ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1473/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1473/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 181 din 19 septembrie 2013, Tribunalul Vaslui a condamnat

pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1)

C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării

sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de

1 februarie 2011, urmând ca inculpatul I.N. să execute o pedeapsă cumulată de

17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata

executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului I.N. drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatul I.N.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa de 17 ani închisoare perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului

de la data de 7 iunie 2013 la zi.

În temeiul prevederilor art. 118 lit.

b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul I.N. un cuțit corp delict înregistrat

în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008 raportat la art. 4, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus,

după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul

I.N. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date

Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul

să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea

și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 91

3

alin. (7) C.

proc. pen., s-a dispus arhivarea suporturilor CD, a înregistrărilor efectuate în

faza de urmărire penală aflate în Dosarul nr. 182/P/2013 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vaslui, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale, în loc

special amenajat, în plicuri sigilate, cu asigurarea confidențialității.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen., s-a menținut sechestru asigurător aplicat de Tribunalul Vaslui prin

încheierea de ședință din data de 28 august 2013, asupra bunurilor imobile aparținând

inculpatului I.N.: casă și teren cu suprafață de 260 mp situată în municipiul Bârlad,

str. C.C.

S-au admis, în baza art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea

nr. 95/2006 și art. 1352, art. 1357, art. 1358, art. 1381 și art. 1392 C. civ.,

acțiunile civile și a fost obligat inculpatul I.N. să achite părții civile Spitalul

Municipal de Urgență „E.B.” Bîrlad suma de 1.174,82 RON cu dobânda legală aferentă

până la achitarea efectivă a debitului și Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui

suma de 441,5 RON, cu dobânda legală aferentă până la achitarea efectivă a debitului,

întrucât inculpatul și-a dat acordul la plata integrală a acestor sume.

S-au admis în parte acțiunile civile formulate

de părțile civile A.F. și A.R.F., soția și respectiv fiica victimei A.I.V., conform

art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1390, art. 1391

alin. (2), art. 1392, art. 1352, art. 1358 și art. 1371 C. civ. și art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul I.N. să achite

suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale părții civile A.F. și câte 20.000

RON cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile A.F. și A.R.F., soția

și respectiv fiica victimei A.I.V.

În baza art. 189 alin. (1) și art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.N. la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în cuantum de 3.773 RON, din care suma de 3.373 RON reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat la urmărirea penală și suma de 400 RON reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma

de 200 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu înaintat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul nr. 182/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vaslui, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N.

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174-art. 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut că

în seara zilei de 27 aprilie 2013, la orele 23:00, inculpatul a plecat de acasă

pentru a căuta prin pubelele de gunoi, mâncare pentru animale. Acesta avea un cărucior

prevăzut cu o ladă, în care punea ceea ce găsea prin containere. După orele 3:00

dimineața a ajuns acasă. Întrucât găsise în containere niște capete de pește, i-a

spus concubinei sale să facă o ciorbă. Inculpatul s-a uitat la televizor, a măturat

prin curte, după care s-a hotărât să meargă în fața blocului unde locuiește victima,

să culeagă o plantă aromată numită „hasmațuchi”, pentru a fi folosită la prepararea

ciorbei. A ajuns în fața blocului victimei pe la orele 5:40 și a început să culeagă

planta de pe gardul împrejmuitor.

Între timp, după orele 5:00, atât victima

cât și soția sa A.F. s-au trezit și au mers la toaletă. După ce partea vătămată

A.I.V. a ieșit de la baie, când a intrat în dormitor a auzit câinele lătrând în

fața blocului și a ieșit să vadă ce se întâmplă. L-a văzut pe inculpat tăind iarbă

de pe lângă gard și l-a întrebat dacă a venit iar la furat. Inculpatul i-a făcut

un gest obscen cu mâna, moment în care victima s-a enervat, a ieșit din balcon în

viteză, s-a dus pe hol, s-a încălțat cu o pereche de pantofi călcând ștaiful, după

care a plecat în fugă pe scări până în fața blocului, după inculpat. Soția sa l-a

apucat de haine și i-a spus să nu plece însă victima s-a smuls din mâinile ei și

a ieșit în viteză din casă.

Victima l-a ajuns pe inculpat la vreo 20

de metri mai la deal de locul de unde acesta culesese iarbă și l-a lovit cu palma,

din spate, inculpatul căzând la pământ. Din spusele inculpatului, victima l-ar fi

lovit și în timp ce era căzut la pământ, cu pumnii peste corp. Inculpatul s-a ridicat

de la pământ, a scos un cuțit ce-l avea în buzunar și cu care tăiase iarba și i-a

aplicat o lovitură în abdomen. Victima i-a spus „Știi să dai cu cuțitul”, după care

i-a luat șapca inculpatului de pe cap și și-a pus-o la rană.

A.F., după plecarea soțului ei, a ieșit

pe balcon să vadă ce se întâmplă și a auzit zgomote de lovituri în stradă, însă

nu a văzut ce s-a întâmplat datorită vegetației din zonă. A coborât imediat și ea

în fața blocului și l-a văzut pe soțul său venind de la deal, ținând o șapcă în

dreptul abdomenului și i-a spus să sune la „112” pentru că a fost tăiat. A.F. a

urcat în apartament și a apelat serviciul de urgență „112”.

Datorită zgomotului pe care l-a făcut A.F.

când a coborât scările după soțul său, A.R.F. s-a trezit, s-a dus la geamul de la

bucătărie, a privit în stradă și l-a privit pe tatăl său căzut pe trotuar în fața

blocului. Imediat, A.F. a intrat pe ușă și i-a spus ce s-a întâmplat, iar A.R.F.

a coborât la tatăl său, încercând să-i acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței.

Partea civilă A.F., după ce a apelat serviciul

de urgență, a luat o sticlă cu oțet și a coborât la soțul său, udându-l pe față

pentru a-și reveni. După sosirea ambulanței, A.F. a luat șapca ce se afla lângă

soțul său și a aruncat-o într-un spațiu verde, îngrădit, la aproximativ 15 metri

de locul unde era victima, pentru a proteja proba.

După ce a înjunghiat victima, inculpatul

a plecat acasă și i-a povestit concubinei și fiicei acesteia ce a făcut. Crezând

că a uitat cuțitul la fața locului, inculpatul i-a spus fiicei concubinei să meargă

să ia cuțitul și sacoșa de rafie pe care ar fi uitat-o acolo. C.C.A. a refuzat,

astfel încât inculpatul s-a schimbat de haine pentru a pleca să-și recupereze bunurile.

A constatat însă că avea în buzunar cuțitul și sacoșa de rafie, astfel încât nu

a mai plecat.

Câteva zile a folosit cuțitul în mod obișnuit,

după care l-a ascuns în cotețul păsărilor, în spatele unui placaj din perete. A

motivat gestul spunând că „nu-i făcea bine să-l vadă”. Cuțitul a fost găsit cu ocazia

percheziției domiciliare efectuate la inculpat, acesta indicând locul unde l-a ascuns.

În cauză au fost audiați inculpatul, martorii

N.D.F. și D.L.C., s-au depus acte doveditoare ale pretențiilor civile formulate

de A.F., A.R.F., Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui și Spitalul Clinic de Urgență

„E.B.” Bârlad.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii

de omor calificat solicitând a fi judecat prin procedura simplificată conform

art. 320

1

C. proc. pen. Totodată acesta și-a dat acordul de a achita

integral cheltuielile efectuate de părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță

Vaslui și Spitalul Clinic de Urgență „E.B.” Bârlad, referitoare la tratamentul medical

și transportul cu ambulanța al victimei A.I.V.

Partea civilă A.R.F. a indicat faptul că

nu are pretenții materiale la inculpat, iar partea civilă A.F., a indicat faptul

că își majorează pretențiile materiale față de inculpat de la 15.000 RON la 30.000

RON.

Prin raportul de expertiză din 13 mai 2013,

întocmit de I.G.P.R., Institutul Național de Criminalistică, Serviciul Biocriminalistică,

s-a stabilit că firele de păr ridicate de pe șapcă aparțin victimei. Atât inculpatul

cât și martorele C.A. și C.C.A. au recunoscut șapca ca fiind a inculpatului, astfel

încât firele de păr ale victimei au fost preluate, cel mai probabil, de pe pijama

în momentul în care și-a pus șapca la rană. Victima avea probleme cu căderea părului,

folosind un șampon special în acest sens, astfel încât existența firelor de păr

pe pijama este explicabilă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală

de autopsie întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, moartea numitului

A.I.V. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

survenite ca urmare a unei plăgi tăiate-înțepate, regiunea epigastrică, paramedian

stânga apendicelui xifoid, cu penetrarea cavității pericardice și plagă transfixiantă

perete anterior ventricolul drept.

Leziunile au putut fi produse prin lovire

cu un obiect tăietor-înțepător posibil lovire unică cu un cuțit, aplicat la nivelul

regiunii epigastrice paramedian stânga, interesând sternul la nivelul apendicelui

xifoid, având traiect de la stânga la dreapta, de jos în sus și dinainte înapoi,

față de victimă; poziția victimă-agresor în cazul în care obiectul vulnerant a fost

ținut cu mâna dreaptă, a fost cel mai probabil de față în față.

Leziunile pot data din 28 aprilie 2013,

data decesului poate fi 28 aprilie 2013.

Între traumatism și deces există o legătură

de cauzalitate directă necondiționată.

Cadavrul mai prezenta leziuni traumatice

de tipul echimozei, situate pe hemitoracele stâng, ⅓ medie, fața postero-externă

și infiltratului sanguin mușchi temporal drept, care au putut fi produse prin lovire

cu mijloace contondente cu și de obiecte contondente, pot data din 27-28 aprilie

2013 inclusiv în contextul traumatismului, care a determinat decesul; mai prezenta

leziuni de tipul secțiunilor costale, plăgilor abdominale, torace, pericardice și

cord, puncțiilor venoase, infiltratului sanguin clavicular dreapta, excoriațiilor

și echimozelor, care au putut fi produse la data de 28 aprilie 2013, ca urmare a

manevrelor, intervențiilor chirurgicale și terapeutice. Sângele, umoarea vitroasă

și urina recoltate de la cadavru conține alcool. Sângele recoltat de la cadavru

aparține grupei sanguine A (II).

În aceste condiții, s-a stabilit că fapta

inculpatului I.N. de a aplica victimei o lovitură cuțitul în abdomen, după ce a

fost provocat în prealabil de către aceasta cauzându-i leziuni traumatice care au

condus către deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzut de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) și art. 37 lit. a) C. pen.

Infracțiunea comisă de inculpatul este

dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare; procesul-verb

al de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; procese-verbale de examinare

și planșele foto anexă; raport de expertiză medico-legală de autopsie întocmit de

Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui; acte medicale; declarațiile inculpatului;

declarațiile martorilor; imagini video de la camerele de supraveghere; rapoarte

de expertiză genetică; declarațiile părților civile; procese-verbale de percheziții

domiciliare și planșele foto; procese-verbale de efectuare a experimentelor judiciare

și planșele foto; traficul convorbirilor interceptate în baza autorizațiilor emise

de instanță; rapoarte de investigație.

Din probele administrate în faza de urmărire

penală rezultă în mod clar vinovăția inculpatului I.N. privind comiterea infracțiunii

de omor calificat prevăzut de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În aceste condiții, instanța a dispus condamnarea

inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, urmând a i se aplica

o pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., conform art. 52 și art.

72 C. pen. și 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, suferind anterior

un număr de 3 condamnări tot pentru comiterea unor infracțiuni de violență, atitudinea

procesuală oscilantă, în sensul că inițial nu a recunoscut comiterea faptei, a încercat

să ascundă cuțitul cu care l-a ucis pe A.I.V. și totodată le-a amenințat cu bătaia

pe martorele C.A. și C.C.A. care locuiau împreună cu acesta, să nu spună nimic și

să nu coopereze cu organele de poliție, pentru a nu putea fi descoperit și tras

la răspundere penală. De asemenea, instanța a avut în vedere starea de provocare

în care a acționat inculpatul, precum și faptul că acesta a recunoscut în fața instanței

de fond comiterea infracțiunii de omor calificat, fiind aplicabile dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă, instanța de

fond a reținut că în cauză s-au constituit părți civile Spitalul Municipal „E.B.”

din Bârlad, Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui, A.R.F. și A.F., iar inculpatul

și-a dat acordul personal pentru achitarea integrală a cheltuielilor efectuate de

Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și Spitalul Municipal „E.B.” cu transportul

și tratamentul medical al victimei A.I.V., astfel că au fost admise pretențiile

civile formulate de părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și Spitalul

Municipal „E.B.” din Bârlad, fiind obligat inculpatul I.N. la plata către aceste

părți civile a sumelor de 441,5 RON și respectiv 1.174,82 RON, sume actualizate

la data achitării debitelor.

Referitor la celelalte părți civile constituite

în cauză, instanța a admis în parte, pretențiile formulate de părțile civile, inculpatul

fiind obligat la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale către partea

civilă A.F. și a unei sume de 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare

parte civilă, A.F. și A.R.F.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată

de inculpatul I.N. și de părțile civile A.F. și A.R.F.

Prin apelul declarat, inculpatul I.N. a

solicitat, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de conduita

sinceră adoptată, de vârsta sa și starea de sănătate precară, reducerea pedepsei

aplicate.

Verificând hotărârea apelată și actele

și lucrările dosarului de fond, Curtea a invocat excepția tardivității formulării

apelurilor de către părțile civile A.F. și A.R.F.

Părțile civile apelante, prin apărător,

au precizat că au depus două declarații de apel, una la data de 26 octombrie 2013

și cealaltă la data de 9 octombrie 2013, prin e -mail, la Tribunalul Vaslui, însă,

din cauza unei defecțiuni tehnice nu a fost înregistrată cererea din 26

septembrie 2013. În aceste condiții, au susținut că apelul a fost formulat în termen

și că nici nu le-a fost comunicată sentința primei instanțe, astfel că termenul

de declarare curgea de la comunicare. Pe fond, au solicitat admiterea apelului și

majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate.

Prin decizia penală nr. 190 din 7 noiembrie

2013 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul I.N., a redus cuantumul

pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

art. 76 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen., de la 14 ani închisoare, la 12 ani închisoare, menținând aplicarea dispozițiilor

art. 86

4

alin. (1) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., inculpatul

urmând să execute pedeapsa finală de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. De asemenea

au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și dedusă

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 19 septembrie 2013

la zi.

Prin aceeași decizie a fost respins ca

tardiv apelul declarat de părțile civile A.F. și A.R.F. împotriva aceleiași sentințe

penale.

Cu privire la apelul părților civile, în

raport de rezultatele verificărilor efectuate, respectiv răspunsul Tribunalului

Vaslui din data de 4 noiembrie 2013, conform căruia la data de 26 septembrie 2013

nu a fost primită nicio corespondență din partea domnului avocat, iar, e-mail-ul

privitor la declararea apelului în cauză a fost primit la data de 9 octombrie 2013,

instanța de apel a constatat că este tardiv apelul promovat de părțile civile A.F.

și A.R.F., care a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile care, pentru

partea prezentă la dezbateri curge de la pronunțarea hotărârii. În speță, dezbaterile

pe fondul cauzei în fața primei instanțe au avut loc la data de 18 septembrie 2013,

părțile civile A.F. și A.R.F. fiind prezente, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată

la data de 19 septembrie 2013. Ultima zi în care părțile civile puteau să formuleze

apel era 30 septembrie 2013.

Apelul părților civile a fost primit la

data de 9 octombrie 2013 pe adresa de e-mail, corespondența Tribunalul Vaslui, fiind

înregistrat la data de 10 octombrie 2013, prin aplicarea ștampilei odată cu rezoluția

pusă pe cererea de apel, datele menționate fiind confirmate de Tribunalul Vaslui

în urma verificărilor dispuse de instanța de apel.

Prin urmare, rezultatul verificărilor nu

a confirmat susținerile apărătorului părților civile vizând exercitarea la data

de 26 septembrie 2013 a apelului în cauză, caz în care Curtea constatând tardivitatea

apelului formulat de părțile civile A.F. și A.R.F., nu a mai procedat la verificarea

criticilor ce vizează fondul cauzei, invocate de acestea.

În ce privește apelul promovat de inculpatul

I.N., Curtea a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă,

pe care inculpatul a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., stabilindu-se că inculpatul în dimineața zilei de 28 aprilie 2013

a aplicat victimei A.I.V., o lovitură cu cuțitul în abdomen, după ce a fost, în

prealabil, provocat de către aceasta, cauzându-i leziuni traumatice care au condus

la deces.

Sub aspectul tratamentului sancționator

aplicat Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului de către

instanța de fond este prea severă, față de împrejurarea că inculpatul a adoptat

o poziție sinceră, starea de provocare, starea de sănătate precară, acesta fiind

supus unei intervenții chirurgicale pentru hernie inghinală stânga, vârsta acestuia

(73 ani), apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei și restabilirea ordinii

de drept, pot fi obținute și prin stabilirea unei pedepse mai mici.

Prin urmare, Curtea a apreciat critica

referitoare la tratamentul sancționator aplicat, întemeiată și în raport de limitele

de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, a redus pedeapsa aplicată de instanța

de fond de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor

calificat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

părțile civile și inculpatul, motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei

hotărâri astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate prin prisma

dispozițiilor legale Înalta Curte constată următoarele:

Analizând căile de atac declarate în cauză

instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze atât respectarea termenul

de declarare a căii de atac cât și cazurile de casare în conformitate cu normele

C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C.

proc. pen. anterior.

În ceea ce privește recursurile declarate

de părțile civile instanța constată că sunt nefondate.

Recurentele părți civile, invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., au criticat hotărârea

Curții de Apel, apreciind că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale

care ar fi demonstrat că apelul lor ar fi fost declarat în termenul legal prevăzut

de art. 363 C. proc. pen.

Instanța reține că prin Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești s-a realizat o

nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare

a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară

a legiutorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul

judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară

de atac, doar la chestiuni de drept.

Însă având în vedere că, de fapt, critica

invocată de recurentele părți civile se circumscrie cazului de casare prev de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. referitor la greșita aplicare

a legii, instanța va examina criticile prin prisma acestor din urmă dispoziții legale.

Astfel cum a reținut și instanța de apel,

conform dispozițiilor art. 363 C. pen. anterior termenul de declarare a apelului

este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, pentru partea care a fost prezentă

la dezbateri sau la pronunțare, termenul curgând de la pronunțare. Conform relațiilor

comunicate de Tribunalul Vaslui, la data indicată de apărătorul părților vătămate,

respectiv 26 septembrie  2013, pe adresa de e-mail nu a fost primită nicio corespondență

din partea acestuia iar e-mailul privitor la declararea apelului în Dosarul nr.

2757/89/2013 a fost primit abia la data de 9 octombrie 2013. Cum în cauză hotărârea

a fost pronunțată la data de 19 septembrie 2013, ultima zi în care părțile civile

puteau să mai formuleze apel era 1 octombrie 2013.

Constatând că instanța de apel a făcut

o corectă aplicare a legii în privința apelului părților civile, criticile acestora

vor fi respinse ca nefondate.

Cu privire la recursul declarat de inculpat,

instanța de recurs constată că acesta, invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

sub

aspectul greșitei aplicări a legii, a solicitat reindividualizarea sancțiunii, întrucât

pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu împrejurările concrete ale comiterii

faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ceea ce privește criticile referitoare

la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de

casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului exclud posibilitatea

analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare

de la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să

analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea

de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge

din limitarea căii de atac a recursului la problem de drept. În același sens Legea

nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare

a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare,

instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea

pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește aplicarea legii mai

favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de

art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei.

Cum fapta reținută în sarcina inculpatului

a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii

a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ

influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii

și regimul sancționator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174-art. 175

lit. i) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 174 C.

pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20

de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 175 lit. i)

C. pen. anterior, omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15

la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul este incriminat

în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare,

precum și aceleași limite de pedeapsă.

Totodată se constată că în noua reglementare,

omorul calificat prevăzut de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial

referitor la omorul săvârșit în public. Prin urmare, omorul săvârșit în această

împrejurare nu mai este încriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel

un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a

sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea

veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se

încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă.

Cum în vechea reglementare omorul calificat

este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că

dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de

încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, care este de

omor simplu, beneficiind astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă,

astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute

sub imperiul legii vechi.

Întrucât în cauza dedusă judecății inculpatul

I.N. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există

diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396

alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii

cu o treime.

În ce privește circumstanța legală atenuantă

a provocării se constată că aceasta este prevăzută atât de vechea lege, art. 73

alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cât și noua lege, art. 75 alin. (1) lit. a)

C. pen. Sub aspectul efectelor acestei circumstanțe în cazul reținerii ei, legea

penală mai favorabilă este cea veche, permițând, în speța de față, coborârea cuantumului

pedepsei sub minimul acesteia dar nu mai jos de 3 ani, pe când sub imperiul noii

legi pedeapsa se poate reduce doar cu o treime.

Față de situația expresă Înalta Curte în

procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa

aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici

chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs

nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional

sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special),

în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul

special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu

poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța

de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche,

așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege

mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea

nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până

la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare

se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară

în raport de noua reglementare.

Referitor la existența recidivei, instanța

constată că legea veche este mai favorabilă, dispozițiile legii noi neputând retroactiva

în această situație.

Cu privire la efectele revocării suspendării

condiționate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 inclusiv sub

aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Față de norma tranzitorie instanța va face aplicarea art. 83 C. pen. anterior, va

revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data

de 1 februarie 2011, care nu se va contopi cu sancțiunea din prezenta hotărâre.

Față de cele ce preced va admite recursul

declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 noiembrie 2013

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală mai sus

menționată și sentința penală nr. 181 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Vaslui și rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.,

va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.N. din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior

și art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 188

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. anterior și va dispune condamnarea inculpatului I.N. la o pedeapsă

de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.,

art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior

și art. 5 C. pen.

Conform art. 65 C. pen. va interzice exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1)

C. pen. anterior, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă

prin nerecurare la data de 1 februarie 2011, urmând ca inculpatul I.N. să execute

o pedeapsă cumulată de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. va interzice exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

hotărârilor penale atacate.

Recursurile declarate de părțile civile

A.F. și A.R.F. împotriva aceleiași decizii vor fi respinge, ca nefondate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2013 la 29 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare către stat vor fi

suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul

I.N. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală mai sus

menționată și sentința penală nr. 181 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Vaslui și rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului I.N. din infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior

cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 37 lit. a) C.

pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., condamnă inculpatul I.N. la

o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1)

C. pen. anterior, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 35/2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă

prin nerecurare la data de 1 februarie 2011, urmând ca inculpatul I.N. să execute

o pedeapsă cumulată de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

penale atacate.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile A.F. și A.R.F. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2013 la 29 aprilie 2014.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea

recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului

din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se suportă din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29

aprilie 2014.