ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. nr. 383 din 13

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr.

10675/118/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.N. din

infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 182

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. d) C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului Ș.N. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă.

În baza art. 86 C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și

10 luni închisoare.

În baza art. 86 C.

pen., s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 10 luni, compus din cuantumul

pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 3 ani.

În baza art. 86 C.

pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte

următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

organul desemnat cu supravegherea, respectiv Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., privind revocarea

suspendării executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni ori în

cazul nerespectării măsurilor de supraveghere în termenul de încercare

stabilit.

În baza art. 71 C. pen.,

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a doua și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean Constanța și partea

civilă L.C.

În baza art. 14 și

art 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - art. 999 C. civ., a fost

obligat inculpatul Ș.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean

de Urgență Constanța a sumei de 320,46 RON, reprezentând cheltuieli de

spitalizare, precum și la plata către partea civilă L.C. a sumei de 5.000 de

euro, echivalent în RON la data efectuării plății efective, reprezentând daune

morale.

A fost respinsă

cererea formulată de partea civilă L.C., de instituire a măsurilor asigurătorii

asupra bunurilor aparținând inculpatului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ș.N. la plata sumei de 2.500

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 30 august

2011, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza cu nr.

10675/118/2010, privind pe inculpatul Ș.N., trimis în judecată prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. l088/P/2010/27

august 2010, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că la data de 9 mai 2010, cu ocazia unui incident ce a

avut loc în parcarea hotelului "C." din stațiunea Costinești, pe

fondul unei stări de tensiune prealabilă, a lovit-o cu o sabie pe partea

vătămată L.C., producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, prin

hemoragie externă cu anemie acută consecutivă.

În susținerea actului

de inculpare au fost avute în vedere ca mijloace de probă plângerea și

declarațiile părții vătămate, actele medicale și cele medico-legale,

declarațiile martorilor, depozițiile inculpatului și testările poligraf ale

inculpatului și părții vătămate.

În faza cercetării

judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii din

lucrări, martorii V.R. și O.L., încuviințați de instanță, dosarul fiind

înaintat la I.N.M.L. "M.M." București, care a avizat actul

medico-legal, ce o vizează pe partea vătămată L.C., formulând în acest sens și

concluzii proprii.

Pe baza tuturor

probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

La data de 9 mai

2010, inculpatul Ș.N., zis "R.", a aflat de la persoane din anturajul

lui că fiul său, Ș.A. a fost agresat într-o discotecă de către L.C., motiv

pentru care i-a cerut fiului ca împreună să se întâlnească, pentru a-i da

explicații, întrucât personal nu fusese încunoștiințat asupra acestui aspect.

Cu această ocazie,

martorul P.D. l-a avertizat pe inculpat că partea vătămată L.C. îl caută și pe

el ca să îl bată.

În timp ce se

deplasau cu autoturismul, inculpatul și fiul său s-au întâlnit prin localitate

cu L.C., care, pe moment, era singur în mașină.

Inculpatul l-a

întrebat pe L.C. ce are cu fiul său, fără a primi un răspuns clar, în schimb

i-au fost adresate injurii.

După acest moment,

partea vătămată L.C. a plecat spre domiciliu, de unde i-a luat pe frații săi

L.F. și L.V.A., toți trei urcându-se în autoturismul aparținând lui L.C., cu

care s-au deplasat prin localitatea Costinești, până în apropierea Hotelului

"C.", unde locuiește inculpatul Ș.N.

După cum susține

inculpatul, după întâlnirea menționată, acesta și-a continuat traseul până la

locuința sa, însă acolo, constatând că soția nu este acasă, s-a întors să o ia

dintr-o localitate din apropiere, motiv pentru care a plecat din nou.

În zona parcării din

spatele Hotelului "C." din stațiunea Costinești, mașinile

inculpatului și părții vătămate s-au intersectat din nou și au oprit, mașina

părții vătămate fiind oprită perpendicular pe Aleea Studențească, în spatele

acesteia fiind oprită mașina condusă de inculpatul Ș.N.

După cum susțin

ambele părți, acestea au coborât din mașini pentru a purta o discuție, însă, în

realitate, inculpatul Ș.N. a coborât cu o sabie de culoare neagră în mână,

asemenea și fiul său Ș.A., pentru a-i intimida pe frații L., care prin condiția

fizică și pregătirea în artele marțiale, ar fi fost în superioritate de forțe.

Instanța reține că

ambele părți au acceptat să fie angrenate în conflict, în sensul că inculpatul

a adoptat o poziție ofensivă, iar partea vătămată, împreuna cu frații săi L.F.

și L.V.A., au încercat să le demonstreze celor doi că nu pot fi intimidați de

săbii și pot chiar să îi dezarmeze de acestea.

De altfel, acest

lucru s-a și întâmplat în cazul fiului inculpatului Ș.A., care, ținând sabia la

picior, a încercat să îi aplice lovituri în partea inferioară a corpului lui

L.V.A., cu care s-a confruntat în mod direct, fiind însă dezarmat de sabie în

momentul în care a fost lovit peste mână cu un corp contondent. În aceste

condiții, sabia i-a căzut, iar el a fugit spre zona Poștei.

L.C. și L.F. s-au

angrenat într-un conflict deschis cu Ș.N., care s-a dovedit mai violent, tocmai

prin loviturile aplicate celor doi frați, în zona brațului stâng și în zona

scapulară, în cazul părții vătămate L.C., respectiv a brațului drept, în cazul

martorului L.F., fapt confirmat într-o primă declarație dată de martorul

T.D.A., dar și de actele medico-legale.

Partea vătămată L.C.

și fratele acestuia L.F., indignați și mai mult de atacul inculpatului, au

încercat o dezarmare a acestuia de sabie, prin ținerea inculpatului, punerea sa

la pământ și aplicarea unor lovituri, iar în momentul ripostei violente a

inculpatului, care încerca să îi lovească pe cei doi, partea vătămată L.C.,

încercând să prindă sabia, a luat-o cu ambele mâini de tăiș, inculpatul a tras

de sabie și, în această manieră, partea vătămată, a suferit tăieturi la nivelul

palmelor, în aceleași împrejurări fiind tăiat cu sabia și inculpatul Ș.N., în

zona antebrațului drept.

În timpul

conflictului, la fața locului au venit martorii T.D.A. și L.V.A., care au

perceput în mod direct situația creată, cei doi relatând că L.C. și L.F. s-au

retras în apropierea spațiului verde, unde stăteau pe un capac de canalizare,

iar inculpatul, speriat de cele întâmplate, s-a îndreptat spre hotel,

amenințând că-i va tăia cu sabia pe cei din familia L.

În același timp, la

fața locului a sosit și un echipaj de jandarmi, care a constatat că Ș.N. venea

spre aleea unde a avut loc incidentul, iar L.I. a ridicat o sabie din iarbă și,

împreună cu L.V.A., s-a îndreptat spre inculpat cu sabia în mână.

După ce a fost somat

regulamentar, L.I. a aruncat sabia.

Pentru că la fața

locului nu venea nici o ambulanță, L.C. a plecat cu mașina personală spre

spital, condusă de fratele său L.I., care a reușit să părăsească locul faptei,

fără a întâmpina dificultăți de manevrare, iar inculpatul Ș.N. a plecat cu

mașina aparținând poliției, tot spre spital.

Atât inculpatul, cât

și partea vătămată își aduceau acuze reciproce și tot cu acea ocazie inculpatul

a susținut că nu își mai găsește cheile autoturismului.

La momentul

efectuării de cercetări la fața locului, în autoturismul acestuia a fost găsită

o teacă de sabie de culoare neagră.

Din Raportul de

constatare medico-legală din 24 iunie 2010 a Serviciului de Medicină Legală

Constanța reiese că partea vătămată L.C. a suferit leziuni traumatice la

nivelul palmelor, antebrațului stâng și scalpului, care s-au putut produce prin

lovire cu corp dur cu muchii tăioase, leziunile de la nivelul mâinilor având

caracter de autoapărare. Leziunile necesită 50 - 55 de zile de îngrijiri

medicale, iar ele au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie externă cu

anemie acută consecutivă, necesitând asistență medico-chirurgicală de urgență.

În faza cercetării

judecătorești, în urma înaintării dosarului la Comisia de Avizare și Control de

pe lângă I.N.M.L. București, a fost avizat actul medico-legal din 24 iunie 2010

al Serviciului de Medicină Legală Constanța, cu precizarea că deși este un caz

particular, de limită în ceea ce privește caracterul de punere în primejdie a

vieții persoanei, topografia și morfologia plăgilor produse pot fi considerate

de natură să pună în primejdie viața, mai ales prin simptomatologia de tip

socogen constatată de echipajul SMURD, care, prin măsurile de echilibrare

hemodinamice prompt acordate, a reușit să înlăture în timp evoluția spre

instalare a șocului hemoragie propriu-zis.

Instanța constată că

declarațiile susținute în cauză, atât de către inculpat, cât și de către partea

vătămată, împreuna cu martorii aflați la fața locului la momentul producerii

incidentului, sunt parțial sincere, însă în cuprinsul acestora fiecare parte

încearcă să susțină că nu a avut nici o vină în producerea incidentului, fiind

angrenată într-un mod cu totul întâmplător, fapt nereal, după cum rezultă din

coroborarea declarațiilor părților cu depozițiile martorilor, documentele

medico-legale, rezultatul testării poligraf și celelalte acte aflate la dosar.

Astfel, în declarația

dată la 29 iulie 2010, partea vătămată L.C. susține că în ziua de 9 mai 2010,

în jurul orelor 17,00 a plecat de la domiciliu, alături de frații săi L.V.A. și

L.F., pentru a se plimba prin stațiunea Costinești cu autoturismul personal.

Ajungând în dreptul

Poștei, partea vătămată a sesizat că se apropie un autoturism de culoare

neagră, despre care știa că îi aparține inculpatului Ș.N. zis "R.",

astfel că, pentru a evita coliziunea, a tras de volan dreapta, ieșind cu

autoturismul său în spațiul verde, unde a și oprit. Din autoturismul de culoare

neagră a coborât inculpatul și fiul său, fiecare având în mână o sabie, cu care

cei doi s-au îndreptat spre autoturismul lui, cu evident chef de scandal. El a

coborât primul din mașină, fiind urmat de frații săi L.F. și L.V.A. Cei doi

agresori s-au apropiat de ei, inculpatul Ș.N. s-a îndreptat spre el, însă a

încercat să se ferească de sabia ce o avea în mână. Fratele său L.F. stătea

alături de el, iar fratele său L.V.A. era alergat de Ș.A. Pentru a evita atacul

inculpatului, el, împreuna cu L.F., au alergat pe alee, însă acesta din urmă a

alunecat pe spațiul verde și în această poziție inculpatul l-a lovit în brațul

drept, iar în momentul în care fratele său urma să fie lovit a doua oară cu

sabia în cap, pentru a opri atacul, a prins sabia cu ambele mâini de tăiș; în

momentul următor, inculpatul a vrut să îl lovească cu sabia, el s-a ferit, iar

inculpatul s-a împiedicat și a scăpat sabia din mână. Când el a vrut sa ridice

sabia de jos, și-a dat seama că nu poate să facă acest lucru, din pricina

rănilor de la degete. Ș.N. s-a ridicat și l-a lovit cu sabia de mai multe ori

în zona capului și la plica cotului stâng, provocându-i sângerare abundentă.

Fratele său L.V.A.,

după ce l-a dezarmat de sabie pe Ș.A., a aruncat sabia în tufișuri, apoi l-a

alergat spre Poștă pe agresor, fără a reuși să-1 prindă. Spre sfârșitul

altercației, s-au apropiat de locul incidentului fratele său L.I., împreună cu

martorul T.D.A., care se aflau întâmplător în zonă, iar în acel moment

inculpatul a abandonat sabia în spațiul verde și a plecat spre hotel, revenind

la sosirea organelor de poliție.

Partea vătămată

explică și motivul pentru care Ș.N. l-a atacat, acesta fiind legat de faptul că

a refuzat să se implice într-un conflict ce îi viza pe numitul R.Ș. din Tuzla

și Ș.A.

Potrivit afirmațiilor

victimei, leziunile create a pus-o pe acesta în imposibilitate de a-și mai

continua viața sportivă la Clubul "M." din București, unde practica

arte marțiale.

În declarația dată în

calitate de învinuit la 27 august 2010, L.C. și-a menținut aceeași poziție

procesuală, iar în completare a relatat că s-a mai întâlnit în acea zi cu

inculpatul prin centrul stațiunii Costinești, în timp ce ambii circulau cu

autoturismele, însă nu a oprit, întrucât nu dorea să vorbească cu el. Ulterior

s-a intersectat cu acesta în parcarea din spatele Hotelului "A.", iar

după un incident în trafic pe care l-a evitat, intrând cu mașina în spațiul

verde, a oprit și l-a văzut pe inculpat cu o sabie în mână, fiind pus pe

scandal.

În legătură cu

producerea leziunilor de la nivelul mâinilor, partea vătămată a declarat că în

timp ce fratele său era la sol, inculpatul a vrut să-l lovească și, ca să își

apere fratele, a prins sabia cu palmele pe tăiș, iar când inculpatul a tras

sabia înapoi, a fost secționat la ambele mâini.

Cu privire la același

aspect, se fac precizări similare și în declarația nedatată, aflata la dosarul

de urmărire penală.

În fata instanței,

partea vătămată și-a menținut, în esență, aceeași poziție procesuală, însă a

mai arătat că după ce a intrat cu autoturismul în spațiul verde, inculpatul

și-a pus mașina în spatele mașinii sale, iar el împreună cu frații săi a

coborât din mașină, nefiindu-i frică de inculpat și de fiul acestuia, dorind să

clarifice situația, însă totul s-a schimbat când cei doi au coborât cu câte o

sabie în mână. Atunci el și fratele său au fugit, însă L.F. a alunecat și a

căzut în genunchi și în mâini, fiind lovit cu sabia în brațul stâng și când a

văzut că inculpatul intenționa să lovească și a doua oară în cap, s-a întors și

a prins sabia cu mâinile, aceasta producându-i leziuni la nouă degete. Apoi a

fost lovit cu sabia în cap, peste față și la cotul stâng.

Victima declară că

inculpatul și fiul acestuia nu au fost tăiați cu sabia în aceleași împrejurări,

pentru că nu i-a văzut să prezinte leziuni sau să le curgă sânge.

Totodată, precizează

că nu a prins sabia în mână vreun moment, ci doar atunci când i s-a pus sabia

la burtă, iar el a prins-o cu mâinile pentru a să apăra, aspect nou, nerelatat

până la acest moment și neconfirmat de celelalte persoane prezente la incident.

A arătat că nu a mai

fost implicat în evenimente violente de acest gen, și că atunci când i-a văzut

cu sabia pe cei doi nu a urcat în mașină ca să fugă, pentru că a apreciat că nu

ar avea timp.

Instanța a reținut ca

fiind parțial sincere susținerile părții vătămate și anume cele care se

coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv

împrejurarea că inculpatul a ieșit, într-adevăr, cu sabia din autoturism,

alături de fiul său, însă partea vătămată nu a încercat în nici un moment să

evite acest conflict, ci dimpotrivă, a considerat că nu îi este frică de

inculpat și că ar putea să-i facă față împreuna cu frații săi, încercând

dezarmarea acestuia.

În opinia primei

instanțe, partea vătămată ar fi putut să urce în mașină și să își continue

drumul, așa cum s-a și întâmplat după terminarea incidentului, mașina sa

nefiind blocată sau în imposibilitatea de a ieși din spațiul verde, după cum a

susținut, mașina inculpatului fiind parcată la câțiva metri de mașina sa, cu

atât mai mult cu cât, la plecare, nu a necesitat nici un ajutor din partea

nimănui, pentru a părăsi locul incidentului, după cum au arătat martorii V.R.

și O.L., agent de poliție respectiv lucrător de jandarmerie.

Mai mult, partea

vătămată se afla într-un spațiu deschis, de unde putea cel puțin să fugă și să

evite conflictul, însă acest lucru nu s-a întâmplat, declarația părții

vătămate, cu privire la acest aspect, fiind înlăturată.

Această teză este

susținută și de martorii L.F., care a arătat în fața instanței că "din

autoturism au coborât Ș.N. și fiul său Ș.A., având câte o sabie în mână, iar

atunci noi, toți trei, am coborât din mașină, neștiind ce se întâmplă" și

L.V.A., care a precizat că "inculpatul cu fiul lui au coborât din mașină,

având în mână câte o sabie. Ne-am dat jos din mașină, neștiind ce se

întâmplă".

De asemenea, partea

vătămată susține o anumită cronologie a aplicării loviturilor cu sabia de către

inculpat și o anumită modalitate de producere a leziunilor constatate în actul

medico-legal și anume că în timp ce fugeau pe spațiul verde, fratele său L.F. a

alunecat, a căzut și atunci inculpatul Ș.N. l-a lovit cu sabia în brațul stâng,

iar când s-a întors, a sesizat că inculpatul dorea să-i dea cu sabia în cap

fratelui său și atunci s-a apropiat, a întins mâinile și a prins sabia,

producându-i leziuni la nouă degete, apoi a fost lovit cu sabia în cap pe față

și la cotul stâng.

Instanța este datoare

să stabilească mecanismul de producere a leziunilor prin prisma declarațiilor

părții vătămate și a actului medico-legal care le atestă, dar și prin prisma

celorlalte acte medicale ce îi vizează pe ceilalți participanți la incident și

care, de asemenea, au suferit leziuni și cu privire la care trebuie găsită o

explicație, pentru corecta stabilire a situației faptice.

Inculpatul Ș.N.

susține că a fost lovit prima oară cu sabia de partea vătămată L.C., imediat ce

a coborât din mașină, afirmație ce nu este justificată de probele administrate

în cauză.

Astfel, martorul

L.V.A., audiat în aceeași zi în care a avut loc incidentul, a arătat că

inculpatul l-a lovit prima oara pe fratele său L.C. cu sabia, pe când erau

între autoturisme, apoi a fost lovit și fratele său L.F., după care conflictul

a continuat pe Aleea Studențească, aceeași versiune fiind susținută și de

martorul L.I. la data de 12 mai 2010, foarte aproape de ziua incidentului.

Martorul T.D.A. a

declarat însă, la data de 14 mai 2010, că Ș.A. avea o sabie în mână, dar că

L.V.A. l-a lovit cu un băț peste mână și a reușit să îi ia sabia, iar la cinci

metri în direcția hotelului "C." a văzut cum Ș.N. avea o sabie neagră

în mână, cu care l-a lovit pe L.C. în zona capului, apoi l-a lovit în

interiorul mâinii stângi, după care a aruncat sabia în iarbă și s-a îndreptat

încet spre hotelul "C.".

Din actele

medico-legale existente la dosar reiese ca și martorul L.F. a suferit leziuni

produse prin lovire cu corp dur, cu muchie tăioasă, la nivelul brațului drept

și umărului drept, pentru care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale,

L.V.A. a suferit leziuni produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure la nivelul

antebrațelor și care au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, Ș.A. a

suferit leziuni produse la nivelul brațului stâng și palmelor, produse cu

corpuri tăietoare, precum și prin zgâriere și care au necesitat 8 - 9 zile de

îngrijiri mediale, iar inculpatul Ș.N. a suferit mai multe leziuni, constând în

echimoze și excoriații la nivelul umărului, brațelor și hemitoracelui drept,

precum și o plagă tăiată confuză antebraț drept, ce au necesitat 15 zile de

îngrijiri medicale.

Din planșele foto ce

surprind imagini cu leziunile suferite de partea vătămată L.C. la nivelul

palmelor, reiese că acestea prezintă două tăieturi aproximativ paralele, în

zona mediană a degetelor, pe de o parte și în zona palmei, pe de altă parte,

imaginile coroborate cu actul medico-legal și declarațiile date în cauză de cei

prezenți la incident, cu privire la descrierea corpului tăietor, ce avea lama

tăietoare pe ambele părți, fiind în măsură să conducă instanța la concluzia că

acestea nu s-ar fi putut produce prin loviri consecutive cu sabia, ci numai

dacă partea vătămată ar fi prins sabia cu mâinile, în încercarea de a-l

deposeda pe inculpat de sabie în momentul atacului, iar aceasta, fiind trasă de

inculpat, a produs leziunile descrise în actul medico-legal.

Așadar, instanța nu a

reținut în totalitate versiunea părții vătămate, cum că aceasta și-a întins

mâinile ca să prindă și să împiedice sabia de a lovi capul fratelui său, ci a

acceptat versiunea potrivit căreia inculpatul Ș.N., odată coborât din mașină, a

încercat să intimideze pe adversarii săi, superiori numeric și fizic, fără a

reuși acest lucru, după care, văzând că partea vătămată și martorul L.F.

încearcă să își măsoare forțele cu el, fie chiar și având acea sabie, i-a lovit

pe fiecare la câte un braț. O altă lovitură a fost aplicată la nivelul

scalpului părții vătămate, după care s-a încercat deposedarea sa de sabie,

iscându-se o busculadă, când inculpatul, la rândul său, a suferit echimoze și

excoriații la nivelul membrelor și corpului, fiind tăiat cu sabia la braț, în momentul

când a fost deposedat pentru puțin timp de aceasta și, tot în aceleași

împrejurări, partea vătămată a suferit leziunile la nivelul palmelor, prin

prinderea săbiei de tăiș, în încercarea de a o prinde, în momentul în care se

dorea lovirea lui cu aceasta.

Din declarația

inculpatului Ș.N. reiese că la data de 9 mai 2010, în jurul orelor 18,00, se

afla în localitatea Costinești, când s-a întâlnit cu L.C., care circula cu

autoturismul său, și fără a coborî din mașină l-a întrebat ce a avut cu fiul

său, pe care l-a lovit cu o seara înainte. L.C. i-a spus "lasă că își arăt

eu ție", după care a demarat în trombă. Împreună cu fiul său Ș.A.,

inculpatul a mers spre domiciliu, însă neavând cheile locuinței, a plecat spre

satul Schitu, să-și ia soția. Ajungând în parcarea din spatele Hotelului

"A.", a sesizat același autoturism condus de L.C., în care se mai

aflau și L.V.A. și L.F., iar primul l-a întrebat dacă nu ar vrea să coboare din

mașină, lucru cu care a fost de acord. A coborât din autoturism, împreună cu fiul

său Ș.A. și a văzut că L.C. și L.V.A. aveau în mână câte o sabie, iar L.F. avea

în mână o bară metalică. L.C. a lovit cu sabia, însă a parat lovitura, fiind

lovit la mâna dreaptă, apoi l-a împins, iar L.C. a căzut la pământ. A încercat

să îl dezarmeze și să îl imobilizeze, însă acesta l-a lovit cu sabia în

piciorul drept, după care L.F. l-a lovit cu o bară metalică la mâna dreaptă. Nu

își amintește cum i-a lovit pe cei doi, însă a făcut acest lucru pentru a se

apăra. În același timp, a observat că L.V.A. îl lovea cu sabia pe fiul său Ș.A.

După aceasta a plecat spre hotelul său, în care și locuia, însă neputând să

intre s-a întors la locul incidentului, a văzut că L.I. avea o sabie în mână,

s-a îndreptat spre el, însă a fost somat de jandarmi.

În fața instanței,

inculpatul a făcut declarații asemănătoare, în sensul că L.C. și L.V.A. aveau

câte o sabie în mână, celălalt frate avea un "fier" în mână, iar

partea vătămată s-a apropiat cu sabia și fără nici o discuție prealabilă, l-a

tăiat la braț, același lucru făcându-l și L.V.A. cu fiul său, care a fugit prin

spatele mașinii.

Întrucât nu avea unde

să fugă și nici nu putea să se întoarcă cu sabia pentru a nu fi atacat, a ales

sa intre în partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut, iar atunci a

dat drumul la sabie. Când partea vătămată a vrut să-i ia sabia din mână,

probabil s-a tăiat la mână, iar el a ținut de sabie. Atunci a pus mâna pe

sabie, ca să-și asigure scăparea și l-a atins pe fratele victimei ce avea în

mână un fier, după care a aruncat sabia în iarbă și a plecat spre hotel.

A fost prins de L.C.

și ținut în brațe cu mâinile, în timp ce acesta îl striga pe fratele cu fierul

să vină și să-l lovească în cap. A fost lovit cu fierul peste mâini, însă a

scăpat din strânsoare și s-a îndepărtat, după care a văzut că la fața locului a

venit un alt frate al părții vătămate, împreună cu un alt băiat. Primul a luat

sabia de jos și l-a amenințat că îl taie, numai că la fața locului au venit

organele de poliție, care l-au somat să lase sabia.

Nu a lovit niciodată

cu intenție partea vătămată cu sabia și dacă a lovit, a făcut-o numai ca să

scape de acolo.

Inculpatul declarară

că partea vătămată a mai fost implicată și în alte incidente de acest gen. Nu a

mai găsit cheile mașinii sale, care a fost tractată ulterior.

Inculpatul a negat

împrejurarea că el și fiul său ar fi ieșit din mașină, având fiecare în mână o

sabie cu care sa lovească pe partea vătămată și pe L.F.

În aprecierea primei

instanțe, această împrejurare rezultă însă din depozițiile părții vătămate și

cele ale martorilor L.V.A., L.F., L.I. și T.D.A., care încă din primele

declarații relevă aceleași împrejurări, legate de existența săbiilor în mâinile

inculpatului și fiului său.

În cursul urmăririi

penale, martora C.G. a declarat că "a văzut cum băiatul lui R. avea în

mână o sabie, cu care începuse să dea în toate părțile", însă în fața

instanței nu a mai susținut același lucru, ci a spus că a fost confuză atunci

când a dat declarația, pentru că nu îl știa prea bine pe fiul inculpatului,

acest aspect fiind înlăturat de către prima instanță.

În cauză, au fost

supuși testării poligraf inculpatul, partea vătămată și martorii L.V.A. și

L.F., la întrebările relevante "Cele două săbii sunt ale familiei

Ș.?", "Cele două săbii sunt ale familiei L.?" și "Tu ai dat

prima dată cu sabia în fam. L.?", în cazul inculpatului fiind evidențiate

modificări semnificative, ce pot fi interpretate ca indici cerți ai

comportamentului simulat, iar în cazul părții vătămate și martorilor nefiind

evidențiate astfel de modificări specifice comportamentului simulat.

Instanța a luat în

considerare această ipoteză, față de natura și gravitatea leziunilor suferite

de partea vătămată și fratele acesteia, în raport de cele suferite de inculpat

și fiul acestuia, precum și prin coroborare cu declarațiile date în cauză,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, care confirma împrejurarea că în

mașina inculpatului a fost găsită o teacă de sabie de culoare neagră, dar,

având în vedere și condiția fizică a participanților la conflict, fiind lesne

de apreciat că persoanele înarmate cu săbii inițial au fost inculpatul și fiul

său Ș.A. și numai ulterior, pe măsură ce s-a încercat dezarmarea lor, a fost

lovit și inculpatul.

De altfel, leziunile

produse părții vătămate și fratelui său sunt mai grave și, în opinia instanței,

este greu de conceput că acestea, având în vedere și celelalte elemente la care

s-a făcut referire, s-au produs în condițiile în care partea vătămată ar fi

ieșit la atac cu sabia.

Din cuprinsul

procesului-verbal de constatare a incidentului și cel de cercetare, la fața

locului reiese că, la data de 9 mai 2010, organele de poliție, aflându-se în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, au sesizat în jurul orei 17,45 că în

apropierea sediului poliției Costinești au oprit unul lângă altul inculpatul

Ș.N. și L.C. și au început să se certe, iar după aproximativ un minut L.C. a

plecat cu autoturismul spre domiciliul său din Costinești. Având în vedere cele

întâmplate, organele de poliție au plecat în exercițiu de patrulare, iar la un

moment dat, au fost sesizați de către o persoană că, în zona Hotelului

"C.", mai mulți indivizi se bat cu săbii. Pe Aleea Studențească, în

apropierea oficiului Poștei, erau oprite autoturismul cu nr. XXX și

autoturismul cu nr. YYY, iar în zonă se aflau mai multe persoane, ce prezentau

răni la nivelul brațelor și capului. Dintre acestea au fost identificați L.C.,

care era așezat pe o bordură, iar în fața lui se afla L.F., care prezenta o

plagă la nivelul brațului drept și pierdea sânge, în acel moment, L.I. a ridicat

din iarbă o sabie de culoare neagră, care nu fusese observată anterior și,

însoțit de fratele său L.V.A., cei doi au încercat să-l atace pe Ș.N.

Audiat fiind în fața

instanței, unul din lucrătorii de poliție aflat în acel moment la fața locului,

în persoana martorului V.R., a declarat că i-a găsit pe fiul inculpatului,

dezbrăcat la bustul gol (care le-a relatat că inculpatul a fost tăiat), pe

L.C., împreună cu doi frați, dintre aceștia L.F. fiind tăiat la mâna dreaptă,

stătea pe un beton și se vedea că este lovit la mâini și la cap și avea sânge,

dar nu în exces. Lui Ș.N. îi curgea sânge din mâna dreaptă și tot acolo erau

două mașini parcate, acestea fiind apropiate și trase mai spre stânga drumului.

În momentul în care Ș.N. venea pe alee, L.I. a ridicat din spațiul verde o

sabie și, împreună cu L.V.A., s-a îndreptat spre inculpat, însă după ce l-au

alergat vreo 10 metri, cei doi au aruncat sabia. Mașina mare era așezată oblic

față de drum și cealaltă era aproape perpendicular pe Aleea Studențească. În momentul

în care L.C. a fost dus de fratele său cu mașina personală la spital, cealaltă

mașină a rămas în aceeași poziție și a putut să treacă. O teacă de sabie de

culoare neagră s-a găsit în mașina mare ce aparținea inculpatului.

Martorul O.L.,

angajat al Jandarmeriei, a relatat aceleași aspecte ca și martorul mai

sus-menționat, cu precizarea că cele două autoturisme se aflau parcate pe

asfalt, iar L.C. a plecat fără probleme cu autoturismul, fără să fi fost

împiedicat de mașina mai mare ce aparținea inculpatului.

Aceste declarații vin

să confirme încă o dată că partea vătămată și frații săi puteau foarte bine să

evite incidentul, încă din momentul în care inculpatul și fiul său au coborât

din mașină cu săbiile, fiind necesar doar să nu coboare din mașină sau să urce

în aceasta și să părăsească zona, intenția părții vătămate fiind cu totul alta,

susținută chiar de ea în propriile declarații, în sensul că la vederea săbiilor

a coborât totuși să lămurească problema, adică să dovedească inculpatului că nu

îi pasa de săbii și că se simte capabil să-l înfrunte chiar și în aceste

condiții.

Situația de fapt

reținută de către instanță este susținută și de declarațiile martorilor T.D.A.

(care a arătat că inculpatul avea în mână o sabie de culoare neagră, cu care a

lovit-o în zona capului pe partea vătămată, apoi a lovit-o în brațul stâng, de

unde a început să-i curgă sânge abundent; Ș.A. avea în mână o sabie de culoare

maro, pe care o ținea la nivelul corpului, iar L.V.A. l-a lovit cu un lemn

peste mână și, astfel, i-a căzut sabia), C.G. (care a relatat, în faza de

urmărire penală, că la acea dată locuia cu familia în Hotelul "I." și

a văzut mai mulți băieți care se plimbau într-un sens sau altul, apoi la un

moment dat, dinspre Hotel "C.", a văzut că a venit o dubiță de culoare

neagră, care era condusă de patronul hotelului, în mașină aflându-se și fiul

acestuia; din mașină a coborât fiul lui "R.", având în mână o sabie,

cu care a început să dea în toate părțile. Când au venit organele de poliție,

acea sabie a fost aruncată în curte; apoi a văzut că "R." și un băiat

din grupul celălalt erau plini de sânge), P.D. (care a arătat că în data de 8

mai 2010 a auzit că L.C. s-a bătut sau s-a certat cu Ș.A., iar a doua zi l-a

văzut pe L.C., care îl căuta pe Ș.N., iar din atitudine și din gesturi și-a dat

seama că avea intenții agresive; la scurt timp a apărut și Ș.N., însoțit de

fiul său, căruia i-a spus că este căutat de L.C. și i s-a părut că acestuia îi

era teama puțin de cele auzite), C.I. (care a văzut că a izbucnit un scandal între

inculpat și fiul acestuia, pe de o parte, și alți trei indivizi, pe de altă

parte, care înjurau și se îmbrânceau, văzând mult sânge pe asfalt, însă el l-a

văzut rănit doar pe Ș.N., însă și ceilalți erau plini de sânge), L.V.A. (care a

arătat că inculpatul le-a blocat drumul cu mașina, iar din mașină a coborât

împreună cu fiul său, înarmați cu câte o sabie; de aceea s-au dat cu toții jos

din mașină, ca să vadă ce se întâmplă; ei s-au speriat și atunci L.C. și L.F.

au fugit într-o direcție, iar el a mers spre Poștă, într-o altă direcție, când

a luat un lemn dintr-un tufiș și a lovit sabia lui Ș.A., care i-a căzut din

mână. în timp ce alerga, l-a văzut pe L.F. cum a fost tăiat la brațul drept,

iar Ș.A. a venit și a aruncat cu pietre spre L.C. și L.F., care se luptau cu

"R." pentru a-l dezarma de sabie), L.I. (care a relatat că, în

dreptul Hotelului "A.", a văzut cum L.C. este atacat cu o sabie de

către "R." și cum l-a lovit cu sabia o dată în zona capului și o dată

în zona cotului mâinii stângi; la o oarecare distanță, se aflau și L.F. și

L.V.A., precum și Ș.A., iar după ce a fost agresat L.C., a fost strigat să sune

la poliție), L.F. (care a declarat că, în acea zi, a hotărât împreună cu frații

săi L.C. și L.V.A. să se plimbe prin stațiune, când în fața lor a apărut un

autoturism pe care l-a recunoscut ca aparținând lui Ș.N., care le-a blocat

drumul. Primul a coborât L.C., iar din cealaltă mașină Ș.N. și fiul acestuia,

fiecare având în mână câte o sabie. Atunci L.C. le-a zis să fugă, L.C. împreună

cu L.F. au luat-o într-o direcție, iar el a luat-o spre altă direcție;

"R." venea după el cu sabia și, întrucât iarba era umedă, a alunecat

și a căzut la pământ, iar când s-a întors a văzut cum "R." ridicase

sabia să-1 lovească, nimerindu-l în braț; L.C., văzând că urma să fie din nou

lovit, a intervenit să-l apere și a prins cu ambele mâini tăișul sabiei; nu a

văzut când a fost lovit L.C. în zona capului, însă a văzut că avea tăiat

scalpul. În timp ce se lupta cu "R.", să-i ia sabia din mână, acesta

a scăpat sabia, după care a fugit către hotel, iar L.C. s-a întins pe jos, din

pricina faptului că pierdea mult sânge de la rănile produse) și Ș.A. (care a

declarat că se deplasa cu autoturismul tatălui său prin stațiunea Costinești,

timp în care îi povestea despre incidentul avut cu L.C. cu o seară înainte;

între timp, s-au întâlnit cu o persoană, care i-a spus tatălui său că frații L.

îl caută ca să îl bată; după parcurgerea unei distanțe scurte, s-au întâlnit cu

L.C., care i-a înjurat, apoi a plecat nervos. Au mers la hotelul unde locuiau,

însă dându-și seama că nu au cheile, au plecat după mama sa să le recupereze,

iar după puțin timp s-au întâlnit din nou cu mașina părții vătămate, care le-a

făcut semn să oprească pentru a vorbi. Au coborât din mașină, iar din cealaltă

mașină au coborât L.C. și L.V.A., având în mână câte o sabie, L.F. având în

mână o bară metalică. El a fost atacat de L.V.A. cu sabia, însă a parat

lovitura cu brațul unde a și fost lovit, iar L.C. și L.F. l-au atacat pe tatăl

său și s-au lovit între ei, în timp ce L.C. dorea să îl lovească cu sabia. În

timp ce se retrăgea spre Poștă, l-a văzut pe inculpat ridicându-se de jos, plin

de sânge, apoi a fugit către hotel. Apoi i-a văzut că se apropiau de locul

incidentului și pe L.I. și T.D.A., care, la rândul lor, doreau să-l agreseze pe

tatăl său).

Instanța a reținut în

sarcina inculpatului Ș.N. comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă și

nu pe aceea de tentativă la omor calificat, motiv pentru care a procedat la

schimbarea încadrării juridice a faptei, având în vedere că, raportat la

caracteristicile speței și la situația de fapt reținută, nu se poate reține

intenția directă sau indirectă a inculpatului în comiterea infracțiunii contra

vieții, așa cum s-a dispus trimiterea în judecată.

În aprecierea primei

instanțe, la stabilirea atitudinii psihice a autorului, în cazul infracțiunilor

îndreptate împotriva vieții sau integrității corporale, se ține seama de un

complex de condiții anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei,

cum sunt împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, natura și

caracteristicile mijlocului folosit, intensitatea loviturilor, numărul

acestora, locul sau regiunea corporală vizată și lezată, consecințele produse,

raporturile anterioare dintre autor și victimă, experiența de viață a autorului

faptei și alte asemenea împrejurări, care, unite cu elementul material, pot

dovedi fără dubii poziția subiectiva a autorului față de fapta comisă și

rezultatele posibile ale acesteia.

În rezolvarea

situației faptice, instanța de fond pleacă de la premisa că, așa cum s-a

specificat și în raportul de avizare emis de I.N.M.L "M.M." București

- Comisia de Avizare și Control, cazul părții vătămate este unul particular și

se află la limită, în ceea ce privește caracterul de punere în primejdie a

vieții persoanei, leziunile de cea mai mare însemnătate și care au condus la

stabilirea unei asemenea concluzii fiind cele de la nivelul mâinilor.

Chiar și având în

vedere această opinie, instanța este cea care stabilește elementul intențional

al inculpatului la momentul comiterii faptei, or, în cazul de față, acesta a

acționat folosindu-se de un corp tăietor, apt de a suprima viața, însă

mecanismul și condițiile în care au fost produse leziunile este cel reținut

anterior și anume, inculpatul a ieșit cu sabia în momentul în care a observat

că partea vătămată, împreună cu alți doi frați, au venit să îi aplice o

corecție, așa cum, de altfel, fusese informat.

Inculpatul, dându-și

seama de raportul de forțe dintre el și fiul său, pe de o parte, și inculpat și

frații acestuia, pe de altă parte (practicanți de sport și lupte), și-a dat

seama că nu are nicio șansă să-i înfrunte, decât dacă va avea asupra lui și o

sabie. Săbiile aflate asupra lui și a fiului său au fost etalate în scop de

intimidare inițial, însă față de poziția adoptată de partea vătămată și cei doi

frați, de a se încerca dezarmarea și aplicarea corecției promise, inculpatul a

trecut la folosirea săbiei, atunci când a fost provocat de L.C. și L.F.,

loviturile fiind aplicate la nivelul brațelor, pentru ambii adversari, la

nivelul capului în cazul părții vătămate, în timp ce acesta se eschiva, iar

leziunile situate la nivelul mâinilor, după cum se poate explica pe baza

actelor medicale și planșelor foto, au fost rezultatul acțiunii părții vătămate,

care a prins sabia de tăiș, în încercarea de a-l dezarma pe inculpat, atunci

când cei doi s-au confruntat și îmbrâncit reciproc.

Deci, producerea

acestor leziuni nu sunt rezultatul voinței inculpatului de a produce moartea

părții vătămate, ci doar de a-i aplica o corecție, care, prin natura corpurilor

tăietoare folosite, a condus la acel rezultat grav.

Intenția inculpatului

a fost apreciată de către instanță prin prisma celor declarate de martorii ce

susțin versiunea părții vătămate și anume că fiul acestuia stătea cu sabia la

picior, fiind vădit lipsit de experiența unui atac și profera amenințări, care

nu au fost luate nici un moment în serios de frații L. Așa se explică faptul că

martorul a fost dezarmat imediat de L.V.A. și apoi fugărit de către acesta, iar

inculpatul, care părea un adversar mai periculos, s-a confruntat cu partea

vătămată și cu L.F., loviturile fiind aplicate necorelat și dezordonat, vizând

brațele în principal, iar leziunea de la nivelul capului fiind una

superficială, inaptă de a avea consecințe nefaste pentru partea vătămată.

De altfel, partea

vătămată putea să evite o asemenea confruntare, deoarece avea posibilitatea să

plece cu mașina imediat, însă a ales varianta de a coborî din mașină și de a-i

antrena și pe cei doi frați într-un conflict, care încă de la început putea fi

apreciat ca fiind periculos, din moment ce inculpatul deținea o sabie. Așa cum

partea vătămată și martorii au susținut în fața instanței, acestora nu le era

teamă, "și au ieșit să vadă ce se întâmplă", cu toate că, de fapt, au

ieșit să le demonstreze celor doi că pot fi dovediți chiar și înarmați.

Mai mult, partea

vătămată nu este la prima experiență de acest gen, fapt ce se observă din

înscrisurile comunicate de către organele de poliție, în care se specifică

împrejurarea că a fost angrenată în mai multe conflicte, i-a fost aplicată o

sancțiune cu caracter administrativ pentru ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștii publice prin ordonanța procurorului pentru un incident

similar, ce a avut loc pe o terasă din stațiunea Eforie, din înscrisurile

depuse de partea vătămată în susținerea laturii civile, reieșind că aceasta a

fost cooptată pentru a practica arte marțiale, în condiții similare L.C. fiind

văzut în timp ce a pus la pământ șase persoane, în timpul unui conflict ce a

avut loc pe litoralul Marii Negre.

Instanța nu

intenționează să scoată în evidență un anumit profil moral al părții vătămate,

dar, în opinia sa, aceste elemente trebuie să fie avute în vedere la stabilirea

corectă a situației de fapt, a încadrării juridice dată faptei și a intenției

reale a inculpatului de la momentul la care s-a reținut că a avut loc atacul.

Pe de altă parte, nu

poate fi primită nici teza potrivit căreia inculpatul Ș.N. a acționat în stare

de legitimă apărare, deoarece asemenea părții vătămate, și inculpatul avea

posibilități reale să evite conflictul, însă știind că poartă asupra sa o armă,

s-a simțit în măsură să acționeze asupra părții vătămate, care a intrat în

conflict fără arme, dar fiind în superioritate fizică și numerică.

În opinia primei

instanțe, inculpatul, la vârsta pe care o are și experiența de viață, putea să

aprecieze că va avea loc un conflict, care nu se va termina prin simpla

expunere a unor săbii, dar cu toate acestea a acceptat o atare posibilitate și

chiar a lovit-o pe partea vătămată în anumite zone ale corpului neconsiderate

vitale, dar suficient de intens, încât să se poată ajunge la rezultate mult mai

grave.

Instanța nu a reținut

apărarea inculpatului, potrivit cu care a acționat de așa manieră, pentru că nu

avea efectiv ce să facă, ci se va reține că el a atacat partea vătămată cu

sabia, fiind provocat de aceasta.

Inculpatul se afla

într-un spațiu deschis, putea să fugă, chiar acceptând și ipoteza că și-a

rătăcit cheile autoturismului, deoarece locuința sa se afla la mică distanță,

avea cui să ceară ajutorul în zonă, fiind o zonă locuită, însă el și-a dorit să

intre în conflict și, la rândul său, a intenționat să aplice o corecție, având

în vedere că, în mod obișnuit, nu oricine iese cu o sabie în mână din

autoturism pentru a rezolva o situație conflictuală.

Starea de provocare

reținută în favoarea inculpatului reiese din modul în care a acționat partea

vătămată și anume, după un schimb de replici în trafic, în timp ce partea

vătămată L.C. era singură în mașină, a revenit în apropierea locuinței

inculpatului, împreună cu doi frați și l-a așteptat pe acesta pentru a-l

antrena în incident.

Prin urmare, instanța

de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de

art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., referitoare la circumstanța atenuantă a provocării, cu toate

consecințele ce decurg din aceasta.

În termen legal,

împotriva Sentinței penale nr. 383 din 13 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 10675/118/2010 au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea vătămată L.C. și inculpatul

Ș.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Constanța a vizat două aspecte și anume, pe de o parte,

greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, motivându-se că probele

dosarului dovedesc că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă,

acceptând producerea rezultatului, întrucât a înțeles să atace partea vătămată

cu o sabie, obiect apt să-i pună în primejdia viața, producându-i leziuni în

zone vitale ale corpului, precum cea a capului și a brațului, care, în absența

intervenției de urgență a echipajului SMURD, ce a înlăturat consecințele

intrării victimei în șoc hemoragie, puteau conduce la deces.

Pe de altă parte, s-a

criticat reținerea în mod greșit a scuzei provocării, în raport de incidentul

minor, care a existat anterior între partea vătămată și inculpat, prima, în

urma unui schimb de replici în trafic, soldat cu injurii și amenințări

reciproce, acționând fără a aduce atingeri grave demnității inculpatului, de

natură a justifica aplicarea de lovituri în zone vitale.

Pe această cale, s-a

solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să

se dispună condamnarea inculpatului Ș.N., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, fără a se reține circumstanța atenuantă judiciară

a provocării.

Prin apelul declarat

în cauză, partea vătămată L.C. a criticat soluția fondului sub aspectul laturii

penale, motivele fiind comune cu cele ale Ministerului Public, iar în ceea ce

privește latura civilă, aceasta a solicitat majorarea despăgubirilor civile,

acordate cu titlu de daune morale, în raport de prejudiciul cauzat prin fapta

ilicită a inculpatului, constând în faptul că acesta a determinat ca partea

vătămată să nu își mai poată continua cariera de antrenor sportiv și practicant

superior de arte marțiale, inclusiv și ca efect al înlăturării circumstanței

atenuante judiciare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În dezvoltarea orală

și scrisă a motivelor de apel, inculpatul Ș.N. a criticat hotărârea fondului

sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămate corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., motivat de

existența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44

alin. (1) și (3) C. pen. și anume legitima apărare, inculpatul acționând pentru

a se apăra în urma unui atac material, direct și injust, îndreptat împotriva

sa, cu un obiect tăietor și prin care i-au fost aplicate multiple lovituri,

cauzându-i-se leziunile descrise în certificatul medico-legal emis de S.M.L.

Constanța.

În raport cu aceasta,

inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale

apelate și, rejudecând, a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Un al doilea motiv de

apel privește greșita soluționare a laturii civile, datorită obligării

inculpatului la plata de despăgubiri civile, acesta acționând în stare de

legitimă apărare, urmărind să înlăture atacul exercitat împotriva sa și a

copilului său.

În subsidiar, în

situația reținerii faptei pentru care a fost condamnat, inculpatul solicită ca

pe această cale să se analizeze că, sub aspectul laturii civile a cauzei,

partea vătămată nu a făcut dovada prejudiciului cauzat în patrimoniul său.

Prin Decizia penală

nr. 37/P din 21 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 379 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat

de apelantul inculpat Ș.N. împotriva Sentinței penale nr. 383 din 13 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 10675/118/2010.

În baza art. 379

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul parte vătămată L.C.,

a fost desființată în parte sentința penală atacată și, în urma rejudecării, a

fost înlăturată pentru inculpatul Ș.N. aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b)

- art. 76 lit. d) C. pen., referitoare la comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 182 alin. (2) C. pen.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului Ș.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

182 alin. (2) C. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare la 3 (trei) ani

închisoare.

S-a majorat termenul

de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen., de la 4 ani și 10

luni la 5 ani.

S-au majorat daunele

morale la care a fost obligat inculpatul Ș.N. către partea civilă L.C. de la

suma de 5.000 euro la suma de 8.000 euro.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat Ș.N. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 RON.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile

promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul parte

civilă au fost lăsate în sarcina statului.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariul parțial de avocat oficiu, în sumă de câte 50 RON, a fost

avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, inculpatul Ș.N. și partea vătămată L.C., acestea fiind admise prin

Decizia penală nr. 328 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin reținerea motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel,

pentru ca această să răspundă criticilor care vizează schimbarea încadrării

juridice a faptei.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 275/3 6/2013,

nefiind administrate probe noi.

Urmare solicitării

inculpatului, Curtea a respins cererea de efectuare a unui nou raport de

expertiză medico-legală, care să stabilească dacă se fundamentează științific

punerea în primejdie a vieții părții vătămate, evidențiată prin actele

medico-legale aflate la dosar, considerând-o ca inutilă și neconclundentă

cauzei, în raport de natura faptei ce formează obiectul judecății, respectiv

omor calificat.

Prin Decizia penală

nr. 120/P din 4 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins apelul

declarat de apelantul inculpat Ș.N.