ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1672/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 383 din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța,

în dosarul penal nr. 7533/118/2013, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.I., prin apărător, din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. d) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 01 iulie 2013 la zi.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. și art. 1357, art. 1381 C. civ., art. 1392 C. civ. a obligat inculpatul S.I. către succesoarea parte civilă (sora victimei) C.T. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de înmormântare, pomeni.

A luat act că succesoarea (sora victimei) V.T. nu a formulat pretenții civile față de inculpat.

În baza art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către succesoarele victimei, către numitele V.T. și C.T. a obiectelor de îmbrăcăminte primite la data de 09 august 2013, aparținând victimei V.N., ambalate prin transfer în sac de hârtie.

A dispus restituirea către inculpatul S.I. a următoarelor mijloace de probă (corpuri delicte) primite la data de 09 august 2013 și aflate în păstrarea sau dispoziția instanței.

A dispus încunoștințarea persoanelor în drept cărora urmează a le fi restituite lucrurile menționate.

În baza art. 109 alin. (1) C. proc. pen., a dispus atașarea la dosarul cauzei, spre păstrare, a mijloacelor de probă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul S.I.este absolvent a 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, locuind singur într-un imobil proprietatea sa, compus din mai multe camere și dependințe.

Inculpatul S.I. întreținea de mai mulți ani relații intime cu victima V.N., în vârstă de 46 ani, care de altfel stătea perioade mai îndelungate de timp la locuința acestuia.

Aceste perioade alternau, victima înțelegând să plece de la locuința inculpatului, după ce acesta o bătea, motivația constituind-o tocmai consumul de băuturi alcoolice în exces de către V.N.

În după-amiaza zilei de 30 iunie 2013, în jurul orelor 14.00, martorele S.N. și C.E., din comună, s-au deplasat la locuința inculpatului, în urma promisiunii acestuia că le va oferi o sticlă din țuica făcută de el din fructele din grădină.

Ajungând la locuința inculpatului, cele două martore au constatat că atât S.I., cât și victima V.N. se aflau deja în stare avansată de ebrietate, cu chef și miroseau puternic a țuică.

Martorele au rămas la locuința inculpatului cea jumătate de oră și s-au întreținut cu inculpatul și cu victima, consumând câte un păhărel din țuica produsă de inculpat.

Atunci când victima V.N. și-a turnat și a băut și ea țuică, martorele au atenționat-o să nu mai bea, întrucât va „mânca” din nou bătaie de la inculpatul S.I. și nu se știe ce se va întâmpla.

Încă de la sosire, martorele au observat că victima V.N. prezenta vânătăi în zona ochilor, pe obraji și aceasta a recunoscut că fusese bătută în ziua precedentă de către inculpat.

La plecare, inculpatul i-a dat martorei S.N. o jumătate de litru de țuică, ce mai rămăsese, iar martorele au plecat.

În noaptea de 30 iunie/01 iulie 2013, în baza unei motivații subiective, pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice, inculpatul S.I. i-a aplicat cu un băț (bâtă din lemn) lovituri în mod repetat și cu intensitate victimei V.N. peste tot corpul, în urma cărora aceasta a decedat.

În declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală, menținută în fața instanței, inculpatul a arătat că: „întrucât eu nu voiam să întrețin raporturi sexuale cu aceasta, spunându-i acest lucru în mod expres, dar ea tot continuând să insiste asupra mea, am lovit-o cu un băț, fără a-mi aduce aminte în ce părți ale corpului, întrucât în casa mea era beznă, locuința nefiind contactată la sistemul de energie electrică. După ce am încetat să o lovesc, aceasta s-a urcat în pat, și mi-a zis că se simte rău, rugându-mă să-i aprind o lumânare, întrucât credea că o să moară, dar eu nu am dat atenție celor spuse de aceasta, întrucât credeam că este o glumă.”

Inculpatul a mai arătat că a lăsat-o în pace pe victimă în patul în care aceasta se afla, el s-a dus în cealaltă cameră a locuinței unde s-a culcat. În jurul orelor 05.00 dimineața, inculpatul s-a trezit și a mers în camera unde dormea victima pentru a vedea ce face. Când a intrat în cameră, a văzut-o pe victimă întinsă în pat și „din poziția în care aceasta se afla, mi-am putut da seama de faptul că aceasta a decedat. Am încercat să văd dacă mai respiră dar nu mi-am dat seama”.

În dimineața zilei următoare, inculpatul S.I. s-a prezentat singur la Postul de Poliție Aliman, jud. Constanța, unde a recunoscut că în noaptea precedentă a bătut-o pe V.N., iar aceasta a decedat.

Martora O.S. - care lucra la barul SC B. SRL - a declarat că în jurul orelor 08.00 în dimineața zilei de 01 iulie 2013, a intrat în bar inculpatul S.I. care se afla în stare avansată de ebrietate și i-a cerut să-i dea băutură - votcă - pe datorie. Inculpatul i-a mai spus că la locuința lui se află V.N., decedată. Martora nu l-a crezut pe inculpat i-a spus că nu îi dă băutură pe datorie și să plece, ceea ce inculpatul a și făcut.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, S.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost pus sub inculpare.

În declarația pe care inculpatul a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței de judecată a recunoscut că a lovit victima: „eu i-am aplicat lovituri cu un băț. Fiind noapte, eu nu am văzut unde anume i-am aplicat lovituri victimei. Dimineața când m-am trezit am văzut că victima este decedată. Bățul cu care am lovit victima era din răchită și avea o lungime de 1 m și ceva, iar diametrul de cca. 2 cm., și după ce am lovit victima l-am lăsat după ușă”. „Nu-mi aduc aminte de câte ori am lovit victima cu bățul”. Nu a realizat că victima ar putea muri în urma loviturilor aplicate.

Din cuprinsul procesului-verbal de consemnare a denunțului încheiat la data de 01 iulie 2013 în comuna Aliman de ag. șef N.S., a reieșit că la ora 10.00 la sediul Postului de Poliție Aliman s-a prezentat S.I. care a relatat verbal că în locuința sa a decedat numita V.N., care stătuse din data de 29 iunie 2013, iar în acea dimineață o găsise decedată în pat.

Din raportul întocmit la data de 01 iulie 2013 de către agent pr. de poliție D.I., care s-a deplasat împreună cu inculpatul S.I. la locuința acestuia, rezultă că inculpatul a recunoscut în fața polițistului că a „omorât-o pe V.N., lovind-o de mai multe ori cu un băț, peste față și corp, băț ce se află după ușă în locuință”. Lucrătorul de poliție a consemnat că a văzut pe pat cadavrul victimei V.N. ,ce prezenta urme de violență, în special în zona feței și pe cap respectiv echimoze, excoriații și mici plăci. A fost ridicat obiectul în discuție, precum și alte corpuri delicte, anexă la dosarul cauzei.

Din procesul-verbal încheiat la data de 01 iulie 2013, de cercetare la fața locului a reieșit că după examinarea corpului cadavrului, s-a constatat că prezintă multiple echimoze, excoriații și mici plăgi, medicul legist opinând ca posibilă cauză a decesului șocul traumatic și hemoragie, urmare a unui poli traumatism produs prin loviri repetate cu corpuri dure.

Din raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 întocmit de S.J.M.L. Constanța a reieșit că „Moartea victimei V.N. a fost violentă. Ea s-a produs prin șoc traumatic și hemoragie urmare a multiplelor leziuni somatice în cadrul unui politraumatism la nivelul extremității cefalice cervical, toraco-abdominal și de membre. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri repetate, din diferite direcții, cu corpuri dure, unele contondente, altele cu muchii ascuțite, pot data din 30 iunie 2013 (cu câteva ore înainte de deces) și au legătură de cauzalitate directă necondiționată cu mecanismul de producere a morții. În sângele prelevat de la cadavru aparținând grupului sanguin B s-a constatat o alcoolemie de 2 g.‰, iar din urina recoltată o alcoolurie de 2,40 g.‰”.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 22 iulie 2013 întocmit de S.J.M.L. Constanța a concluzionat că „Numitul S.I. este diagnosticat actualmente cu Sindrom deteriorativ fond toxic-etilic. Tulburare antisocială de personalitate. Etilism cronic. Atât în prezent, cât și la data săvârșirii faptei și în raport cu aceasta, discernământul este/a fost păstrat. Nu se impun măsuri de siguranță”.

În cuprinsul acestui raport a fost menționată „confesarea” inculpatului S.I. în fața comisiei medico-legale psihiatrice și în care detaliază motivația și acțiunile concrete care au avut ca rezultat moartea victimei V.N., astfel „am omorât o femeie care venea pe la mine, ea era prostituată, mai fugea de la alții, o băteau și se refugia și la mine, mai aveam și eu relații sexuale cu ea. Sâmbătă am fost plecat și când m-am întors am găsit-o la mine. Ne-am apucat să facem țuica și am băut cam 3 litri împreună. Apoi, am vrut să facem sex, ea a vrut oral, eu nu și am luat o bâtă și am bătut-o, că eu nu vroiam așa. Apoi, am adormit, când m-am trezit ea era dincolo, am mișcat-o, am ascultat-o și era moartă. M-am dus la post și am declarat că am bătut-o și a murit”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.I.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul S.I. a solicitat să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (din declarația inculpatului rezultând că defuncta a fost concubina sa, acesta a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior a lovit-o) și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta înaintată a acestuia și faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul din data 05 decembrie 2013, inculpatul a dat declarație în fața instanței de apel, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și prin efectul devolutiv al apelului potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., față de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat în cauză de către inculpatul S.I. este fondat, sub un alt aspect decât cele invocate (respectiv pentru greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.), pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului S.I. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- proces-verbal de consemnare a denunțului oral al inculpatului S.I., cu ocazia prezentării sale la Postul de Poliție Aliman, jud. Constanța,în dimineața zilei de 01 iulie 2013;

- raportul agentului pr. de poliție D.I. în fața căruia inculpatul S.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, încheiat la 01 iulie 2013;

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, întocmit de lucrătorii echipei complexe cu ocazia cercetării criminalistice a locuinței proprietatea inculpatului, unde a fost găsit cadavrul victimei V.N.,semnat de procuror, lucrători criminaliști,medic legist;

- proces-verbal din 01 iulie 2013 al medicului legist cuprinzând concluziile preliminare cu privire la moartea victimei V.N.;

- raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 al S.J.M.L. Constanța;

- planșa foto anexă raportului de necropsie;

- proces-verbal întocmit cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului S.I., precum și planșa foto anexă, ocazie cu care s-au pus în evidență multiple pete de culoare brun-roșcat (sânge);

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat;

- corpurile delicte ridicate cu ocazia cercetării criminalistice a locului faptei, anexă la dosarul cauzei;

- declarațiile succesoarelor V.T. și C.T.;

- declarațiile martorilor: S.N., C.E., C.E. și O.S.;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Curtea a constatat de altfel că motivele de apel invocate de către inculpatul S.I. nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță, ci doar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul S.I. a fost legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului S.I. care în noaptea de 30 iunie 2013 - 01 iulie 2013 pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice și în baza unei motivații subiective, i-a aplicat victimei V.N. în mod repetat, cu intensitate și din diferite direcții, lovituri multiple, peste tot corpul, folosind o bată din lemn, în zona cervicală, cefalică, toraco-abdominală, și membre, cauzându-i leziuni grave în urma cărora aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de disp. art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu este întemeiată cererea formulată de către inculpat în baza art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. d) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză reiese că victima se afla în stare avansată de ebrietate, și s-a profitat de starea de neputință a acesteia de a se apăra iar în cauză nu au fost dovedite cruzimile.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpatul nu a intenționat în mod direct să omoare victima, prin loviturile aplicate în mod repetat, cu intensitate, din diferite direcții, în toate părțile corpului, în zone vitale, a prevăzut rezultatul faptei sale,și de și nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

De asemenea, Curtea a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a produs victimei, folosind o bâtă din lemn - corpuri dure, unele contondente, altele cu muchii ascuțite - prin lovituri numeroase, aplicate în mod repetat și deosebit de intense, din diferite direcții, multiple plăgi și excoriații de mari dimensiuni, la nivelul feței, (cu avulsia dinților 11 și 21), cervical anterior și bilateral, la nivelul toracelui anterior și posterior, regiunea abdominală și lombar, membre superioare, coapse și gambe, astfel cum reiese din raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 al S.J.M.L. Constanța.

Toate aceste leziuni au fost cauzate prin prelungirea în timp a agresiunii, aspect care relevă că inculpatul S.I. a săvârșit fapta cu o ferocitate ieșită din comun, de natură a produce un sentiment de oroare celor care au luat cunoștință de faptă.

Suferințele mari cauzate victimei (care a fost conștientă de iminența survenirii decesului său, victima cerându-i inculpatului să-i aprindă o lumânare) și ferocitatea cu care a acționat inculpatul impun concluzia că acesta a săvârșit omorul prin cruzimi, aceasta fiind opinia exprimată atât în practica judiciară cât și în literatura juridică pentru situații de fapt asemănătoare.

În consecință, Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune concluzia că victima a îndurat suferințe mari, fizice și psihice, împrejurări ce depășesc limitele unui omor fără gravitate deosebită și sunt caracteristice omorului săvârșit prin „cruzimi” prevăzut de art. 176 lit. a) C. pen.

Prin urmare, în prezenta cauză a fost întrunită latura subiectivă a infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. sub forma intenției indirecte în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală. nr. 153/P din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 383 din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 7533/118/2013, s-a desființat în parte sentința apelată și rejudecând:

S-a înlăturat reținerea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. perioada arestării preventive din data de 17 octombrie 2013 până în prezent.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu D.I. în cuantum de 200 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând apelul formulat de către inculpatul S.I. sub toate aspectele, potrivit efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpat a fost fondat sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

În acest sens, Curtea a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului S.I. a reieșit că acesta a fost condamnat anterior de 3 ori, în perioada 1989-1996, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 2 zile închisoare prin sentința penală nr. 3426 din 03 decembrie 1996 a Judecătoriei Medgidia, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 16 iunie 1994, rămânând un rest neexecutat de 328 zile închisoare.

În consecință, această ultimă pedeapsă a fost considerată ca fiind executată la data de 09 mai 1995, dată de la care, potrivit art. 136 C. pen., a început să curgă termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani, 5 luni și 16 zile, termen calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitarea judecătorească împlinindu-se astfel la data 25 octombrie 2000, prezenta faptă fiind comisă de inculpat după aprox. 12 ani și 8 luni după ce s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară.

Curtea a reținut că potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă „nu se ține seama de condamnările ... în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare”.

Față de aspectele expuse, Curtea a constatat că în mod nelegal instanța de fond a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că pentru condamnarea la pedeapsa de 2 ani, 11 luni și 2 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3426 din 03 decembrie 1996 a Judecătoriei Medgidia, s-a împlinit termenul de reabilitarea judecătorească la data de 25 octombrie 2000, iar prezenta faptă a fost comisă de inculpatul S.I. la data de 30 iunie/01 iulie 2013.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului S.I.

În acest sens, Curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 15 ani la 25 ani sau detențiune pe viață), gradul deosebit de ridicat pericol social al faptei comise, urmarea produsă (suprimarea unei vieți), circumstanțele personale de comitere a faptei (pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice, aplicând lovituri în mod repetat, cu intensitate, victimei pe tot corpul, folosind o bâtă din lemn, de dimensiuni apreciabile, cauzându-i numeroase leziuni grave ce au condus la deces, comportamentul manifestat de inculpat care nu s-a interesat de consecințele produse până dimineața când a găsit victima decedată în pat), circumstanțele personale ale inculpatului în vârstă de 65 ani, necăsătorit, cu un nivel redus de instruire - studii 7 clase, atitudinea sinceră manifestată, antecedentele sale penale, faptul că s-a prezentat din proprie inițiativă în fața organelor judiciare, justifîcându-se astfel aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului S.I. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanțele reale de comitere a faptei (agresiunea fizică deosebit de violentă a victimei), antecedentele penale ale inculpatului, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat prin care s-a concluzionat că este diagnosticat cu „Sindrom deteriorativ fond toxic-etilic. Tulburare antisocială de personalitate. Etilism cronic”, aspecte față de care nu se impune a se da relevanță vârstei inculpatului și nu se impune reținerea în favoarea acestuia vreuna dintre circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei, la natura infracțiunii comise, la pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei săvârșite, la antecedentele penale ale inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7533/118/2013.

Inculpatul S.I. nu a depus motivele de recurs până la data de 15 mai 2014, când cauza a rămas în pronunțare.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., solicitând, totodată, aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. rap. la art. 76 C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei reținute în sarcina inculpatului, făcând referire la situația de fapt și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Înalta Curte constată incidența art. 12 alin. (1) din Legea nr. 285/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Totodată, Înalta Curte va analiza recursul prin prisma disp. Legii nr. 2/2013.

Se constată că pană la acest termen de judecată,

cauza a fost amânată la 17 aprilie 2014, datorită lipsei inculpatului arestat, aflat internat în spital, primul termen de judecată când inculpatul trebuia să depună motivele de recurs, iar la data de 23 ianuarie 2014, 6 martie 2014 în cauză s-au dispus termene pentru verificarea legalității arestării preventive.

Se reține că prevederile art. 385

10

C. proc. pen., stabilesc condițiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispozițiile art. 385

10

alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2

2

) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385

6

alin. (3), când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul S.I., nedepunând motivele de recurs a încălcat dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuia depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, sancțiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, referitor la solicitarea apărării inculpatului privind aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și art. 76 din vechiul C. pen., care au drept consecință reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Se constată că această critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecință cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului S.I.

Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile

din perspectiva art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte constată că atât noul C. pen., cât și vechiul C. pen. au aceleași limite de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de la disp. art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) din vechiul C. pen., privind omorul deosebit de grav având corespondent în disp. art. 188 alin. (1) (omor simplu) - art. 189 lit. h) din vechiul C. pen. „omor calificat” - constituind o singură agravantă a omorului - omor calificat, cu limite de pedeapsă cuprinse între 10-20 ani pentru omorul simplu în ambele reglementări și limite cuprinse între 15-25 ani „în ambele reglementări pentru „omorul deosebit de grav” - respectiv omorul calificat.

Având în vedere că regimul sancționator prevăzut de legiuitor pentru ambele dispoziții penale atât în noile reglementări, cât și în vechiul C. pen. are aceleași limite de pedeapsă, Înalta Curte constată că nu se impune vreo intervenire/aplicare a legii penale mai favorabile.

De asemenea, se constată că pedepsele complementare și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), având corespondent în noul C. pen. în art. 66 lit. a) și b) C. pen. au fost aplicate în sensul de a se interzice inculpatului drepturile respective pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, limite ce se încadrează în intervalul limitelor stabilit de legiuitor în noile reglementări, respectiv între 1-5 ani.

Astfel că nu se impune o modificarea din perspectiva aplicării Legii penale mai favorabile care să-i poată fi reținută inculpatului din perspectiva regimului sancționator sau al incriminării.

Pentru aceste motive, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 153/P din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 153/P din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 01 iulie 2013 la 15 mai 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 mai 2014.