Decizia nr. 2044/2014 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 127/2013 a Tribunalului Constanța

În ceea ce privește relația comercială cu SC B. SRL inculpatul A. a declarat că deși era angajat la SC I. SRL nu a avut nicio implicare în relația de colaborare a acestei societăți cu societatea comercială SC B. SRL, societate la care fusese anterior angajat ca director de vânzări. În apărare inculpatul a arătat că cel care s-a ocupat de această relație de colaborare, respectiv vânzarea și descărcarea mărfurilor a fost J., pe care-l cunoștea sub numele de K., și care fusese împuternicit de M. să supravegheze orice activitate care se desfășura în cadrul depozitului. Referitor la bunurile care s-au găsit la domiciliul său, respectiv sucuri și ciocolată, inculpatul a susținut că astfel de bunuri s-au dat tuturor angajaților de către societate. Deși inculpatul a susținut că nu a avut nicio implicare în relația de colaborare cu societatea SC B. SRL, susținerea sa este înlăturată de probele administrate cu privire la această relație comercială. Într-adevăr, prin plângerea penală formulată de N., reprezentantul SC B. SRL s-a arătat că în jurul datei de 15 februarie 2009 au fost contactați de numitul K. care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL și care s-a arătat interesat să achiziționeze produse. Fiind pus în legătură cu reprezentantul SC B. SRL, numitul O., la data de 18 februarie 2009 s-a încheiat Contractul nr. x în baza căruia s-a livrat la datele de 27 și 28 februarie 2009 marfă conform unui număr de șase facturi în valoare totală de 142.854,78 RON. Conform înțelegerii, plata mărfii urma să se facă în termen de 45 de zile, sens în care la livrarea mărfii, care a fost transportată la un depozit al beneficiarului din localitatea Ovidiu, s-au primit o filă CEC și un bilet la ordin. La încheierea contractului numitul K. le-a făcut cunoscut faptul că marfa le este necesară pentru a fi livrată Primăriei Constanța cu care aveau încheiat un contract de furnizare produse. După ce marfa a fost livrată au insistat să se întâlnească cu numitul M. care era administratorul SC I. SRL, însă nu au reușit pentru că de fiecare dată se invocau diverse motive. În ziua de 5 martie 2009 când au mers la biroul din localitatea Ovidiu nu au mai găsit pe nimeni, aflând că în acea dimineață marfa fusese încărcată în două tiruri și nici au mai reușit să ia legătura telefonic cu K. sau M. Deși nu inculpatul A. a fost cel care a contactat reprezentanții SC B. SRL participarea sa la această relație comercială, precum și contribuția sa la inducerea în eroare a acestora rezultă din declarațiile martorilor audiați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, rezultând că acesta a avut cunoștință de comanda adresată SC B. SRL, preocupându-se să găsească un depozit pentru depozitarea produselor, fiind prezent la momentul descărcării acestora, luând totodată, măsuri în scopul comercializării acestora către SC P. SRL. Audiat în cursul urmăririi penale martorul N. a declarat că în calitate de asociat unic și administrator al SC Q. SRL avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, desfășurând activități de consultanță managerială în domeniul vânzărilor. În jurul datei de 10 februarie 2009 a primit un telefon la sediul SC B. SRL din partea numitului K. care a precizat că reprezenta firma SC I. SRL, solicitând o ofertă pentru produsele comercializate. Astfel, în zilele următoare a arătat că martorul O., reprezentantul SC B. SRL, s-a întâlnit cu K. care i-a spus că SC I. SRL are încheiat un contract de furnizare dulciuri și sucuri cu Primăria Constanța, acesta fiind și motivul pentru care doreau să achiziționeze produse de la SC B. SRL. După ce le-a fost prezentată copia unui contract încheiat între SC I. SRL și Primăria Constanța, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, fiind primită și o notă de comandă de la SC I. SRL. Deși împreună cu O. au stabilit ca la data de 24 februarie 2009 să se întâlnească cu M. nu au reușit acest lucru deoarece li s-a spus că acesta este plecat din țară. În aceste condiții la data de 24 februarie 2009 s-au întâlnit cu K. și cu numita R., secretara SC I. SRL, în parcarea SC S. SRL din localitatea Ovidiu, unde li s-a spus că au închiriat un spațiu de depozitare. Ulterior, s-au deplasat în zona Lumina din localitatea Ovidiu unde au discutat aproximativ o oră cu K. despre contractul ce urma să se deruleze, stabilind să se livreze produse în valoarea de 140.000 RON, conform contractului cu Primăria Constanța care stipula un număr de 38.000 bucăți din produsele solicitate. În același timp au solicitat o copie de pe ultimul bilanț și ultima balanță ale SC I. SRL pentru a verifica bonitatea acesteia. La datele de 27 și 28 februarie 2009 au fost livrate produsele către SC I. SRL în prezența numitei R. din partea acestei societăți și a numitului O. din partea SC B. SRL, valoarea totală a produselor fiind de 142.854,78 RON conform facturilor fiscale semnate de R. Pentru data de 5 martie 2009 s-a stabilit din nou o întâlnire cu K. și M., deplasându-se împreună cu O. la birourile din Ovidiu și deși K. le-a comunicat că vor ajunge și ei aceștia nu au mai venit și nici nu au mai răspuns la telefon. A mai relatat martorul că pe K. îl mai văzuse în iunie 2008 în compania lui A. care lucrase la SC B. SRL, astfel că i-a cerut referințe despre K. și SC I. SRL, acesta spunându-i că a lucrat în noiembrie și decembrie 2008 la acea societate, cu care însă nu mai ținut legătura (susținere nesinceră, astfel cum rezultă din probe), iar despre numitul M. le-a spus că este un om cu relații și bani, iar SC I. SRL desfășoară diverse activități comerciale. Martorul N. a fost audiat și în fața instanței, unde a arătat că-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și declarând și în această fază că în baza unui contract de prestări servicii cu SC B. SRL se ocupa de vânzări la nivel național, având desemnați și directori de vânzări, printre care a fost și inculpatul A. În luna februarie 2009 la societatea SC B. SRL s-a primit un telefon de la numitul K. care s-a prezentat ca fiind reprezentant al SC I. SRL și care a solicitat o ofertă de vânzare pentru dulciuri. În urma acestui telefon directorul de vânzări pentru Dobrogea s-a deplasat la biroul SC I. SRL, din localitatea Ovidiu unde a discutat cu numitul K. și o persoană de sex feminin, discuții în urma cărora s-a încheiat contractul. După trei zile, venind în Constanța pentru a discuta cu numitul K., martorul a realizat că-l mai văzuse pe acesta cu câteva luni în urmă în compania inculpatului A.. Prin urmare, l-a sunat pe inculpat și l-a întrebat pe acesta ce-i poate spune despre K. și societatea SC I. SRL, acesta spunându-i că nu are nicio legătură cu societatea respectivă, dar că este societate mare care are contracte cu primăria și că totul este în regulă. După ce toată documentația solicitată, inclusiv contractul cu primăria care ulterior s-a dovedit fals, au fost trimise la firma din Sfântu Gheorghe și întrucât nu aveau suficiente date că legătura dintre K. și A. ar fi fost suspectă s-a demarat la derularea contractului. Astfel, între 26 - 27 februarie s-a procedat la livrarea mărfii, în localitatea Ovidiu, fiindu-i înmânat directorului de vânzări o filă CEC și un bilet la ordin de către o persoană de sex feminin. Întrucât avea în continuare anumite bănuieli, la începutul lunii martie a stabilit cu K. să aibă o întâlnire cu administratorul SC I. SRL. Ajungând în Constanța au fost amânați timp de 4 - 5 ore din diverse motive pentru a justifica lipsa numitului M. Pentru că nu vroia să plece fără să discute cu acesta s-a deplasat în localitatea unde fusese depozitată marfa și discutând cu paznicii a aflat că în cursul dimineții atât marfa livrată de SC B. SRL cât și altă marfă fusese încărcată și transportată într-o direcție necunoscută. Din descrierile făcute de paznici martorul a susținut că a realizat că între persoanele care au încărcat marfa, respectiv doi bărbați și o femeie, s-a aflat și A., patronul depozitului confirmând că acesta a mers de mai multe ori la depozit în calitate de reprezentant la SC I. SRL. Martorul a mai relatat că a bănuit implicarea lui A. din faptul că deși acesta îi confirmase bonitatea societății SC I. SRL, ulterior s-a dovedit că acest aspect nu era real. Constatând că la numerele de telefon pe care le aveau nu mai răspundea nimeni au făcut plângere la poliție. Fiindu-i prezentate mai multe planșe fotografice în cursul urmăririi penale, martorul N. a recunoscut pe A. și pe numita R., secretarea SC I. SRL. (procesele-verbal de recunoaștere din data de 9 noiembrie 2009 și planșele fotografice). Referitor la aceeași relație comercială a fost audiat în cursul urmăririi penale și martorul O. care a declarat că în acea perioadă era asociat și administrator la SC Ș. SRL, care avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, având ca activitate gestionarea vânzărilor pe zona de est a României. În jurul datei de 11 februarie 2009 a fost contactat de o persoană pe nume K., care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL Constanța și care s-a arătat interesat să achiziționeze dulciuri și sucuri, motivând că are încheiat un contract de furnizare cu Primăria Constanța. În următoarele zile s-a întâlnit cu numitul K. la birourile SC I. SRL din orașul Ovidiu, unde în urma discuțiilor acesta din urmă a ales patru sortimente de produse, respectiv suc cu pai, napolitane și ciocolată. După ce K. a trimis comanda pe fax, precum și documentele solicitate de conducerea societății referitoare la SC I. SRL, respectiv certificat de înregistrare, certificat de înregistrare în scop de TVA, un certificat constatator, balanța de verificare a lunii iunie 2008, bilanțul la 30 iunie 2008, balanța de verificare la 31 decembrie 2008 și contractul încheiat cu Primăria Constanța, la data de 18 februarie 2009 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x, care a fost semnat prin corespondență. Ulterior, împreună cu N. s-au deplasat din nou la birourile SC I. SRL, unde au discutat cu K. condițiile comerciale, modul de livrare, termenul de plată, cantitatea, modalitatea de plată și prețul. Astfel, în datele de 27 și 28 februarie 2009 au fost livrate mărfurile în valoare de 142.854,78 RON, marfa fiind transportată cu mijloacele de transport ale SC B. SRL, la un depozit situat în aceeași incintă cu birourile SC I. SRL. La livrarea mărfii au fost primite o filă CEC și un bilet la ordin, instrumente de plată care i-au fost înmânate șoferului, T. de către o persoană pe nume R. care era la biroul SC I. SRL, aceasta fiind și cea care a semnat și ștampilat facturile de livrare, K. motivând că nu poate să ajungă la recepția mărfii. După livrare deși au solicitat să se întâlnească cu administratorul SC I. SRL, numitul M. cu care au vorbit o dată la telefon spunându-le că este plecat din țară, de fiecare dată le-au fost invocate diferite motive, astfel că nu s-au putut întâlni. Întrucât au insistat să se întâlnească, în ziua de 5 martie 2009 împreună cu N. s-au deplasat din nou în orașul Ovidiu, pentru a se întâlni în jurul orelor 14.00 la birourile SC I. SRL cu M. și cu K. În jurul orelor 14.20 au fost sunați de K. care și-a cerut scuze pentru întârziere și deși le-a spus că vor ajunge în Z.im 30 - 35 de minute la întâlnire, din acel moment însă nu i-au mai putut contacta având telefoanele închise. În dimineața zilei de 6 martie 2009 au discutat cu un paznic de la depozitul din Ovidiu care le-a spus că marfa fusese încărcată în dimineața zilei de 5 martie 2009 într-un camion, la această operațiune asistând doi bărbați, din descrierea făcută realizând că unul dintre ei era K., iar celui de-al doilea i se spunea A., descriindu-l ca fiind un tip solid și cu mustață. Și în faza de cercetare judecătorească martorul a făcut aceleași declarații, arătând că până în luna noiembrie 2009 a lucrat la SC B. SRL, fiind director de vânzări pentru zona de este, de nord și zona de centru a țării. În luna februarie 2009 a fost contactat de numitul K. care s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC I. SRL, spunându-i că ar dori să colaboreze, întrucât încheiase un contract cu Primăria Constanța și erau interesați să comercializeze îndeosebi dulciuri. Ajungând în Constanța s-a întâlnit cu acesta la biroul din Ovidiu, unde i-a prezentat o ofertă de prețuri pe care i-a lăsat-o s-o studieze. Cu această ocazie martorul a arătat că i-a fost prezentată numita R. despre care i s-a spus că se ocupă de problemele contabile. Întrucât, după câteva zile a fost contactat din nou de numitul K. care l-a întrebat ce demersuri trebuie să facă în vederea unei colaborări, a luat legătura cu patronatul și prezentând situația, au solicitat și au primit de la SC I. SRL toate documentele care vizau această societate, fiind trimis și contractul încheiat cu Primăria Constanța, care a fost verificat de către directorul N. În ziua de 26 februarie a fost contactat de către directorul general al SC B. SRL care i-a solicitat să mai rămână în Constanța întrucât a doua zi urmau să sosească mașinile cu marfă pentru SC I. SRL și pentru a se asigura că toate operațiunile de descărcare și recepție se desfășoară potrivit legii. Când a ajuns la locul de descărcare s-a întâlnit cu R. care i-a spus că numitul K. este plecat din localitate și după ce a luat legătura telefonic cu acesta a aflat că toate documentele se aflau în posesia acesteia. După ce i-a comunicat directorului general ce documente se aflau în posesia lui R., respectiv fila CEC și bilet la ordin, seria documentelor și banca emitentă, acesta a discutat cu unul dintre șoferi și i-a transmis să descarce marfa, să semneze facturile de recepție numita R. și să preia de la aceasta documentele. Martorul știe că și a doua zi s-a mai livrat o cantitate de marfă însă nu a mai fost prezent. În continuare, martorul a arătat că i-a solicitat directorului general să verifice documentele de la prima livrare, întrucât avea anumite suspiciuni, motivat de faptul că administrator al SC I. SRL figura numitul M., cu care discutase în două rânduri și deși încerca să-l cunoască personal acesta motiva de fiecare dată că nu este în țară sau găsea alte motive pentru a nu se întâlni. În urma unor discuții cu conducerea SC B. SRL, s-a stabilit că împreună cu N. să revină în Constanța pentru a se întâlni și discuta cu numitul M. Când au ajuns în localitatea Ovidiu au discutat cu K. care le-a spus că se afla în Constanța și că merge la M., urmând să se întâlnească cu toții la depozit, lucru care însă nu s-a mai întâmplat. După ce au așteptat timp de 20 de minute l-au sunat pe K. care le-a spus că oprise să alimenteze mașina și după 10 minute când au sunat din nou nu a mai răspuns nimeni. Astfel, timp de 10 minute au sunat atât pe numărul lui K., cât și pe numărul lui M. însă nu le-a mai răspuns nimeni. În acel moment, de la persoana care asigura paza locației unde se afla depozitul au aflat că în acea dimineață se încărcase toată marfa și că au participat la această operațiune numiții K., R. și o persoană căreia i se spunea A. După ce l-au rugat pe paznic să-l descrie pe numitul A., martorul a arătat că N. și-a dat seama că era vorba despre inculpatul A. care fusese angajat la SC B. SRL ca director regional. Martorul a precizat că-l văzuse doar de două ori pe A. la două ședință, ulterior aflând că nu mai lucra la societate întrucât nu își îndeplinea atribuțiile. Pe data de 6 martie după ce au mers la poliție unde au dat declarații i-au alertat pe toți partenerii lor, astfel că la data de 15 martie fiind la un distribuitor local din Constanța au aflat de la acesta că marfa lor se vinde la un marketing la prețuri nejustificat de mici, aspect pe care l-au constatat și personal și l-au făcut cunoscut și organelor de poliție. În cursul urmăririi penal și martorului O. i-au fost prezentate în trei rânduri mai multe planșe fotografice, fiind întocmite trei procese-verbal de prezentare pentru recunoaștere din care rezultă că acesta i-a recunoscut pe numiții: Ț. ca fiind persoana care a fost prezentă la recepția mărfii și a eliberat instrumentele bancare de plată; pe J. ca fiind persoana care s-a prezentat cu numele de K. pe parcursul relației dintre cele două societăți și pe A. ca fiind persoana descrisă de paznic că a asistat la încărcarea mărfurilor din depozit și pe care martorul a mai arătat că-l cunoaște întrucât lucrase la SC B. SRL. Martorul T., audiat și în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a arătat că în perioada ianuarie 2003 - octombrie 2009 a fost angajat la SC B. SRL, ca șofer. La data de 27 februarie 2009 a fost contactat de magazionerul - gestionarul depozitului aparținând de SC B. SRL, pentru efectuarea unui transport de dulciuri pentru SC I. SRL. După ce marfa a fost încărcată a fost transportată și descărcată în niște hale situate pe drumul spre Tulcea, fiind recepționată din partea SC I. SRL de o persoană de sex feminin care nu s-a prezentat, fiind cea care a înmânat fila CEC, precum și factura semnată și ștampilată. Martorul U., audiat în cele două faze ale procesului penal, a declarat că în calitate de șofer la SC B. SRL își amintește că la data de 27 februarie 2009 a transportat marfă, respectiv dulciuri, de la această societate pentru SC I. SRL, marfa fiind recepționată de o persoană de sex feminin, care a semnat și facturile fiscale. Întrucât cu reprezentanții societăților discutau doar agenții a arătat că nu-l cunoaște pe inculpatul A. În cursul urmăririi penale martorul V. a declarat că a lucrat în calitate de agent vânzări la SC B. SRL care avea ca obiect de activitate comercializarea de produse alimentare. În această activitatea de distribuție l-a avut coleg pe inculpatul A., iar din luna martie 2008 s-a angajat la firma acestuia, respectiv SC X. SRL, în calitate de agent distribuitor. A arătat că această firmă avea încheiat un contract cu Primăria Constanța în baza căruia chioșcurile din parcuri pentru pensionari erau dotate cu automate de cafea. La domiciliul lui A. l-a cunoscut pe J. care locuia la acesta. În luna februarie 2009 a fost sunat de către A. care l-a rugat să găsească un depozit pentru a-l închiria și depozita marfă. În acest sens, prin intermediul tatălui său, a găsit un depozit în Costinești, făcându-i legătura lui A. cu proprietarul depozitului. A doua zi s-a deplasat la acel depozit unde venise și A. împreună cu J., fiind descărcată dintr-un tir marfă, respectiv ciocolată, napolitane și sucuri, martorul precizând că a recunoscut că proveneau de la SC B. SRL. După aproximativ o săptămână a arătat că a fost contactat de A. care l-a întrebat dacă poate să-l mai ajute pe J. cu mașina, lucru pe care l-a făcut, deplasându-se de trei ori la SC P. SRL, unde au distribuit marfa din acel depozit, fiind plătit pentru ajutorul acordat. În ziua de 23 aprilie 2009 în timp ce se aflau la depozit au fost legitimați de mai mulți lucrători de poliție care ulterior i-au condus la sediul poliției. Declarațiile date de martorul V. sunt relevante în pentru instanță, întrucât în cuprinsul acestora martorul a arătat că l-a cunoscut la domiciliul inculpatului A. pe J. care locuia la acesta. Se poate constata că martorul nu a făcut în nici una dintre declarațiile date precizarea că J. i-ar fi fost prezentat cu alt nume, respectiv cel de K., ceea ce conduce la concluzia că inculpatul avea cunoștință de faptul că în relațiile comerciale desfășurate cu societățile din prezenta cauză cel care se prezenta K. din partea SC I. SRL era de fapt J. Martorul Y. a dat declarații atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, arătând că deține mai multe grajduri și hale în localitatea Costinești. La începutul lunii martie 2009 a fost sunat de un consătean, pe nume Z., care l-a rugat să-l ajute pe un prieten al fiului său să depoziteze în grajdul pe care-l deținea niște marfă. După două zile V. a venit însoțit de un bărbat pentru a vedea grajdul, iar după alte două zile a venit însoțit de un alt bărbat, aflând că se numește J., aceștia aducând cu un tir mai mulți paleți cu sucuri, napolitane și ciocolată. A precizat martorul că în acea ocazie l-a auzit pe J. vorbind la telefon cu un anume A. despre plata transportului. Deși J. i-a spus că marfa va sta depozitată doar 2 - 3 zile, aceasta a rămas o lună. Pe 23 aprilie 2009 nepotul său, AA. l-a anunțat că V. și J. au venit la grajd și au încărcat marfă, motiv pentru care s-a deplasat și el la grajd pentru a discuta cu aceștia, aflând însă că în momentul în care au venit să mai încarce marfă au venit și lucrători de poliție care i-au dus la sediul poliției. Martorul AA. a declarat în cursul procesului penal că este paznic la grajdul unchiului său Y., din localitatea Costinești. Își amintește că la începutul lunii martie 2009 o persoană din Costinești cu numele de V. a venit însoțit de două persoane care doreau să depoziteze ciocolată, napolitane, sucuri, unchiul său fiind de acord, astfel că marfa a fost adusă cu un tir și depozitată câteva săptămâni. Ulterior, numitul V. și cei doi bărbați au început să transporte sistematic acea marfă cu un autoturism, ajutându-i și el la încărcarea acesteia. Pe 23 aprilie 2009 când numitul V. și unul dintre cei doi bărbați au venit să încarce din nou marfă au venit și lucrătorii de poliție care i-a legitimat pe toți, aflând cu această ocazie numele celor doi, respectiv V. și J. În cursul urmăririi penale și în fața instanței martorul BB. a declarat următoarele: este administrator la SC P. SRL care are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul de produse alimentare. La începutul lunii martie 2009 a fost contactat de un bărbat care i-a propus să-i vândă ciocolată, napolitane și sucuri. Întrucât prețul era bun a acceptat oferta și a achiziționat produsele în baza mai multor facturi emise de SC CC. Acea persoană i-a motivat prețul redus prin faptul că produsele aveau un termen de valabilitate redus. Ulterior a fost contactat de lucrătorii de poliție care i-au spus de unde provine marfa, precum și de o doamnă de la SC B. SRL care i-a spus că marfa le aparține. Totodată, descriindu-i una dintre persoane care s-a prezentat cu oferta la el, acea doamnă i-a comunicat că lucrase și la ei ca director de vânzări. Fiindu-i prezentate pentru recunoaștere mai multe fotografii martorul BB. i-a recunoscut pe numiții V. și J. Martorul DD. a declarat în cursul urmăririi penale următoarele: este administrator la SC EE. SRL care are ca obiect închirierea de spații. La mijlocul lunii noiembrie 2008 au venit la punctul de lucru din Ovidiu doi bărbați care au solicitat închirierea unui birou și a unor spații de depozitare. Pe unul dintre cei doi bărbați l-a recunoscut în fotografiile ce i-au fost arătate la poliție, fiind vorba despre A.. La solicitarea sa A. i-a prezentat în copie certificatul de înregistrare de la Registrul Comerțului, certificatul de înregistrare fiscală și buletinul administratorului, ulterior fiind încheiat contractul de închiriere, care i-a fost prezentat de A. semnat și ștampilat, aflând de la acesta că administratorul societății este numitul M. În luna decembrie a observat că erau aduse la depozit diverse mărfuri: popi metalici, grinzi de lemn, tablă, butoaie de 200 l, granule, dulciuri. După câteva zile, marfa adusă era încărcată și transportată mai departe, cu excepția granulelor care au stat în depozit două săptămâni. L-a văzut pe A. venind de câteva ori la depozit cu un FF. de culoare albă, cu un GG. de culoare gri sau cu o HH. de culoare albă. A mai arătat că pentru spațiile închiriate a emis trei facturi, fiind achitată doar una, iar pentru celelalte i-au fost emis un bilet la ordin, care a fost refuzat la plată din lipsă disponibil. Prezintă relevanță și declarațiile martorei Ț. care a arătat că atunci când a fost adusă marfă de la SC B. SRL, martora a precizat că inculpatul a rugat-o să scrie în partea de jos a facturii numele secretarei R. și mențiunea în numele domnului M. În cursul urmăririi penale la dosar s-au depus următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare pentru SC I. SRL, certificat de înregistrare în scopuri de TVA pentru SC I. SRL, certificat constatator pentru SC I. SRL, balanța de verificare pentru luna iunie 2008 și balanța de verificare luna decembrie 2008 pentru SC I. SRL, Procesul-verbal din 13 martie 2009 din care rezultă că numitului N., în calitate de reprezentant la SC B. SRL, i-au fost predate 3 cutii sucuri cu pai conținând câte 10 bucăți fiecare, șapte bucăți napolitane, 4 cutii cu bomboane de ciocolată și 25 bucăți de ciocolată, de diferite sortimente, care au fost ridicate de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere însoțite de planșele fotografice, înscrisul reprezentând comanda dată de SC I. SRL către SC B. SRL, facturile fiscale, copiile filei CEC și biletului la ordin, Contractul de intermediere de vânzări zona Dobrogea din 29 martie 2008, încheiat între SC B. SRL și SC X. SRL reprezentantă de A., copia Contractului de furnizare produse din 12 ianuarie 2009 încheiat între primăria Constanța și SC I. SRL, Procesul-verbal din data de 23 aprilie 2009 încheiat cu ocazia deplasării organelor de poliție la depozitul din Costinești și în care s-a consemnat faptul că în prezența martorilor asistenți AA. și Y., au fost identificați numiții V. și J. care încărcau dintr-un depozit într-un autoturism HH. de culoare albă mai multe pachete cu sucuri, în total 1.920 bucăți; în prezența acelorași persoane s-au efectuat verificări în depozitul respectiv fiind identificate un total de 19.200 bucăți sucuri, 222 cutii cu câte 24 pachete a 5 bucăți ciocolată, mărfuri care au fost lăsate în custodia numitului Y.; Procesul-verbal din 16 aprilie 2009 încheiat cu ocazia deplasării organelor de poliție la sediul SC P. SRL, unde s-a luat legătura cu numitul BB. care a declarat că are la vânzare mai multe sortimente de ciocolată, napolitane și sucuri cu care s-a aprovizionat de la SC CC. SRL; Procesul-verbal din data de 12 martie 2009 încheiat cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului A., din care rezultă s-au găsit napolitane, ciocolată și sucuri, referitor la care II. a precizat că au fost aduse de fiul său, A.; Contractul de închiriere din 24 februarie 2008 încheiat între SC EE. SRL și SC I. SRL, Adresa din 30 martie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanța din care rezultă că nu a încheiat nici un contract de furnizare produse cu SC I. SRL în perioada octombrie 2008 - martie 2009, SC I. SRL nu a livrat produse către Primăria Municipiului Constanța, din evidența informatizată a instituției la data de 12 ianuarie 2009 nu a fost înregistrat nici un document, din evidențe SC I. SRL nu a participat la nici o procedură de achiziție publică inițiată de Primăria Municipiului Constanța, în perioada octombrie 2008 - martie 2009.

În legătură cu relația de colaborare dintre SC I. SRL și societatea SC C. SRL inculpatul a susținut că a fost singurul caz în care a efectuat plata transportului pentru două schele, suma de bani pe care a achitat-o luând-o de la locuința lui K. SC C. SRL, prin reprezentantul legal, a formulat plângere penală împotriva administratorului SC I. SRL, arătând că la data de 22 ianuarie 2009 numitul JJ. i-a contactat telefonic, recomandându-se reprezentant al SC I. SRL, solicitând cumpărarea unor schele construcții - second-hand, în două tranșe, pe care s-au emis două facturi din 22 ianuarie 2009 și din 24 februarie 2009, în total de 139.631,94 RON. Tranzacția comercială s-a desfășurat prin corespondență, JJ. arătând că vor plăti cu două file CEC, care au fost acceptate de reprezentantul societății. În momentul în care însă au fost introduse în bancă acestea au fost refuzate la plată. Și în acest caz implicarea inculpatului în desfășurarea acestei relații comerciale, cu intenția însă de a induce în eroare societatea rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. În cursul urmăririi penale martora KK., reprezentant al SC C. SRL a declarat următoarele: la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, exprimându-și intenția de a cumpăra schele de construcții second-hand. După transmiterea ofertei au fost sunați de administratorul SC I. SRL, numitul M. în vederea stabilirii modalității de plată și a transportului. Stabilindu-se ca marfa să fie livrată în două tranșe s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare la data de 22 ianuarie 2009 și respectiv la 14 februarie 2009, semnate de reprezentanții SC I. SRL și odată cu transmiterea contractelor reprezentanții SC I. SRL au transmis și două file CEC. Primul transport s-a efectuat la data de 22 ianuarie 2009, iar al doilea la data de 24 februarie 2009, marfa fiind transportată cu mijloace de transport aparținând de SC LL. SRL. Înainte de introducerea la plată a primei file CEC au fost contactați de JJ. care a cerut amânare cu 7 zile a filei motivând lipsa disponibilului. După expirarea acestui termen au introdus fila CEC la data de 10 martie 2009 aceasta fiind însă refuzată pentru lipsă disponibil. Încercând să obțină explicații au încercat să ia legătura cu reprezentanții SC I. SRL însă nu au reușit. Introducând la plată și cea de-a doua filă și aceasta a fost refuzată. În faza de cercetare judecătorească martora KK. a declarat următoarele: lucrează la SC C. SRL. în urma unui anunț pe internet a fost contactată de către un domn care s-a recomandat ca fiind JJ. de la SC I. SRL. și care a întrebat-o dacă vând și cu file CEC. Răspunsul fiind afirmativ discuțiile s-au purtat pentru vânzarea a 2.020 metrii pătrați de schelă, întreaga cantitate fiind transportată o singură dată. Nu s-a întâlnit cu nici un reprezentant al SC I. SRL, discuțiile purtându-se doar telefonic. După ce a primit fila CEC a mers la bancă pentru verificare constatând că totul era în regulă. La împlinirea celor 30 de zile a fost sunată de JJ. care a rugat-o să întârzie introducerea filei CEC în bancă întrucât nu avea disponibil. După două zile când a introdus fila CEC în bancă s-a constatat că nu exista disponibil și încercând în nenumărate rânduri să ia legătura cu JJ. acesta nu a mai răspuns, astfel că a fost refuzată la plată și cea de-a doua filă CEC. Martora MM., audiată în cursul urmăririi penale și la instanță, a declarat următoarele: la data de 24 februarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat A. și care i-a spus că sună din partea SC I. SRL și care a solicitat transportul unei schele metalice din Deva în localitatea Ovidiu, transport care a fost efectuat de NN. A precizat că l-a văzut o singură dată pe numitul A. și că este posibil să fie vorba despre inculpatul prezent în instanță, însă nu a putut susține cu certitudine acest lucru deoarece au trecut mai mulți ani. Martora a arătat că s-a întâlnit cu numitul A. întrucât defectându-se mașina care transporta schela a fost nevoită să vină în Constanța. Transportul a fost achitat numerar la descărcare potrivit înțelegerii anterioare. Fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliție a susținut că l-a recunoscut pe numitul A., care era tuns scurt și cu fața rotundă. În acest sens la data de 7 ianuarie 2010 s-a încheiat procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere în care s-a consemnat că martorei MM. un număr de șase fotografii, aceasta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A. Martorul NN. a declarat următoarele: la data de 24 februarie 2009 fiind sunat de șefa sa a încărcat o schelă dintr-un sat din Deva pe care a transportat-o pentru SC I. SRL. A ajuns la destinație în urma explicațiilor telefonice care i-au fost date de un domn, care era prezent când a ajuns cu marfa. Marfa a descărcat-o a doua zi în localitatea Ovidiu pe un platou betonat, când a primit banii pentru transport. A arătat martorul că este posibil să fi primit o filă CEC dar nu este sigur. Martorul OO., administrator al SC LL. SRL, audiat doar în cursul urmăririi penale, a declarat că la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC I. SRL, pentru a transporta o schelă de la Bîrcea Mare, jud. Hunedoara la Constanța. După ce au stabilit prețul transportului și plata în numerar la destinație, au încărcat schela și a plecat împreună cu șoferul PP. la Constanța. La intrarea în localitatea Ovidiu s-a prezentat o persoană de la SC I. SRL, care s-a prezentat cu numele de A. și care i-a condus în incinta fostului sediu QQ. unde au descărcat schela. A mai arătat martorul că deși schela a fost descărcată în jurul orei 09.00, de abia în jurul orelor 18.00, după mai multe discuții cu cei de la SC I. SRL au primit în întregime contravaloarea transportului de la numitul A. La data de 14 decembrie 2009 s-a încheiat procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din care rezultă că martorului OO. i-au fost arătate un număr de șase fotografii, acesta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A. Martorul PP. a declarat în cursul urmăririi penale că în calitate de șofer angajat la SC LL. SRL, la data de 22 ianuarie 2009 a fost trimis să încarce o schelă de la Bîrcea Mare jud. Hunedoara pentru a o transporta la Constanța. După ce a încărcat i s-a dat un contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SRL și SC I. SRL, plecând spre Constanța însoțit și de martorul OO. Marfa a fost descărcată în localitatea Ovidiu, în incinta fostului sediu QQ., fiind preluată de reprezentanții SC I. SRL. Martorul a mai arătat că nu a purtat discuții cu reprezentanții societății beneficiare, nu cunoaște numele acestora și nu știe cine a efectuat plata transportului. La dosar s-au depus în copie Contractul de vânzare-cumpărare din 14 februarie 2009, Contractul de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2009, Factura fiscală din 22 ianuarie 2009, Factura fiscală din 24 februarie 2009, filele CEC.

Referitor la colaborarea cu SC D. SRL inculpatul a declarat că a fost sunat de numitul JJ. care i-a spus să meargă împreună cu K. la o societatea din Murfatlar, unde s-au purtat discuții între K. și administratorului acelei societăți, pentru achiziționarea unor uși. Întrucât transportul a ajuns cu întârziere și pe timp de noapte, a arătat că a fost sunat de K., precum și de către administratorul SC D. SRL spunându-i-se să se deplaseze la depozit pentru a descărca marfa, împrejurare în care a semnat de primire pe factură și a înmânat biletul la ordin care fusese întocmit și semnat de către M. Prin plângerea penală formulată reprezentantul legal al SC D. SRL a arătat că la sfârșitul lunii februarie 2009 reprezentantul SC I. SRL, respectiv inculpatul A., l-a contactat în vederea achiziționării unui număr de 280 bucăți uși de interior. Produsele au fost achiziționate pe bază de factură și livrate în localitatea Ovidiu, ocazie cu care A. a emis fila CEC pe care a completat-o. La data 10 martie 2009 când s-au deplasat la bancă au aflat că SC I. SRL a intrat în interdicție bancară. În această situație au încercat să-l contacteze pe A. pentru a găsi o altă modalitate de plată, însă nu l-au mai găsit. Participarea inculpatului la desfășurarea relației comerciale cu această societate și contribuția sa la inducerea în eroare a acesteia rezultă din declarațiile martorului RR. care nu a putut fi audiat decât în cursul urmăririi penale. Astfel, martorul RR., angajat la SC D. SRL, a arătat că la sfârșitul lunii februarie a fost contactat telefonic de un bărbat, care s-a recomandat A., administrator la SC I. SRL și care i-a spus că dorește să cumpere uși. Astfel, s-a întâlnit cu A., acesta fiind însoțit de un bărbat și mergând împreună la depozit aceștia au văzut marfa și au hotărât să cumpere 280 de uși de interior. Ulterior a discutat telefonic de 3 - 4 ori cu A., stabilind detaliile relației comerciale, precum și modalitatea de plată, urmând ca aceasta să se facă cu filă CEC în termenul de 14 zile. La data de 4 martie 2009 a transportat în depozitul din localitatea Ovidiu un număr de 280 de uși, transportul fiind efectuat cu un tir închiriat, recepția mărfii fiind efectuată de A. care a semnat de primire pe factură și i-a înmânat și fila CEC pe care inculpatul a completat data emiterii și suma în cifre, celelalte rubrici fiind completate. A doua zi l-a sunat pe inculpat spunându-i că pe fila CEC suma trebuia completată și în litere și deși au stabilit să se întâlnească la ora 15.00 acesta nu a venit și ulterior nu a mai putut fi găsit. La data de 10 martie 2009 când a mers la bancă a aflat că SC I. SRL intrase în interdicție bancară, iar la data scadentă, 19 martie 2009, fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil. La dosar s-au depus în copie Factura fiscală.

În legătură cu marfa achiziționată de la SC E. SRL inculpatul A. a arătat că numitul JJ. a fost cel care a luat legătura cu această societate, contribuția sa constând în faptul că a descărcat marfa, a semnat de primire, însă nu-și amintește dacă a înmânat și vreun instrument de plată. Prin plângerea penală formulată reprezentantul părții vătămate SC E. SRL a arătat că în cursul lunii februarie a discutat de mai multe ori la telefon cu numitul JJ., care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL, stabilind să se livreze o cantitate de aproximativ 20 de tone de regranulat de polietilenă. Astfel la data de 25 februarie 2009 s-a livrat către SC I. SRL cantitatea de 18.690 kg polietilenă regranulat, cu factura în valoare de 36.951 RON, transportul fiind efectuat pe ruta Baia Mare - Constanța de un autotren al SC SS. SRL, condus de martorul ȘȘ. Descărcarea a avut loc la data de 26 februarie 2009, primind de la martorul ȘȘ. fila CEC cu contravaloarea mărfii și un exemplar de pe factură cu confirmarea de recepție a beneficiarului. Ulterior, nu a mai putut contacta nici un reprezentant al SC I. SRL, aflând că au fost formulate plângeri penale și de alte societăți prejudiciate. Implicarea inculpatului în această relație comercială constând în faptul că a fost cel care s-a preocupat ca marfa să ajungă la destinație și a și recepționat-o rezultă din probele analizate mai jos. În acest sens la dosar s-au depus următoarele acte: Factura fiscală din 25 februarie 2009 privind contravaloarea mărfii, scrisoarea de transport (CMR), cererea de ofertă formulată de SC I. SRL, Factura din 25 februarie 2009 privind contravaloarea transportului pe ruta Baia Mare - Constanța, împuternicirea dată martorului ȘȘ. pentru a prelua fila CEC în sumă de 36.951 RON, reprezentând contravaloarea Facturii fiscale din 25 februarie 2009, avizul de refuz la încasare din 19 martie 2009 emis de TT. din care rezultă că a fost refuzată la încasare suma de 36.951 RON, din lipsă total disponibil, CEC-ul fiind emis de un trăgător aflat în interdicție bancară. Audiat în cursul urmăririi penale martorul ȚȚ. a declarat că SC E. SRL are ca principal obiect de activitate recuperarea și valorificarea deșeurilor de mase plastice. Cu SC I. SRL a avut o singură relație comercială care a constat în furnizarea către această societate a cantității de aproximativ 18.700 kg granule de plastic regenerate. În urma unor anunțuri postate pe internet au fost contactați telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, arătând că doresc să cumpere granule de plastic, primind totodată și o cerere de ofertă. După ce au fost trimise mostre și s-au purtat mai multe discuții telefonice, SC I. SRL a solicitat să se livreze primul transport, respectiv 18.700 kg granule, înțelegerea fiind ca în momentul descărcării să se elibereze o filă CEC pentru plata mărfii. Transportul a fost efectuat de SC SS. SRL, contravaloarea acestuia fiind suportată de SC E. SRL, iar șoferul ȘȘ. a fost împuternicit să preia fila CEC de la SC I. SRL. Deși după câteva zile, aceeași persoană le-a mai solicitat un transport i-a comunicat că-l vor efectua numai după încasarea filei CEC primită la primul transport. Astfel, introducând fila CEC în bancă pentru decontare, aceasta a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în interdicție bancară. Martorul ȚȚ. a fost audiat și în cursul cercetării judecătorești, arătând că-și menține declarația dată în cursul urmăririi penale, declarând că a fost contactat de către numitul JJ. de la SC I. SRL pentru achiziționarea de granule de plastic reciclabile. Vânzarea a avut loc în luna februarie, fiind vorba despre aproximativ 18 - 20 de tone. Deși s-a solicitat vânzarea a 40 de tone, martorul a precizat că nu au trimis decât un transport de 20 de tone, urmând ca la destinație șoferul pe nume ȘȘ., care primise împuternicire, să primească o filă CEC. Înțelegerea cu acesta a fost să descarce marfa numai după ce vor verifica fila CEC trimisă prin fax. Întrucât în urma verificării s-a constatat că firma nu era în incident de plată s-a dispus descărcarea mărfii. După patru zile de la primirea filei CEC a fost contactat de poliție care i-a cerut să verifice fila CEC, de această dată primind refuz de plată. De la lucrătorii de poliție a aflat că erau deja plângeri din partea altor firme împotriva SC I. SRL. Martorul ȘȘ. audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat că la data de 25 februarie 2009 a efectuat un transport de la SC E. SRL Baia Mare la SC I. SRL, marfa fiind descărcată în localitatea Ovidiu și recepționată de către un bărbat de aproximativ 30 de ani, brunet, cu mustață, corpolent și având înălțimea de 1,75 m, persoană care a semnat și pe CMR la rubrica beneficiar și care i-a înmânat fila CEC. Din Procesul-verbal încheiat la data de 10 februarie 2010, rezultă că martorului ȘȘ. i-au fost prezentate un număr de 6 fotografii reprezentând persoane cu fizionomii și vârste apropiate, acesta arătând că semnalmentele persoanei din fotografia numărul 4 corespund cu semnalmentele persoanei care a recepționat marfa, precizând însă că nu poate susține cu certitudine acest lucru datorită neclarității fotografiei și a timpului care a trecut de la data recepției mărfii. Procedându-se la citirea datelor corespunzătoare persoanei din fotografia cu numărul 4, s-a constatat că aceasta se numește A. Din Procesul-verbal încheiat la data de 9 martie 2009 rezultă că luându-se legătura cu numitul UU., director producție la SC VV. SRL, din localitatea Lumina, acesta a declarat că nu a avut relații comerciale cu SC I. SRL, dar că a fost contactat de o persoană, care s-a și prezentat la punctul de lucru din Lumina oferindu-i spre vânzare granule reciclabile. Deși inițial a acceptat să cumpere marfa, fiindu-i prezentat un buletin de analiză emis de SC E. SRL Baia Mare, ulterior nu a mai fost de acord întrucât i s-a solicitat să facă plata în numerar, suma fiind prea mare. Martorul XX. a declarat că este angajat la SC YY. SRL Constanța, în funcția de dispecer, societatea având ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri și casă de expediții. În referire la transportul din data de 5 martie 2009 a arătat că a fost sunat de șeful său ZZ. care i-a dat un număr de telefon pentru a contacta o persoană și a-i confirma efectuarea unui transport local, de la Lumina la Agigea. Întrucât nu avea nicio mașină disponibilă, a luat legătura cu un colaborator al său, martorul AAA. și întrucât acesta a fost de acord să efectueze transportul i-a spus că va fi sunat de un domn care îi va explica de unde să încarce și unde să descarce marfa. Ulterior a sunat la numărul de telefon pe care-l primise, persoana care i-a răspuns recomandându-se A., căruia i-a comunicat numărul mașinii și numărul de telefon al martorului AAA. pentru a lua legătura cu acesta. Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței martorul AAA. a declarat că este asociat și administrator la BBB. Lumina, societatea care are un contract de colaborare cu SC YY. SRL. La data de 6 martie 2009 reprezentantul firmei de expediții SC YY. SRL i-a făcut cunoscut că o să fie sunat de o persoană în vederea efectuării unui transport. După ce a fost sunat de acea persoană, care nu și-a dat numele, s-a deplasat în localitatea Ovidiu, în incinta IPILF Munca, unde au fost încărcați mai mulți saci, ulterior deplasându-se la SC VV. SRL pe drumul dintre Lumina și Năvodari. După ce a așteptat o oră, a fost sunat din nou de reprezentantul societății care i-a spus că nu se va mai descărca marfa la SC VV. SRL și că va trimite pe cineva să ia granulele înapoi, acestea fiind ulterior încărcate în altă mașină. A susținut martorul că pentru transportul efectuat nu a fost plătit.

Cu privire la colaborarea cu SC G. SRL, constând în achiziționarea de ouă, inculpatul a susținut că nu a avut nicio implicare. Prin plângerea penală formulată reprezentantul SC G. SRL a arătat că în luna februarie 2009 a fost contactat de o persoană care a precizat că reprezintă SC I. SRL și că doresc să achiziționeze marfă de la ei, respectiv ouă. La data de 17 februarie 2009 au livrat către SC I. SRL marfă în valoare de 10.281,60 RON, predarea acesteia făcându-se în mun. Constanța, în baza facturii din aceeași dată, care a fost semnată de un reprezentant al societății beneficiare. Pentru plata acestei facturi SC I. SRL a emis fila CEC cu scadența la data de 4 martie 2009. Prezentându-se la plată această filă CEC a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil. Urmare a acestei situații au încercat să ia legătura cu reprezentanții societății în mai multe rânduri însă nu au reușit. La dosar s-au depus în copie Factura, fila CEC, adresa de informare a refuzului la plată. Martorul CCC. audiat în cursul urmăririi penale a declarat că, lucrând ca șofer la SC G. SRL, la data de 17 februarie 2009 a plecat din Brașov spre Constanța pentru a livra șase paleți cu ouă, trei dintre aceștia la Hipermarketul DDD. și trei paleți, respectiv 27.000 ouă la SC I. SRL. A arătat martorul că ultimii trei paleți i-a predat în curtea unui depozit frigorific, denumit EEE., din localitatea Ovidiu, unei persoane de sex masculin, care nu și-a declinat identitatea și nici calitatea pe care o avea în cadrul SC I. SRL. După ce a predat marfa persoana care a recepționat-o i-a înmânat Factura, pe care a semnat-o, precum și o filă CEC. În final a arătat că datorită timpului scurs nu-l poate recunoaște pe reprezentantul SC I. SRL. Martorul FFF. a declarat în cursul urmăririi penale și la instanță că la data de 17 februarie 2009, în jurul orelor 12,00, fiind în parcarea de autocamioane din zona Siloz, aflată pe centura Constanța, a venit la el un domn, care nu s-a prezentat și care l-a întrebat dacă este disponibil pentru efectuarea unui transport pe ruta Constanța - București. Solicitându-i relații cu privire la transport, persoana respectivă i-a spus că este vorba despre trei paleți cu ouă, respectiv 27.000 ouă