ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2017

Decizia nr. 559/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată la 18 octombrie 2016, sub nr. de mai sus pe rolul Curții

de Apel - Craiova, secția I civilă, revizuentul A., a solicitat în

temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 509 alin. (1) pct. 2, 509 alin. (1) pct. 5

și 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 4034 din

data de 04 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, în Dosarul or x/63/2015.

Prin

încheierea de ședință din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, a disjuns soluționarea cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 485 din 14 octombrie 2016, Curtea

de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă exista hotărâri potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat.

De asemenea

potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., în acest caz, cererea se va îndrepta

la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat

prima hotărâre.

Cum în

cauză, hotărârile indicate de revizuent ca fiind potrivnice și

care evocă fondul sunt pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

respectiv Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 și Decizia civilă nr. 4034

din 4 octombrie 203 6, în condițiile în care instanța mai mare în

grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, competența

de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acesteia.

Învestită

cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Cum

revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care

o

reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc

decât în cauzele și în condițiile prevăzute expres de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei

cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază.

Prin

urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar

condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție

și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se

verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate.

Potrivit

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe

de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

Acest

motiv de revizuire reprezintă remediul pentru situația în care se

ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin

pronunțarea a doua hotărâri contrare.

Rezultă

că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă

dacă sunt întrunite următoarele condiții: existența unor

hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice

/contradictorii, hotărârile judecătorești în cauză să

fie pronunțate în dosare diferite, să existe tripla identitate de

părți, obiect și cauză, iar în cel de al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat,

sau dacă a fost invocată să nu se fi analizat.

Din

perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că instanța

competenta să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un

control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor

contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre

hotărârile considerate potrivnice conțin soluția corectă,

ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțata cu

încălcarea principiului puterii de lucru judecat ce rezultă din prima

hotărâre.

Raportând

cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că revizuentul A.

a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4034 din 4 octombrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/63/2015 susținând că este potrivnică cu Decizia civilă

nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2010*.

Prin Decizia

nr. 4034 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva

sentinței nr. 871 din 23 martie 2016 pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. x/63/2015, în contradictoriu cu pârâta B. din Craiova.

Pentru a

pronunța această hotărâre s-a reținut că prin

acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei la

plata drepturilor salariate reținute în mod nelegal în perioada 1 aprilie

2014 - 3 octombrie 2014, și la plata diferenței de pensie, drepturi

care să fie indexate, majorate și actualizate cu

până la data când hotărârea

judecătorească se execută, precum și Ia plata daunelor morale

în cuantum de 100.000 Iei.

S-a

constatat că prin Decizia nr. 9060 din 3 noiembrie 2014 emisă de B.

din Craiova, contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat pentru

absențe nemotivate, că această decizie nu a fost contestată

de reclamant în termenul și condițiile prevăzute de art. 268

alin. (1) C. muncii.

Cum

revizuentul a susținut că decizia sus enunțată este

potrivnică cu Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2010*, Înalta

Curte reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul A.

împotriva sentinței civile nr. 6574 din 3 octombrie 2012

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2010*, în

contradictoriu cu pârâta B. din Craiova fiind modificată hotărârea

instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii

reclamantului fiind anulat parțial statul de funcții pe anul 2010/2011,

în ceea ce privește disciplinele repartizate reclamantului dispunându-se

încadrarea acestuia în anul universitar 2010-2011 ca titular pe post la

disciplina Programarea Calculatoarelor, conform statului de funcții pe

anul 2009-2010 fiind respinse celelalte petite ale acțiunii.

Or,

față de cele expuse, rezultă fără posibilitate de

echivoc că deși există identitate de părți, nu

există identitate de obiect și cauza între litigiile finalizate prin

deciziile sus evocate, în condițiile în care obiectul litigiului

soluționat prin Decizia civilă nr. 838 din 20 mai 2014

pronunțată de Curtea de Apel Craiova vizează anularea statului

de funcții pe anul 2010/2011 în ceea ce privește disciplinele

repartizate reclamantului și încadrarea acestuia în anul universitar

2010-2011, pe când obiectul litigiului finalizat prin Decizia nr. 4034 din 4

octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

vizează obligarea pârâtei B. din Craiova la plata drepturilor salariale

reținute în mod nelegal în perioada 1 aprilie 2014 - 1 octombrie 2014

și plata diferenței de pensie.

Cum

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire

formulată de revizuentul A. urmează a fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4034 din 4

octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, ca nefondata.

Cu drept de

recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se

depune la Înalta Curte de Casație și justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 martie 2017.