ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 538 din 04 decembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 1116/118/2012,

în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C.

pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 rap.

la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului

pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

date fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

referitor la art. 86

4

C. pen. și emiterea unei comunicări scrise în

acest sens.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se

suspendă și exercițiul drepturilor accesorii.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului: perioada reținerii de la data

de 07 noiembrie 2011, ora 01.30, până la data de 08 noiembrie 2011, ora 01.30.

A admis în parte pretențiile

civile formulate de partea civilă B.V.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul la

plata sumei de 2.627,12 RON cu titlu de daune materiale, respectiv la plata sumei

de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.V.

A obligat inculpatul către

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța la suma de 2.707,5 RON reprezentând

cheltuieli aferente perioadei de spitalizare, 06 noiembrie 2011 - 18 noiembrie

2011 și la suma de 1.791.89 RON aferente perioadei de spitalizare 23-28

noiembrie 2011, medicamentație aferentă, materiale sanitare și analize de laborator.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 06

noiembrie 2011, lucrătorii Secției 8 Poliție Rurală Băneasa au fost sesizați prin

Serviciul 112 cu privire la faptul că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 a avut

loc o altercație în centrul satului A., com. O., județul Constanța, în cadrul căruia

partea vătămată B.V. a fost agresionat de inculpatul C.C. și transportată la Spitalul

Clinic Județean de Urgență Constanța.

La fața locului, au fost

identificate pe partea carosabilă, la 90 cm de acostament, mai multe pete de culoare

brun roșcată cu aspect de sânge, pe o suprafață de 105 cm/130cm.

La data de 06

noiembrie 2011, de la inculpatul C.C. au fost ridicate mai multe obiecte de vestimentație,

despre care acesta a arătat că le-a purtat în noaptea precedentă, precum și o bucată

de pânză verde de care era legată o insignă din metal galben, cu stema Republicii

Socialiste România.

Despre acest ultim obiect

inculpatul C.C. a arătat că îi aparține părții vătămate B.V.

În urma examinării autoturismului

aparținând inculpatului, pe aripa spate stânga a fost observată o pată de substanță

brun roșcată.

Partea vătămată B.V. a

declarat că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca

din comuna O. unde între ea și inculpat a izbucnit o altercație în cadrul căreia

și-au aplicat reciproc lovituri ușoare care nu au produs vătămări serioase.

Pentru ca scandalul să

nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. și

F.A. În timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși

din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i

să oprească.

În continuare, partea

vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din

urmă scoțând din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a aplicat o lovitură în

regiunea capului.

Această lovitură a provocat

căderea la sol a părții vătămate, iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri

cu pumnii și cu picioarele și în timpul cât aceasta s-a aflat la sol.

În urma examinării medico-legale

a părții vătămate s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv

traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul C.C. și

partea civilă B.V.

În dezvoltarea motivelor

de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința instanței

de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C.C. prin

reținerea greșită a circumstanțelor atenuante; în acest sens s-a apreciat că fapta

inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere numărul

de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, instanța de fond trecând

cu ușurință peste numărul de lovituri aplicate părții vătămate, zona vizată și atitudinea

inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă; în consecință, s-a apreciat că

pedeapsa de 4 ani închisoare este mică în raport de consecințele produse, solicitându-se

să se dispună aplicarea unei pedepse corect dozate inculpatului.

În dezvoltarea motivelor

de apel ale părții civile B.V., avocat Ș.S.,

în temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat

admiterea apelului declarat de partea vătămată,

desființarea hotărârii atacate, și, rejudecând cauza în baza probatoriilor administrate,

să se pronunțe o hotărâre temeinică prin care să fie obligat inculpatul C.C., la

plata sumei de 10.000 RON daune materiale, la plata sumei de 90.000 RON daune morale

și la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate până

în prezent; în acest sens, s-a a

preciat că acțiunea civilă

este fondată motivat de faptul că s-a făcut dovada daunelor materiale prin înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, de asemenea, prin concluziile expertizei medico-legale

rezultă necesitatea procurării unei proteze auditive, fapt pentru care a depus o

factură proforma din care rezultă costul unei asemenea proteze, proteză ce nu a

fost achiziționată datorită situației materiale precare pe care o are partea vătămată;

de la data la care a suferit agresiunea și până în prezent partea vătămată nu a

mai putut să-și găsească un loc de muncă, date fiind urmările agresiunii la care

a fost supus, menționând că până la momentul la care a avut loc această agresiune

a avut un loc de muncă stabil, loc care ulterior nu a mai putut să îl ocupe dat

fiind faptul că auzul i-a fost diminuat destul de mult; s-a mai arătat că s-au solicitat

daune morale motivat de faptul că consideră justificată acordarea unor compensații

materiale deoarece viața familială și socială i-a fost alterată ca urmare a faptei

săvârșite de inculpat, aceste compensații fiind solicitate pentru a-și crea condiții

de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice, cum ar fi asigurarea

unor condiții corespunzătoare pentru o persoană condamnată la o oarecare izolare

ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta produsă și nu în ultimul rând

având

în vedere

restrângerea posibilităților de a se bucura de

satisfacțiile unei vieții sociale normale, aceasta raportat și la vârsta tânără

pe care o are partea vătămată; pe latură penală, partea civilă a precizat că consideră

că pericolul social al faptei săvârșite de inculpat trebuia raportat la consecințele

cu caracter permanent pe care le-a suferit partea vătămată, și având în vedere acest

aspect solicită ca, rejudecând cauza, în baza probatoriilor administrate, să se

pronunțe o hotărâre temeinică, prin care să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă

judicios individualizată pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată,

în sensul majorării cuantumului acesteia.

În dezvoltarea motivelor

de apel ale inculpatului C.C. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat,

desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, în baza disp. art. 334

C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea

de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 C. pen. și, în raport de

aceasta, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată,

iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a acesteia,

potrivit disp. art. 81 C. pen.; s-a susținut că inculpatul a fost văduvit de a se

prevala de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., deși el a recunoscut

săvârșirea faptei, nu și încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea, nu s-a

avut în vedere simțul civic al inculpatului care, după incident, a ajutat partea

vătămată, aceasta fiind o premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen.; cu privire la intensitatea loviturilor, raportul de expertiză arată

că agresiunile pot data din 06 noiembrie 2011, însă aceste afecțiuni le-a dobândit

cu mult înainte pentru că a dovedit că partea vătămată era implicată adesea în scandaluri,

dar aceasta nu înseamnă că loviturile au avut o intensitate sporită; s-a mai arătat

că inculpatul și partea vătămată erau prieteni, inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei care este la limita unei legitime apărări, a fost o agresiune între prieteni,

la beție, inculpatul neavând intenția de a suprima viața părții vătămate; cu privire

la circumstanțele atenuante, nu s-a dat valență dispozițiilor legale, respectiv

conduitei inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii; s-a mai arătat că inculpatul

a înțeles să achite o parte din daunele solicitate, el muncește, are doi copii,

este un om normal și nu este un infractor, solicitând a se da valență dispozițiilor

art. 74 lit. c) C. pen.

În apel s-a efectuat raportul

de expertiză medico-legală din 03 iunie 2013 privind pe partea vătămată B.V. și

a fost audiată partea vătămată B.V.

La termenul din data 10

iunie 2013, inculpatul C.C. a precizat personal că nu dorește să dea declarație

în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin.

(2) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 89/P din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanța și de către recurentul inculpat C.C., pronunțată

de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 1116/118/2012.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către partea civilă B.V.,

s-a desființat sentința apelată sub aspectul cuantumului daunelor materiale acordate

și, rejudecând în aceste limite:

- S-a majorat cuantumul

daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul C.C. să le plătească părții

civile B.V. de la 2.627,12 RON la 5.627,12 RON.

- S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a decide astfel,

s-a reținut, în esență, faptul că p

rima instanță a reținut

corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în

cauză, reținând vinovăția inculpatului

C.C.

sub

forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

În acest sens,

Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

procese-verbale de cercetare

la fața locului, declarațiile părții vătămate care a arătat că la data de 06

noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca din comuna O., unde între

ea și inculpat a izbucnit o altercație în cadrul căreia și-au aplicat reciproc lovituri

ușoare, care nu au produs vătămări serioase; pentru ca scandalul să nu degenereze,

partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. și F.A., iar în timp

ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși din urmă

de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească;

partea vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din autoturisme, acesta

din urmă scoțând din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a aplicat o lovitură

în regiunea capului; această lovitură a provocat căderea la sol a părții vătămate,

iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii și cu picioarele și în

timpul cât aceasta s-a aflat la sol, planșe foto, procese-verbale, rapoarte de constatare

medico-legală prin care s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv

traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală,

acte medicale atașate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor V.A.V. și F.A.,

care s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate, arătând că între aceasta și

inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna O.; din acest motiv, martorii

și partea vătămată au părăsit discoteca și au plecat toți trei către satul

A., unde au fost însă ajunși și blocați de către inculpat, care era însoțit de către

martorul R.C.; martorul V.A.V. a precizat că, după un schimb de replici, inculpatul

a început să o lovească pe partea vătămată, provocându-i căderea, după care inculpatul

a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele, iar la

un moment dat inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată și a lovit-o

pe aceasta de asfalt de două sau de trei ori; în cursul cercetării judecătorești

martorul V.A.V. a susținut că partea vătămată a fost ridicată în poziția

șezut după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea

săvârșită asupra părții vătămate a durat aproximativ două sau trei minute; martorul

F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să

o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar după aproximativ două

sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părții

vătămate, dar nu a reușit să facă acest lucru deoarece a fost împiedicat de către

inculpat,

declarațiile martorului R.C., aflat în

mașina inculpatului, care a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut

pe acesta în discoteca din comuna O. unde se îmbrâncea cu partea vătămată, ulterior

partea vătămată părăsind localul împreună cu martorii V.A.V. și F.A.; martorul R.C.

a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului care îi promisese că îl transportă

la domiciliu, inculpatul schimbând însă destinația și a început să urmărească autoturismul

în care se afla și partea vătămată, reușind să o blocheze pe aceasta în trafic în

centrul satului A., unde inculpatul a coborât din autoturism și s-a îndreptat către

cel în care se afla partea vătămată; martorul R.C. a menționat că nu a observat

agresiunea săvârșită asupra părții vătămate, dar că după aproximativ cinci minute,

când a reușit să coboare din autoturism, a văzut pe partea vătămată întinsă la sol,

sângerând puternic din regiunea capului și pe inculpat dându-se jos de pe ea, declarațiile

inculpatului, care a confirmat parțial aspectele care reies din declarațiile părții

vătămate și ale martorilor, arătând că, în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între

el și partea vătămată a avut loc o altercație în discoteca din comuna O., iar ulterior,

deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A., inculpatul arătând

însă că partea vătămată l-a lovit pe el cu pumnul în figură, iar el a ripostat la

rândul său, partea vătămată B.V. căzând la sol.

Curtea

a reținut că această apărare

a inculpatului nu se coroborează cu mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, s-a reținut că

aceste declarații sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorilor

direcți care descriu o cu totul altă situație de fapt, dar și de probele cu caracter

obiectiv, respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă pe de

o parte că partea vătămată a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă,

centrală și stângă a feței, fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale, dar și

fractură a osului temporal drept, împrejurare care demonstrează faptul că partea

vătămată a fost lovită în mod repetat și nu o singură dată, iar pe de altă parte

că inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului drept și la nivelul

mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp dur și respectiv

prin lovire activă.

Instanța de apel a mai

reținut că nu s-au constatat leziuni la nivelul feței inculpatului, fiind infirmată

astfel apărarea acestuia în sensul că partea vătămată l-ar fi lovit în față.

Referitor

la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. s-a reținut că aceasta

este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în

materie.

Astfel, s-a

reținut că

fapta

inculpatului C.C. care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul

satului A., comuna O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții

vătămate B.V., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru

vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața

prin contuzii meningo-cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective,

s-a reținut că inculpatul

C.C.

a acționat cu intenție

indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în

urma agresiunii exercitate asupra părții vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat

această posibilitate.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, formulând critici de nelegalitate

și netemeinicie prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 17

2

C. proc. pen.

În temeiul disp. art.

385

9

pct. 12 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul laturii subiective întrucât inculpatul

nu a acționat cu intenție directă sau indirectă de a-i suprima viața părții vătămate.

A mai arătat că între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație în condițiile

în care ambii consumaseră băuturi alcoolice, însă partea vătămată îi era prieten,

astfel încât este exclusă intenția inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul

de a-i pune viața în primejdie.

În subsidiar a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia,

dar și sub aspectul modalității de executare a pedepsei respectiv din art. 86

1

C. pen. în art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinând decizia penală

recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și

din oficiu cauza, conform disp. art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a o menține

ca atare.

Motivul de recurs formulat

de inculpat circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen., nu este întemeiat.

Prima instanță

a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate

în cauză, reținând vinovăția inculpatului

C.C.

sub forma intenției

indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Astfel, din

probatoriul administrat în cauză rezultă că

la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orelor

01.00, partea vătămată a mers la discoteca din comuna O., unde, între ea și inculpat,

a izbucnit o altercație în cadrul căreia și-au aplicat reciproc lovituri ușoare

care nu au produs vătămări serioase, apoi pentru ca scandalul să nu degenereze,

partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. și F.A. În timp ce

se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși din urmă de

către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească.

În declarația sa partea vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din

autoturisme, acesta din urmă a scos din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a

aplicat o lovitură în regiunea capului. Această lovitură a provocat căderea la sol

a părții vătămate și în aceste condiții inculpatul a continuat să îi aplice lovituri

cu pumnii și cu picioarele pe tot timpul cât aceasta s-a aflat la sol.

R

apoartele de constatare

medico-legală au stabilit că partea vătămată prezenta leziuni traumatice, respectiv

traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.

Declarațiile martorilor

V.A.V. și F.A. (care se coroborează cu declarațiile părții vătămate) au arătat că

între partea vătămată și inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna

O.; din acest motiv martorii și partea vătămată au părăsit discoteca și au plecat

toți trei către satul A., unde au fost însă ajunși și blocați de către inculpat,

care era însoțit de către martorul R.C. La rândul său, martorul V.A.V. a precizat

că după un schimb de replici inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată,

provocându-i căderea, după care acesta a continuat să o lovească pe partea vătămată

cu pumnii și cu picioarele, iar la un moment dat a apucat-o cu mâinile de cap și

a lovit-o de asfalt de două sau de trei ori.

În cursul cercetării judecătorești

martorul V.A.V. a susținut că partea vătămată a fost ridicată în poziția

șezut, după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea

săvârșită asupra părții vătămate a durat aproximativ două sau trei minute. Martorul

F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să

o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar după aproximativ două

sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părții

vătămate, dar nu a reușit deoarece a fost împiedicat de către inculpat.

Martorul R.C., aflat în

mașina inculpatului, a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut

pe acesta în discoteca din comuna O., unde se îmbrâncea cu partea vătămată și că

ulterior partea vătămată a părăsit localul împreună cu martorii V.A.V. și F.A. Martorul

R.C. a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului, care inițial i-a promis

că îl va transporta la domiciliu, însă imediat inculpatul a schimbat destinația

și a început să urmărească autoturismul în care se afla partea vătămată, reușind

să o blocheze pe aceasta în trafic în centrul satului A. În aceste împrejurări,

inculpatul a coborât din autoturism, s-a îndreptat către autoturismul în care se

afla partea vătămată. Același martor a menționat că nu a observat agresiunea săvârșită

asupra părții vătămate, dar că după aproximativ cinci minute când a reușit să coboare

din autoturism a văzut-o pe partea vătămată întinsă la sol, sângerând puternic în

regiunea capului și pe inculpat dându-se jos de pe ea.

Declarațiile inculpatului

au confirmat parțial aspectele care rezultă din declarațiile părții vătămate și

ale martorilor. Acesta a arătat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între el

și partea vătămată a avut loc o altercație în discoteca din comuna O., iar ulterior,

deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A. Inculpatul a mai

arătat că partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față, motiv pentru care el a ripostat

și, urmare a loviturii părții vătămate B.V., acesta a căzut la sol.

Declarațiile inculpatului

sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și de declarațiile martorilor oculari

care au descris o cu totul altă stare de fapt, dar și de probele cu caracter obiectiv,

respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată

a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă, centrală și stângă a feței,

fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale și fractură a osului temporal drept,

(împrejurare care demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat

și nu o singură dată) că și inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului

drept și la nivelul mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp

dur și respectiv prin lovire activă.

Prin urmare, nu s-au constatat

leziuni la nivelul feței inculpatului, fiind infirmată astfel apărarea acestuia

în sensul că partea vătămată l-a lovit în față.

Din coroborarea

declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor oculari

V.A.V., F.A. și R.C.,

reiese că nu inculpatul a fost cel care a dus partea vătămată la o fântână pentru

a i se da cu apă pe față, ci acest lucru a fost făcut de către martorii F.A. și

R.C.

Încadrarea

juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. este legală, instanța de fond efectuând

o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

În acest sens, Înalta

Curte are în vedere:

- intensitatea deosebită

a loviturilor aplicate de către inculpat părții vătămate, fapt care reiese din urmările

produse, prin raportul de constatare medico-legală întocmit după examinarea părții

vătămate concluzionându-se că aceasta a suferit leziuni grave exclusiv la nivelul

capului, traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu și care i-au pus viața

în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală și hemoragie însemnată,

- zona vizată de către

inculpat, acesta lovind partea vătămată în zona capului (prin lovirea părții vătămate

în mod repetat cu capul de asfalt), inculpatul acceptând astfel posibilitatea ca

partea vătămată să își piardă viața,

- durata agresării fizice

a părții vătămate (aprox. 2-3 minute), timp în care inculpatul a lovit partea vătămată

cu pumnii în zona capului, cu picioarele în zona toracelui, iar la un moment dat

inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată și a lovit-o pe aceasta

de asfalt de câteva ori.

Sub aspectul laturii subiective,

inculpatul

C.C.

a acționat cu intenție indirectă

potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în urma agresiunii

exercitate asupra părții vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat această

posibilitate.

Astfel,

fapta inculpatului C.C.,

care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul satului A., comuna

O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate B.V.,

provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45

de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața prin contuzii

meningo-cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)

C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Pentru considerentele

arătate, nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare a sa în baza disp.

art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Criticile formulate de

inculpat nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., întrucât individualizarea modalității

de executare a pedepsei nu constituie în prezenta cauză aspect al greșitei aplicări

a legii.

În cadrul

operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța

a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru

inculpatul C.C. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a

infracțiunii și persoanei inculpatului.

În acest sens,

s-a avut în vedere

gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor

și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează

persoana inculpatului - tânăr, în vârstă de 32 ani, este infractor primar, are 8

clase, are loc de muncă în prezent, are familie și doi copii minori, anterior comiterii

infracțiunii a avut o bună conduită în familie și societate, faptul că pe parcursul

urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești a dovedit o atitudine

parțial sinceră, a avut o conduită procesuală corectă, prezentându-se la majoritatea

termenelor de judecată, a regretat săvârșirea acesteia - aspecte pe baza cărora,

în mod temeinic, instanța a apreciat că se pot reține circumstanțe atenuante facultative

potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 4 ani aplicată fiind judicios individualizată.

Modalitatea

de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță și menținută de instanța

de prim control judiciar, scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., putând fi atins

și fără executarea efectivă a pedepsei. Se constată că instanțele au apreciat în

mod temeinic că sunt îndeplinite cerințele art. 86

1

C. pen. privind suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei aplicate

(4 ani închisoare), la faptul că inculpatul nu a comis fapta cu intenție directă,

ci cu intenție indirectă, la aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanțele

personale ale inculpatului (

tânăr, infractor primar, are loc de muncă în prezent, are

familie și doi copii minori, anterior comiterii infracțiunii a avut o bună conduită

în familie și societate, a dovedit o atitudine parțial sinceră, a avut o conduită

procesuală corectă prezentându-se la majoritatea termenelor de judecata, regretă

săvârșirea faptei).

De altfel, în același

sens, sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a concluzionat că există

resurse pentru evoluția pozitivă a comportamentului inculpatului C.C.

Cu toate acestea, critica

vizând individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea

ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare nu poate face obiectul

controlului judiciar în această cale de atac, întrucât, prin Legea nr. 2/2013,

pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, conținutul

nou reglementat al acestui caz de casare referindu-se la pedepse aplicate în alte

limite decât cele prevăzute de lege, împrejurare ce nu se regăsește în cauza de

față.

Pentru considerentele

arătate, văzând disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat C.C. împotriva

deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o va menține ca legală și

temeinică.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi,

23

ianuarie 2014

.