ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 528 din 25
iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza
art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 320
1
C.
proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen.
a condamnat pe inculpatul V.P. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65
alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale.
În baza art.
290 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.
291 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33
lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit pedepsele anterior
menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare.
În baza art. 35
alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară
a interzicerii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
rezultante principale.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un
termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
ind.3 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va
supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se
prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
București;
b)să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele
prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune
de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub
supraveghere a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86
4
C. pen.
În baza art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen.,
a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat
pe inculpata V.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65
alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale.
În baza art.
290 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași
inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.
291 C. pen., cu aplic. art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași
inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de
fals.
În baza art. 33
lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit pedepsele anterior
menționate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare.
În baza art. 35
alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
rezultante principale.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un
termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se
prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
București;
b)să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele
prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică
Serviciului de
Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub
supraveghere se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86
4
C.
pen.
În baza art.
14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. și la art. 1003 C. civ. a
admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V.B.R. SA și a
obligat în solidar inculpații la plata sumei de 648.288,81 Chf în echivalent
lei calculat în funcție de cursul B.N.R. al zilei plății cu titlu de daune
materiale.
În baza art.
348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri:
convenția de credit din 22 aprilie 2008, adeverința de venit din 09 aprilie
2008 emisă de SC V.P. SRL, adeverința de venit din 08 aprilie 2008 emisă de SC
M.S. SRL, contractul individual de muncă din 20 februarie 2002 și actele adiționale
la acesta din 20 februarie 2005 și din 15 septembrie 2007 vizându-l pe
inculpatul V.P. și mențiunile din carnetul de muncă al inculpatei V.F.
existente la pozițiile 5, 6, 7 și 8 la filele 9-10 ale carnetului de muncă.
În baza art.
191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei
de 980 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial
cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de total de 160 lei se avansează
din fondurile M.J.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București întocmit la data de
27 martie 2013 în Dosarul de urmărire penală nr. 2029/P/2010, înregistrat pe
rolul acestei instanțe la data de 05 aprilie 2013 sub nr. 13875/3/2013 a fost
pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în
libertate a inculpaților V.P. și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de
art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 și de art. 291 C. pen.,
toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
În cuprinsul
actului de sesizare a instanței s-a reținut faptul că inculpații V.P. și V.F.,
folosind înscrisuri falsificate i-au indus în eroare pe reprezentanții SC
V.B.R. SA - Agenția L.B. cu ocazia încheierii convenției de credit din 22
aprilie 2008, obținând un împrumut în valoare de 656.000 Chf pe care l-au
achitat parțial, au semnat la rubrică, semnătură, angajat adeverințe de venit
false pe care ulterior le-au prezentat în vederea obținerii împrumutului bancar
și au prezentat în același scop la unitatea bancară contractul individual de muncă
înregistrat la I.T.M. din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și fotocopia
conformă cu originalul a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M., înscrisuri
falsificate de către persoane rămase neidentificate.
În cursul
urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:
declarațiile inculpaților, actele aflate în dosarul de creditare : cererea de
credit, convenția de credit din 22 aprilie 2008, graficul de rambursare,
adeverință de venit și fotocopia certificată a contractului individual de muncă
emise de SC V.P. SRL pe numele inculpatului V.P., adeverința de venit și
fotocopia certificată a carnetului de muncă emise de SC M.S. SRL pe numele
inculpatei V.F., adresa emisă de SC V.P. SRL din care rezultă că V.P. nu a fost
niciodată angajat al firmei, raportul de constatare tehnico-științifică din 31
august 2011 întocmit de specialiști din cadrul D.G.P.N.B., Serviciul
Criminalistic potrivit căruia inculpații au completat rubricile angajamentului
de plată, au semnat cererea de credit persoane fizice și convenția de credit din
22 aprilie 2008 precum și la rubrica semnătură angajat aflată pe adeverințele
de venit, adresele din 22 aprilie 2010 și respectiv din 05 octombrie 2012 emise
de I.T.M. București din care rezultă că SC V.P. SRL și SC M.S. SRL nu au
înregistrat contracte individuale de muncă pe numele inculpaților.
În fața
instanței legal sesizate cu soluționarea prezentei cauze, ulterior constatării
regularității actului de sesizare potrivit disp. art. 300 C. proc. pen. și
inculpații personal și asistați de apărător ales au învederat instanței faptul
că doresc aplicarea disp. art. 320
1
C. proc. pen. precizând că
recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata
să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a
decis să admită cererea inculpaților de soluționare a cauzei potrivit
procedurii simplificate. Totodată, instanța a încuviințat inculpaților proba cu
înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei un înscris întitulat
„caracterizare" emis de SC E. SA, foto copia carnetelor de elev ale
minorilor V.P.A.Ș. și V.P.M.A., certificatul de naștere eliberat de Consiliul
Local Sector 2 la data de 08 ianuarie 2009, certificatul de naștere eliberat de
Consiliul Local Sector 2 la data de 31 ianuarie 2002 și certificatul de naștere
eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 27 octombrie 2008, adresa de
poprire emisă la data de 21 septembrie 2012 în Dosarul de executare nr.
1486/2012, convenția de credit din 22 aprilie 2008, procesul verbal încheiat la
data de 21 august 2012, publicația de vânzare imobiliară emisă în data de 22
februarie 2013.
Analizând
ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22
aprilie 2008 între SC V.B.R. SA - Agenția L.B. și inculpații V.P. și V.F. a
fost încheiată convenția de credit din 22 aprilie 2008 în baza căreia
inculpații au obținut un împrumut în valoare de 656.000 Chf.
În vederea
obținerii împrumutului inculpații au prezentat reprezentanților unității
bancare adeverință de venit din 09 aprilie 2008 și fotocopia certificată a
contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. din 20 februarie 2002
emise de SC V.P. SRL pe numele inculpatului V.P., adeverința de venit din 08
aprilie 2008 și fotocopia certificată a carnetului de muncă emise de SC M.S.
SRL pe numele inculpatei V.F., înscrisuri ce s-au dovedit a fi contrafăcute.
Inculpații au
respectat graficul de rambursare aferent derulării convenției de credit pentru
o perioadă de 6 luni, achitând din data de 21 mai 2008 echivalentul a 6 rate.
începând cu data de 28 noiembrie 2008 inculpații au încetat să plătească ratele
lunare fapt ce a condus la sesizarea organelor de poliție de către persoana
vătămată SC V.R. SA.
Instanța a
reținut situația de fapt anterior expusă în urma analizei coroborate a
materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile
inculpaților care au recunoscut constant comiterea infracțiunilor imputate,
actele aflate în dosarul de creditare : cererea de credit, convenția de credit
din 22 aprilie 2008, graficul de rambursare, adeverință de venit și fotocopia
certificată a contractului individual de muncă emise de SC V.P. SRL pe numele
inculpatului V.P., adeverința de venit și fotocopia certificată a carnetului de
muncă emise de SC M.S. SRL pe numele inculpatei V.F., adresa emisă de SC V.P.
SRL din care rezultă că V.P. nu a fost niciodată angajat al firmei, raportul de
constatare tehnico-științifică din 31 august 2011 întocmit de specialiști din
cadrul D.G.P.N.B., Serviciul Criminalistic potrivit căruia inculpații au
completat rubricile angajamentului de plată, au semnat cererea de credit
persoane fizice și convenția de credit din 22 aprilie 2008 precum și la rubrica
semnătură angajat aflată pe adeverințele de venit, adresele din 22 aprilie 2010
și respectiv din 05 octombrie 2012 emise de I.T.M. București din care rezultă
că SC V.P. SRL și SC M.S. SRL nu au înregistrat contracte individuale de muncă
pe numele inculpaților.
În drept,
faptele inculpaților V.P. și V.F. care, cu ocazia încheierii convenției de
credit din 22 aprilie 2008, i-au indus în eroare pe reprezentanții SC V.B.R. SA
- Agenția L.B. cu privire la calitatea de angajați al SC V.P. SRL și respectiv
a SC M.S. SRL prezentând în acest sens contractul individual de muncă
înregistrat la I.T.M. sub din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și
fotocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M. și
adeverințele de venit pe care le-au semnat la rubrica « semnătură angajat
obținând un împrumut în valoare de 656.000 Chf din care au achitat echivalentul
a șase rate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune
în convenții prin mijloace frauduloase, fals în înscrisuri sub semnătură
privată și uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen., de art. 290 și de art. 291 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C.
pen.
Analizând
latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și
(5) C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a
induce în eroare unitatea bancară, parte vătămată prin prezentarea ca adevărată
a unor împrejurări mincinoase, respectiv calitatea inculpaților de angajați ai SC
V.P. SRL și SC M.S. SRL, în scopul de a obține un folos material injust,
constând în suma de bani obținute cu titlu de împrumut pentru nevoi personale, pricinuindu-se
o pagubă în patrimoniul SC V.R. SA.
Sub aspectul
laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea
intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.
pen., întrucât aceștia au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit
producerea lui prin săvârșirea faptelor.
Instanța a
reținut că, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art.
215 alin. (5) C. pen., cuantumul prejudiciului cauzat părții civile SC V.R. SA
fiind superior celui definit de art. 146 C. pen. ca reprezentând consecințe
deosebit de grave.
Analizând
latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., instanța a
reținut că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de
subscriere a adeverințelor de venit din 09 aprilie 2008 emisă de SC V.P. SRL și
respectiv din 08 aprilie 2008 emisă de SC M.S. SRL care au fost folosite cu
prilejul încheierii convenției de credit din 22 aprilie 2008, inducând în
eroare persoana vătămată SC V.R. SA.
Într-adevăr
infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen. constă în falsificarea unui înscris
sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen.,
contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice
mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei
persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Contrafacerea scrierii include și confecționarea unui înscris sub semnătură
privată, care conține mențiuni necorespunzătoare adevărului, (a se vedea în
acest sens Decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curții de Casație
și Justiție, secția penală).
Sub aspectul
laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în forma intenției
directe, conform art. 19. alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Aceștia au prevăzut
rezultatul faptei și au urmărit producerea lui.
Analizând
latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., instanța a
reținut că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de a
folosi în fata unității bancare contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M.
din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și fotocopia conformă cu originalul
a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M., înscrisuri conținând elemente necorespunzătoare
realității în vederea producerii de consecințe-juridice.
Sub aspectul
laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în forma intenției
directe, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Aceștia au prevăzut
rezultatul faptei și au urmărit producerea lui.
La
individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere
dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor
săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală precum și disp. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
De asemenea,
lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpații sunt persoane integrate
social și profesional vor fi avute în vedere de instanță ca reprezentând
circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcând
aplicarea disp. art. 76 C. pen. în ceea ce privește individualizarea pedepselor
stabilite.
În concret,
instanța a constatat că faptele inculpaților prezintă un pericol social concret
mediu față de cuantumul prejudiciului produs, față de faptul că au constituit o
garanție imobiliară în favoarea unității bancare, față de faptul că au achitat
contravaloarea ratelor aferente convenției de credit pentru o perioadă de 6
luni.
Pentru motivele
expuse anterior instanța, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.P. la 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cuantum apreciat de
instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere,
reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.
Aplicarea
pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71
și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a
Protocoalelor adiționale și a jurisprudentei C.E.D.O. care, în conformitate cu
dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte
din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România
prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în
cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a apreciat
că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii
dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului
național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei
măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în
aplicarea jurisprudenței C.E.D.O., instanța nu a aplicat în mod automat, ope
legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce
măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de
jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 74
din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis
recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art.
71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că,
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C.
pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune
aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.
pen."
Astfel, natura
faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a
interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o
societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru
care, în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale.
În baza art. 65
alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii
deduse judecății inculpatul este nedemn de a exercita drepturile anterior
menționate.
În baza art.
290 C. pen., cu aplic. art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată cuantum apreciat de instanță ca fiind de
natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare,
exemplaritate și eliminare ale pedepsei.
În baza art.
291 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat
la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, cuantum
apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de
constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.
Instanța a
reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.,
cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceeași
persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
În consecință,
în baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit
pedepsele anterior menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai
grea de 3 ani închisoare, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a
asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și
eliminare ale pedepsei.
În baza art. 35
alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
rezultante principale.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la
individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut
dispozițiile art. 86
1
C. pen., conform cărora se poate dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu
îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de
cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa
închisorii mai mare de 1 an; s-a apreciat de instanță că pronunțarea
condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea
pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. De asemenea potrivit disp.
art. 86
1
alin. (2) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă
pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite
condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c) C. pen.
Instanța a
considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de
legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare și
inculpatul neavând antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că
scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei
aplicate.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen
de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se
prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
București;
b) să anunțe,
în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele
prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de
Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub
supraveghere se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86
4
C. pen.
în baza art.
215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 320
1
C. proc.
pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a
condamnat pe inculpata V.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de înșelăciune, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura
îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare
ale pedepsei.
Aplicarea
pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71
și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a
Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O. care, în conformitate cu
dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte
din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România
prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în
cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a apreciat
că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii
dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului
național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei
măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în
aplicarea jurisprudenței C.E.D.O. instanța nu a aplicat în mod automat, ope
legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce
măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de
jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 74
din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis
recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art.
71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că,
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C.
pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune
aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.
pen.".
Astfel, natura
faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a
interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o
societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru
care, în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale.
În baza art. 65
alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiuni
deduse judecății inculpata este nedemnă de a exercita drepturile anterior
menționate.
În baza art.
290 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată
la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a
asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și
eliminare ale pedepsei.
În baza art.
291 C. pen., cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași
inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de
fals, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea
funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.
Instanța a
reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.,
cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de
aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre
ele.
În consecință,
în baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit
pedepsele anterior menționate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea
de 3 ani închisoare, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura
îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare
ale pedepsei.
În baza art. 35
alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
rezultante principale.
În baza art. 71
C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la
individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut
dispozițiile art. 86l C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea
cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4
ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai
mare de 1 an; se apreciază de instanță că pronunțarea condamnării constituie un
avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va
mai săvârși infracțiuni. De asemenea potrivit disp. art. 861 alin. (2) C. pen.
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul
concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult
3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c) C. pen.
Instanța a
considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de
legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare și
inculpata neavând antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că
scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpată a pedepsei
aplicate.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un
termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se
prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe,
în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele
prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de
Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub
supraveghere se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86
4
C.
pen.
În ceea ce
privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că în cuprinsul
plângerii penale formulate în cauză persoana vătămată SC V.B. SA s-a constituit
parte civilă în procesul penal cu suma de 696.866,18 Chf aferentă convenției de
credit din 22 aprilie 2008.
Ulterior prin
adresa din 23 mai 2013, înaintată instanței la data de 24 mai 2013 prin
serviciul „Registratură", partea civilă a precizat faptul că se constituie
parte civilă cu întregul sold restant al creditului rămas de achitat, respectiv
cu suma de 890.332,17 Chf, calculată la data de 23 mai 2013, urmând ca aceasta
să fie actualizată până la momentul recuperării integrale a prejudiciului. De
asemenea partea civilă a comunicat faptul că nu s-a reușit valorificarea
imobilului ipotecat în favoarea unității bancare urmând a se organiza a doua
licitație de vânzare.
Pentru
angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ,
următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite,
existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și
existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a
constatat îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, fapta
ilicită a inculpaților constând vîn inducerea în eroare a părții civile cu
privire la calitatea acestora de angajați a două societăți comerciale și cu
privire la cuantumul veniturilor realizate, partea civilă suferind un
prejudiciu ca urmare a încheierii contractului de credit.
În ceea ce
privește cuantumul prejudiciului suferit de către partea civilă, având în
vedere faptul că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale este guvernată de
regulile răspunderii civile delictuale instanța nu a avut în vedere dobânda
contractuală stipulată în cuprinsul convenției de credit încheiate prin
inducerea în eroare a părții civile în cauză. în consecință, cuantumul prejudiciului
cauzat părții civile va fi calculat în funcție de cuantumul sumei împrumutate
inculpaților din care se va scădea suma restituită avându-se în vedere însă
regulile imputației plății până în momentul încetării efectuării plății ratelor
aferente contractului de credit.
Astfel s-a
constatat faptul că potrivit planului de rambursare aflat la dosarul de
urmărire penală la filele 128-133 ulterior achitării ultimei rate de către
inculpați soldul creditului este de 648.288,81 Chf.
Pentru aceste
considerente, instanța în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999
C. civ. și la art. 1003 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de
partea civilă SC V.R. SA și a obligat în solidar inculpații la plata sumei de
648.288,81 Chf în echivalent lei calculat în funcție de cursul B.N.R. al zilei
plății cu titlu de daune materiale.
Având în vedere
faptul că adeverința de venit din 09 aprilie 2008 emisă de SC V.P. SRL,
adeverința de venit din 08 aprilie 2008 emisă de SC M.S. SRL, contractul
individual de muncă din 20 februarie 2002 și actele adiționale la acesta din 20
februarie 2005 și din 15 septembrie 2007 vizându-l pe inculpatul V.P. și
mențiunile din carnetul de muncă al inculpatei V.F. existente la pozițiile 5,
6, 7 și 8 la filele 9-10 ale carnetului de muncă sunt obiecte materiale și în
același timp produse a infracțiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată și
respectiv uz de fals deduse judecății, instanța în baza art. 348 C. proc. pen.
a dispus desființarea totală a acestora.
În ceea ce
privește convenția de credit de credit încheiată în cauză de către inculpați cu
partea civilă SC V.R. SA, instanța a reținut, din ansamblul probator
administrat în cauză, că acest raport contractual a fost rezultatul săvârșirii
infracțiunii de înșelăciune în convenții imputate inculpaților, motiv pentru
care, ca o măsură de restabilire a situației anterioare săvârșirii
infracțiunii, în baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a
convenției de credit din 22 aprilie 2008.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel, în termen legal, partea civilă SC V.R. SA,
criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, casarea în
parte a sentinței și rejudecând, în fond, admiterea în totalitate a acțiunii
civile.
În motivarea
scrisă a apelului (filele 16-21) partea civilă a arătat că paguba materială
suferită nu se rezumă la cuantumul creditului acordat, cum eronat a apreciat
prima instanță, întrucât prin semnarea contractului de credit și a planului de
rambursare, accesoriu convenției de credit, inculpații au agreat toate
dobânzile, comisioanele și penalitățile practicate de bancă. A invocat faptul
că principiul general al recuperării prejudiciului este acela al reparării
integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul prejudiciului
este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul
nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Apelanta-parte
civilă a apreciat că beneficiul realizat al băncii reprezintă suma pe care o
putea câștiga dacă folosea creditul în condiții normale, respectiv în cazul în
care creditul ar fii fost acordat unor debitori de bună-credință, fiind privată
de acest beneficiu. A invocat prevederile art. 1349, art. 1531 și art. 1385 din
Noul C. civ. referitoare la răspunderea delictuală și întinderea reparației.
În consecință,
a solicitat admiterea apelului și acordarea sumei de 906.691,42 Chf, calculată
la data de 13 septembrie 2013.
Prin Decizia penală
nr. 245 din 16 octombrie 2013 Curtea de Apel București. secția I penală, a
respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă SC V.R. SA împotriva
sentinței penale nr. 528 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13875/3/2013.
A obligat
apelanta la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând
sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele
de fapt și de drept ale laturii civile a cauzei, în limitele prevăzute de art.
371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Instanța
fondului, soluționând latura civilă a cauzei a găsit întemeiată în parte
acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SC V.R. SA, acordând daune
materiale în sumă de 648.288,81 Chf urmare a constatării îndeplinirii
condițiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale. Referitor la
cuantumul prejudiciului prima instanță nu a avut în vedere dobânda contractuală
stipulată în cuprinsul convenției de credit.
Sub aspectul
laturii civile a cauzei critica părții civile este nefondată. întrucât fapta
ilicită cauzatoare de prejudicii are temei delictual, convenția de credit fiind
anulată prin hotărârea primei instanțe, partea civilă nu poate solicita dobânda
contractuală la care ar fi fost îndreptățită dacă contractul ar fi rămas în
ființă. Așadar, speța dedusă judecății nu poate fi asimilată cu situația în
care contractul de credit ar fi fost încheiat cu un împrumutat de
bună-credință, după cum susține partea civilă, prejudiciul cert constând doar
în cuantumul sumei împrumutate. Curtea a observat că beneficiul nerealizat
trebuie să fie cert, astfel încât ipoteza avansată de bancă referitoare la
posibilitatea acordării unui credit unei persoane de bună credință exclude
răspunderea inculpaților, având în vedere că situația prezentată de bancă este
una ipotetică.
De asemenea s-a
arătat că dat fiind că acțiunea civilă este guvernată de principiul
disponibilității nu se poate acorda părții civile nici dobânda legală, aceasta
nefiind cerută prin cererea de constituire de parte civilă și nici în
precizarea făcută în fața primei instanțe, solicitarea adresată direct în fața
instanței de apel nefiind permisă.
Împotriva acestei
hotărâri, a declarat recurs partea civilă SC V.R. SA, însă fără a-l motiva.
Examinând
recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA prin raportare la dispozițiile
art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea
nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru
considerentele care urmează.
Concluziile
formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul ales al
intimaților inculpați, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei
hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte,
examinând recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA prin raportare la
dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 2/2013, constată că acesta este nefondat pentru următoarele
considerente:
Consacrând
efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac
ordinară, art. 385
6
C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare
prevăzute de art. 385
9
din același cod. Rezultă, așadar, că, în
cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții
și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în
cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale,
toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale
legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate
de art. 385
9
C. proc. pen.
Instituind,
totodată, o altă limită a devoluării recursului, art. 385
10
C. proc.
pen. prevede în alineatul 21, că instanța de recurs nu poate examina hotărârea
atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc.
pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri,
nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de
judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura
excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
în cauză, se
observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel
București, secția I penală, la data de 16 octombrie 2013, deci ulterior
intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care
aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,
dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la
aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen.
anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării
în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de
declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea nr.
2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluării recursului, în sensul
că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate
substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de
pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului,
prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul
judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale
ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Verificând
îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurenta parte civilă SC
V.R. SA nu și-a motivat recursul, încălcându-și, astfel, obligația ce îi
revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen., astfel că nu va
proceda la examinarea recursului, cu atât mai mult cu cât nu a constatat incidența
vreunui caz de casare care poate fi luat în discuție din oficiu.
Pentru
considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA împotriva Deciziei penale nr. 245
din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va obliga
recurenta parte civilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul
apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.P. și V.F., se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA împotriva Deciziei penale
nr. 245 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
recurenta parte civilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul
apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.P. și V.F., se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 mai 2014.