ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2017

Decizia nr. 559/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la 18 octombrie 2016, sub nr. de mai sus pe rolul Curții de Apel - Craiova, secția I civilă, revizuentul A., a solicitat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 509 alin. (1) pct. 2, 509 alin. (1) pct. 5 și 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 4034 din data de 04 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul or x/63/2015. Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a disjuns soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 485 din 14 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă exista hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat. De asemenea potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., în acest caz, cererea se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Cum în cauză, hotărârile indicate de revizuent ca fiind potrivnice și care evocă fondul sunt pronunțate de Curtea de Apel Craiova, respectiv Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 și Decizia civilă nr. 4034 din 4 octombrie 203 6, în condițiile în care instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acesteia.

Învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cum revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cauzele și în condițiile prevăzute expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Acest motiv de revizuire reprezintă remediul pentru situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a doua hotărâri contrare. Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt întrunite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice /contradictorii, hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau dacă a fost invocată să nu se fi analizat.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că instanța competenta să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conțin soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțata cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre. Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4034 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2015 susținând că este potrivnică cu Decizia civilă nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2010*.

Prin Decizia nr. 4034 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 871 din 23 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/63/2015, în contradictoriu cu pârâta B. din Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariate reținute în mod nelegal în perioada 1 aprilie 2014 - 3 octombrie 2014, și la plata diferenței de pensie, drepturi care să fie indexate, majorate și actualizate cu până la data când hotărârea judecătorească se execută, precum și Ia plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Iei.

S-a constatat că prin Decizia nr. 9060 din 3 noiembrie 2014 emisă de B. din Craiova, contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat pentru absențe nemotivate, că această decizie nu a fost contestată de reclamant în termenul și condițiile prevăzute de art. 268 alin. (1) C. muncii.

Cum revizuentul a susținut că decizia sus enunțată este potrivnică cu Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2010*, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6574 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2010*, în contradictoriu cu pârâta B. din Craiova fiind modificată hotărârea instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului fiind anulat parțial statul de funcții pe anul 2010/2011, în ceea ce privește disciplinele repartizate reclamantului dispunându-se încadrarea acestuia în anul universitar 2010-2011 ca titular pe post la disciplina Programarea Calculatoarelor, conform statului de funcții pe anul 2009-2010 fiind respinse celelalte petite ale acțiunii.

Or, față de cele expuse, rezultă fără posibilitate de echivoc că deși există identitate de părți, nu există identitate de obiect și cauza între litigiile finalizate prin deciziile sus evocate, în condițiile în care obiectul litigiului soluționat prin Decizia civilă nr. 838 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova vizează anularea statului de funcții pe anul 2010/2011 în ceea ce privește disciplinele repartizate reclamantului și încadrarea acestuia în anul universitar 2010-2011, pe când obiectul litigiului finalizat prin Decizia nr. 4034 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, vizează obligarea pârâtei B. din Craiova la plata drepturilor salariale reținute în mod nelegal în perioada 1 aprilie 2014 - 1 octombrie 2014 și plata diferenței de pensie.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4034 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca nefondata. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2017.