ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 157 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Vaslui, inculpatul A.V. a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.

174-175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) C. pen.

(dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 alin.

(1) C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 729

din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți și executarea în

întregime a acesteia cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul A.V. să execute o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Pe durata executării

pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a

perioadei de reținere și arest preventiv a inculpatului de la data de 25

aprilie 2011 la zi.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată

împotriva inculpatului.

S-a luat act că

A.L.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 189 și

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în sumă totală de 2135 lei, din care 200 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu înaintat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul A.V., în

vârstă de 45 de ani, locuia în aceeași curte cu tatăl său, A.C., în vârstă de

76 de ani.

În ziua de 24 aprilie

2011, inculpatul și-a bătut tatăl în curte și apoi în anexa gospodărească unde

a lovit-o cu pumnii și a călcat-o cu picioarele.

Victima a decedat la

scurt timp.

Ajutat de fiul său,

inculpatul a șters victima de sânge și a schimbat-o de haine pe care le-a ars;

apoi a apelat serviciul de urgență 112 și a anunțat rudele despre decesul

intervenit.

Raportul de expertiză

medico-legală (autopsie) al Serviciului medico-legal județean Vaslui a

concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței

respiratorii acute, urmare unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple

bilateral, cu înțeparea pleurei, fractură de stern, plagă și contuzie

pulmonară, leziuni produse prin lovire active multiple cu mijloace și obiecte

contondente, posibil asociate cu lovirea/comprimarea toracelui pe un plan

semidur-dur.

Leziunile au fost

produse prin loviri aplicate pe fețele laterale și posterioare ale toracelui,

într-o succesiune ce nu se poate preciza, însă opinia specialiștilor a fost că,

inițial, victima s-a aflat față în față cu agresorul, dar o mare parte din

lovituri au fost aplicate cu victima aflată cu fața în jos, căzută la pământ.

S-a precizat că

leziunile și decesul datează din 24 aprilie 2011, iar între traumatism și deces

există legătură de cauzalitate directă, necondiționată, cadavrul victimei

prezentând și alte leziuni traumatice, cel mai probabil produse în contextul

agresiunii din data de 24 aprilie 2011.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, acte

medico-legale, planșe fotografice, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea infracțiunii. Potrivit raportului de expertiză

medico-legală psihiatrică al Institutului Național de Medicină Legală,

inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, fapta fiind

comisă cu discernământ integru.

Împotriva acestei

sentințe, inculpatul a declarat apel, solicitând reindividualizarea pedepsei în

raport de circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel Iași,

prin decizia penală nr. 157 din 4 octombrie 2011, a respins ca nefondat apelul,

dispunând menținerea stării de arest preventiv și deducerea acesteia la zi.

În termen legal,

inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleași critici în legătură cu modul

de individualizare a pedepsei.

Recurentul inculpat a

solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege dată fiind

conduita sa procesuală și colaborarea cu organele de urmărire penală.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazului de casare invocat prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta este legală și temeinică.

Din analiza

materialului probator administrat rezultă că instanțele au reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică

corespunzătoare infracțiunii săvârșite de acesta.

Individualizarea

pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., după

analiza criteriilor generale prevăzute de acest text de lege și după punerea în

evidență a tuturor împrejurărilor și datelor care circumscriu fapta și pe

autorul ei.

A fost arătat

pericolul social concret al infracțiunii comise, modalitatea în care inculpatul

a încercat să ascundă urmele săvârșirii ei, statutul său de recidivist, conduita

procesuală sinceră.

Toate aceste elemente

au fost avute în vedere în procesul de stabilire a cuantumului pedepsei care,

astfel cum a fost stabilit, este în măsură să le reflecte în mod corespunzător.

Înalta Curte constată

că în cauză au fost respectate și cerințele art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată

fiind necesară și suficientă reeducării inculpatului în spiritul respectului

pentru valorile sociale încălcate și pentru realizarea prevenției generale.

Pentru aceste

considerente și neconstatându-se existența altor motive de casare, Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Timpul reținerii și

arestării preventive va fi dedus de la 25 aprilie 2011, la zi.

Recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr.

157 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25

aprilie 2011 la 17 ianuarie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.