ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra recursului, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța
în Dosarul nr. 1216/118/2013 în baza art. 334 C. proc. pen. rap. la art. 320
1
alin. (6) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina
inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.
20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă
prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen., text de lege în baza căruia, având în
vedere aplicarea dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., inculpații au
fost condamnați, fiecare, la pedeapsa de. 1 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea
sub supraveghere, pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni. Au fost
interzise inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe durata termenului de încercare inculpații au
fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) C. pen. respectiv:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul
de probațiune;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
c) să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 alin. (4) C. pen., a fost
încredințată supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpaților
către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.
În
baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților
asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86
4
C. pen.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere
se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În
baza art. 347 rap. la art. 320
1
alin. (5) C. proc.
pen. a fost disjunsă acțiunea civilă a cauzei și s-a format unui nou dosar cu termen
la data de 22 mai 2013 ora 9.00 pentru când se vor cita părțile.
Inculpații au fost obligată la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța
nr. 758/P/2012 din data de 22 ianuarie 2013 înregistrat la Tribunalul Constanța,
sub nr. de dosar 1216/118/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților
L.M. și G.A.P., pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la
art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că, în seara zilei
de 22 mai 2012, inculpații L.M. și G.A.P. împreună cu martorul G.G.- fratele acestuia
din urmă se aflau în fostul bar aparținând de SC A.E. SRL situat în centrul loc.
A. După ora 22
00
în această locație au venit, în urma convocării telefonice
și martorele M.C. și M.E.
Aproximativ în jurul orelor 1 la ușa fostului
bar au bătut partea vătămată P.S. și martorul M.M. - ambii aflați în stare avansată
de ebrietate și care, în baza unei motivații subiective voiau să le țină și ei companie
învinuiților. L.M. i-a explicat lui P.S. care era mai insistent în demersul său,
că nu are ce să caute acolo și, mai mult decât atât, i-a înmânat o bancnotă de 10
RON pentru a-și cumpăra de băut. Partea vătămată P.S. a acceptat suma de bani și,
împreună cu martorul M.M. s-au deplasat la un chioșc aflat în apropiere de unde
au luat 2 doze de bere pe care le-au băut. După aceasta, P.S. împreună cu martorul
M.M. au revenit la fostul bar, constatând însă că cei din interior încuiaseră ușa
de acces. În această situație, partea vătămată P.S. a început să bată cu picioarele
în ușa de acces pentru a-i determina pe cei din interior să le deschidă. Urmare
acestor insistențe, inculpații au ieșit în fața ușii și au încercat să-i lămurească
pe cei doi, să nu-i mai deranjeze. Cum, partea vătămată insista să pătrundă în încăpere,
discuția a degenerat, cei doi inculpații ajungând să exercite acte de violență lovindu-i
cu pumnii și picioarele pe P.S. și M.M.
Actele de violență l-au vizat în special
pe P.S., întrucât martorul M.M. după ce a recepționat primele lovituri a fugit.
În urma loviturilor primite, partea vătămată P.S. a căzut pe asfalt în zona motoarelor
agregatelor frigorifice de la carmangeria aflată în continuarea barului, cei doi
învinuiți continuând să-i aplice lovituri în aceeași manieră.
După aceasta, atât inculpații cât și martorii
care-i însoțeau au părăsit locația, partea vătămată P.S. depalsându-se la rândul
lui, la domiciliu.
În
dimineața zilei de 26 mai 2012 starea părții vătămate P.S.
s-a agravat, astfel că tatăl acestuia, P.C. a solicitat ambulanța care l-a transportat
la Spitalul Județean Constanța, unde a fost internat cu diagnosticul „Tec hematom
epidural și hematon intracerebral temporal stg. contuzie cerebrală."Partea
vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale practicându-se craniectomie
occipitală și temporală stânga, P.S. rămânând cu infirmitate prin lipsă de substanță
osoasă craniană.
Așa cum rezultă din raportul de constatare
medico-legală, leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat pentru
vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate și i-au pus viața în
primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.
În
ședința publică din data de 10 aprilie 2013 inculpații L.M.
și G.A.P., fiecare, în prezența apărătorului său, au recunoascut faptele așa cum
au fost ele reținute și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate
în cursul urmăririi penale, sens în care, au solicitat a se face aplicare disp.
art. 320
1
C. proc. pen.
Din această perspectivă tribunalul a constatat
că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320
1
C. proc. pen., întrucât
inculpații au recunoscut necondiționat faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina
acestora și au înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale, recunoașterea fiind făcută înainte de începerea cercetării judecătorești.
Din perspectiva disp. art. 334 C. proc.
pen. rap. la art. 320
1
alin. (6) din același Cod, Tribunalul a considerat
că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților
L.M. și G.A.P. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la
art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de
art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. motivat de faptul că niciunul dintre cei doi inculpați
nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate și nu au acceptat un astfel de rezultat,
inculpații având exclusiv intenția.de a vătăma, intenție ce a survenit urmare acțiunilor
părții vătămate.
Esențial pentru încadrarea juridică a faptei
inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la
art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă (art.
182 alin. (2) C. pen.), este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care
a săvârșit fapta.
Astfel instanța a reținut că în cazul infracțiunii
de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare,
în timp ce, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.
De asemenea a avut în vedere că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) C.
pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul
acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală,
rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia
pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma
mixtă de vinovăție „praeterintenție" (intenție depășită). În cazul infracțiunii
de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului,
săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător,
trebuie
să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul
a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
În
raport de aceste considerente, judecătorul fondului a considerat
că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală,
întrucât intenția acestora nu a fost una de suprimare a vieții părții vătămate,
ci de vătămare a acesteia, săvârșind actele materiale de lovire sub stăpânirea unei
puternice tulburări determinate de o acțiune/de o provocare din partea persoanei
vătămate săvârșite printr-o acțiune violentă și nu se poate reține starea de provocare
a coinculpaților, în raport de disproporția vădită existentă în cauză și necontestată
de inculpați dintre acțiunea acestora și acțiunile părții vătămate.
La individualizarea pedepsei ce a fost
aplicată fiecărui inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța
a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile Părții
generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea
faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv printr-o
acțiune conjugată i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile
de îngrijiri medicale de specialitate, i-au pus viața în primejdie și a rămas cu
infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană, dar și datele ce-l caracterizează
pe fiecare inculpat, instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al
pedepsei poate fi atins pentru fiecare inculpat prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea,
reduse cu o treime ca urmare a reținerii disp. art. 320
1
C. proc. pen.,
fapt ce a impus cuantificarea pedepsei către minimul prevăzut de lege și, de asemenea,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 187 din
24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1216/118/2012
a declarat apel partea civilă P.S., care a criticat hotărârea instanței de fond
pentru greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea reținută prin actul
de inculpare în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. și pentru
greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați.
Prin decizia penală nr. 93/P din 27 iunie
2013 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul părții civile.
Pentru a decide astfel instanța de apel
a avut în vedere că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o
analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția coinculpaților
L.M. și G.A.P., sub forma intenției depășite, punerea în primejdie a vieții recurentului
fiind rezultatul preterintenției ce caracterizează fapta prevăzută de art. 182 alin.
ultim C. pen. În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
proces-verbal de sesizare întocmit de lucrătorii de poliție; declarația părții vătămate
P.S.; raportul de constatare medico-legală; proces-verbal de conducere în teren;
planșa foto anexă; declarațiile martorilor: M.M., P.C., M.E., M.C., G.G. și declarațiile
coinculpaților L.M. și G.A.P.
Ca atare, s-a constatat că încadrarea juridică
dată faptei comise de inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare
corespunzătoare a normelor în materie. Astfel, fapta inculpaților L.M. și G.A.P.,
care în noaptea de 22 din 23 mai 2012 asupra părții vătămate P.S. i-au cauzat leziuni
ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate,
i-au pus viața în primejdie și a rămas cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă
craniană, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă (art. 182 alin.
(2) C. pen.).
Fiind întrunite toate condițiile cerute
de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond,
a dispus condamnarea inculpaților pentru fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
Critica părții vătămate referitoare la
schirnbarea încadrării juridice a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât sub aspectul
laturii subiective, inculpații au acționat cu intenția generală de vătămare, actele
de punere în executare, au relevat - prin natura lor și împrejurările în care au
fost comise - că inculpații L.M. și G.A.P., au avut intenția generală de a vătăma
corporal, nu de a suprima viața părții vătămate. În aceste condiții și cel de al
doilea motiv de apel, referitor la reindividualizarea sancțiunii, a fost respins,
instanța apreciind că
nu se impune executerea pedepselor în regim
de detenție, raportat la antecedentele inculpaților, aspectul ocazional al faptei
circumscris unor discuții contradictorii privind accesul într-un local public, împrejurarea
că partea vătămată se află sub influența băuturilor alcoolice precum și la faptul
că inculpații sunt încadrați în muncă, fiind apreciați de comunitatea din care fac
parte, anterior comiterii infracțiunii au avut o bună conduită în familie și societate,
au dovedit o atitudine sinceră, au avut o conduită procesuală corectă prezentându-se
la toate termenele de judecată, au regretat săvârșirea faptei, putându-se astfel
aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpați și,
chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție aceștia nu vor mai comite pe
viitor alte infracțiuni iar aplicarea unor pedepse neprivative de libertate cu supraveghere
pe o perioadă de încercare de 3 ani și 4 luni, fiind mai eficace decât excluderea
temporară a inculpaților din comunitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
partea civilă, solicitând în esență, casarea ambelor hotărâri și rejudecând, schimbarea
încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților și aplicarea unei
pedepse legale.
Examinând recursul declarat prin prisma
dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,
recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate
împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în
competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare
la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de
declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C.
proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerințelor formale
prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., se apreciază
că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de
art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
În
legătură cu critica principală, întemeiată pe dispozițiile
art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen. privind greșita
aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a
faptei
săvârșite de către recurenți se susține că, în realitate, recurenții nu au acționat
cu intenția de a-i aplica o corecție, ci cu intenția indirectă de a ucide victima.
Instanța de recurs va analiza critica formulată,
în raport de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu este situația de fapt
reținută în speță, ci norma de incriminare aplicabilă.
Instanța de recurs reține că inculpații
L.M. și G.A.P. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de prev. de art.
20 rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior constând în aceea că în noaptea
de 22 din 23 mai 2012 au execitat violențe asupra părții vătămate P.S. cauzându-i
leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate,
care au pus viața victimei în primejdie, aceasta rămânând cu infirmitate prin lipsă
de substanță osoasă craniană.
Inculpații, recunoscând starea de fapt,
astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, precum și încadrarea juridică, au solicitat
să fie judecați în procedura simplificată prev. de art. 320
1
C. proc.
pen. anterior. Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică, față de starea
de fapt reținută și asumată de inculpați, este cea prev. de art. 182 C. pen. anterior,
motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea
de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, soluție menținută și de instanța
de apel, care a stabilit, astfel, în mod definitiv starea de fapt din prezenta cauză.
Recurenta parte civilă a susținut prin
motivele de recurs că situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanțele
anterioare se circumscrie infracțiunii de tentativă de omor astfel cum a fost inserată
în actul de sesizare a instanței de judecată.
Instanța de recurs reține că, ceea ce deosebește
cele două infracțiuni este poziția subiectivă a făptuitorului. Infracțiunea de vătămare
corporală gravă, în forma prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior este
o infracțiune praeterintenționată, iar tentativa de omor se săvârșește cu intenție,
care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei
sale ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.
Intenția de a ucide se desprinde din materialitatea
actului, dolus ex re, care relevă poziția infractorului față de rezultat.
Or, în cauză, în baza situației de fapt,
astfel cum a fost stabilită de instanțele de judecată anterioare și, totodată, recunoscută
și asumată de inculpați, nu se poate susține că aceștia nu au prevăzut că, prin
multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, chiar și după ce victima
era căzută la pământ, în zona capului, nu ar fi putut avea ca rezultat moartea victimei.
Elocventă este declarația martorei M.E.,
reținută de instanța de apel, din care rezultă că L.M. l-a lovit cu pumnul în față
pe P.S. probabil, de două sau trei ori și acesta din urmă a căzut pe spate peste
bordura de beton și probabil, s-a lovit la cap, întrucât îi curgea sânge. La rândul
lui, G.A.P. l-a lovit cu pumnii pe M.M. iar acesta a luat-o la fugă. Atunci, G.A.P.
a venit în ajutorul lui L.M. care-l lovea cu picioarele pe P.S. căzut la sol, aplicându-i
și el același tratatament adică, lovituri cu pumnii și picioarele unde nimerea,
inclusiv zona capului". Această situație este
confirmată
și de martora M.C., aceasta arătând că după ce M.M. a fugit, cei doi inculpați l-au
luat de brațe pe P.S. și l-au târât circa 3 metri până la șoseaua principală, unde
l-au trântit pe asfalt și, timp de 2 minute, au continuat să-i administreze lovituri
cu picioarele, până când nu a mai mișcat. Instanța de fond și cea de apel au reținut
că din raportul de constatare medico-legală, rezultă că leziunile traumatice suferite
de partea vătămată, pot data din data de 22 mai 2012, au necesitat pentru vindecare
50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate și i-au pus viața în primejdie
prin contuzie meningo-cerebrală. Toate aceste declarații au fost avute în vedere
de instanța de fond și de apel la stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice
a faptei reținute în sarcina inculpaților.
S-a stabilit astfel că, inculpații au aplicat
victimei lovituri în mod repetat, în diferite zone ale corpului, victima fiind lovită
și în timp ce era doborâtă la pământ, iar, ca urmare a acestor lovituri, victima
a necesitat intervenție chirugicală practicându-se craniectomie occipitală și temporală
stânga, adică rezecția unui fragment cranian, P.S. rămânând cu infirmitate prin
lipsă de substanță osoasă craniană. Din starea de fapt astfel cum a fost stabilită,
a rezultat că deși loviturile primite nu a fost de mare intensitate, din modul de
comitere a faptei, a rezultat că inculpații au acționat cu intenție, chiar dacă
indirectă, prevăzând că numărul acestor lovituri ar putea conduce la moartea victimei
și, chiar dacă nu au urmărit, au acceptat producerea rezultatului. Faptul că rezultatul
letal nu s-a produs s-a datorat unor împrejurări independente de voința inculpaților,
care și-au abandonat victima în stradă.
Așa fiind, Înalta Curte constată critica
recurentei părți civile, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. anterior, întemeiată și, constatând că instanțele
inferioare au făcut o greșită aplicare a legii, va schimba încadrarea juridică a
faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea de vătămare corporală
gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de tentativă
la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior,
text de lege în baza căruia va dispune condamnarea inculpaților.
Apărarea a susținut că nu este posibilă
condamnarea inculpaților, ca urmare a schimbării încadrării juridice, atâta timp
cât Ministerul Public nu a declarat recurs în cauză.
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor
art. 385
2
rap. la art. 362 lit. d) C. proc. pen. anterior, partea civilă
poate declara recurs, atât cu privire la latura penală, cât și la cea civilă. Ca
atare, nu este necesar ca Ministerul Public să promoveze o cale de atac pentru ca
instanța de recurs să examineze latura penală a prezentei cauze.
În
opinia Înaltei Curți, a stabili dacă o faptă este sau nu prevăzută
de legea penală, respectiv dacă întrunește condițiile prevăzute în norma de incriminare
pentru a constitui infracțiune și a fi sancționată ca atare, reprezintă o chestiune
de drept, ce poate fi supusă controlului de legalitate în recurs, în cadrul cazului
de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc.
pen. anterior, cu posibila consecință a pronunțării, în rejudecare, a unei soluții
de condamnare, cu condiția, însă, ca fapta să fie primită de instanța de ultim control
judiciar așa cum a fost stabilită în mod suveran de instanțele de fond, examinarea
situației
de fapt deja reținută în cauză și, eventuala modificare a acesteia, nemaiputând
forma obiectul judecății în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea
nr. 2/2013.
Așa fiind, susținerea apărării nu poate
fi primită, întrucât partea civilă nu a solicitat reexaminarea situație de fapt
ci, raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare,
menținută de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar și care nu
a fost contestată de inculpați, a apreciat că în cauză încadrarea juridică a faptei
a fost reținută corect prin rechizitoriu, respectiv tentativa la omor calificat
și nu vătămare corporală gravă.
Cum fapta reținută în sarcina inculpaților
a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii
a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ
influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii
și regimul sancționator.
Potrivit dispozițiilor art. 20 rap. la
art. 174 C. pen. anterior, tentativa la omor se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă
între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea
consumată, respectiv închisoare de la 5 la 10 ani (închisoare de la 10 la 20 de
ani și interzicerea unor drepturi, în forma consumată).
Potrivit disp. art. 175 lit. i) C.
pen. anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la
25 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul tentativei la această infracțiune,
limitele pedepsei reducându-se corespunzător, fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni
- 12 ani și 6 luni închisoare.
În
noul C. pen. tentativa la omor este incriminată în dispozițiile
art. 32 rap. la art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare,
precum și aceleași limite de pedeapsă, respectiv 5-10 ani închisoare (în forma consumată
10-20 ani închisoare).
Totodată se constată că în noua reglementare,
omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial
referitor la omorul săvârșit în public.
Prin urmare, omorul săvârșit în această
împrejurare nu mai este incriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel
un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute. Ca atare și tentativa la infracțiunea
de omor săvârșit în public devine tentativă la infracțiunea de omor simplu.
Dacă legea nouă nu prevede o agravare a
sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea
veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se
încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă.
Cum în vechea reglementare tentativa la
infracțiunea de omor calificat este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea
minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată
(închisoarea de la 15 la 25 de ani pentru forma consumată, respectiv 7 ani și 6
luni - 12 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă), Înalta Curte consideră că
dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de
încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpaților, respectiv tentativă
la infracțiunea de. omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., beneficiind
astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea
nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii
vechi.
Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații
L.M. și G.A.P. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată
prev. de art. 320
1
C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că
nu există diferențe între art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior
și art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor
sancțiunii cu o treime.
Față de situația expresă Înalta Curte în
procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va aplica o pedeapsă redusă
în aceeași proporție ca și pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele
prevăzute de legea nouă. Chiar și în situația schimbării încadrării juridice, instanța
de recurs nu poate face o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în sensul majorării
acesteia spre limita maximă astfel cum a cerut partea civilă, întrucât instanțele
anterioare au procedat la individualizarea pedepsei în raport de situația de fapt
reținută, de criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior dar și circumstanțele
personale ale inculpaților, stabilind o pedeapsă egală cu minimul special, redus
cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen. Cu altă cuvinte, atât timp cât ceea ce s-a schimbat a fost doar încadrarea
juridică a faptei și nu starea de fapt și nici circumstanțele producerii faptei,
instanța de recurs nu poate proceda la o nouă reinidividualizare a pedepsei fiind
ținută și de limitele devoluțiunii recursului.
Așa fiind instanța de recurs va stabili,
pentru fiecare inculpat, câte o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de legea
nouă, redus cu o treime, modalitatea de executare a pedepselor fiind aceeași, respectiv
suspendarea sub supraveghere, instanța de recurs neputând realiza o reindividualizare
a modului de executare.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege
mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea
nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până
la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare
se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport
cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară
în raport de noua reglementare.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va
admite recursul declarat de partea civilă P.S. împotriva deciziei penale nr. 93/P
din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Va casa decizia penală recurată și în parte,
sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța și, rejudecând:
I. În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba
încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din
infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175
alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat
la art. 188 alin. (1) C. pen.
II. În baza art. 32 raportat la art. 188
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul L.M. la o pedeapsă de 3 ani și
4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Va face aplicarea art. 65 raportat la
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 86 C. pen. anterior va dispune
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare
de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul
se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86
3
alin. (1)
lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul
de probațiune;
- să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86
3
alin. (4)
C. pen. anterior, va încredința supravegherea executării
măsurilor
stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Constanța.
În
baza art. 359 C. proc. pen. anterior, va atrage atenția inculpatului
asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. anterior.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării
sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
III. în baza art. 32 raportat la art. 188
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul G.A.P. o pedeapsă de 3 ani și
4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Va face aplicarea art. 65 raportat la
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În
baza art. 86
1
C. pen. anterior va dispune suspendarea
executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare
de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul
se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86
3
alin. (1)
lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul
de probațiune;
- să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86
3
alin. (4)
C. pen. anterior, va încredința supravegherea executării
măsurilor
stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Constanța.
În
baza art. 359 C. proc. pen. anterior, va atrage atenția inculpatului
asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. anterior.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării
sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței
penale atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina
statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați,
în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă
P.S. împotriva deciziei penale nr. 93/P din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia penală recurată și, în
parte, sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța și,
rejudecând:
I. În
baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a
faptei reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea prevăzută
de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior
în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
II. În baza art. 32 raportat la art. 188
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul L.M. la o pedeapsă de 3 ani și 4
luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.
66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Face aplicarea art. 65 raportat la
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În
baza art. 86
1
C. pen. anterior dispune suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani
și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul
se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art 86
3
alin. (1)
lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv:
-
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune;
- să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86
3
alin. (4) C.
pen. anterior încredințează supravegherea executării
măsurilor
stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Constanța.
În
baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului
asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86
4
C. pen. anterior.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării
sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
III. În baza art. 32 raportat la art. 188
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul G.A.P. la o pedeapsă de 3 ani și
4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Face aplicarea art. 65 raportat la
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În
baza art. 86
1
C. pen. anterior dispune suspendarea
executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare
de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul
se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86
3
alin. (1)
lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul
de probațiune;
- să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86
3
alin. (4)
C. pen. anterior, încredințează supravegherea executării
măsurilor
stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Constanța.
În
baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului
asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86
4
C. pen. anterior.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării
sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței
penale atacate.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu
pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 RON, se plătește din fondul
Ministerului Justițiwi.
Definizivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 11 martie 2014.