ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2014

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 538 din 04 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 1116/118/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 65 rap. la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la date fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitor la art. 86 4 C. pen. și emiterea unei comunicări scrise în acest sens. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și exercițiul drepturilor accesorii. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului: perioada reținerii de la data de 07 noiembrie 2011, ora 01.30, până la data de 08 noiembrie 2011, ora 01.30. A admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă B.V. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.627,12 RON cu titlu de daune materiale, respectiv la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.V.

A obligat inculpatul către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța la suma de 2.707,5 RON reprezentând cheltuieli aferente perioadei de spitalizare, 06 noiembrie 2011 - 18 noiembrie 2011 și la suma de 1.791.89 RON aferente perioadei de spitalizare 23-28 noiembrie 2011, medicamentație aferentă, materiale sanitare și analize de laborator. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 06 noiembrie 2011, lucrătorii Secției 8 Poliție Rurală Băneasa au fost sesizați prin Serviciul 112 cu privire la faptul că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 a avut loc o altercație în centrul satului A., com. O., județul Constanța, în cadrul căruia partea vătămată B.V. a fost agresionat de inculpatul C.C.

și transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. La fața locului, au fost identificate pe partea carosabilă, la 90 cm de acostament, mai multe pete de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, pe o suprafață de 105 cm/130cm. La data de 06 noiembrie 2011, de la inculpatul C.C. au fost ridicate mai multe obiecte de vestimentație, despre care acesta a arătat că le-a purtat în noaptea precedentă, precum și o bucată de pânză verde de care era legată o insignă din metal galben, cu stema Republicii Socialiste România. Despre acest ultim obiect inculpatul C.C. a arătat că îi aparține părții vătămate B.V. În urma examinării autoturismului aparținând inculpatului, pe aripa spate stânga a fost observată o pată de substanță brun roșcată.

Partea vătămată B.V. a declarat că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca din comuna O. unde între ea și inculpat a izbucnit o altercație în cadrul căreia și-au aplicat reciproc lovituri ușoare care nu au produs vătămări serioase. Pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. și F.A. În timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească. În continuare, partea vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă scoțând din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului.

Această lovitură a provocat căderea la sol a părții vătămate, iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii și cu picioarele și în timpul cât aceasta s-a aflat la sol. În urma examinării medico-legale a părții vătămate s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul C.C. și partea civilă B.V. În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C.C.

prin reținerea greșită a circumstanțelor atenuante; în acest sens s-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, instanța de fond trecând cu ușurință peste numărul de lovituri aplicate părții vătămate, zona vizată și atitudinea inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă; în consecință, s-a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare este mică în raport de consecințele produse, solicitându-se să se dispună aplicarea unei pedepse corect dozate inculpatului. În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile B.V., avocat Ș.S., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., s-a solicitat admiterea apelului declarat de partea vătămată, desființarea hotărârii atacate, și, rejudecând cauza în baza probatoriilor administrate, să se pronunțe o hotărâre temeinică prin care să fie obligat inculpatul C.C., la plata sumei de 10.000 RON daune materiale, la plata sumei de 90.000 RON daune morale și la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate până în prezent; în acest sens, s-a a preciat că acțiunea civilă este fondată motivat de faptul că s-a făcut dovada daunelor materiale prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de asemenea, prin concluziile expertizei medico-legale rezultă necesitatea procurării unei proteze auditive, fapt pentru care a depus o factură proforma din care rezultă costul unei asemenea proteze, proteză ce nu a fost achiziționată datorită situației materiale precare pe care o are partea vătămată; de la data la care a suferit agresiunea și până în prezent partea vătămată nu a mai putut să-și găsească un loc de muncă, date fiind urmările agresiunii la care a fost supus, menționând că până la momentul la care a avut loc această agresiune a avut un loc de muncă stabil, loc care ulterior nu a mai putut să îl ocupe dat fiind faptul că auzul i-a fost diminuat destul de mult;

s-a mai arătat că s-au solicitat daune morale motivat de faptul că consideră justificată acordarea unor compensații materiale deoarece viața familială și socială i-a fost alterată ca urmare a faptei săvârșite de inculpat, aceste compensații fiind solicitate pentru a-și crea condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice, cum ar fi asigurarea unor condiții corespunzătoare pentru o persoană condamnată la o oarecare izolare ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta produsă și nu în ultimul rând având în vedere restrângerea posibilităților de a se bucura de satisfacțiile unei vieții sociale normale, aceasta raportat și la vârsta tânără pe care o are partea vătămată; pe latură penală, partea civilă a precizat că consideră că pericolul social al faptei săvârșite de inculpat trebuia raportat la consecințele cu caracter permanent pe care le-a suferit partea vătămată, și având în vedere acest aspect solicită ca, rejudecând cauza, în baza probatoriilor administrate, să se pronunțe o hotărâre temeinică, prin care să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă judicios individualizată pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în sensul majorării cuantumului acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.C. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 C. pen. și, în raport de aceasta, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a acesteia, potrivit disp. art. 81 C. pen.; s-a susținut că inculpatul a fost văduvit de a se prevala de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., deși el a recunoscut săvârșirea faptei, nu și încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea, nu s-a avut în vedere simțul civic al inculpatului care, după incident, a ajutat partea vătămată, aceasta fiind o premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen.; cu privire la intensitatea loviturilor, raportul de expertiză arată că agresiunile pot data din 06 noiembrie 2011, însă aceste afecțiuni le-a dobândit cu mult înainte pentru că a dovedit că partea vătămată era implicată adesea în scandaluri, dar aceasta nu înseamnă că loviturile au avut o intensitate sporită; s-a mai arătat că inculpatul și partea vătămată erau prieteni, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei care este la limita unei legitime apărări, a fost o agresiune între prieteni, la beție, inculpatul neavând intenția de a suprima viața părții vătămate; cu privire la circumstanțele atenuante, nu s-a dat valență dispozițiilor legale, respectiv conduitei inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii; s-a mai arătat că inculpatul a înțeles să achite o parte din daunele solicitate, el muncește, are doi copii, este un om normal și nu este un infractor, solicitând a se da valență dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În apel s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală din 03 iunie 2013 privind pe partea vătămată B.V. și a fost audiată partea vătămată B.V. La termenul din data 10 iunie 2013, inculpatul C.C. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 89/P din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de către recurentul inculpat C.C., pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 1116/118/2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către partea civilă B.V., s-a desființat sentința apelată sub aspectul cuantumului daunelor materiale acordate și, rejudecând în aceste limite: - S-a majorat cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul C.C. să le plătească părții civile B.V. de la 2.627,12 RON la 5.627,12 RON. - S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, faptul că p rima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului C.C. sub forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate care a arătat că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca din comuna O., unde între ea și inculpat a izbucnit o altercație în cadrul căreia și-au aplicat reciproc lovituri ușoare, care nu au produs vătămări serioase; pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V.

și F.A., iar în timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească; partea vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă scoțând din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului; această lovitură a provocat căderea la sol a părții vătămate, iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii și cu picioarele și în timpul cât aceasta s-a aflat la sol, planșe foto, procese-verbale, rapoarte de constatare medico-legală prin care s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală, acte medicale atașate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor V.A.V.

și F.A., care s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate, arătând că între aceasta și inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna O.; din acest motiv, martorii și partea vătămată au părăsit discoteca și au plecat toți trei către satul A., unde au fost însă ajunși și blocați de către inculpat, care era însoțit de către martorul R.C.; martorul V.A.V. a precizat că, după un schimb de replici, inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată, provocându-i căderea, după care inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele, iar la un moment dat inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată și a lovit-o pe aceasta de asfalt de două sau de trei ori; în cursul cercetării judecătorești martorul V.A.V.

a susținut că partea vătămată a fost ridicată în poziția șezut după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea săvârșită asupra părții vătămate a durat aproximativ două sau trei minute; martorul F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar după aproximativ două sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părții vătămate, dar nu a reușit să facă acest lucru deoarece a fost împiedicat de către inculpat, declarațiile martorului R.C., aflat în mașina inculpatului, care a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut pe acesta în discoteca din comuna O. unde se îmbrâncea cu partea vătămată, ulterior partea vătămată părăsind localul împreună cu martorii V.A.V.

și F.A.; martorul R.C. a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului care îi promisese că îl transportă la domiciliu, inculpatul schimbând însă destinația și a început să urmărească autoturismul în care se afla și partea vătămată, reușind să o blocheze pe aceasta în trafic în centrul satului A., unde inculpatul a coborât din autoturism și s-a îndreptat către cel în care se afla partea vătămată; martorul R.C.

a menționat că nu a observat agresiunea săvârșită asupra părții vătămate, dar că după aproximativ cinci minute, când a reușit să coboare din autoturism, a văzut pe partea vătămată întinsă la sol, sângerând puternic din regiunea capului și pe inculpat dându-se jos de pe ea, declarațiile inculpatului, care a confirmat parțial aspectele care reies din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, arătând că, în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între el și partea vătămată a avut loc o altercație în discoteca din comuna O., iar ulterior, deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A., inculpatul arătând însă că partea vătămată l-a lovit pe el cu pumnul în figură, iar el a ripostat la rândul său, partea vătămată B.V.

căzând la sol. Curtea a reținut că această apărare a inculpatului nu se coroborează cu mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, s-a reținut că aceste declarații sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorilor direcți care descriu o cu totul altă situație de fapt, dar și de probele cu caracter obiectiv, respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă pe de o parte că partea vătămată a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă, centrală și stângă a feței, fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale, dar și fractură a osului temporal drept, împrejurare care demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat și nu o singură dată, iar pe de altă parte că inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului drept și la nivelul mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp dur și respectiv prin lovire activă.

Instanța de apel a mai reținut că nu s-au constatat leziuni la nivelul feței inculpatului, fiind infirmată astfel apărarea acestuia în sensul că partea vătămată l-ar fi lovit în față. Referitor la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. s-a reținut că aceasta este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului C.C. care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul satului A., comuna O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate B.V., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața prin contuzii meningo-cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul C.C. a acționat cu intenție indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în urma agresiunii exercitate asupra părții vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat această posibilitate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. În temeiul disp. art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul laturii subiective întrucât inculpatul nu a acționat cu intenție directă sau indirectă de a-i suprima viața părții vătămate.

A mai arătat că între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație în condițiile în care ambii consumaseră băuturi alcoolice, însă partea vătămată îi era prieten, astfel încât este exclusă intenția inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i pune viața în primejdie. În subsidiar a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia, dar și sub aspectul modalității de executare a pedepsei respectiv din art. 86 1 C. pen. în art. 81 C. pen. Recursul este nefondat. Examinând decizia penală recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu cauza, conform disp.

art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare. Motivul de recurs formulat de inculpat circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu este întemeiat. Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului C.C. sub forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orelor 01.00, partea vătămată a mers la discoteca din comuna O., unde, între ea și inculpat, a izbucnit o altercație în cadrul căreia și-au aplicat reciproc lovituri ușoare care nu au produs vătămări serioase, apoi pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V.

și F.A. În timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunși din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească. În declarația sa partea vătămată a arătat că și ea și inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă a scos din portbagaj un obiect alungit metalic și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului. Această lovitură a provocat căderea la sol a părții vătămate și în aceste condiții inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii și cu picioarele pe tot timpul cât aceasta s-a aflat la sol. R apoartele de constatare medico-legală au stabilit că partea vătămată prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.

Declarațiile martorilor V.A.V. și F.A. (care se coroborează cu declarațiile părții vătămate) au arătat că între partea vătămată și inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna O.; din acest motiv martorii și partea vătămată au părăsit discoteca și au plecat toți trei către satul A., unde au fost însă ajunși și blocați de către inculpat, care era însoțit de către martorul R.C. La rândul său, martorul V.A.V. a precizat că după un schimb de replici inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată, provocându-i căderea, după care acesta a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele, iar la un moment dat a apucat-o cu mâinile de cap și a lovit-o de asfalt de două sau de trei ori.

În cursul cercetării judecătorești martorul V.A.V. a susținut că partea vătămată a fost ridicată în poziția șezut, după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea săvârșită asupra părții vătămate a durat aproximativ două sau trei minute. Martorul F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar după aproximativ două sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părții vătămate, dar nu a reușit deoarece a fost împiedicat de către inculpat. Martorul R.C., aflat în mașina inculpatului, a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut pe acesta în discoteca din comuna O., unde se îmbrâncea cu partea vătămată și că ulterior partea vătămată a părăsit localul împreună cu martorii V.A.V.

și F.A. Martorul R.C. a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului, care inițial i-a promis că îl va transporta la domiciliu, însă imediat inculpatul a schimbat destinația și a început să urmărească autoturismul în care se afla partea vătămată, reușind să o blocheze pe aceasta în trafic în centrul satului A. În aceste împrejurări, inculpatul a coborât din autoturism, s-a îndreptat către autoturismul în care se afla partea vătămată. Același martor a menționat că nu a observat agresiunea săvârșită asupra părții vătămate, dar că după aproximativ cinci minute când a reușit să coboare din autoturism a văzut-o pe partea vătămată întinsă la sol, sângerând puternic în regiunea capului și pe inculpat dându-se jos de pe ea.

Declarațiile inculpatului au confirmat parțial aspectele care rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorilor. Acesta a arătat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între el și partea vătămată a avut loc o altercație în discoteca din comuna O., iar ulterior, deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A. Inculpatul a mai arătat că partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față, motiv pentru care el a ripostat și, urmare a loviturii părții vătămate B.V., acesta a căzut la sol.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și de declarațiile martorilor oculari care au descris o cu totul altă stare de fapt, dar și de probele cu caracter obiectiv, respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă, centrală și stângă a feței, fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale și fractură a osului temporal drept, (împrejurare care demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat și nu o singură dată) că și inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului drept și la nivelul mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp dur și respectiv prin lovire activă.

Prin urmare, nu s-au constatat leziuni la nivelul feței inculpatului, fiind infirmată astfel apărarea acestuia în sensul că partea vătămată l-a lovit în față. Din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor oculari V.A.V., F.A. și R.C., reiese că nu inculpatul a fost cel care a dus partea vătămată la o fântână pentru a i se da cu apă pe față, ci acest lucru a fost făcut de către martorii F.A. și R.C. Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere: - intensitatea deosebită a loviturilor aplicate de către inculpat părții vătămate, fapt care reiese din urmările produse, prin raportul de constatare medico-legală întocmit după examinarea părții vătămate concluzionându-se că aceasta a suferit leziuni grave exclusiv la nivelul capului, traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu și care i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală și hemoragie însemnată, - zona vizată de către inculpat, acesta lovind partea vătămată în zona capului (prin lovirea părții vătămate în mod repetat cu capul de asfalt), inculpatul acceptând astfel posibilitatea ca partea vătămată să își piardă viața, - durata agresării fizice a părții vătămate (aprox.

2-3 minute), timp în care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în zona capului, cu picioarele în zona toracelui, iar la un moment dat inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată și a lovit-o pe aceasta de asfalt de câteva ori. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C.C. a acționat cu intenție indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în urma agresiunii exercitate asupra părții vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat această posibilitate.

Astfel, fapta inculpatului C.C., care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul satului A., comuna O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate B.V., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața prin contuzii meningo-cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Pentru considerentele arătate, nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare a sa în baza disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. Criticile formulate de inculpat nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., întrucât individualizarea modalității de executare a pedepsei nu constituie în prezenta cauză aspect al greșitei aplicări a legii. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru inculpatul C.C. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.

În acest sens, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului - tânăr, în vârstă de 32 ani, este infractor primar, are 8 clase, are loc de muncă în prezent, are familie și doi copii minori, anterior comiterii infracțiunii a avut o bună conduită în familie și societate, faptul că pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești a dovedit o atitudine parțial sinceră, a avut o conduită procesuală corectă, prezentându-se la majoritatea termenelor de judecată, a regretat săvârșirea acesteia - aspecte pe baza cărora, în mod temeinic, instanța a apreciat că se pot reține circumstanțe atenuante facultative potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 4 ani aplicată fiind judicios individualizată.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță și menținută de instanța de prim control judiciar, scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei. Se constată că instanțele au apreciat în mod temeinic că sunt îndeplinite cerințele art. 86 1 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei aplicate (4 ani închisoare), la faptul că inculpatul nu a comis fapta cu intenție directă, ci cu intenție indirectă, la aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului ( tânăr, infractor primar, are loc de muncă în prezent, are familie și doi copii minori, anterior comiterii infracțiunii a avut o bună conduită în familie și societate, a dovedit o atitudine parțial sinceră, a avut o conduită procesuală corectă prezentându-se la majoritatea termenelor de judecata, regretă săvârșirea faptei).

De altfel, în același sens, sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a concluzionat că există resurse pentru evoluția pozitivă a comportamentului inculpatului C.C. Cu toate acestea, critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare nu poate face obiectul controlului judiciar în această cale de atac, întrucât, prin Legea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, conținutul nou reglementat al acestui caz de casare referindu-se la pedepse aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, împrejurare ce nu se regăsește în cauza de față.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o va menține ca legală și temeinică. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2014 .