ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1216/118/2013 în baza art. 334 C. proc. pen. rap. la art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen., text de lege în baza căruia, având în vedere aplicarea dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inculpații au fost condamnați, fiecare, la pedeapsa de. 1 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere, pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Au fost interzise inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe durata termenului de încercare inculpații au fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 alin. (4) C. pen., a fost încredințată supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpaților către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 347 rap. la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă acțiunea civilă a cauzei și s-a format unui nou dosar cu termen la data de 22 mai 2013 ora 9.00 pentru când se vor cita părțile. Inculpații au fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 758/P/2012 din data de 22 ianuarie 2013 înregistrat la Tribunalul Constanța, sub nr. de dosar 1216/118/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.M.

și G.A.P., pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că, în seara zilei de 22 mai 2012, inculpații L.M. și G.A.P. împreună cu martorul G.G.- fratele acestuia din urmă se aflau în fostul bar aparținând de SC A.E. SRL situat în centrul loc. A. După ora 22 00 în această locație au venit, în urma convocării telefonice și martorele M.C. și M.E. Aproximativ în jurul orelor 1 la ușa fostului bar au bătut partea vătămată P.S. și martorul M.M. - ambii aflați în stare avansată de ebrietate și care, în baza unei motivații subiective voiau să le țină și ei companie învinuiților. L.M. i-a explicat lui P.S. care era mai insistent în demersul său, că nu are ce să caute acolo și, mai mult decât atât, i-a înmânat o bancnotă de 10 RON pentru a-și cumpăra de băut.

Partea vătămată P.S. a acceptat suma de bani și, împreună cu martorul M.M. s-au deplasat la un chioșc aflat în apropiere de unde au luat 2 doze de bere pe care le-au băut. După aceasta, P.S. împreună cu martorul M.M. au revenit la fostul bar, constatând însă că cei din interior încuiaseră ușa de acces. În această situație, partea vătămată P.S. a început să bată cu picioarele în ușa de acces pentru a-i determina pe cei din interior să le deschidă. Urmare acestor insistențe, inculpații au ieșit în fața ușii și au încercat să-i lămurească pe cei doi, să nu-i mai deranjeze. Cum, partea vătămată insista să pătrundă în încăpere, discuția a degenerat, cei doi inculpații ajungând să exercite acte de violență lovindu-i cu pumnii și picioarele pe P.S.

și M.M. Actele de violență l-au vizat în special pe P.S., întrucât martorul M.M. după ce a recepționat primele lovituri a fugit. În urma loviturilor primite, partea vătămată P.S. a căzut pe asfalt în zona motoarelor agregatelor frigorifice de la carmangeria aflată în continuarea barului, cei doi învinuiți continuând să-i aplice lovituri în aceeași manieră. După aceasta, atât inculpații cât și martorii care-i însoțeau au părăsit locația, partea vătămată P.S. depalsându-se la rândul lui, la domiciliu. În dimineața zilei de 26 mai 2012 starea părții vătămate P.S. s-a agravat, astfel că tatăl acestuia, P.C. a solicitat ambulanța care l-a transportat la Spitalul Județean Constanța, unde a fost internat cu diagnosticul „Tec hematom epidural și hematon intracerebral temporal stg.

contuzie cerebrală."Partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale practicându-se craniectomie occipitală și temporală stânga, P.S. rămânând cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană. Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate și i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală. În ședința publică din data de 10 aprilie 2013 inculpații L.M. și G.A.P., fiecare, în prezența apărătorului său, au recunoascut faptele așa cum au fost ele reținute și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, sens în care, au solicitat a se face aplicare disp.

art. 320 1 C. proc. pen. Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320 1 C. proc. pen., întrucât inculpații au recunoscut necondiționat faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina acestora și au înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoașterea fiind făcută înainte de începerea cercetării judecătorești. Din perspectiva disp. art. 334 C. proc. pen. rap. la art. 320 1 alin. (6) din același Cod, Tribunalul a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. motivat de faptul că niciunul dintre cei doi inculpați nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate și nu au acceptat un astfel de rezultat, inculpații având exclusiv intenția.de a vătăma, intenție ce a survenit urmare acțiunilor părții vătămate. Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (2) C. pen.), este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Astfel instanța a reținut că în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

De asemenea a avut în vedere că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenție" (intenție depășită). În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

În raport de aceste considerente, judecătorul fondului a considerat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, întrucât intenția acestora nu a fost una de suprimare a vieții părții vătămate, ci de vătămare a acesteia, săvârșind actele materiale de lovire sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o acțiune/de o provocare din partea persoanei vătămate săvârșite printr-o acțiune violentă și nu se poate reține starea de provocare a coinculpaților, în raport de disproporția vădită existentă în cauză și necontestată de inculpați dintre acțiunea acestora și acțiunile părții vătămate.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile Părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv printr-o acțiune conjugată i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate, i-au pus viața în primejdie și a rămas cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană, dar și datele ce-l caracterizează pe fiecare inculpat, instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins pentru fiecare inculpat prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, reduse cu o treime ca urmare a reținerii disp.

art. 320 1 C. proc. pen., fapt ce a impus cuantificarea pedepsei către minimul prevăzut de lege și, de asemenea, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva sentinței penale nr. 187 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1216/118/2012 a declarat apel partea civilă P.S., care a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați. Prin decizia penală nr. 93/P din 27 iunie 2013 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul părții civile.

Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția coinculpaților L.M. și G.A.P., sub forma intenției depășite, punerea în primejdie a vieții recurentului fiind rezultatul preterintenției ce caracterizează fapta prevăzută de art. 182 alin. ultim C. pen. În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare întocmit de lucrătorii de poliție; declarația părții vătămate P.S.; raportul de constatare medico-legală; proces-verbal de conducere în teren; planșa foto anexă; declarațiile martorilor: M.M., P.C., M.E., M.C., G.G.

și declarațiile coinculpaților L.M. și G.A.P. Ca atare, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie. Astfel, fapta inculpaților L.M. și G.A.P., care în noaptea de 22 din 23 mai 2012 asupra părții vătămate P.S. i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate, i-au pus viața în primejdie și a rămas cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (2) C. pen.). Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond, a dispus condamnarea inculpaților pentru fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

Critica părții vătămate referitoare la schirnbarea încadrării juridice a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenția generală de vătămare, actele de punere în executare, au relevat - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că inculpații L.M. și G.A.P., au avut intenția generală de a vătăma corporal, nu de a suprima viața părții vătămate.

În aceste condiții și cel de al doilea motiv de apel, referitor la reindividualizarea sancțiunii, a fost respins, instanța apreciind că nu se impune executerea pedepselor în regim de detenție, raportat la antecedentele inculpaților, aspectul ocazional al faptei circumscris unor discuții contradictorii privind accesul într-un local public, împrejurarea că partea vătămată se află sub influența băuturilor alcoolice precum și la faptul că inculpații sunt încadrați în muncă, fiind apreciați de comunitatea din care fac parte, anterior comiterii infracțiunii au avut o bună conduită în familie și societate, au dovedit o atitudine sinceră, au avut o conduită procesuală corectă prezentându-se la toate termenele de judecată, au regretat săvârșirea faptei, putându-se astfel aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpați și, chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție aceștia nu vor mai comite pe viitor alte infracțiuni iar aplicarea unor pedepse neprivative de libertate cu supraveghere pe o perioadă de încercare de 3 ani și 4 luni, fiind mai eficace decât excluderea temporară a inculpaților din comunitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, solicitând în esență, casarea ambelor hotărâri și rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților și aplicarea unei pedepse legale. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc.

pen. anterior. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În legătură cu critica principală, întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârșite de către recurenți se susține că, în realitate, recurenții nu au acționat cu intenția de a-i aplica o corecție, ci cu intenția indirectă de a ucide victima. Instanța de recurs va analiza critica formulată, în raport de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu este situația de fapt reținută în speță, ci norma de incriminare aplicabilă.

Instanța de recurs reține că inculpații L.M. și G.A.P. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior constând în aceea că în noaptea de 22 din 23 mai 2012 au execitat violențe asupra părții vătămate P.S. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate, care au pus viața victimei în primejdie, aceasta rămânând cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană. Inculpații, recunoscând starea de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, precum și încadrarea juridică, au solicitat să fie judecați în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică, față de starea de fapt reținută și asumată de inculpați, este cea prev. de art. 182 C. pen. anterior, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, soluție menținută și de instanța de apel, care a stabilit, astfel, în mod definitiv starea de fapt din prezenta cauză. Recurenta parte civilă a susținut prin motivele de recurs că situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanțele anterioare se circumscrie infracțiunii de tentativă de omor astfel cum a fost inserată în actul de sesizare a instanței de judecată. Instanța de recurs reține că, ceea ce deosebește cele două infracțiuni este poziția subiectivă a făptuitorului.

Infracțiunea de vătămare corporală gravă, în forma prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior este o infracțiune praeterintenționată, iar tentativa de omor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei sale ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat. Intenția de a ucide se desprinde din materialitatea actului, dolus ex re, care relevă poziția infractorului față de rezultat. Or, în cauză, în baza situației de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanțele de judecată anterioare și, totodată, recunoscută și asumată de inculpați, nu se poate susține că aceștia nu au prevăzut că, prin multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii și picioarele, chiar și după ce victima era căzută la pământ, în zona capului, nu ar fi putut avea ca rezultat moartea victimei.

Elocventă este declarația martorei M.E., reținută de instanța de apel, din care rezultă că L.M. l-a lovit cu pumnul în față pe P.S. probabil, de două sau trei ori și acesta din urmă a căzut pe spate peste bordura de beton și probabil, s-a lovit la cap, întrucât îi curgea sânge. La rândul lui, G.A.P. l-a lovit cu pumnii pe M.M. iar acesta a luat-o la fugă. Atunci, G.A.P. a venit în ajutorul lui L.M. care-l lovea cu picioarele pe P.S. căzut la sol, aplicându-i și el același tratatament adică, lovituri cu pumnii și picioarele unde nimerea, inclusiv zona capului". Această situație este confirmată și de martora M.C., aceasta arătând că după ce M.M. a fugit, cei doi inculpați l-au luat de brațe pe P.S.

și l-au târât circa 3 metri până la șoseaua principală, unde l-au trântit pe asfalt și, timp de 2 minute, au continuat să-i administreze lovituri cu picioarele, până când nu a mai mișcat. Instanța de fond și cea de apel au reținut că din raportul de constatare medico-legală, rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată, pot data din data de 22 mai 2012, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale de specialitate și i-au pus viața în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală. Toate aceste declarații au fost avute în vedere de instanța de fond și de apel la stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților.

S-a stabilit astfel că, inculpații au aplicat victimei lovituri în mod repetat, în diferite zone ale corpului, victima fiind lovită și în timp ce era doborâtă la pământ, iar, ca urmare a acestor lovituri, victima a necesitat intervenție chirugicală practicându-se craniectomie occipitală și temporală stânga, adică rezecția unui fragment cranian, P.S. rămânând cu infirmitate prin lipsă de substanță osoasă craniană. Din starea de fapt astfel cum a fost stabilită, a rezultat că deși loviturile primite nu a fost de mare intensitate, din modul de comitere a faptei, a rezultat că inculpații au acționat cu intenție, chiar dacă indirectă, prevăzând că numărul acestor lovituri ar putea conduce la moartea victimei și, chiar dacă nu au urmărit, au acceptat producerea rezultatului.

Faptul că rezultatul letal nu s-a produs s-a datorat unor împrejurări independente de voința inculpaților, care și-au abandonat victima în stradă. Așa fiind, Înalta Curte constată critica recurentei părți civile, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, întemeiată și, constatând că instanțele inferioare au făcut o greșită aplicare a legii, va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia va dispune condamnarea inculpaților.

Apărarea a susținut că nu este posibilă condamnarea inculpaților, ca urmare a schimbării încadrării juridice, atâta timp cât Ministerul Public nu a declarat recurs în cauză. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 385 2 rap. la art. 362 lit. d) C. proc. pen. anterior, partea civilă poate declara recurs, atât cu privire la latura penală, cât și la cea civilă. Ca atare, nu este necesar ca Ministerul Public să promoveze o cale de atac pentru ca instanța de recurs să examineze latura penală a prezentei cauze. În opinia Înaltei Curți, a stabili dacă o faptă este sau nu prevăzută de legea penală, respectiv dacă întrunește condițiile prevăzute în norma de incriminare pentru a constitui infracțiune și a fi sancționată ca atare, reprezintă o chestiune de drept, ce poate fi supusă controlului de legalitate în recurs, în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. anterior, cu posibila consecință a pronunțării, în rejudecare, a unei soluții de condamnare, cu condiția, însă, ca fapta să fie primită de instanța de ultim control judiciar așa cum a fost stabilită în mod suveran de instanțele de fond, examinarea situației de fapt deja reținută în cauză și, eventuala modificare a acesteia, nemaiputând forma obiectul judecății în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013. Așa fiind, susținerea apărării nu poate fi primită, întrucât partea civilă nu a solicitat reexaminarea situație de fapt ci, raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, menținută de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar și care nu a fost contestată de inculpați, a apreciat că în cauză încadrarea juridică a faptei a fost reținută corect prin rechizitoriu, respectiv tentativa la omor calificat și nu vătămare corporală gravă.

Cum fapta reținută în sarcina inculpaților a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator. Potrivit dispozițiilor art. 20 rap. la art. 174 C. pen. anterior, tentativa la omor se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, respectiv închisoare de la 5 la 10 ani (închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în forma consumată). Potrivit disp. art. 175 lit. i) C. pen.

anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul tentativei la această infracțiune, limitele pedepsei reducându-se corespunzător, fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare. În noul C. pen. tentativa la omor este incriminată în dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă, respectiv 5-10 ani închisoare (în forma consumată 10-20 ani închisoare). Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit în public.

Prin urmare, omorul săvârșit în această împrejurare nu mai este incriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute. Ca atare și tentativa la infracțiunea de omor săvârșit în public devine tentativă la infracțiunea de omor simplu. Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă. Cum în vechea reglementare tentativa la infracțiunea de omor calificat este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată (închisoarea de la 15 la 25 de ani pentru forma consumată, respectiv 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă), Înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen.

reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpaților, respectiv tentativă la infracțiunea de. omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., beneficiind astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi. Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații L.M. și G.A.P. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din Noul C. proc.

pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime. Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va aplica o pedeapsă redusă în aceeași proporție ca și pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Chiar și în situația schimbării încadrării juridice, instanța de recurs nu poate face o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în sensul majorării acesteia spre limita maximă astfel cum a cerut partea civilă, întrucât instanțele anterioare au procedat la individualizarea pedepsei în raport de situația de fapt reținută, de criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior dar și circumstanțele personale ale inculpaților, stabilind o pedeapsă egală cu minimul special, redus cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Cu altă cuvinte, atât timp cât ceea ce s-a schimbat a fost doar încadrarea juridică a faptei și nu starea de fapt și nici circumstanțele producerii faptei, instanța de recurs nu poate proceda la o nouă reinidividualizare a pedepsei fiind ținută și de limitele devoluțiunii recursului. Așa fiind instanța de recurs va stabili, pentru fiecare inculpat, câte o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de legea nouă, redus cu o treime, modalitatea de executare a pedepselor fiind aceeași, respectiv suspendarea sub supraveghere, instanța de recurs neputând realiza o reindividualizare a modului de executare.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă P.S. împotriva deciziei penale nr. 93/P din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa decizia penală recurată și în parte, sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța și, rejudecând: I. În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. II. În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul L.M. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 C. pen. anterior va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. anterior, va încredința supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. III. în baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul G.A.P.

o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. anterior va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. anterior, va încredința supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă P.S. împotriva deciziei penale nr. 93/P din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 187 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța și, rejudecând: I. În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților L.M. și G.A.P. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. II. În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul L.M. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. anterior dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. anterior încredințează supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 4 C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii. III. În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul G.A.P.

la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. anterior dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior, respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. anterior, încredințează supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 4 C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justițiwi.

Definizivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2014.