsă
peste minimul special, maximul ce putea fi aplicat inculpatului fiind de 8 ani
și 4 luni, astfel încât, apreciem, în raport de toate aspectele reliefate că
s-a realizat o individualizare corectă a pedepsei, nefiind necesară nici
reducerea dar nici majorarea acestuia.
Nu se poate
reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c)
C. pen., având în vedere că, împrejurării constând în atitudinea sinceră
adoptată de inculpat i s-a dat eficiență prin reducerea limitelor de pedeapsă
în condițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În consecință,
criticile formulate de partea civilă și de inculpat referitoare la greșita
individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, apar ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce
privește modul de soluționare a laturii civile, apreciem, sub aspectul
cuantumului daunelor morale, că acesta nu este suficient pentru repararea
prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Este cert că,
raportat la leziunile deosebit de grave cauzate părții civile, care în fază
inițială au determinat paralizia membrelor inferioare, numărul mare de zile de
îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătății, 200 de zile dacă nu
intervin complicații, suferințele fizice și psihice cauzate au fost intense, cu
atât mai mult cu cât partea civilă a fost în situația de a-și pierde viața.
Totodată, este
cert că, partea civilă, pe toată această perioadă, nu a avut posibilitatea de a
avea grijă de cei trei copii și de aici și suferința psihică a acesteia, fiind
afectată în mod substanțial viața de familie dar și participarea părții civile
la viața socială și la locul de muncă.
În consecință,
s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale de la 5.000
euro la suma de 10.000 euro, în echivalent la data plății.
împotriva
acestei decizii au declarat recurs partea civilă B.A.L. și inculpatul B.C.C.
Partea civilă a
criticat soluția instanței de apel sub aspectul greșitei încadrări juridice
date faptei săvârșite de inculpat, dar și sub aspectul individualizării
pedepsei aplicate acestuia, inclusiv în ce privește aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
Inculpatul a
criticat de asemenea individualizarea pedepsei, susținând că nu a avut intenția
de a ucide victima, ci a dorit doar să-și vadă copiii.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în
care acestea se încadrează, respectiv art. 385
9
pct. 17 și 14 C.
proc. pen., Curtea constată următoarele:
În ce privește
încadarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului, Curtea reține
ca fiind întemeiată critica formulată de partea civilă, ambele hotărâri
pronunțate în cauză fiind afectate de cazul de casare prev.de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.
Din probatoriul
administrat în cauză rezultă că în dimineața zilei de 2 iulie 2012, în jurul
orei 7,00, având asupra sa un cuțit pe care era inscripționat numele soției
sale, victima B.A.L., inculpatul B.C. s-a deplasat la locuința unde aceasta se
mutase împreună cu cei trei copii, a așteptat-o pe scara blocului și a
înjunghiat-o în spate.
Această
conduită a inculpatului a fost greșit încadrată în drept doar prin raportare la
art. 175 lit. c) C. pen., în condițiile în care din cele expuse anterior
rezultă pe de o parte că inculpatul a acționat cu premeditare, iar pe de altă
parte, că fapta a fost comisă în public.
Astfel, Curtea
constată că în cauză este incidență și agravanta prev.de art. 175 lit. a) C.
pen., fiind evident că inculpatul a acționat în baza unei hotărâri mai dinainte
luate, care s-a materializat în anumite activități de pregătire a infracțiunii,
cum ar fi înarmarea cu un cuțit, inscripționarea acestuia cu numele victimei
și, în final, pândirea și atacarea ei în scara blocului.
În același
timp, locul în care inculpatul a comis fapta dedusă judecății era unul public,
scara blocului fiind totdeauna accesibilă publicului, inclusiv în situația în
care ușa de la intrare ar fi fost prevăzută cu interfon (a se vedea Decizia
penală nr. 1441 din 7 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și
Justiție, secția penală, publicată).
Prin urmare,
încadrarea juridică a faptei comise de inculpat trebuia făcută prin raportare
la agravantele înscrise în art. 175 lit. a), c) și i) C. pen., sens în care în
baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul părții civile
este fondat, va fi admis, iar hotărârile casate în parte, făcându-se aplicarea
art. 334 C. proc. pen.
În ce privește
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată de asemenea
întemeiată critica părții civile, fiind astfel incident cazul de casare prev.de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens,
Curtea constată că, deși instanța de apel a reținut în mod corect elementele
care circumstanțiază gradul de pericol social concret al faptei comise de
inculpat, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, nu Ie-a dat
eficiența corespunzătoare, apreciind în mod greșit că pedeapsa de 6 ani
aplicată de instanța de fond este corect individualizată.
Astfel, modul
în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională,
premeditarea cu care a acționat, comportamentul deosebit de violent avut în
raport cu soția sa inclusiv în perioada anterioară comiterii infracțiunii (care
a determinat-o pe aceasta să obțină un ordin de protecție a sa și a celor trei
copii minori), împrejurarea că inculpatul nu se afla la primul conflict cu
legea penală justifică pe deplin aplicarea unui tratament sancționator sever,
orientat spre maximul rezultat din aplicarea art. 320
1
C. proc.
pen., Curtea apreciind că numai astfel pedeapsa își poate realiza funcțiile de
constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen.
În mod evident,
față de cele expuse anterior, apare ca vădit nefondată critica inculpatului
vizând de asemenea individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
În fine, în ce
privește aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., Curtea constată că
instanța de fond a dat efectele recunoscute de lege conduitei inculpatului, în
condițiile în care acesta a recunoscut în integralitate fapta reținută în
sarcina sa prin actul de sesizare și a fost de acord ca judecata să aibă loc în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest
context, Curtea reține de asemenea că nu pot fi cenzurate susținerile
inculpatului în sensul că nu ar fi intenționat să ucidă victima, beneficiul
art. 320
1
C. proc. pen. presupunând o recunoaștere totală și
necondiționată, inclusiv sub aspect subiectiv a faptelor ce i-au fost imputate
prin rechizitoriu.
În consecință,
doar recursul părții civile este fondat și va fi admis, iar hotărârile casate
în limitele expuse anterior, urmând ca în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp.
art. 88 C. pen.,art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de partea civilă B.A.L. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 9
noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru
cauze penale cu minori și de familie.
Casează în
parte decizia atacată și sentința penală nr. 399 din 21 septembrie 2012
pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând:
În baza ar.334
C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul
B.C.C. din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 rap.la
art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. în
tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174
alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), c) și i) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C.
pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a
ll-a și b) C. pen., făcând aplicarea în cauză a disp.art. 320
1
alin.
(1) și (7) C. proc. pen.
În baza art. 83
C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1229/2011 a Judecătoriei
Constanța, definitivă prin nerecurare, pedeapsă pe care o adaugă la cea
aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani
și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a)
teza a ll-a și b) C. pen.
Face aplicarea
art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale ambelor hotărâri.
Respinge
recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din
pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării
preventive, de la 2 iulie 2012 la 14 februarie 2013.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 februarie 2013.