ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 528 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.P. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 290 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 291 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen.

a contopit pedepsele anterior menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 ind.3 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata V.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 290 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit pedepsele anterior menționate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 4 C. pen. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. și la art. 1003 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V.B.R. SA și a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 648.288,81 Chf în echivalent lei calculat în funcție de cursul B.N.R. al zilei plății cu titlu de daune materiale. În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri: convenția de credit din 22 aprilie 2008, adeverința de venit din 09 aprilie 2008 emisă de SC V.P. SRL, adeverința de venit din 08 aprilie 2008 emisă de SC M.S. SRL, contractul individual de muncă din 20 februarie 2002 și actele adiționale la acesta din 20 februarie 2005 și din 15 septembrie 2007 vizându-l pe inculpatul V.P.

și mențiunile din carnetul de muncă al inculpatei V.F. existente la pozițiile 5, 6, 7 și 8 la filele 9-10 ale carnetului de muncă. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 980 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de total de 160 lei se avansează din fondurile M.J. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București întocmit la data de 27 martie 2013 în Dosarul de urmărire penală nr. 2029/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05 aprilie 2013 sub nr. 13875/3/2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în libertate a inculpaților V.P.

și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 și de art. 291 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut faptul că inculpații V.P. și V.F., folosind înscrisuri falsificate i-au indus în eroare pe reprezentanții SC V.B.R. SA - Agenția L.B. cu ocazia încheierii convenției de credit din 22 aprilie 2008, obținând un împrumut în valoare de 656.000 Chf pe care l-au achitat parțial, au semnat la rubrică, semnătură, angajat adeverințe de venit false pe care ulterior le-au prezentat în vederea obținerii împrumutului bancar și au prezentat în același scop la unitatea bancară contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M.

din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și fotocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M., înscrisuri falsificate de către persoane rămase neidentificate. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților, actele aflate în dosarul de creditare : cererea de credit, convenția de credit din 22 aprilie 2008, graficul de rambursare, adeverință de venit și fotocopia certificată a contractului individual de muncă emise de SC V.P. SRL pe numele inculpatului V.P., adeverința de venit și fotocopia certificată a carnetului de muncă emise de SC M.S. SRL pe numele inculpatei V.F., adresa emisă de SC V.P. SRL din care rezultă că V.P.

nu a fost niciodată angajat al firmei, raportul de constatare tehnico-științifică din 31 august 2011 întocmit de specialiști din cadrul D.G.P.N.B., Serviciul Criminalistic potrivit căruia inculpații au completat rubricile angajamentului de plată, au semnat cererea de credit persoane fizice și convenția de credit din 22 aprilie 2008 precum și la rubrica semnătură angajat aflată pe adeverințele de venit, adresele din 22 aprilie 2010 și respectiv din 05 octombrie 2012 emise de I.T.M. București din care rezultă că SC V.P. SRL și SC M.S. SRL nu au înregistrat contracte individuale de muncă pe numele inculpaților. În fața instanței legal sesizate cu soluționarea prezentei cauze, ulterior constatării regularității actului de sesizare potrivit disp.

art. 300 C. proc. pen. și inculpații personal și asistați de apărător ales au învederat instanței faptul că doresc aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. precizând că recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a decis să admită cererea inculpaților de soluționare a cauzei potrivit procedurii simplificate. Totodată, instanța a încuviințat inculpaților proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei un înscris întitulat „caracterizare" emis de SC E. SA, foto copia carnetelor de elev ale minorilor V.P.A.Ș.

și V.P.M.A., certificatul de naștere eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 08 ianuarie 2009, certificatul de naștere eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 31 ianuarie 2002 și certificatul de naștere eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 27 octombrie 2008, adresa de poprire emisă la data de 21 septembrie 2012 în Dosarul de executare nr. 1486/2012, convenția de credit din 22 aprilie 2008, procesul verbal încheiat la data de 21 august 2012, publicația de vânzare imobiliară emisă în data de 22 februarie 2013. Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 22 aprilie 2008 între SC V.B.R.

SA - Agenția L.B. și inculpații V.P. și V.F. a fost încheiată convenția de credit din 22 aprilie 2008 în baza căreia inculpații au obținut un împrumut în valoare de 656.000 Chf. În vederea obținerii împrumutului inculpații au prezentat reprezentanților unității bancare adeverință de venit din 09 aprilie 2008 și fotocopia certificată a contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. din 20 februarie 2002 emise de SC V.P. SRL pe numele inculpatului V.P., adeverința de venit din 08 aprilie 2008 și fotocopia certificată a carnetului de muncă emise de SC M.S. SRL pe numele inculpatei V.F., înscrisuri ce s-au dovedit a fi contrafăcute. Inculpații au respectat graficul de rambursare aferent derulării convenției de credit pentru o perioadă de 6 luni, achitând din data de 21 mai 2008 echivalentul a 6 rate.

începând cu data de 28 noiembrie 2008 inculpații au încetat să plătească ratele lunare fapt ce a condus la sesizarea organelor de poliție de către persoana vătămată SC V.R. SA. Instanța a reținut situația de fapt anterior expusă în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților care au recunoscut constant comiterea infracțiunilor imputate, actele aflate în dosarul de creditare : cererea de credit, convenția de credit din 22 aprilie 2008, graficul de rambursare, adeverință de venit și fotocopia certificată a contractului individual de muncă emise de SC V.P. SRL pe numele inculpatului V.P., adeverința de venit și fotocopia certificată a carnetului de muncă emise de SC M.S.

SRL pe numele inculpatei V.F., adresa emisă de SC V.P. SRL din care rezultă că V.P. nu a fost niciodată angajat al firmei, raportul de constatare tehnico-științifică din 31 august 2011 întocmit de specialiști din cadrul D.G.P.N.B., Serviciul Criminalistic potrivit căruia inculpații au completat rubricile angajamentului de plată, au semnat cererea de credit persoane fizice și convenția de credit din 22 aprilie 2008 precum și la rubrica semnătură angajat aflată pe adeverințele de venit, adresele din 22 aprilie 2010 și respectiv din 05 octombrie 2012 emise de I.T.M. București din care rezultă că SC V.P. SRL și SC M.S. SRL nu au înregistrat contracte individuale de muncă pe numele inculpaților. În drept, faptele inculpaților V.P.

și V.F. care, cu ocazia încheierii convenției de credit din 22 aprilie 2008, i-au indus în eroare pe reprezentanții SC V.B.R. SA - Agenția L.B. cu privire la calitatea de angajați al SC V.P. SRL și respectiv a SC M.S. SRL prezentând în acest sens contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și fotocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M. și adeverințele de venit pe care le-au semnat la rubrica « semnătură angajat obținând un împrumut în valoare de 656.000 Chf din care au achitat echivalentul a șase rate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții prin mijloace frauduloase, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 și de art. 291 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a induce în eroare unitatea bancară, parte vătămată prin prezentarea ca adevărată a unor împrejurări mincinoase, respectiv calitatea inculpaților de angajați ai SC V.P. SRL și SC M.S. SRL, în scopul de a obține un folos material injust, constând în suma de bani obținute cu titlu de împrumut pentru nevoi personale, pricinuindu-se o pagubă în patrimoniul SC V.R. SA. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât aceștia au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Instanța a reținut că, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 215 alin. (5) C. pen., cuantumul prejudiciului cauzat părții civile SC V.R. SA fiind superior celui definit de art. 146 C. pen. ca reprezentând consecințe deosebit de grave. Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., instanța a reținut că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de subscriere a adeverințelor de venit din 09 aprilie 2008 emisă de SC V.P. SRL și respectiv din 08 aprilie 2008 emisă de SC M.S. SRL care au fost folosite cu prilejul încheierii convenției de credit din 22 aprilie 2008, inducând în eroare persoana vătămată SC V.R. SA. Într-adevăr infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen.

constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. Contrafacerea scrierii include și confecționarea unui înscris sub semnătură privată, care conține mențiuni necorespunzătoare adevărului, (a se vedea în acest sens Decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală). Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în forma intenției directe, conform art. 19. alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Aceștia au prevăzut rezultatul faptei și au urmărit producerea lui. Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., instanța a reținut că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de a folosi în fata unității bancare contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. din 20 februarie 2002 de către SC V.P. SRL și fotocopia conformă cu originalul a carnetului de muncă, înregistrat la I.T.M., înscrisuri conținând elemente necorespunzătoare realității în vederea producerii de consecințe-juridice. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în forma intenției directe, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Aceștia au prevăzut rezultatul faptei și au urmărit producerea lui.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii. De asemenea, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpații sunt persoane integrate social și profesional vor fi avute în vedere de instanță ca reprezentând circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcând aplicarea disp.

art. 76 C. pen. în ceea ce privește individualizarea pedepselor stabilite. În concret, instanța a constatat că faptele inculpaților prezintă un pericol social concret mediu față de cuantumul prejudiciului produs, față de faptul că au constituit o garanție imobiliară în favoarea unității bancare, față de faptul că au achitat contravaloarea ratelor aferente convenției de credit pentru o perioadă de 6 luni. Pentru motivele expuse anterior instanța, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.P. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudentei C.E.D.O. care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței C.E.D.O., instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen.

nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen." Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul este nedemn de a exercita drepturile anterior menționate. În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei. În baza art. 291 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei. Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. În consecință, în baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a contopit pedepsele anterior menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 86 1 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; s-a apreciat de instanță că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. De asemenea potrivit disp. art. 86 1 alin. (2) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c) C. pen.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare și inculpatul neavând antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. 2. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata V.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei. Aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O.

care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței C.E.D.O. instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.". Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiuni deduse judecății inculpata este nedemnă de a exercita drepturile anterior menționate. În baza art. 290 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei. Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., cele trei infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. În consecință, în baza art. 33 lit. a) și la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen.

a contopit pedepsele anterior menționate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare ale pedepsei. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 86l C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază de instanță că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. De asemenea potrivit disp. art. 861 alin. (2) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c) C. pen.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare și inculpata neavând antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpată a pedepsei aplicate. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 4 C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că în cuprinsul plângerii penale formulate în cauză persoana vătămată SC V.B. SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 696.866,18 Chf aferentă convenției de credit din 22 aprilie 2008. Ulterior prin adresa din 23 mai 2013, înaintată instanței la data de 24 mai 2013 prin serviciul „Registratură", partea civilă a precizat faptul că se constituie parte civilă cu întregul sold restant al creditului rămas de achitat, respectiv cu suma de 890.332,17 Chf, calculată la data de 23 mai 2013, urmând ca aceasta să fie actualizată până la momentul recuperării integrale a prejudiciului.

De asemenea partea civilă a comunicat faptul că nu s-a reușit valorificarea imobilului ipotecat în favoarea unității bancare urmând a se organiza a doua licitație de vânzare. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Instanța a constatat îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpaților constând vîn inducerea în eroare a părții civile cu privire la calitatea acestora de angajați a două societăți comerciale și cu privire la cuantumul veniturilor realizate, partea civilă suferind un prejudiciu ca urmare a încheierii contractului de credit.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de către partea civilă, având în vedere faptul că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale este guvernată de regulile răspunderii civile delictuale instanța nu a avut în vedere dobânda contractuală stipulată în cuprinsul convenției de credit încheiate prin inducerea în eroare a părții civile în cauză. în consecință, cuantumul prejudiciului cauzat părții civile va fi calculat în funcție de cuantumul sumei împrumutate inculpaților din care se va scădea suma restituită avându-se în vedere însă regulile imputației plății până în momentul încetării efectuării plății ratelor aferente contractului de credit. Astfel s-a constatat faptul că potrivit planului de rambursare aflat la dosarul de urmărire penală la filele 128-133 ulterior achitării ultimei rate de către inculpați soldul creditului este de 648.288,81 Chf.

Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. și la art. 1003 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V.R. SA și a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 648.288,81 Chf în echivalent lei calculat în funcție de cursul B.N.R. al zilei plății cu titlu de daune materiale. Având în vedere faptul că adeverința de venit din 09 aprilie 2008 emisă de SC V.P. SRL, adeverința de venit din 08 aprilie 2008 emisă de SC M.S. SRL, contractul individual de muncă din 20 februarie 2002 și actele adiționale la acesta din 20 februarie 2005 și din 15 septembrie 2007 vizându-l pe inculpatul V.P. și mențiunile din carnetul de muncă al inculpatei V.F.

existente la pozițiile 5, 6, 7 și 8 la filele 9-10 ale carnetului de muncă sunt obiecte materiale și în același timp produse a infracțiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv uz de fals deduse judecății, instanța în baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a acestora. În ceea ce privește convenția de credit de credit încheiată în cauză de către inculpați cu partea civilă SC V.R. SA, instanța a reținut, din ansamblul probator administrat în cauză, că acest raport contractual a fost rezultatul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții imputate inculpaților, motiv pentru care, ca o măsură de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în baza art. 348 C. proc.

pen. a dispus desființarea totală a convenției de credit din 22 aprilie 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, partea civilă SC V.R. SA, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, casarea în parte a sentinței și rejudecând, în fond, admiterea în totalitate a acțiunii civile. În motivarea scrisă a apelului (filele 16-21) partea civilă a arătat că paguba materială suferită nu se rezumă la cuantumul creditului acordat, cum eronat a apreciat prima instanță, întrucât prin semnarea contractului de credit și a planului de rambursare, accesoriu convenției de credit, inculpații au agreat toate dobânzile, comisioanele și penalitățile practicate de bancă.

A invocat faptul că principiul general al recuperării prejudiciului este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Apelanta-parte civilă a apreciat că beneficiul realizat al băncii reprezintă suma pe care o putea câștiga dacă folosea creditul în condiții normale, respectiv în cazul în care creditul ar fii fost acordat unor debitori de bună-credință, fiind privată de acest beneficiu. A invocat prevederile art. 1349, art. 1531 și art. 1385 din Noul C. civ. referitoare la răspunderea delictuală și întinderea reparației.

În consecință, a solicitat admiterea apelului și acordarea sumei de 906.691,42 Chf, calculată la data de 13 septembrie 2013. Prin Decizia penală nr. 245 din 16 octombrie 2013 Curtea de Apel București. secția I penală, a respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă SC V.R. SA împotriva sentinței penale nr. 528 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13875/3/2013. A obligat apelanta la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale laturii civile a cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Instanța fondului, soluționând latura civilă a cauzei a găsit întemeiată în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SC V.R.

SA, acordând daune materiale în sumă de 648.288,81 Chf urmare a constatării îndeplinirii condițiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale. Referitor la cuantumul prejudiciului prima instanță nu a avut în vedere dobânda contractuală stipulată în cuprinsul convenției de credit. Sub aspectul laturii civile a cauzei critica părții civile este nefondată. întrucât fapta ilicită cauzatoare de prejudicii are temei delictual, convenția de credit fiind anulată prin hotărârea primei instanțe, partea civilă nu poate solicita dobânda contractuală la care ar fi fost îndreptățită dacă contractul ar fi rămas în ființă. Așadar, speța dedusă judecății nu poate fi asimilată cu situația în care contractul de credit ar fi fost încheiat cu un împrumutat de bună-credință, după cum susține partea civilă, prejudiciul cert constând doar în cuantumul sumei împrumutate.

Curtea a observat că beneficiul nerealizat trebuie să fie cert, astfel încât ipoteza avansată de bancă referitoare la posibilitatea acordării unui credit unei persoane de bună credință exclude răspunderea inculpaților, având în vedere că situația prezentată de bancă este una ipotetică. De asemenea s-a arătat că dat fiind că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității nu se poate acorda părții civile nici dobânda legală, aceasta nefiind cerută prin cererea de constituire de parte civilă și nici în precizarea făcută în fața primei instanțe, solicitarea adresată direct în fața instanței de apel nefiind permisă. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs partea civilă SC V.R.

SA, însă fără a-l motiva. Examinând recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul ales al intimaților inculpați, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale, toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluării recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alineatul 21, că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. în cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 16 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluării recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurenta parte civilă SC V.R. SA nu și-a motivat recursul, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., astfel că nu va proceda la examinarea recursului, cu atât mai mult cu cât nu a constatat incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în discuție din oficiu. Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA împotriva Deciziei penale nr. 245 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.P. și V.F., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC V.R. SA împotriva Deciziei penale nr. 245 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.P. și V.F., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2014.