ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1757/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1757/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față:

În baza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 10 ianuarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 638/118/2012, s-a respins, ca nefondată,

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.C., prin apărător.

În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru tentativă

la infracțiunea de omor calificat.

A condamnat inculpatul

S.C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă

de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului

preventiv, cu începere de la data de 26 octombrie 2011 și până la data de 27

ianuarie 2012.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru)

ani închisoare aplicată inculpatului S.C.

În baza art. 86

2

C. pen. a stabilit termen de încercare de 6 (șase) ani, termen compus din cuantumul

pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care se adaugă un interval de timp

de 2 (doi) ani.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte,

la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ

desemnat cu supravegherea acestuia;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A făcut aplicare

dispozițiilor art. 86

3

alin. (2) C. pen.

În baza art. 359

C. proc. pen. a atras atenția inculpatului S.C. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 346

C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. comb. cu art. 1357 C. civ. a admis,

în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă I.G.

A obligat inculpatul

S.C. la plata către partea civilă I.G. a sumei de 3.500 RON cu titlu de despăgubiri

materiale și a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul

S.C. la plata sumei de 1284,68 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța.

În baza art. 357

alin. (2) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător dispus asupra

bunurilor imobile ale inculpatului S.C. (cota parte de ½ din apartamentul

situat în municipiul Constanța, str. D.) prin ordonanța nr. 1085/P/2011, din data

de 22 decembrie 2011, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi localitatea luată față de inculpatul S.C. prin decizia penală nr. 93/P

din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 193

C. proc. pen. a obligat inculpatul S.C. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare, reprezentând onorariul de avocat ales către partea civilă I.G.

În baza art. 191

C. proc. pen. a obligat inculpatul S.C. la plata sumei de 3750 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 1085/P/2011,

din data de 17 ianuarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

art. 175 lit. i).C. pen.

Prin actul de

inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19

octombrie 2011 victima I.G. și martorul A.C., alpiniști utilitari angajați ai SC

E.I.C. SRL Cernavodă, au început lucrările de placare termică cu polistiren la pereții

exteriori ai apartamentului nr. xx situat în Mun. Constanța, pe strada D.

În aceeași coloană

de apartamente, la etajul 3, este amplasată și locuința inculpatului S.C.

Sistemul de siguranță

utilizat de alpiniștii utilitari era compus din ham, coardă principală (coardă statică

de expediție 910,5 mm), coardă de siguranță și stopper-dispozitiv menit a asigura

oprirea la înălțimea dorită fără a exista pericolul alunecării. În acest scop, martorul

A.C. folosea un blocator, iar victima folosea un dispozitiv denumit shunt.

În zilele următoare

inculpatul le-a reproșat alpiniștilor că, trecând prin dreptul apartamentului său,

murdăresc și deteriorează plăcile din polistiren cu care și-a izolat exteriorul

apartamentului cu un an înainte. Ca urmare, pentru a evita escaladarea conflictului,

muncitorii au executat în prima fază lucrarea de placare termică pe partea de bloc

unde nu există ferestre.

În 22

octombrie 2011, după terminarea izolației pe partea dinspre vest a apartamentului

nr. xx, latură pe care se află geamurile de la bucătărie, unul dintre dormitoare

și baia de serviciu, alpiniștii utilitari au început să șteargă în coborârea de

la etajul 7, pervazurile exterioare ale ferestrelor apartamentelor locatarilor,

precum și aparatele de aer condiționat.

Coarda principală

a victimei trecea prin dreptul aparatelor de aer condiționat poziționate la geamurile

de la bucătăriile apartamentelor, iar coarda martorului cu circa 70 de centimetri

la dreapta.

Ajungând în fața

geamului de la bucătăria apartamentului inculpatului, victima a început să șteargă

cu o bucată de material textil pervazul și aparatul de aer condiționat al acestuia.

Enervat de prezența alpiniștilor la geamul său, inculpatul le-a reproșat că, deși

le-a atras atenția să nu mai treacă prin fața geamului său aceștia nu îl ascultă

și îi deteriorează izolația exterioară, amenintându-i în mod repetat că le va tăia

corzile.

Martorul A.C.

a rămas la nivelul apartamentului inculpatului, continuând să discute în contradictoriu

cu acesta, iar victima, care fusese poziționată inițial chiar față în față cu inculpatul,

a început să coboare. Ajungând la etajul 2, a început să șteargă aparatul de aer

condiționat de la bucătăria apartamentului nr. zz, însă proprietara acestuia, martora

E.M., i-a solicitat să nu facă acest lucru, gândindu-se că ar putea să-l zgârie

din cauza stropilor de tencuială.

În acest timp,

inculpatul, enervat de atitudinea martorului A.C., care îi spunea că nu au pe unde

să treacă, că trebuie să termine lucrarea, că fațada blocului nu îi aparține inculpatului

și că trebuie să îi suporte și el așa cum o fac ceilalți locatari, s-a retras de

la geam în bucătărie și a luat de pe masă cuțitul pe care îl folosea soția sa pentru

a tăia zarzavaturi.

Martorul A.C.,

văzând că inculpatul s-a retras vădit enervat în interiorul apartamentului, și presupunând

că acesta ar putea să îi stropească cu apă, a început să coboare și i-a cerut și

victimei să facă același lucru întrucât inculpatul le pregătește ceva.

Având în vedere

sistemul de asigurare cu shunt al victimei, dispozitiv care se eliberează mai greu

de pe coardă, martorul a depășit-o în coborâre pe victimă.

Inculpatul s-a

întors la geam cu cuțitul în mâna dreaptă, s-a aplecat înspre exterior prinzând

cu mâna stângă coarda victimei și a tăiat-o cu cuțitul. Victima a căzut de la o

înălțime de 7,5 - 8 metri, lovind în cădere un cablu de internet, fapt ce a fost

de natură a-i schimba poziția corpului și a-i atenua impactul.

După comiterea

faptei inculpatul a coborât în spatele blocului, în locul unde martorul A.C. îi

acorda primul ajutor victimei, și li s-a adresat spunând: „V-am spus că vă tai frânghia?

V-am tăiat-o!". Ulterior inculpatul s-a interesat dacă a fost chemată salvarea.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală nr. 524/A1/2011, căderea de la înălțime i-a provocat

victimei leziuni corporale, prin hiperflexia coloanei vertebrale (inclusiv fractură

tasare amielică lombară), care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri

medicale.

Inculpatul a recunoscut

comiterea faptei însă a declarat că nu a urmărit uciderea victimei și că tăierea

corzii s-a produs întrucât, având cuțitul în mână în timp ce se îndrepta spre coardă,

a alunecat pe gresia umedă, fapt care a dus la deplasarea trunchiului înspre înainte

și sprijinirea părții ascuțite a lamei cuțitului în coarda victimei.

Făcând abstracție

de caracterul pueril, aproape hilar, al acestei apărări, s-a sublimat că ansamblul

probator conturează o altă stare de fapt. Dacă experimentul judiciar efectuat în

21 decembrie 2011 confirmă faptul că tăierea corzii se putea realiza dintr-o singură

mișcare a cuțitului, din raportul de constatare tehnico-știintifică traseologică

nr. 1566398 al Institutului Național de Criminalistică rezultă că secționarea corzii

statice de expediție s-a realizat probabil prin două acțiuni distincte ale instrumentului

utilizat.

Examinarea secționării

create pe cale experimentală printr-o singură acțiune a cuțitului utilizat de inculpat

a evidențiat următoarele:

- extremitățile

fibrelor textile din componența miezului sunt bine definite, nescămoșate și toate

firele sunt delimitate de același plan de secționare. Aceste aspecte sunt specifice

secționării printr-o singură acțiune a instrumentului;

- unele fibre

din componența cămășii exterioare sunt scămoșate și nu au lungimea delimitată de

același plan (în cadrul firului din care fac parte). Aceste aspecte sunt specifice

ruperii firelor textile ca urmare a depășirii limitei de rezistență.

Aspectele menționate

mai sus nu se regăsesc la analiza secțiunii realizate de inculpat.

În cazul secționărilor

create pe cale experimentală prin două acțiuni ale instrumentului se constată că

fibrele textile sunt bine delimitate, nescămoșate, iar firele textile din componența

miezului sunt cuprinse în două planuri de secționare distincte.

Toate aceste aspecte

sunt similare celor, constatate cu ocazia examinării secțiunii realizate de inculpat.

De altfel, martorul

ocular M.A. confirmă faptul că secționarea s-a realizat din mai multe mișcări ale

cuțitului. În plus, nici martora S.E., soția inculpatului, nu descrie în declarația

sa episodul unei eventuale alunecări a inculpatului. Este ilustrativă și motivarea

dată de inculpat comisiei care a întocmit expertiza psihiatrică „am făcut o mare

prostie dar mă supărase rău".

Apărarea inculpatului

potrivit căreia din cauza părții exterioare a aparatului de aer condiționat nu a

putut să vadă dacă alpinistul mai era agățat în coardă sau unsese eventual la sol,

nu modifică starea de fapt și nu este de natură a influența cadrarea juridică.

Este adevărat

că lățimea aparatului de aer condiționat, împreună cu grosimea peretelui și a caloriferului

interior, făceau dificilă verificarea poziției pe coardă a victimei, odată ce aceasta

coborâse, sub nivelul aparatului de aer condiționat, această ipoteză face însă evidentă

acceptarea de către inculpat a posibilității ca victima să fie la o înălțime periculoasă,

consecința unei căderi fiind potențial decesul (aparatul de aer condiționat al inculpatului

este la o înălțime de peste 10 metri). Reiterăm faptul că poziția inițială a cablului

de internet, pe traiectoria de cădere a victimei, a fost de natură a atenua impactul

cu solul.

Subliniem totodată

că inculpatul avea mâna stângă pe coardă în timp ce cu mâna dreaptă efectua acțiunea

de tăiere (aspect confirmat chiar de inculpat în declarația sa), acesta percepând

deci prin propriile simțuri tensiunea din coardă, indicator al prezenței alpinistului

la o anumită înălțime. Este relevant faptul că după realizarea acțiunii de tăiere,

capătul secționat superior al corzii a urcat, ca urmare a detensionării, până la

80 de centimetri deasupra nivelului superior al ferestrei bucătăriei apartamentului

inculpatului, iar aspectul corzii netensionate este evident diferit (detaliu vizibil

și în fotografiile efectuate la fața locului).

În ceea ce privește

injuriile pe care alpiniștii i le-ar fi adresat inculpatului, împrejurare care l-ar

fi provocat să comită fapta, subliniem că nici un martor nu confirmă această ipoteză.

Mai mult, toate persoanele audiate, prezente la locul faptei, descriu atitudinea

recalcitrantă a inculpatului înainte și după comiterea faptei. Menționăm, cu titlu

exemplificativ, declarația martorei N.N., care a văzut incidentul de la poarta casei

sale, situată la circa 60 de metri de blocul inculpatului, din care rezultă că din

locul unde se afla îl auzea doar pe inculpat strigând la alpiniștii utilitari, neauzind

eventualele replici ale acestora. Totodată, martora E.M., locatară a apartamentului

zz, situat la etajul 2 sub apartamentul inculpatului, arată că alpiniștii au încercat

să găsească înțelegere adresându-i-se inculpatului într-un mod civilizat, acesta

din urmă fiind cel recalcitrant.

Având în vedere

faptul că în momentul sosirii organelor de poliție la fața locului coarda victimei

era deja desfăcută din ham, nu s-a putut determina cu certitudine înălțimea de la

care a căzut victima, prin însumarea segmentului superior de coardă cu segmentul

inferior de la capătul secționat până la ham. Ca urmare acest lucru s-a realizat

prin coroborarea declarațiilor părților și ale martorilor, numărând pe fotografiile

judiciare segmentele a câte 10 centimetri de pe banda metrică criminalistică.

În altă ordine

de idei, în fotografiile judiciare efectuate imediat după comiterea faptei se poate

observa lipsa oricăror stricăciuni cauzate peretelui exterior apartamentului inculpatului

prin activitatea alpiniștilor utilitari.

În faza de cercetare

judecătorească instanța a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări,

a martorilor propuși de inculpat și de partea civilă.

Astfel, inculpatul

S.C. a declarat următoarele: în primul rând a ținut să precizeze că regretă cele

întâmplate și că nici un moment nu a avut intenția să omoare pe cineva. Cu o zi

înainte de producerea incidentului a purtat o discuție cu persoanele care efectuau

lucrările de izolație, cerându-le să nu mai urce materialele prin exteriorul blocului,

aceștia spunându-i că peretele nu-i aparține.

Această discuție

a fost determinată de faptul că plătise cu un an în urmă suma de 6000 RON pentru

placarea fațadei și nu dorea ca peretele să fie spart. Susține inculpatul, că și

în ziua în care a avut loc incidentul a purtat discuții cu persoanele care efectuau

lucrările, una dintre acestea fiind partea vătămată, discuții care a arătat că ar

fi durat cam 10 minute, fără să le adreseze acestora amenințări, spunându-le doar

că le va tăia coarda. Prin urmare, după ce a considerat că cei doi lucrători au

coborât, a apucat coarda cu mâna stângă, moment în care a alunecat pe gresia din

bucătărie, atingând coarda cu.cuțitul pe care îl avea în mână. Întrucât cuțitul

era foarte bine ascuțit coarda s-a tăiat, deși a arătat că nu a intenționat decât

să o cresteze. A susținut inculpatul că până să revină cu cuțitul a considerat că

cei doi lucrători coborâseră, deși a arătat că nu a putut să constate personal acest

lucru, întrucât nu avea posibilitatea să vadă bine din cauza aparatului de aer condiționat.

Partea vătămată

I.G. a declarat următoarele: a fost angajat la SC E.I.C. SRL, ca alpinist utilitar

și împreună cu colegul său A.C. au fost trimiși să efectueze lucrări de placare

exterioară la blocul IS3 la apartamentul nr. xx, etajul 7 de pe str. D. În ziua

de 19 octombrie 2011 în timp ce se afla în fața scării și căra materialele pentru

efectuarea lucrării o persoană de sex bărbătesc a început să-i reproșeze că îi distruge

izolația care l-a costat 6000 RON. Deși a încercat să-i explice că nu se va întâmpla

nimic acesta a început să-i amenințe că le va tăia corzile. În ziua de 22

octombrie 2011 după ce au terminat de placat a hotărât cu colegul său să coboare

pe frânghie spre parter și să șteargă la fiecare etaj pervazul de la bucătărie.

În timp ce se afla în dreptul gramului de la bucătărie de la etajul 3 l-a auzit

pe inculpat țipând și amenințând că-i taie frânghia. A intervenit colegul său care

i-a spus inculpatului că nu deranjăm pe nimeni, cei doi țipând unul la altul dar

fără să se jignească. Auzindu-l pe inculpat că va tăia frânghia a început să coboare

mai repede însă la un moment dat a simțit că se duce în gol, căzând pe trotuarul

din spatele blocului.

Martorul A.C.

a declarat următoarele: împreună cu partea vătămată lucra la aceeași firmă fiind

planificați să efectueze placarea exterioară, la etajul șapte al blocului în care

locuia și inculpatul. Adezivul a fost urcat pe scări pe bloc, iar polistirenul a

fost tras prin exteriorul blocului. Activitatea de placare a durat două zile, timp

în care coborau pe frânghie, de pe bloc până la nivelul etajului șapte unde efectuau

lucrările. Și în zilele de vineri și sâmbătă activitatea au desfășurat-o coborând

de pe bloc până la etajul șapte. Întrucât în timpul activităților desfășurate a

mai căzut adeziv pe aparatele de aer condiționat și pe glafurile de la ferestre,

în ziua de sâmbătă au hotărât să le curețe coborând pe frânghie prin exterior, oprindu-se

la fiecare etaj. În timp ce coborau se sprijineau ușor cu picioarele de perete,

coborârea fiind lină în condițiile în.care se opreau la fiecare etaj pentru a șterge

glafurile și aparatele de aer condiționat. În momentul în care au ajuns la etajul

trei, la geamul de la bucătărie, a ieșit inculpatul care s-a luat de ei, cerându-le

să nu mai coboare prin exterior. Întrucât l-a făcut nesimțit, martorul a arătat

că i-a răspuns și el, în sensul că nu-l întrece, moment în care inculpatul i-a spus

că va lua cuțitul și le va tăia frânghia. În tot acest timp martorul a arătat că

partea vătămată nu a avut nici un schimb de cuvinte cu inculpatul.

Văzând că inculpatul

a revenit la geam și se uita în jos și crezând că este posibil ca acesta să arunce

cu apă, i-a spus colegului său, respectiv partea vătămată, să coboare mai repede.

În timp ce se afla la nivelul etajului doi, uitându-se în sus, a văzut cum este

prinsă frânghia cu mâna, după care a încercat să coboare mai repede și în momentul

în care a ajuns la etajul unu a văzut cum frânghia colegului se lăsa în jos, iar

pe acesta l-a văzut căzut la sol pe spate. Când a ajuns lângă colegul său acesta

se ținea cu mâna de piept și încerca să respire, după care vecina de la etajul doi

i-a aruncat o sticlă cu apă. La fața locului s-au strâns mai multe persoane, venind

și inculpatul care le-a spus că i-a avertizat că o să le taie coarda.

Martorul N.M.

a declarat următoarele: partea vătămată a fost angajat la firma sa, împreună cu

martorul A.C. fiind planificați să efectueze lucrări de placare exterioară la etajul

șapte al blocului de pe strada D. A susținut că înainte de efectuarea lucrărilor

salariații participau la instructaj. În cazul de față lucrarea fiind efectuată la

ultimul nivel, toate materialele erau urcate cu liftul, mai puțin polistirenul care

era urcat prin exterior. Referitor la lucrarea pe care trebuiau să o efectueze partea

vătămată împreună cu colegul său, acesta a început miercuri, martorul arătând că

îi verifica pe aceștia zilnic. Și în ziua de sâmbătă i-a verificat pe aceștia în

cursul dimineții. În cursul zilei a fost sunat de proprietara apartamentului unde

se efectuau lucrările, care i-a spus că vecinul său de la etajul trei a tăiat coarda

și unul dintre băieți a căzut de la înălțime. Același lucru i l-a spus și partea

vătămată când a mers la spital la aceasta. A precizat martorul că i-a instruit pe

salariații săi ca după terminarea lucrărilor, să șteargă glafurile de la ferestre

și aparatele de aer condiționat.

Martora L.S.C.

a declarat următoarele: este proprietara apartamentului la care se efectuau lucrările

de placare și cu o zi sau două înainte de producerea incidentului unul dintre muncitori

a mers la ea și i-a spus că vecinul de la etajul trei le-a spus să nu mai treacă

prin fața apartamentului său pentru că le va tăia coarda. În ziua în care a:avut

loc incidentul a fost sunată de o vecină care i-a spus că unul dintre lucrători

căzuse. În momentul în care a ajuns la fața locului erau strânși vecini care i-au

spus că vecinul de la etajul trei tăiase frânghia, fiind și acesta prezent. Fiind

acasă în cea mai mare parte a timpului martora a arătat că materialele au fost urcate

cu liftul, însă după placare se cobora prin exterior.

Martorul D.G.

a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul a fost sunat de un

coleg care i-a spus să meargă în locația respectivă pentru a remedia un cabul de

internet care fusese avariat. Ajungând în zonă a constatat că erau prezenți polițiști,

de la unul dintre aceștia aflând că fusese tăiată coarda unui alpinist utilitar.

Cablul care trebuia remediat, era montat la o înălțime de 4 metri și avea o grosime

de 7-8 mm, bănuind că acesta fusese rupt atunci când a căzut alpinistul utilitar,

însă a arătat că este posibil să se fi rupt și din alte motive.

Martorul S.M.

a declarat.următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul a lucrat împreună

cu partea vătămată I.G. și martorul A.C., fiind în perioada de probă. Nu a auzit

ca cei doi colegi ai săi să fi avut discuții contradictorii cu vreun locatar și

nu a văzut accidentul părții vătămate, aflând însă ulterior de la martorul A.C.

că părții vătămate îi fusese tăiată coarda.

Martora E.M. a

declarat următoarele: este vecină cu inculpatul locuind la etajul doi. În ziua în

care. a avut loc accidentul a arătat că la un moment dat, fiind în bucătărie, a

observat că partea vătămată era în dreptul geamului și intenționa să șteargă aparatul

de aer condiționat. În acest, timp a auzit cum inculpatul pe un ton răstit îi reproșa

celuilalt lucrător că:trece prin fața geamului său, precizând însă că cei doi. lucrători

i-au vorbit frumos inculpatului. Nu l-a mai văzut pe partea vătămată în dreptul:geamului

său însă

la scurt timp a auzit o bufnitură și uitându-se pe geam a văzut-o

pe partea vătămată căzută la sol. Când a coborât a văzut că se strânseseră mai mulți

vecini, observând că era prezent și inculpatul care era extrem de alb la față. A

susținut martora că cei doi lucrători nu i-au stricat izolația exterioară și nici

nu a auzit ca vreun vecin să se fi plâns în acest sens.

Martorul M.A.

a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul se afla în vizită

la rude, care locuiesc la o distanță de 20 de metri de blocul la care lucra partea

vătămată.- A văzut cum partea vătămată și colegul său lucrau, urcând și coborând

pe frânghie, și cum la un moment dat colegul său discuta cu inculpatul. L-a observat

pe inculpat cum cu o mână ținea frânghia și cu cealaltă tăia, realizând că a tăiat

frânghia în momentul în care a văzut-o pe partea vătămată căzută la sol. Deplasându-se

spre aceasta i-a pus o geacă sub cap, după care a văzut că a coborât și inculpatul

auzind cum le spunea celor doi lucrători „v-am spus că o să vă tai frânghia și v-am

tăiat-o".

Martorul T.I.

a declarat următoarele: în ziua respectivă a fost strigat de soția sa care i-a spus

că s-a rupt frânghia unuia dintre băieți și când s-a uitat pe geam a văzut că acesta

era căzut la sol. Mergând să vadă ce se întâmplase a văzut că se strânseseră mai

multe persoane și. din discuții a aflat că fusese tăiată frânghia de către inculpat,

fiind și acesta prezent însă nu l-a auzit să fi spus ceva. Martora T.E. a declarat

următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul nu a auzit ceartă însă la un

moment dat a observat cum frânghia s-a întins și uitându-se pe fereastră a văzut-o

pe partea vătămată căzută la sol. A observat că lângă acesta se mai aflau colegi

de-ai săi, unul dintre aceștia uitându-se sus și spunând că cel de la trei i-a tăiat

frânghia. A văzut că a coborât și inculpatul și l-a auzit spunând „ti-am zis că

îți tai coarda".

Martora N.N. a

declarat următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul se afla în curtea casei

aflată la o distanță de 50-60 de metri de bloc. La un moment dat auzind ceartă și

uitându-se a văzut doi alpiniști utilitari care coborau pe frânghie și care se certau

cu inculpatul care se afla la fereastră. A auzit la un moment dat cum inculpatul

a spus „vezi că îți tai coarda", însă a crezut că este o glumă și s-a întors.

În timp ce cei doi lucrători se aflau între etajele 2 și 3 a văzut cum unul dintre

ei a căzut la sol. Deplasându-se în zonă a văzut că se strânseseră mai multe persoane,

fiind prezent și inculpatul, pe care nu l-a auzit să spună ceva, însă de la celelalte

persoane a aflat că acesta recunoscuse în fața lucrătorilor de poliție că tăiase

frânghia.

Martorul C.C.

a declarat următoarele: locuiește în același bloc cu inculpatul și în ziua în care

a avut loc accidentul auzind gălăgie a ieșit la fereastră, auzindu-l pe inculpat

certându-se cu cineva, probabil cu unul dintre alpiniștii utilitari. După ce partea

vătămată a căzut l-a văzut și pe inculpat jos lângă bloc.

Din analiza tuturor

mijloacelor de probă, apreciem că, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită,

relativ la învinuirea care i-a fost adusă, raportată la starea de fapt descrisă

și reținută în considerente. Rezultă astfel, cu certitudine că, la data de 22

octombrie 2011, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată și colegul său,

care executau lucrări de placare exterioară la un etaj superior celui în care locuia

inculpatul, nemulțumit de faptul că aceștia treceau prin dreptul apartamentului

său și că i-ar fi putut deteriora izolația exterioară, a luat un cuțit cu care a

tăiat coarda de care era prinsă partea vătămată I.G., acesta căzând la sol de la

o înălțime de 7,5 - 8 metri, lovind în cădere un cablu de internet care i-a atenuat

impactul cu solul.

Inculpatul prin

apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă

la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i)

C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184

alin. (1) și (2) C. pen., motivând că după ce a luat cuțitul, care avea lama foarte

ascuțită, s-a uitat pe geam având convingerea că cei doi lucrători ajunseseră deja

la sol și în momentul în care a pus cuțitul pe frânghie a alunecat pe gresia din

bucătărie, care era udă și atunci lama cutitului a tăiat instantaneu frânghia. Prin

urmare, în raport de cele susținute a arătat că nu rezultă că a avut intenția să

o ucidă pe partea vătămată.

Aceste apărări

ale inculpatului nu pot fi reținute de instanță având în vedere probele administrate

în cursul procesului penal.

După cum am arătat

inculpatul în declaratia dată a susținut că a luat cuțitul cu intenția de a tăia

coarda, arătând că aceasta era întinsă întrucât avea agățată de ea o găleată sau

niște materiale. Deși în concluziile scrise susține că vizibilitatea i-a fost obturată

de aparatul de aer condiționat și nu a putut să o vadă pe partea vătămată, se observă

că în declaratia dată la instanță susține că de fapt de frânghie era agățată o găleată

sau alte materiale. În condițiile în care din probe nu rezultă că în momentul în

care erau agățați de corzi partea vătămată și colegul său ar fi avut asupra lor

găleți sau alte materiale rezultă că la momentul la care inculpatul a constatat

că frânghia, era întinsă, tensionată, nu avea cum să nu realizeze că de acea frânghie

atârna o greutate, respectiv corpul părții vătămate.

Și apărarea inculpatului

potrivit căreia

datorită faptului că ar fi alunecat pe gresia din bucătărie

lama cuțitului a atins-o și a tăiat instantaneu frânghia, prin urmare accidental

și nu intenționat, nu poate fi primită de instanță.

Se constată că

declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal sunt contradictorii în

ceea ce privește, episodul tăierii frânghiei.

Astfel, în declarația

olografă acesta a arătat că a luat cuțitul cu intenția de a cresta frânghia, însă

întrucât a alunecat în loc să o cresteze a tăiat frânghia de tot. În declarata dată

la data de 22 octombrie 2011, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat:

„Recunosc că am avut o stare conflictuală cu victima I.G. și colegul său de muncă

A.C. și datorită modului în care aceștia au purtat discuția contradictorie cu mine,

mi-au creat o stare de nervozitate, în timpul căreia am mers în bucătărie și am

luat un cuțit cu ajutorul căruia am tăiat frânghia unuia dintre muncitori, care

se afla poziționată în dreptul ferestrei mele.

În declarația

dată la data de 24 octombrie 2011, declară că după ce a apucat frânghia cu mâna

stângă, a apropiat cuțitul pe care-l ținea în mâna dreaptă de frânghie cu intenția

de a o cresta, însă în acel, moment alunecând și căutându-și sprijin a tăiat toată

frânghia. A susținut că de abia în acel moment a realizat că frânghia era întinsă

și avea o greutate pe ea, gândindu-se că ar fi putut fi vorba de o persoană. Considerăm

că susținerile inculpatului potrivit cărora a tăiat frânghia accidental vor fi înlăturate

având în vedere probele administrate.

Relevantă în acest

sens este declarația dată în cursul urmăririi penale de martora S.E., soția inculpatului,

care a arătat că acesta a luat de pe masă cuțitul cu care tăia zarzavatul, s-a îndreptat

spre fereastră spunându-i „o să le fac și eu rău, să le tai și eu frânghia, să vedem

le convine", după care a apucat cu o mână de frânghie, iar cu cealaltă a tăiat-o.

Martorul M.A.

a declarat că l-a văzut pe inculpat ținând frânghia cu o mână, iar cu cealaltă având

un cuțit a tăiat frânghia, împrejurare în care cel agățat de aceasta a căzut la

sol. Martorul a precizat că și-a dat seama că inculpatul tăia frânghia având în

vedere gesturile pe care le făcea cu mâna.

Totodată, nu poate

fi primită nici apărarea inculpatului potrivit căreia a actionat datorită stării

de nervozitate, întrucât cei doi lucrători i-au vorbit urât, i-au adresat injurii,

cuvinte și expresii jignitoare, întrucât martora E.M., vecină cu inculpatul a declarat

că deși acesta vorbea pe un ton răstit, cei doi lucrători i-au vorbit frumos, fără

să-i adreseze injurii.

În cazul infracțiunilor

îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor

săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și

intensitatea loviturii, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.

Ceea ce deosebește

infracțiunea de vătămare corporală din culpă de infracțiunea de tentativă de omor

este latura subiectivă. Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul

este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie

la definirea formei de vinovăție.

Infracțiunea de

vătămare corporală din culpă se săvârșește din culpă, fie sub forma culpei cu previziune,

fie sub forma culpei simple. În primul caz făptuitorul prevede că activitatea sa,

realizată prin acțiune sau inacțiune, ar putea duce la vătămarea integrității sau

sănătății persoanei, nu urmărește și nici nu acceptă acest rezultat, ci speră, fără

temei, că el nu se va produce. În cazul culpei simple făptuitorul desfășurând o

anumită activitate nu prevede că aceasta ar putea duce la vătămarea integrității

corporale sau a sănătății unei persoane, deși poate și trebuie să prevadă acest

rezultat.

Analizând cele

expuse mai sus în opinia instanței nu se poate reține că inculpatul a acționat din

culpă în momentul în care a tăiat frânghia, în condițiile în care, după cum am arătat,

instanța consideră nesinceră susținerea acestuia potrivit căreia a tăiat frânghia

accidental întrucât a alunecat pe gresie. De altfel, în opinia instanței este greu

de acceptat că în timp ce soția sa era în bucătărie și făcea mâncare, respectiv

tăia zarzavatul, inculpatul în același timp strângea covoarele și spăla cu mopul

gresia din bucătărie.'.

După cum am arătat,

dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, făptuitorul acționează

din culpă, în cazul tentativei la infracțiunea de omor acesta acționează numai cu

intenție.

Pentru stabilirea

poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările

în care fapta, a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului afectată

și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Important nu este atât rezultatul

concret al acțiunii făptuitorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport

cu viața victimei. În caracterizarea intenției cu care a acționat inculpatul se

iau în considerare și cele două elemente care determină hotărârea delictuoasă -

mobilul și scopul - și care definesc clar forma vinovăției.

Astfel, inculpatul

enervat de faptul că cei doi alpiniști utilitari i-ar putea deteriora izolația exterioară,

a luat un cuțit din bucătărie, după care revenind la fereastră a apucat cu mâna

stângă frânghia iar cu cuțitul pe care-l avea în mâna dreaptă a tăiat-o, determinând

căderea la sol a părții vătămate, care a suferit leziuni traumatice grave.

Împrejurarea că

inculpatul a tăiat în mod intenționat frânghia fără să dea importanță consecințelor

acțiunii sale, rezultă și din declarația soției acestuia care a arătat că soțul

său i-a spus: „O să le fac și eu rău, să le tai și eu frânghia, să vedem dacă le

convine".

În raport de aceste

circumstanțe se reține că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în

vedere că partea vătămată a căzut de la o înălțime de 7,5 - 8 metri. Împrejurarea

că în cauză nu s-a produs un rezultat mai grav s-a datorat și faptului că partea

vătămată în cădere s-a lovit de un cablu de internet ceea ce i-a atenuat impactul

cu solul.

Acționând în modul

descris mai sus, inculpatul a prevăzut în mod neîndoielnic rezultatul posibil al

faptei sale rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

S-a constatat,

astfel, că încadrarea juridică

corectă a faptei este aceea reținută prin

actul de inculpare.

Având în vedere

cele expuse mai sus s-a

;

respins, ca nefondată, cererea de schimbare

a încadrării juridice formulată de inculpatul S.C., prin apărător.

În drept, fapta

inculpatului S.C. care, la data de 22 octombrie 2011, în jurul orelor 15.30 - 16.00,

pe fondul unei stări conflictuale spontane cu doi alpiniști utilitari ce asigurau

activitatea de placare termică a unui apartament superior celui în care locuia,

a tăiat frânghia, de care era agățat partea vătămată I.G. determinând căderea de

la înălțime a acestuia, suferind leziuni traumatice produse prin precipitare cu

hiperflexi-arconsecutivă a coloanei vertebrale, necesitând pentru vindecare 30 de

zile de îngrijiri, medicale, întrunește elementele consecutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen.

Rezultând cu certitudine

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

reținută în sarcina sa, impunându-se tragerea la răspundere penală a acestuia, la

stabilirea și aplicarea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale

de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol

social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității

concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana

inculpatului.

Infracțiunea săvârșită

de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la natura acesteia,

la împrejurările și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, care înainte

ca partea vătămată să ajungă la sol i-a tăiat frânghia de care era agățată, determinând

căderea acesteia de la înălțime, la urmările produse, constând în cauzarea de leziuni

traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale.

În raport de cele

expuse mai sus inculpatului nu i s-a putut aplica ca sancțiune decât pedeapsa închisorii.

Funcțiile de constrângere

și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o

justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este

destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, in sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate. Relevante în acest sens sunt circumstanțele personale

ale inculpatului, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și înscrisurile

depuse la dosar.

Martorul B.N.

a declarat următoarele: îl cunoaște pe inculpat de 15 ani și fiind în relații de

prietenie cu acesta s-au întâlnit destul de des în diferite ocazii. A apreciat relațiile

din familia inculpatului și educația pe care i-a dat-o băiatului său. A arătat că

inculpatul nu este o persoană nervoasă, din contră acesta încerca să aplaneze conflicte.

Referitor la incidentul în care a fost implicat, martorul a susținut că după părerea

sa inculpatul a acționat în urma unei provocări.

Martorul N.C.

a declarat următoarele: îl cunoaște pe inculpat de 25 de ani, întrucât au fost colegi

de serviciu. A arătat că inculpatul este o persoană echilibrată, calmă, la locul

de muncă impunea respect și nu l-a văzut implicat în discuții sau certându-se cu

colegii. Și în societate inculpatul avea un comportament corespunzător, și nu l-a

văzut implicat în conflicte. Deși a susținut că nu l-a văzut niciodată pe inculpat

nervos, referitor la incidentul în care a fost implicat a considerat că acesta s-a

datorat stresului la care a fost suspus din. cauza lucrărilor care se efectuau și

a alpiniștilor utilitari care treceau prin fața apartamentului său.

Din înscrisul

emis de R.S. SA, denumit recomandare, rezultă că inculpatul a fost încadrat la această

societate în perioada 2002 - 2008 în funcția de electrician. La toate evaluările

și testările profesionale anuale a primit numai calificative de „foarte bine";

nu a avut abateri disciplinare și nu a fost sancționat niciodată; calitățile profesionale,

experiența dobândită, fiind cel mai vârstnic din cadrul compartimentului, precum

și faptul că și-a ajutat colegii mai tineri, au impus respect din partea colegilor;

temperamentul calm, echilibrat l-a ajutat la testările psihologice anuale, nu a

fost un tip conflictual, nu a avut discuții aprinse cu colegii, viața pe platformă

impunând numai oameni cu spirit de colaborare și sacrificiu.

Din caracterizarea

dată de D.L. rezultă că inculpatul a fost angajat al acestei societăți în funcția

de electrician și a lucrat la platforma O. I din Dubai UAE. Era un om respectat

de.colegi datorită profesionalismului său și a relațiilor de serviciu pe care Ie-a-întreținut

cu aceștia. A executat diverse lucrări, dovedind o pregătire profesională foarte

bună, inițiativă și eficiență, a avut un comportament disciplinat, nu a avut abateri

de la normele de protecția muncii și a respectat programul de lucru, tratând toate

activitățile legate de muncă cu responsabilitate.

Având în vedere

cele expuse, mai sus se justifică reținerea în favoarea inculpatului a .circumstanței

atenuate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ținând cont de faptul că acesta

se află la primul conflict cu legea penală, dar și de toate datele expuse mai sus

referitoare la circumstanțele personale ale acestuia.

Totodată, din

probele administrate rezultă că pe inculpat nu-l caracterizează un comportament

violent, incidentul în care a fost implicat fiind cu totul izolat în existența sa.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cu respectarea dispozițiilor art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere toate elementele care circumstanțiază

persoana și atitudinea inculpatului, atât anterior comiterii infracțiunii, cât și

ulterior, în cursul procesului penal, considerăm că aplicarea unei pedepse cu suspendarea

sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art. 86

1

C. pen.,

este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia. Aplicarea unei pedepse neprivative

de libertate este în măsură să-i ofere șansa de a se reintegra în colectivitate.

În cursul procesului

penal partea vătămată s-a constituit parte civilă formulând pretenții civile după

cum urmează: 100.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferența

de salariu pentru perioada cât acesta a fost în concediu medical, cheltuielile efectuate

cu tratamentul și alimentația necesare refacerii acestuia și 400.000 RON cu titlu

de daune morale.

În dovedirea pretențiilor

civile formulate partea civilă a solicitat audierea a doi martori și a depus la

dosar înscrisuri.

Din raportul de

constatare medico-legală din 26 octombrie 2011 rezultă partea vătămată a suferit

leziuni traumatice produse prin precipitare cu hiperflexia consecutivă a coloanei

vertebrale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri

medicale, fiind spitalizat în perioada 22 octombrie - 27 octombrie 2011.

Martorul S.G.

a declarat următoarele: îl cunoaște pe partea vătămată I.G. de 9 ani. Cunoaște că

acesta a suferit un accident, în urma căruia a fost spitalizat. Ulterior a fost

în concediu medical însă nu are cunoștință ce tratament urma partea vătămată și

ce cheltuieli a efectuat. A arătat însă că în această perioadă, la două săptămâni,

soacra părții vătămate îi cerea bani, spunându-i că nu le ajung banii în casă, suma

totală împrumutată fiind de aproximativ 2000 RON. A mai arătat că partea vătămată

a încercat să-și găsească un loc de muncă însă din cauza afecțiunilor suferite nu

a reușit.

Martorul C.C.A.

a declarat următoarele: îl cunoaște pe partea vătămată I.G. de 10 ani. Cunoaște

că acesta a fost spitalizat o lună de zile, ulterior transportându-l în două rânduri

cu mașina la doctor, întrucât acesta nu putea să se deplaseze. Știe că în această

perioadă partea vătămată a făcut cheltuieli pentru deplasări la medic, pentru tratament

însă nu cunoaște ce sumă a cheltuit, arătând însă că pentru ajutorul pe care i l-a

dat i-a plătit suma de 1000 RON. De la partea vătămată știe că acesta s-a împrumutat

de bani și că datorită sechelelor cu care a rămas nu a reușit să-și găsească un

loc de muncă.

Deși instanța

i-a solicitat părții vătămate să depună la dosar adeverință din care să rezulte

diferența dintre salariul lunar și cel primit urmare a concediului medical, acesta

a depus la dosar adeverința din 31 mai 2012 din care rezultă că a fost salariat

al E.I. SRL în perioada 02 august 2011 – 23 decembrie 2011 și ce venituri lunare

a obținut în această perioadă.

În acest sens,

instanța constată că se află în imposibilitatea de a calcula care a fost diferența

de salariu pentru perioada cât partea civilă a fost în concediu medical.

Pe de altă parte,

deși partea civilă a susținut că datorită afecțiunilor pe care le-a suferit și a

sechelelor cu care a rămas s-a aflat în imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă,

nu poate fi primită solicitarea sa de a i se acorda pretenții civile reprezentând

veniturile nerealizate în perioada ianuarie 2012 - 17 decembrie 2012. La dosar nu

există probe care să susțină că în toată această perioadă partea civilă s-ar fi

aflat în concediu medical sau alte acte medicale din care să rezulte că acesta s-a

aflat în imposibilitate de a presta activități lucrative.

În ceea ce privește

suma de 500 euro primită de partea civilă I.G. la data de 02 martie 2012, conform

copiei extrasului de cont depus la dosar, instanța nu o poate avea în vedere la

calculul pretențiilor civile, având în vedere că acesta nu a depus la dosar nici

un înscris din care să rezulte că a cheltuit suma respectivă pentru tratament sau

hrană suplimentară.

Raportat la cele

expuse mai sus, în ceea ce privește pretențiile civile reprezentând despăgubiri

materiale solicitate de partea civilă instanța consideră, în raport de probele administrate,

ca fiind dovedită doar suma de 3500 RON.

Vătămarea integrității

corporale a unei persoane poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial,

dar și într-un prejudiciu care este consecința vătămărilor suferite, care lipsesc

persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viața socială. Atenuarea

acestui prejudiciu se realizează prin acordarea unor despăgubiri.

În acest sens,

cu privire la cuantumul daunelor morale până în prezent legiuitorul nu a stabilit;

criterii legale în funcție de care instanțele să poată stabili acest cuantum.

Pentru a se suplini

această lacună, practica judiciară a statuat că la stabilirea cuantumului daunelor

morale trebuie avute în vedere criterii obiective și subiective cum ar fi numărul

de zile, de îngrijiri medicale, numărul de zile de spitalizare, vârsta părții vătămate,

pragul de sensibilitate la durere al acesteia.

În aprecierea

daunelor morale ce vor fi acordate trebuie avute în vedere actele doveditoare și

probele administrate, în raport de care să se procedeze la o evaluare corectă a

cuantumului: acestora, în măsură să asigure justă reparație a prejudiciului moral

cauzat părții civile.

Astfel, și în

prezenta cauză avem în vedere leziunile traumatice suferite de partea vătămată și

gravitatea acestora concretizată și în numărul de zile de îngrijiri medicale, aceasta

a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, perioada de spitalizare, de la data

de 22 octombrie 2011 și până la data de 27 octombrie 2011, vârsta acesteia, respectiv

32 de ani.

Având în vedere

cele expuse mai sus, instanța de fond a considerat că suma de 40.000 RON acordată

cu titlu de daune morale este în măsură să asigure o justă reparație a prejudiciului

moral suferit de- partea civilă I.G., urmare a suferințelor fizice și psihice cauzate

prin infracțiunea comisă de inculpat.

Prin decizia penală

nr. 93/P din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, s-a admis recursul declarat

de inculpatul S.C. împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2012 a Tribunalului

Constanța, s-a casat încheierea recurată și rejudecând s-a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive .a acestuia; cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu, respectiv mun. Constanța.

Temeiurile avute

în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, în condițiile în care, pe de

o parte, nu există nici o dovadă că în toată această perioadă inculpatul nu ar fi

respectat obligațiile care i-au fost impuse, iar pe de altă parte, instanța consideră

că s-au depășit limitele rezonabile ale acestui control judiciar impus, având în

vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat din punct de vedere

social.

Așa cum a arătat

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1102 din 25 martie 2008, revocarea

măsurii preventive trebuie examinată și în raport cu dispozițiile art. 5 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, dar și a art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la

Convenție.

Parag. 2 al

art. 2 prevede că „orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv

pe a sa", iar parag. 3 statuează că „exercitarea acestor drepturi nu poate

face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie

măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța

publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății

sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora."

În sistemul european

de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul

este cel prevăzut în art. 5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța

persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane

de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile

la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicarea al art. 2 din Protocolul

nr. 4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație atât în interiorul unui

stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul

unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 parag. 3 din Protocolul 4.

Cât privește necesitatea

menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a

statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil

valorile unei societăți democratice. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale

pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității

proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea

civilă I.G. și inculpatul S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Critica Parchetului

a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului,

întrucât nu este în acord cu maniera de acționare a inculpatului, urmarea produsă

și atitudinea acestuia care a prezentat o situație de fapt nereală.

Partea civilă

I.G. a criticat soluția fondului pentru greșita apreciere a cuantumului despăgubirilor-solicitate,

raportat la leziunile suferite, care au necesitat pentru vindecare 30 zile îngrijiri

medicale și la.urmările acesteia, care i-au pus în pericol viața, l-au imobilizat

la pat o lungă perioadă de timp, în prezent nefiind capabil să-și mai exercite meseria

pentru care anterior era apt din punct de vedere psihic și fizic, dar nici o altă

profesie ce implică statul în picioare, în poziție șezut, ridicarea și purtarea

de greutăți, expunerea la frig și umezeală, fără a-i provoca dureri ale coloanei

vertebrale.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună

majorarea daunelor morale la care inculpatul a fost obligat de instanța fondului.

În dezvoltarea

motivelor de apel, inculpatul prin apărător a solicitat desființarea sentinței penale

apelate și rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infr. de vătămare corporală

prev. de art. 184 alin. (1) C. pen. și condamnarea inculpatului pentru aceasta din

urmă faptă, cu diminuarea daunelor morale.

S-a motivat că

în mod greșit instanța fondului a respins această cer