ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. nr. 383 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 10675/118/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.N. din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.N. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 86 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 10 luni, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 3 ani. În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, respectiv Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni ori în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere în termenul de încercare stabilit. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean Constanța și partea civilă L.C. În baza art. 14 și art 346 C. proc.

pen., cu referire la art. 998 - art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul Ș.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța a sumei de 320,46 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și la plata către partea civilă L.C. a sumei de 5.000 de euro, echivalent în RON la data efectuării plății efective, reprezentând daune morale. A fost respinsă cererea formulată de partea civilă L.C., de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ș.N. la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 30 august 2011, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza cu nr. 10675/118/2010, privind pe inculpatul Ș.N., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. l088/P/2010/27 august 2010, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 9 mai 2010, cu ocazia unui incident ce a avut loc în parcarea hotelului "C." din stațiunea Costinești, pe fondul unei stări de tensiune prealabilă, a lovit-o cu o sabie pe partea vătămată L.C., producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, prin hemoragie externă cu anemie acută consecutivă.

În susținerea actului de inculpare au fost avute în vedere ca mijloace de probă plângerea și declarațiile părții vătămate, actele medicale și cele medico-legale, declarațiile martorilor, depozițiile inculpatului și testările poligraf ale inculpatului și părții vătămate. În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii din lucrări, martorii V.R. și O.L., încuviințați de instanță, dosarul fiind înaintat la I.N.M.L. "M.M." București, care a avizat actul medico-legal, ce o vizează pe partea vătămată L.C., formulând în acest sens și concluzii proprii. Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 9 mai 2010, inculpatul Ș.N., zis "R.", a aflat de la persoane din anturajul lui că fiul său, Ș.A.

a fost agresat într-o discotecă de către L.C., motiv pentru care i-a cerut fiului ca împreună să se întâlnească, pentru a-i da explicații, întrucât personal nu fusese încunoștiințat asupra acestui aspect. Cu această ocazie, martorul P.D. l-a avertizat pe inculpat că partea vătămată L.C. îl caută și pe el ca să îl bată. În timp ce se deplasau cu autoturismul, inculpatul și fiul său s-au întâlnit prin localitate cu L.C., care, pe moment, era singur în mașină. Inculpatul l-a întrebat pe L.C. ce are cu fiul său, fără a primi un răspuns clar, în schimb i-au fost adresate injurii. După acest moment, partea vătămată L.C. a plecat spre domiciliu, de unde i-a luat pe frații săi L.F. și L.V.A., toți trei urcându-se în autoturismul aparținând lui L.C., cu care s-au deplasat prin localitatea Costinești, până în apropierea Hotelului "C.", unde locuiește inculpatul Ș.N.

După cum susține inculpatul, după întâlnirea menționată, acesta și-a continuat traseul până la locuința sa, însă acolo, constatând că soția nu este acasă, s-a întors să o ia dintr-o localitate din apropiere, motiv pentru care a plecat din nou. În zona parcării din spatele Hotelului "C." din stațiunea Costinești, mașinile inculpatului și părții vătămate s-au intersectat din nou și au oprit, mașina părții vătămate fiind oprită perpendicular pe Aleea Studențească, în spatele acesteia fiind oprită mașina condusă de inculpatul Ș.N. După cum susțin ambele părți, acestea au coborât din mașini pentru a purta o discuție, însă, în realitate, inculpatul Ș.N. a coborât cu o sabie de culoare neagră în mână, asemenea și fiul său Ș.A., pentru a-i intimida pe frații L., care prin condiția fizică și pregătirea în artele marțiale, ar fi fost în superioritate de forțe.

Instanța reține că ambele părți au acceptat să fie angrenate în conflict, în sensul că inculpatul a adoptat o poziție ofensivă, iar partea vătămată, împreuna cu frații săi L.F. și L.V.A., au încercat să le demonstreze celor doi că nu pot fi intimidați de săbii și pot chiar să îi dezarmeze de acestea. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat în cazul fiului inculpatului Ș.A., care, ținând sabia la picior, a încercat să îi aplice lovituri în partea inferioară a corpului lui L.V.A., cu care s-a confruntat în mod direct, fiind însă dezarmat de sabie în momentul în care a fost lovit peste mână cu un corp contondent. În aceste condiții, sabia i-a căzut, iar el a fugit spre zona Poștei. L.C. și L.F.

s-au angrenat într-un conflict deschis cu Ș.N., care s-a dovedit mai violent, tocmai prin loviturile aplicate celor doi frați, în zona brațului stâng și în zona scapulară, în cazul părții vătămate L.C., respectiv a brațului drept, în cazul martorului L.F., fapt confirmat într-o primă declarație dată de martorul T.D.A., dar și de actele medico-legale. Partea vătămată L.C. și fratele acestuia L.F., indignați și mai mult de atacul inculpatului, au încercat o dezarmare a acestuia de sabie, prin ținerea inculpatului, punerea sa la pământ și aplicarea unor lovituri, iar în momentul ripostei violente a inculpatului, care încerca să îi lovească pe cei doi, partea vătămată L.C., încercând să prindă sabia, a luat-o cu ambele mâini de tăiș, inculpatul a tras de sabie și, în această manieră, partea vătămată, a suferit tăieturi la nivelul palmelor, în aceleași împrejurări fiind tăiat cu sabia și inculpatul Ș.N., în zona antebrațului drept.

În timpul conflictului, la fața locului au venit martorii T.D.A. și L.V.A., care au perceput în mod direct situația creată, cei doi relatând că L.C. și L.F. s-au retras în apropierea spațiului verde, unde stăteau pe un capac de canalizare, iar inculpatul, speriat de cele întâmplate, s-a îndreptat spre hotel, amenințând că-i va tăia cu sabia pe cei din familia L. În același timp, la fața locului a sosit și un echipaj de jandarmi, care a constatat că Ș.N. venea spre aleea unde a avut loc incidentul, iar L.I. a ridicat o sabie din iarbă și, împreună cu L.V.A., s-a îndreptat spre inculpat cu sabia în mână. După ce a fost somat regulamentar, L.I. a aruncat sabia. Pentru că la fața locului nu venea nici o ambulanță, L.C.

a plecat cu mașina personală spre spital, condusă de fratele său L.I., care a reușit să părăsească locul faptei, fără a întâmpina dificultăți de manevrare, iar inculpatul Ș.N. a plecat cu mașina aparținând poliției, tot spre spital. Atât inculpatul, cât și partea vătămată își aduceau acuze reciproce și tot cu acea ocazie inculpatul a susținut că nu își mai găsește cheile autoturismului. La momentul efectuării de cercetări la fața locului, în autoturismul acestuia a fost găsită o teacă de sabie de culoare neagră. Din Raportul de constatare medico-legală din 24 iunie 2010 a Serviciului de Medicină Legală Constanța reiese că partea vătămată L.C. a suferit leziuni traumatice la nivelul palmelor, antebrațului stâng și scalpului, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii tăioase, leziunile de la nivelul mâinilor având caracter de autoapărare.

Leziunile necesită 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, iar ele au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie externă cu anemie acută consecutivă, necesitând asistență medico-chirurgicală de urgență. În faza cercetării judecătorești, în urma înaintării dosarului la Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, a fost avizat actul medico-legal din 24 iunie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, cu precizarea că deși este un caz particular, de limită în ceea ce privește caracterul de punere în primejdie a vieții persoanei, topografia și morfologia plăgilor produse pot fi considerate de natură să pună în primejdie viața, mai ales prin simptomatologia de tip socogen constatată de echipajul SMURD, care, prin măsurile de echilibrare hemodinamice prompt acordate, a reușit să înlăture în timp evoluția spre instalare a șocului hemoragie propriu-zis.

Instanța constată că declarațiile susținute în cauză, atât de către inculpat, cât și de către partea vătămată, împreuna cu martorii aflați la fața locului la momentul producerii incidentului, sunt parțial sincere, însă în cuprinsul acestora fiecare parte încearcă să susțină că nu a avut nici o vină în producerea incidentului, fiind angrenată într-un mod cu totul întâmplător, fapt nereal, după cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților cu depozițiile martorilor, documentele medico-legale, rezultatul testării poligraf și celelalte acte aflate la dosar. Astfel, în declarația dată la 29 iulie 2010, partea vătămată L.C. susține că în ziua de 9 mai 2010, în jurul orelor 17,00 a plecat de la domiciliu, alături de frații săi L.V.A.

și L.F., pentru a se plimba prin stațiunea Costinești cu autoturismul personal. Ajungând în dreptul Poștei, partea vătămată a sesizat că se apropie un autoturism de culoare neagră, despre care știa că îi aparține inculpatului Ș.N. zis "R.", astfel că, pentru a evita coliziunea, a tras de volan dreapta, ieșind cu autoturismul său în spațiul verde, unde a și oprit. Din autoturismul de culoare neagră a coborât inculpatul și fiul său, fiecare având în mână o sabie, cu care cei doi s-au îndreptat spre autoturismul lui, cu evident chef de scandal. El a coborât primul din mașină, fiind urmat de frații săi L.F. și L.V.A. Cei doi agresori s-au apropiat de ei, inculpatul Ș.N. s-a îndreptat spre el, însă a încercat să se ferească de sabia ce o avea în mână.

Fratele său L.F. stătea alături de el, iar fratele său L.V.A. era alergat de Ș.A. Pentru a evita atacul inculpatului, el, împreuna cu L.F., au alergat pe alee, însă acesta din urmă a alunecat pe spațiul verde și în această poziție inculpatul l-a lovit în brațul drept, iar în momentul în care fratele său urma să fie lovit a doua oară cu sabia în cap, pentru a opri atacul, a prins sabia cu ambele mâini de tăiș; în momentul următor, inculpatul a vrut să îl lovească cu sabia, el s-a ferit, iar inculpatul s-a împiedicat și a scăpat sabia din mână. Când el a vrut sa ridice sabia de jos, și-a dat seama că nu poate să facă acest lucru, din pricina rănilor de la degete. Ș.N. s-a ridicat și l-a lovit cu sabia de mai multe ori în zona capului și la plica cotului stâng, provocându-i sângerare abundentă.

Fratele său L.V.A., după ce l-a dezarmat de sabie pe Ș.A., a aruncat sabia în tufișuri, apoi l-a alergat spre Poștă pe agresor, fără a reuși să-1 prindă. Spre sfârșitul altercației, s-au apropiat de locul incidentului fratele său L.I., împreună cu martorul T.D.A., care se aflau întâmplător în zonă, iar în acel moment inculpatul a abandonat sabia în spațiul verde și a plecat spre hotel, revenind la sosirea organelor de poliție. Partea vătămată explică și motivul pentru care Ș.N. l-a atacat, acesta fiind legat de faptul că a refuzat să se implice într-un conflict ce îi viza pe numitul R.Ș. din Tuzla și Ș.A. Potrivit afirmațiilor victimei, leziunile create a pus-o pe acesta în imposibilitate de a-și mai continua viața sportivă la Clubul "M." din București, unde practica arte marțiale.

În declarația dată în calitate de învinuit la 27 august 2010, L.C. și-a menținut aceeași poziție procesuală, iar în completare a relatat că s-a mai întâlnit în acea zi cu inculpatul prin centrul stațiunii Costinești, în timp ce ambii circulau cu autoturismele, însă nu a oprit, întrucât nu dorea să vorbească cu el. Ulterior s-a intersectat cu acesta în parcarea din spatele Hotelului "A.", iar după un incident în trafic pe care l-a evitat, intrând cu mașina în spațiul verde, a oprit și l-a văzut pe inculpat cu o sabie în mână, fiind pus pe scandal. În legătură cu producerea leziunilor de la nivelul mâinilor, partea vătămată a declarat că în timp ce fratele său era la sol, inculpatul a vrut să-l lovească și, ca să își apere fratele, a prins sabia cu palmele pe tăiș, iar când inculpatul a tras sabia înapoi, a fost secționat la ambele mâini.

Cu privire la același aspect, se fac precizări similare și în declarația nedatată, aflata la dosarul de urmărire penală. În fata instanței, partea vătămată și-a menținut, în esență, aceeași poziție procesuală, însă a mai arătat că după ce a intrat cu autoturismul în spațiul verde, inculpatul și-a pus mașina în spatele mașinii sale, iar el împreună cu frații săi a coborât din mașină, nefiindu-i frică de inculpat și de fiul acestuia, dorind să clarifice situația, însă totul s-a schimbat când cei doi au coborât cu câte o sabie în mână. Atunci el și fratele său au fugit, însă L.F. a alunecat și a căzut în genunchi și în mâini, fiind lovit cu sabia în brațul stâng și când a văzut că inculpatul intenționa să lovească și a doua oară în cap, s-a întors și a prins sabia cu mâinile, aceasta producându-i leziuni la nouă degete.

Apoi a fost lovit cu sabia în cap, peste față și la cotul stâng. Victima declară că inculpatul și fiul acestuia nu au fost tăiați cu sabia în aceleași împrejurări, pentru că nu i-a văzut să prezinte leziuni sau să le curgă sânge. Totodată, precizează că nu a prins sabia în mână vreun moment, ci doar atunci când i s-a pus sabia la burtă, iar el a prins-o cu mâinile pentru a să apăra, aspect nou, nerelatat până la acest moment și neconfirmat de celelalte persoane prezente la incident. A arătat că nu a mai fost implicat în evenimente violente de acest gen, și că atunci când i-a văzut cu sabia pe cei doi nu a urcat în mașină ca să fugă, pentru că a apreciat că nu ar avea timp.

Instanța a reținut ca fiind parțial sincere susținerile părții vătămate și anume cele care se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv împrejurarea că inculpatul a ieșit, într-adevăr, cu sabia din autoturism, alături de fiul său, însă partea vătămată nu a încercat în nici un moment să evite acest conflict, ci dimpotrivă, a considerat că nu îi este frică de inculpat și că ar putea să-i facă față împreuna cu frații săi, încercând dezarmarea acestuia. În opinia primei instanțe, partea vătămată ar fi putut să urce în mașină și să își continue drumul, așa cum s-a și întâmplat după terminarea incidentului, mașina sa nefiind blocată sau în imposibilitatea de a ieși din spațiul verde, după cum a susținut, mașina inculpatului fiind parcată la câțiva metri de mașina sa, cu atât mai mult cu cât, la plecare, nu a necesitat nici un ajutor din partea nimănui, pentru a părăsi locul incidentului, după cum au arătat martorii V.R.

și O.L., agent de poliție respectiv lucrător de jandarmerie. Mai mult, partea vătămată se afla într-un spațiu deschis, de unde putea cel puțin să fugă și să evite conflictul, însă acest lucru nu s-a întâmplat, declarația părții vătămate, cu privire la acest aspect, fiind înlăturată. Această teză este susținută și de martorii L.F., care a arătat în fața instanței că "din autoturism au coborât Ș.N. și fiul său Ș.A., având câte o sabie în mână, iar atunci noi, toți trei, am coborât din mașină, neștiind ce se întâmplă" și L.V.A., care a precizat că "inculpatul cu fiul lui au coborât din mașină, având în mână câte o sabie. Ne-am dat jos din mașină, neștiind ce se întâmplă". De asemenea, partea vătămată susține o anumită cronologie a aplicării loviturilor cu sabia de către inculpat și o anumită modalitate de producere a leziunilor constatate în actul medico-legal și anume că în timp ce fugeau pe spațiul verde, fratele său L.F.

a alunecat, a căzut și atunci inculpatul Ș.N. l-a lovit cu sabia în brațul stâng, iar când s-a întors, a sesizat că inculpatul dorea să-i dea cu sabia în cap fratelui său și atunci s-a apropiat, a întins mâinile și a prins sabia, producându-i leziuni la nouă degete, apoi a fost lovit cu sabia în cap pe față și la cotul stâng. Instanța este datoare să stabilească mecanismul de producere a leziunilor prin prisma declarațiilor părții vătămate și a actului medico-legal care le atestă, dar și prin prisma celorlalte acte medicale ce îi vizează pe ceilalți participanți la incident și care, de asemenea, au suferit leziuni și cu privire la care trebuie găsită o explicație, pentru corecta stabilire a situației faptice.

Inculpatul Ș.N. susține că a fost lovit prima oară cu sabia de partea vătămată L.C., imediat ce a coborât din mașină, afirmație ce nu este justificată de probele administrate în cauză. Astfel, martorul L.V.A., audiat în aceeași zi în care a avut loc incidentul, a arătat că inculpatul l-a lovit prima oara pe fratele său L.C. cu sabia, pe când erau între autoturisme, apoi a fost lovit și fratele său L.F., după care conflictul a continuat pe Aleea Studențească, aceeași versiune fiind susținută și de martorul L.I. la data de 12 mai 2010, foarte aproape de ziua incidentului. Martorul T.D.A. a declarat însă, la data de 14 mai 2010, că Ș.A. avea o sabie în mână, dar că L.V.A. l-a lovit cu un băț peste mână și a reușit să îi ia sabia, iar la cinci metri în direcția hotelului "C." a văzut cum Ș.N.

avea o sabie neagră în mână, cu care l-a lovit pe L.C. în zona capului, apoi l-a lovit în interiorul mâinii stângi, după care a aruncat sabia în iarbă și s-a îndreptat încet spre hotelul "C.". Din actele medico-legale existente la dosar reiese ca și martorul L.F. a suferit leziuni produse prin lovire cu corp dur, cu muchie tăioasă, la nivelul brațului drept și umărului drept, pentru care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, L.V.A. a suferit leziuni produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure la nivelul antebrațelor și care au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, Ș.A. a suferit leziuni produse la nivelul brațului stâng și palmelor, produse cu corpuri tăietoare, precum și prin zgâriere și care au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri mediale, iar inculpatul Ș.N.

a suferit mai multe leziuni, constând în echimoze și excoriații la nivelul umărului, brațelor și hemitoracelui drept, precum și o plagă tăiată confuză antebraț drept, ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale. Din planșele foto ce surprind imagini cu leziunile suferite de partea vătămată L.C.

la nivelul palmelor, reiese că acestea prezintă două tăieturi aproximativ paralele, în zona mediană a degetelor, pe de o parte și în zona palmei, pe de altă parte, imaginile coroborate cu actul medico-legal și declarațiile date în cauză de cei prezenți la incident, cu privire la descrierea corpului tăietor, ce avea lama tăietoare pe ambele părți, fiind în măsură să conducă instanța la concluzia că acestea nu s-ar fi putut produce prin loviri consecutive cu sabia, ci numai dacă partea vătămată ar fi prins sabia cu mâinile, în încercarea de a-l deposeda pe inculpat de sabie în momentul atacului, iar aceasta, fiind trasă de inculpat, a produs leziunile descrise în actul medico-legal.

Așadar, instanța nu a reținut în totalitate versiunea părții vătămate, cum că aceasta și-a întins mâinile ca să prindă și să împiedice sabia de a lovi capul fratelui său, ci a acceptat versiunea potrivit căreia inculpatul Ș.N., odată coborât din mașină, a încercat să intimideze pe adversarii săi, superiori numeric și fizic, fără a reuși acest lucru, după care, văzând că partea vătămată și martorul L.F. încearcă să își măsoare forțele cu el, fie chiar și având acea sabie, i-a lovit pe fiecare la câte un braț.

O altă lovitură a fost aplicată la nivelul scalpului părții vătămate, după care s-a încercat deposedarea sa de sabie, iscându-se o busculadă, când inculpatul, la rândul său, a suferit echimoze și excoriații la nivelul membrelor și corpului, fiind tăiat cu sabia la braț, în momentul când a fost deposedat pentru puțin timp de aceasta și, tot în aceleași împrejurări, partea vătămată a suferit leziunile la nivelul palmelor, prin prinderea săbiei de tăiș, în încercarea de a o prinde, în momentul în care se dorea lovirea lui cu aceasta. Din declarația inculpatului Ș.N. reiese că la data de 9 mai 2010, în jurul orelor 18,00, se afla în localitatea Costinești, când s-a întâlnit cu L.C., care circula cu autoturismul său, și fără a coborî din mașină l-a întrebat ce a avut cu fiul său, pe care l-a lovit cu o seara înainte.

L.C. i-a spus "lasă că își arăt eu ție", după care a demarat în trombă. Împreună cu fiul său Ș.A., inculpatul a mers spre domiciliu, însă neavând cheile locuinței, a plecat spre satul Schitu, să-și ia soția. Ajungând în parcarea din spatele Hotelului "A.", a sesizat același autoturism condus de L.C., în care se mai aflau și L.V.A. și L.F., iar primul l-a întrebat dacă nu ar vrea să coboare din mașină, lucru cu care a fost de acord. A coborât din autoturism, împreună cu fiul său Ș.A. și a văzut că L.C. și L.V.A. aveau în mână câte o sabie, iar L.F. avea în mână o bară metalică. L.C. a lovit cu sabia, însă a parat lovitura, fiind lovit la mâna dreaptă, apoi l-a împins, iar L.C. a căzut la pământ.

A încercat să îl dezarmeze și să îl imobilizeze, însă acesta l-a lovit cu sabia în piciorul drept, după care L.F. l-a lovit cu o bară metalică la mâna dreaptă. Nu își amintește cum i-a lovit pe cei doi, însă a făcut acest lucru pentru a se apăra. În același timp, a observat că L.V.A. îl lovea cu sabia pe fiul său Ș.A. După aceasta a plecat spre hotelul său, în care și locuia, însă neputând să intre s-a întors la locul incidentului, a văzut că L.I. avea o sabie în mână, s-a îndreptat spre el, însă a fost somat de jandarmi. În fața instanței, inculpatul a făcut declarații asemănătoare, în sensul că L.C. și L.V.A. aveau câte o sabie în mână, celălalt frate avea un "fier" în mână, iar partea vătămată s-a apropiat cu sabia și fără nici o discuție prealabilă, l-a tăiat la braț, același lucru făcându-l și L.V.A.

cu fiul său, care a fugit prin spatele mașinii. Întrucât nu avea unde să fugă și nici nu putea să se întoarcă cu sabia pentru a nu fi atacat, a ales sa intre în partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut, iar atunci a dat drumul la sabie. Când partea vătămată a vrut să-i ia sabia din mână, probabil s-a tăiat la mână, iar el a ținut de sabie. Atunci a pus mâna pe sabie, ca să-și asigure scăparea și l-a atins pe fratele victimei ce avea în mână un fier, după care a aruncat sabia în iarbă și a plecat spre hotel. A fost prins de L.C. și ținut în brațe cu mâinile, în timp ce acesta îl striga pe fratele cu fierul să vină și să-l lovească în cap. A fost lovit cu fierul peste mâini, însă a scăpat din strânsoare și s-a îndepărtat, după care a văzut că la fața locului a venit un alt frate al părții vătămate, împreună cu un alt băiat.

Primul a luat sabia de jos și l-a amenințat că îl taie, numai că la fața locului au venit organele de poliție, care l-au somat să lase sabia. Nu a lovit niciodată cu intenție partea vătămată cu sabia și dacă a lovit, a făcut-o numai ca să scape de acolo. Inculpatul declarară că partea vătămată a mai fost implicată și în alte incidente de acest gen. Nu a mai găsit cheile mașinii sale, care a fost tractată ulterior. Inculpatul a negat împrejurarea că el și fiul său ar fi ieșit din mașină, având fiecare în mână o sabie cu care sa lovească pe partea vătămată și pe L.F. În aprecierea primei instanțe, această împrejurare rezultă însă din depozițiile părții vătămate și cele ale martorilor L.V.A., L.F., L.I.

și T.D.A., care încă din primele declarații relevă aceleași împrejurări, legate de existența săbiilor în mâinile inculpatului și fiului său. În cursul urmăririi penale, martora C.G. a declarat că "a văzut cum băiatul lui R. avea în mână o sabie, cu care începuse să dea în toate părțile", însă în fața instanței nu a mai susținut același lucru, ci a spus că a fost confuză atunci când a dat declarația, pentru că nu îl știa prea bine pe fiul inculpatului, acest aspect fiind înlăturat de către prima instanță. În cauză, au fost supuși testării poligraf inculpatul, partea vătămată și martorii L.V.A. și L.F., la întrebările relevante "Cele două săbii sunt ale familiei Ș.?", "Cele două săbii sunt ale familiei L.?" și "Tu ai dat prima dată cu sabia în fam.

L.?", în cazul inculpatului fiind evidențiate modificări semnificative, ce pot fi interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat, iar în cazul părții vătămate și martorilor nefiind evidențiate astfel de modificări specifice comportamentului simulat. Instanța a luat în considerare această ipoteză, față de natura și gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată și fratele acesteia, în raport de cele suferite de inculpat și fiul acestuia, precum și prin coroborare cu declarațiile date în cauză, procesul-verbal de cercetare la fața locului, care confirma împrejurarea că în mașina inculpatului a fost găsită o teacă de sabie de culoare neagră, dar, având în vedere și condiția fizică a participanților la conflict, fiind lesne de apreciat că persoanele înarmate cu săbii inițial au fost inculpatul și fiul său Ș.A.

și numai ulterior, pe măsură ce s-a încercat dezarmarea lor, a fost lovit și inculpatul. De altfel, leziunile produse părții vătămate și fratelui său sunt mai grave și, în opinia instanței, este greu de conceput că acestea, având în vedere și celelalte elemente la care s-a făcut referire, s-au produs în condițiile în care partea vătămată ar fi ieșit la atac cu sabia. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a incidentului și cel de cercetare, la fața locului reiese că, la data de 9 mai 2010, organele de poliție, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, au sesizat în jurul orei 17,45 că în apropierea sediului poliției Costinești au oprit unul lângă altul inculpatul Ș.N. și L.C.

și au început să se certe, iar după aproximativ un minut L.C. a plecat cu autoturismul spre domiciliul său din Costinești. Având în vedere cele întâmplate, organele de poliție au plecat în exercițiu de patrulare, iar la un moment dat, au fost sesizați de către o persoană că, în zona Hotelului "C.", mai mulți indivizi se bat cu săbii. Pe Aleea Studențească, în apropierea oficiului Poștei, erau oprite autoturismul cu nr. XXX și autoturismul cu nr. YYY, iar în zonă se aflau mai multe persoane, ce prezentau răni la nivelul brațelor și capului. Dintre acestea au fost identificați L.C., care era așezat pe o bordură, iar în fața lui se afla L.F., care prezenta o plagă la nivelul brațului drept și pierdea sânge, în acel moment, L.I.

a ridicat din iarbă o sabie de culoare neagră, care nu fusese observată anterior și, însoțit de fratele său L.V.A., cei doi au încercat să-l atace pe Ș.N. Audiat fiind în fața instanței, unul din lucrătorii de poliție aflat în acel moment la fața locului, în persoana martorului V.R., a declarat că i-a găsit pe fiul inculpatului, dezbrăcat la bustul gol (care le-a relatat că inculpatul a fost tăiat), pe L.C., împreună cu doi frați, dintre aceștia L.F. fiind tăiat la mâna dreaptă, stătea pe un beton și se vedea că este lovit la mâini și la cap și avea sânge, dar nu în exces. Lui Ș.N. îi curgea sânge din mâna dreaptă și tot acolo erau două mașini parcate, acestea fiind apropiate și trase mai spre stânga drumului.

În momentul în care Ș.N. venea pe alee, L.I. a ridicat din spațiul verde o sabie și, împreună cu L.V.A., s-a îndreptat spre inculpat, însă după ce l-au alergat vreo 10 metri, cei doi au aruncat sabia. Mașina mare era așezată oblic față de drum și cealaltă era aproape perpendicular pe Aleea Studențească. În momentul în care L.C. a fost dus de fratele său cu mașina personală la spital, cealaltă mașină a rămas în aceeași poziție și a putut să treacă. O teacă de sabie de culoare neagră s-a găsit în mașina mare ce aparținea inculpatului. Martorul O.L., angajat al Jandarmeriei, a relatat aceleași aspecte ca și martorul mai sus-menționat, cu precizarea că cele două autoturisme se aflau parcate pe asfalt, iar L.C.

a plecat fără probleme cu autoturismul, fără să fi fost împiedicat de mașina mai mare ce aparținea inculpatului. Aceste declarații vin să confirme încă o dată că partea vătămată și frații săi puteau foarte bine să evite incidentul, încă din momentul în care inculpatul și fiul său au coborât din mașină cu săbiile, fiind necesar doar să nu coboare din mașină sau să urce în aceasta și să părăsească zona, intenția părții vătămate fiind cu totul alta, susținută chiar de ea în propriile declarații, în sensul că la vederea săbiilor a coborât totuși să lămurească problema, adică să dovedească inculpatului că nu îi pasa de săbii și că se simte capabil să-l înfrunte chiar și în aceste condiții. Situația de fapt reținută de către instanță este susținută și de declarațiile martorilor T.D.A.

(care a arătat că inculpatul avea în mână o sabie de culoare neagră, cu care a lovit-o în zona capului pe partea vătămată, apoi a lovit-o în brațul stâng, de unde a început să-i curgă sânge abundent; Ș.A. avea în mână o sabie de culoare maro, pe care o ținea la nivelul corpului, iar L.V.A. l-a lovit cu un lemn peste mână și, astfel, i-a căzut sabia), C.G. (care a relatat, în faza de urmărire penală, că la acea dată locuia cu familia în Hotelul "I." și a văzut mai mulți băieți care se plimbau într-un sens sau altul, apoi la un moment dat, dinspre Hotel "C.", a văzut că a venit o dubiță de culoare neagră, care era condusă de patronul hotelului, în mașină aflându-se și fiul acestuia; din mașină a coborât fiul lui "R.", având în mână o sabie, cu care a început să dea în toate părțile.

Când au venit organele de poliție, acea sabie a fost aruncată în curte; apoi a văzut că "R." și un băiat din grupul celălalt erau plini de sânge), P.D. (care a arătat că în data de 8 mai 2010 a auzit că L.C. s-a bătut sau s-a certat cu Ș.A., iar a doua zi l-a văzut pe L.C., care îl căuta pe Ș.N., iar din atitudine și din gesturi și-a dat seama că avea intenții agresive; la scurt timp a apărut și Ș.N., însoțit de fiul său, căruia i-a spus că este căutat de L.C. și i s-a părut că acestuia îi era teama puțin de cele auzite), C.I. (care a văzut că a izbucnit un scandal între inculpat și fiul acestuia, pe de o parte, și alți trei indivizi, pe de altă parte, care înjurau și se îmbrânceau, văzând mult sânge pe asfalt, însă el l-a văzut rănit doar pe Ș.N., însă și ceilalți erau plini de sânge), L.V.A.

(care a arătat că inculpatul le-a blocat drumul cu mașina, iar din mașină a coborât împreună cu fiul său, înarmați cu câte o sabie; de aceea s-au dat cu toții jos din mașină, ca să vadă ce se întâmplă; ei s-au speriat și atunci L.C. și L.F. au fugit într-o direcție, iar el a mers spre Poștă, într-o altă direcție, când a luat un lemn dintr-un tufiș și a lovit sabia lui Ș.A., care i-a căzut din mână. în timp ce alerga, l-a văzut pe L.F. cum a fost tăiat la brațul drept, iar Ș.A. a venit și a aruncat cu pietre spre L.C. și L.F., care se luptau cu "R." pentru a-l dezarma de sabie), L.I. (care a relatat că, în dreptul Hotelului "A.", a văzut cum L.C. este atacat cu o sabie de către "R." și cum l-a lovit cu sabia o dată în zona capului și o dată în zona cotului mâinii stângi; la o oarecare distanță, se aflau și L.F.

și L.V.A., precum și Ș.A., iar după ce a fost agresat L.C., a fost strigat să sune la poliție), L.F. (care a declarat că, în acea zi, a hotărât împreună cu frații săi L.C. și L.V.A. să se plimbe prin stațiune, când în fața lor a apărut un autoturism pe care l-a recunoscut ca aparținând lui Ș.N., care le-a blocat drumul. Primul a coborât L.C., iar din cealaltă mașină Ș.N. și fiul acestuia, fiecare având în mână câte o sabie. Atunci L.C. le-a zis să fugă, L.C. împreună cu L.F. au luat-o într-o direcție, iar el a luat-o spre altă direcție; "R." venea după el cu sabia și, întrucât iarba era umedă, a alunecat și a căzut la pământ, iar când s-a întors a văzut cum "R." ridicase sabia să-1 lovească, nimerindu-l în braț; L.C., văzând că urma să fie din nou lovit, a intervenit să-l apere și a prins cu ambele mâini tăișul sabiei; nu a văzut când a fost lovit L.C.

în zona capului, însă a văzut că avea tăiat scalpul. În timp ce se lupta cu "R.", să-i ia sabia din mână, acesta a scăpat sabia, după care a fugit către hotel, iar L.C. s-a întins pe jos, din pricina faptului că pierdea mult sânge de la rănile produse) și Ș.A. (care a declarat că se deplasa cu autoturismul tatălui său prin stațiunea Costinești, timp în care îi povestea despre incidentul avut cu L.C. cu o seară înainte; între timp, s-au întâlnit cu o persoană, care i-a spus tatălui său că frații L. îl caută ca să îl bată; după parcurgerea unei distanțe scurte, s-au întâlnit cu L.C., care i-a înjurat, apoi a plecat nervos. Au mers la hotelul unde locuiau, însă dându-și seama că nu au cheile, au plecat după mama sa să le recupereze, iar după puțin timp s-au întâlnit din nou cu mașina părții vătămate, care le-a făcut semn să oprească pentru a vorbi.

Au coborât din mașină, iar din cealaltă mașină au coborât L.C. și L.V.A., având în mână câte o sabie, L.F. având în mână o bară metalică. El a fost atacat de L.V.A. cu sabia, însă a parat lovitura cu brațul unde a și fost lovit, iar L.C. și L.F. l-au atacat pe tatăl său și s-au lovit între ei, în timp ce L.C. dorea să îl lovească cu sabia. În timp ce se retrăgea spre Poștă, l-a văzut pe inculpat ridicându-se de jos, plin de sânge, apoi a fugit către hotel. Apoi i-a văzut că se apropiau de locul incidentului și pe L.I. și T.D.A., care, la rândul lor, doreau să-l agreseze pe tatăl său). Instanța a reținut în sarcina inculpatului Ș.N.

comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă și nu pe aceea de tentativă la omor calificat, motiv pentru care a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, având în vedere că, raportat la caracteristicile speței și la situația de fapt reținută, nu se poate reține intenția directă sau indirectă a inculpatului în comiterea infracțiunii contra vieții, așa cum s-a dispus trimiterea în judecată.

În aprecierea primei instanțe, la stabilirea atitudinii psihice a autorului, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții sau integrității corporale, se ține seama de un complex de condiții anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei, cum sunt împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, natura și caracteristicile mijlocului folosit, intensitatea loviturilor, numărul acestora, locul sau regiunea corporală vizată și lezată, consecințele produse, raporturile anterioare dintre autor și victimă, experiența de viață a autorului faptei și alte asemenea împrejurări, care, unite cu elementul material, pot dovedi fără dubii poziția subiectiva a autorului față de fapta comisă și rezultatele posibile ale acesteia.

În rezolvarea situației faptice, instanța de fond pleacă de la premisa că, așa cum s-a specificat și în raportul de avizare emis de I.N.M.L "M.M." București - Comisia de Avizare și Control, cazul părții vătămate este unul particular și se află la limită, în ceea ce privește caracterul de punere în primejdie a vieții persoanei, leziunile de cea mai mare însemnătate și care au condus la stabilirea unei asemenea concluzii fiind cele de la nivelul mâinilor. Chiar și având în vedere această opinie, instanța este cea care stabilește elementul intențional al inculpatului la momentul comiterii faptei, or, în cazul de față, acesta a acționat folosindu-se de un corp tăietor, apt de a suprima viața, însă mecanismul și condițiile în care au fost produse leziunile este cel reținut anterior și anume, inculpatul a ieșit cu sabia în momentul în care a observat că partea vătămată, împreună cu alți doi frați, au venit să îi aplice o corecție, așa cum, de altfel, fusese informat.

Inculpatul, dându-și seama de raportul de forțe dintre el și fiul său, pe de o parte, și inculpat și frații acestuia, pe de altă parte (practicanți de sport și lupte), și-a dat seama că nu are nicio șansă să-i înfrunte, decât dacă va avea asupra lui și o sabie. Săbiile aflate asupra lui și a fiului său au fost etalate în scop de intimidare inițial, însă față de poziția adoptată de partea vătămată și cei doi frați, de a se încerca dezarmarea și aplicarea corecției promise, inculpatul a trecut la folosirea săbiei, atunci când a fost provocat de L.C.

și L.F., loviturile fiind aplicate la nivelul brațelor, pentru ambii adversari, la nivelul capului în cazul părții vătămate, în timp ce acesta se eschiva, iar leziunile situate la nivelul mâinilor, după cum se poate explica pe baza actelor medicale și planșelor foto, au fost rezultatul acțiunii părții vătămate, care a prins sabia de tăiș, în încercarea de a-l dezarma pe inculpat, atunci când cei doi s-au confruntat și îmbrâncit reciproc. Deci, producerea acestor leziuni nu sunt rezultatul voinței inculpatului de a produce moartea părții vătămate, ci doar de a-i aplica o corecție, care, prin natura corpurilor tăietoare folosite, a condus la acel rezultat grav.

Intenția inculpatului a fost apreciată de către instanță prin prisma celor declarate de martorii ce susțin versiunea părții vătămate și anume că fiul acestuia stătea cu sabia la picior, fiind vădit lipsit de experiența unui atac și profera amenințări, care nu au fost luate nici un moment în serios de frații L. Așa se explică faptul că martorul a fost dezarmat imediat de L.V.A. și apoi fugărit de către acesta, iar inculpatul, care părea un adversar mai periculos, s-a confruntat cu partea vătămată și cu L.F., loviturile fiind aplicate necorelat și dezordonat, vizând brațele în principal, iar leziunea de la nivelul capului fiind una superficială, inaptă de a avea consecințe nefaste pentru partea vătămată.

De altfel, partea vătămată putea să evite o asemenea confruntare, deoarece avea posibilitatea să plece cu mașina imediat, însă a ales varianta de a coborî din mașină și de a-i antrena și pe cei doi frați într-un conflict, care încă de la început putea fi apreciat ca fiind periculos, din moment ce inculpatul deținea o sabie. Așa cum partea vătămată și martorii au susținut în fața instanței, acestora nu le era teamă, "și au ieșit să vadă ce se întâmplă", cu toate că, de fapt, au ieșit să le demonstreze celor doi că pot fi dovediți chiar și înarmați.

Mai mult, partea vătămată nu este la prima experiență de acest gen, fapt ce se observă din înscrisurile comunicate de către organele de poliție, în care se specifică împrejurarea că a fost angrenată în mai multe conflicte, i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prin ordonanța procurorului pentru un incident similar, ce a avut loc pe o terasă din stațiunea Eforie, din înscrisurile depuse de partea vătămată în susținerea laturii civile, reieșind că aceasta a fost cooptată pentru a practica arte marțiale, în condiții similare L.C. fiind văzut în timp ce a pus la pământ șase persoane, în timpul unui conflict ce a avut loc pe litoralul Marii Negre.

Instanța nu intenționează să scoată în evidență un anumit profil moral al părții vătămate, dar, în opinia sa, aceste elemente trebuie să fie avute în vedere la stabilirea corectă a situației de fapt, a încadrării juridice dată faptei și a intenției reale a inculpatului de la momentul la care s-a reținut că a avut loc atacul. Pe de altă parte, nu poate fi primită nici teza potrivit căreia inculpatul Ș.N. a acționat în stare de legitimă apărare, deoarece asemenea părții vătămate, și inculpatul avea posibilități reale să evite conflictul, însă știind că poartă asupra sa o armă, s-a simțit în măsură să acționeze asupra părții vătămate, care a intrat în conflict fără arme, dar fiind în superioritate fizică și numerică.

În opinia primei instanțe, inculpatul, la vârsta pe care o are și experiența de viață, putea să aprecieze că va avea loc un conflict, care nu se va termina prin simpla expunere a unor săbii, dar cu toate acestea a acceptat o atare posibilitate și chiar a lovit-o pe partea vătămată în anumite zone ale corpului neconsiderate vitale, dar suficient de intens, încât să se poată ajunge la rezultate mult mai grave. Instanța nu a reținut apărarea inculpatului, potrivit cu care a acționat de așa manieră, pentru că nu avea efectiv ce să facă, ci se va reține că el a atacat partea vătămată cu sabia, fiind provocat de aceasta.

Inculpatul se afla într-un spațiu deschis, putea să fugă, chiar acceptând și ipoteza că și-a rătăcit cheile autoturismului, deoarece locuința sa se afla la mică distanță, avea cui să ceară ajutorul în zonă, fiind o zonă locuită, însă el și-a dorit să intre în conflict și, la rândul său, a intenționat să aplice o corecție, având în vedere că, în mod obișnuit, nu oricine iese cu o sabie în mână din autoturism pentru a rezolva o situație conflictuală. Starea de provocare reținută în favoarea inculpatului reiese din modul în care a acționat partea vătămată și anume, după un schimb de replici în trafic, în timp ce partea vătămată L.C. era singură în mașină, a revenit în apropierea locuinței inculpatului, împreună cu doi frați și l-a așteptat pe acesta pentru a-l antrena în incident.

Prin urmare, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanța atenuantă a provocării, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. În termen legal, împotriva Sentinței penale nr. 383 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 10675/118/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea vătămată L.C. și inculpatul Ș.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a vizat două aspecte și anume, pe de o parte, greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, motivându-se că probele dosarului dovedesc că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, acceptând producerea rezultatului, întrucât a înțeles să atace partea vătămată cu o sabie, obiect apt să-i pună în primejdia viața, producându-i leziuni în zone vitale ale corpului, precum cea a capului și a brațului, care, în absența intervenției de urgență a echipajului SMURD, ce a înlăturat consecințele intrării victimei în șoc hemoragie, puteau conduce la deces.

Pe de altă parte, s-a criticat reținerea în mod greșit a scuzei provocării, în raport de incidentul minor, care a existat anterior între partea vătămată și inculpat, prima, în urma unui schimb de replici în trafic, soldat cu injurii și amenințări reciproce, acționând fără a aduce atingeri grave demnității inculpatului, de natură a justifica aplicarea de lovituri în zone vitale. Pe această cale, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului Ș.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, fără a se reține circumstanța atenuantă judiciară a provocării. Prin apelul declarat în cauză, partea vătămată L.C.

a criticat soluția fondului sub aspectul laturii penale, motivele fiind comune cu cele ale Ministerului Public, iar în ceea ce privește latura civilă, aceasta a solicitat majorarea despăgubirilor civile, acordate cu titlu de daune morale, în raport de prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, constând în faptul că acesta a determinat ca partea vătămată să nu își mai poată continua cariera de antrenor sportiv și practicant superior de arte marțiale, inclusiv și ca efect al înlăturării circumstanței atenuante judiciare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În dezvoltarea orală și scrisă a motivelor de apel, inculpatul Ș.N. a criticat hotărârea fondului sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., motivat de existența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44 alin. (1) și (3) C. pen.

și anume legitima apărare, inculpatul acționând pentru a se apăra în urma unui atac material, direct și injust, îndreptat împotriva sa, cu un obiect tăietor și prin care i-au fost aplicate multiple lovituri, cauzându-i-se leziunile descrise în certificatul medico-legal emis de S.M.L. Constanța. În raport cu aceasta, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. Un al doilea motiv de apel privește greșita soluționare a laturii civile, datorită obligării inculpatului la plata de despăgubiri civile, acesta acționând în stare de legitimă apărare, urmărind să înlăture atacul exercitat împotriva sa și a copilului său.

În subsidiar, în situația reținerii faptei pentru care a fost condamnat, inculpatul solicită ca pe această cale să se analizeze că, sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vătămată nu a făcut dovada prejudiciului cauzat în patrimoniul său. Prin Decizia penală nr. 37/P din 21 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat Ș.N. împotriva Sentinței penale nr. 383 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 10675/118/2010. În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul parte vătămată L.C., a fost desființată în parte sentința penală atacată și, în urma rejudecării, a fost înlăturată pentru inculpatul Ș.N.

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) - art. 76 lit. d) C. pen., referitoare la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului Ș.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare la 3 (trei) ani închisoare. S-a majorat termenul de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen., de la 4 ani și 10 luni la 5 ani. S-au majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul Ș.N. către partea civilă L.C. de la suma de 5.000 euro la suma de 8.000 euro. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat Ș.N.

la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 RON. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul parte civilă au fost lăsate în sarcina statului. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial de avocat oficiu, în sumă de câte 50 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpatul Ș.N. și partea vătămată L.C., acestea fiind admise prin Decizia penală nr. 328 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin reținerea motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel, pentru ca această să răspundă criticilor care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 275/3 6/2013, nefiind administrate probe noi. Urmare solicitării inculpatului, Curtea a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză medico-legală, care să stabilească dacă se fundamentează științific punerea în primejdie a vieții părții vătămate, evidențiată prin actele medico-legale aflate la dosar, considerând-o ca inutilă și neconclundentă cauzei, în raport de natura faptei ce formează obiectul judecății, respectiv omor calificat. Prin Decizia penală nr. 120/P din 4 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins apelul declarat de apelantul inculpat Ș.N.