ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 405 din 21 octombrie

2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3224/117/2011, în temeiul

art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulate de către apărătorul din oficiu al părților civile, respectiv

apărătorul din oficiu al inculpatului L.K.

În temeiul art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.K. la pedeapsa

de:

- 15 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1051 din 16 decembrie 2010 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la data de 04 ianuarie 2011 prin

nerecurare, adaugă această pedeapsă la cea aplicată în prezenta cauză,

inculpatul urmând să execute 17 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 175 C.

pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66

C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani, după executarea

pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcțiile elective publice.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, timpul reținerii și al

arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile A.G.G. și A.A. și pe

cale de consecință obligă inculpații:

1) C.S.N.,

2) L.C.G.

3) L.K.,

la plata în solidar a

sumei de 28254,96 RON cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală

aferentă.

În temeiul art. 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpatul L.K.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.S.N. și L.C.G. la plata

cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 400 RON

fiecare, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor

din oficiu, vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției,

Baroului Cluj, d-nelor av. C.M.I. și av. I.M., și pe inculpatul L.K. la plata

sumei de 1000 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului

din oficiu va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției,

Baroului Cluj, d-nei av. P.L.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina

statului, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu, desemnat să acorde asistența juridică gratuită părților civile A.G.G.

și A.A., a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului

Cluj, d-nei av. P.O.R.

Instanța de fond,

pentru a pronunța această soluție, a reținut că, la data de 23 martie 2011,

inculpatul L.K., împreună cu inculpații L.C.G. și C.S.N., au agresat pe victima

A.G., care se afla pe str. B. din Cluj-Napoca, cauzându-i leziuni, care i-au

determinat decesul.

În drept, fapta

inculpatului L.K., care la data de 23 martie 2011, alături de ceilalți

coinculpați, a agresat fizic pe victima A.G., cauzându-i leziuni corporale care

au dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Din fișa de cazier a

inculpatului L.K., rezultă că, prin Sentința penală nr. 651 din 16 decembrie

2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare, la data de 04

ianuarie 2011, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit.

a),g,i C. pen. cu aplicarea art. 81 din același cod, fiind incidente față de el

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (gradul de pericol

social al faptei comise, modalitatea de comitere a faptei, persoana

inculpatului, care este recidivist, care nu a recunoscut comiterea faptei,

limitele legale de pedeapsă), context în care o pedeapsă de 15 ani închisoare

este în măsură să asigure scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În temeiul art. 83 C.

pen., instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2

ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1051 din 16 decembrie 2010, a

Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 04 ianuarie

2011, a adăugat-o la pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să

execute 17 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a C. pen.

În baza art. 175 C.

pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66

C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice.

A dedus în baza art.

88 C. pen., din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventive,

începând cu 07 aprilie 2011 la zi.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest preventiv.

Totodată, în baza

art. 334 C. proc. pen., instanța a respins cererile de schimbare a încadrării

juridice a faptei, formulate de apărătorul inculpatului L.K. anterior acordării

cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.

Astfel, apărătorul a

solicitat a se reține în favoarea acestui inculpat circumstanțele legale

referitoare la depășirea legitimei apărări și la provocările, prevăzute de art.

73 lit. a) și b) C. pen.

Instanța de fond a

avut în vedere că, pe de o parte, doar un martor - P.A. - a susținut că victima

A.G. s-ar fi înarmat cu o bâtă și s-ar fi îndreptat spre inculpați, iar pe de

altă parte că din niciun mijloc de probă nu rezultă că victima ar fi încercat

agresarea vreunuia din inculpați, astfel încât nu se pune problema depășirii

limitelor legitimei apărări sau a provocării.

Apărătorul din oficiu

al părților civile A.G.G. și A.A. a solicitat reținerea agravanței de la lit.

d) a art. 175 C. pen., întrucât fapta a fost comisă de inculpat în condițiile

în care a profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra.

Instanța de fond a

respins și această cerere, deoarece în prezenta cauză nu s-a conturat o astfel

de cauză factuală, după cum nu se impune nici reținerea art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat cauzarea unor

suferințe puternice victimei, într-un anume interval de timp.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, instanța de fond, față de înscrisurile depuse în cauză de

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, a dispus

admiterea în întregime a despăgubirilor civile în cuantum 28254,96 RON, plus

dobânda legală (pentru servicii medicale acordate victimei).

De asemenea, s-au

constituit părți civile A.G.G. și A.A., copiii victimei A.G. cu suma de 100.000

euro fiecare cu titlu de daune morale și suma de 3721,86 RON cu titlu de daune

materiale.

Totodată, partea

civilă A.G.G., a solicitat obligarea inculpaților la plata unei rente lunare în

cuantum de 400 RON lunar, de la data decesului până la împlinirea vârstei de 25

de ani.

Instanța de fond a

apreciat că fiind întemeiate doar în parte cererile de acordare a daunelor

morale, având în vedere suferința cauzată părților civile prin pierderea

tatălui lor și a acordat 10.000 euro, în echivalentul în RON la data plății,

părții civile A.A. și suma de 15.000 euro, în echivalentul în RON la data

plății, părții civile A.G.G.

A constatat că

cererea de acordare a rentei lunare către partea civilă A.G.G., este nefondată,

pentru că aceasta este majoră și nu se află în continuarea studiilor, prin

urmare nu există obligația legală de întreținere.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel inculpatul L.K., părțile civile A.G.G. și A.A.

Inculpatul L.K. a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie reindividualizată pedeapsa aplicată, cu reținerea

scuzei provocării și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

și c) C. pen., arătând că are doi copii minori în întreținere, iar din

referatul de evaluare rezultă că sunt șanse de reintegrare a sa în societate.

Partea civilă A.G.G.

a criticat hotărârea instanței de fond doar pe latură penală, solicitând

majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Partea civilă A.A. nu

și-a motivat în scris apelul, iar în instanță nu s-a prezentat pentru a-l

motiva oral.

Instanța de apel,

verificând sentința penală din perspectiva criticilor formulate dar și a

motivelor de apel care puteau fi puse în discuție din oficiu, a reținut

următoarele:

Instanța de fond a

reținut în mod corect că, la data de 23 martie 2011, victima A.G., împreună cu

martorii P.A., V.O.C. și S.F., colegi de serviciu, s-au deplasat la barul

aparținând SC L. SRL, situat pe str. C. din mun. Cluj-Napoca, unde au consumat

băuturi alcoolice.

La o masă vecină,

consumau băuturi alcoolice și inculpații L.K., L.C.G. și C.S.N.

Între cele două

grupuri, la un moment dat, s-a purtat o discuție contradictorie, fără a fi

urmată de vreun incident, iar la scurt timp, grupul în care se afla victima

A.G. a părăsit localul, ulterior plecând și grupul inculpaților.

În afara localului,

între victima A.G. și inculpatul C.S.N. a avut loc o altercație aplanată de

inculpatul L.C.G.

Cele două grupuri au

avut același traseu, iar în zona parcului de pe str. B., victima A.G. a rămas

mai în urmă față de colegii săi, la un moment dat aceștia au auzit o bufnitură

și, întorcându-se, au văzut victima căzută la pământ și pe cei trei inculpați

lângă ea.

La fața locului a

oprit și un autoturism în care se aflau martorii: U.S.A., B.R.A., A.D., Ș.C.

Toți acești martori,

au declarat că victima A.G. a fost agresată de inculpații L.K. și C.S.N. cu

câte o bâtă ce o aveau asupra lor, iar de inculpatul L.C.G. cu picioarele, în

timp ce era căzută la pământ.

Față de probele

testimoniale arătate, susținerile inculpatului L.K., în sensul că nu a agresat

în niciun fel victima, și că s-ar fi aflat la o distanță de 15 m de locul în

care a căzut, cum a arătat în ultimul cuvânt, cu ocazia soluționării cauzei în

apel, sunt infirmate fără dubiu.

Deși asupra victimei

A.G. s-a intervenit chirurgical, la data de 28 aprilie 2011 a decedat.

Potrivit Raportului

de constatare medico-legală nr. 3084/III/217 din 14 iunie 2011 al I.M.L. Cluj,

rezultă că moartea victimei A.G. a fost violentă, decesul fiind cauzat de un

traumatism cranio-cerebral sever, cu complicații septice în evoluție. S-a

reținut, de asemenea, că leziunile s-au putut produce prin lovire activă

repetată cu corpuri dure, posibil urmată de cădere și, între aceste lovituri,

ce pot data din 23 martie 2011, și deces există legătură de cauzalitate.

Instanța de apel a

constatat că în mod corect a fost încadrată fapta inculpatului în dispozițiile

art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, în

raport de datele consemnate în fișa de cazier, în mod corect s-a reținut art.

37 lit. a) C. pen.

La rândul său,

pedeapsa a fost corect individualizată în raport de art. 72 C. pen.

Tribunalul Cluj, prin

Sentința penală nr. 359/2011, a condamnat pe inculpații C.S.N. și L.C.G. la

câte o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., iar față de

inculpatul L.K. care nu a recunoscut săvârșirea faptei s-a continuat judecata,

fiind pronunțată Sentința penală nr. 405/D/2011 din 21 octombrie 2011, a

aceleiași instanțe.

Analizând materialul

probator, derularea conflictului dintre cele două grupuri care a culminat cu

decesul victimei, a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a reținut în

favoarea inculpatului scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.,

întrucât nicio probă nu confirmă această supoziție.

Totodată, în raport

de starea de recidivă sau nerecunoașterea faptei, instanța de prim control

judiciar a apreciat că nu se impune reținerea art. 74 lit. a), c) C. pen.

În raport de toate

cele evocate, instanța a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Referitor la apelul

părții civile A.G.G., la termenul de judecată din 8 decembrie 2011, a arătat că

solicită doar majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Or, în raport de

cuantumul de 15 ani închisoare, aplicat de instanța de fond pentru infracțiunea

de omor calificat, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a) C.

pen., instanța de apel a apreciat că raportat la art. 72 C. pen. această

pedeapsă este proporțională cu gravitatea faptei și este în măsură să contribuie

la reeducarea lui, astfel încât nu se impune majorarea sa.

În ceea ce privește

apelul părții civile A.A., întrucât nu a fost motivat nici în scris, nici oral,

instanța de apel l-a examinat prin prisma motivelor care puteau fi puse în

discuție din oficiu, constatând că instanța de fond a acordat părților civile

despăgubiri materiale în cuantumul solicitat de acestea, respectiv 3721,86 RON,

iar cuantumul daunelor morale a fost corect apreciat, la rândul său, astfel

încât nu se impune majorarea acestora.

Prin urmare, instanța

de apel a respins ca nefondate atât apelul inculpatului, cât și pe cele

declarate de părțile civile (copiii victimei).

Împotriva acestor

hotărâri au declarat recurs inculpatul L.K. (la data de 20 decembrie 2011) și

partea civilă A.A. ( la data de 16 ianuarie 2012).

În principal,

inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, solicitând

readministrarea probatoriului, pe care îl consideră contradictoriu.

În acest sens,

apărătorul desemnat din oficiu a susținut că inculpatul a despărțit cele două

grupuri de persoane care au ieșit dintr-un bar, împrejurări în care și el a

aplicat lovituri victimei, dar nu cu intenția de a suprima viața victimei.

Partea civilă A.A.

este nemulțumită de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și de faptul că a

fost obligată la cheltuieli judiciare către stat, cu ocazia respingerii

apelului declarat de aceasta în cauză, aspecte învederate în memoriul depus în

cauză.

Analizând hotărârile

criticate atât din perspectiva criticilor formulate de recurenți, dar și din

perspectiva motivelor de recurs ce trebuie avute în vedere din oficiu, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că sunt neîntemeiate căile de atac

exercitate de părți.

Astfel, din actele

cauzei rezultă că starea de fapt reținută în Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Cluj nr. 177/P/2011, din data de 22 aprilie 2011 este pe

deplin dovedită.

Din probele

administrate a rezultat că, la data de 23 martie 2011, inculpatul L.K. alături

de ceilalți doi inculpați a agresat-o pe victima A.G., provocându-i leziuni

corporale care, potrivit Raportului de constatare medico-legală au necesitat 75

- 80 zile de îngrijiri medicale, însă, cu toate acestea, la 28 aprilie 2011 a

survenit decesul victimei.

De reținut că,

inculpatul L.K. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art.

175 lit. i) C. pen., însă ulterior înregistrării dosarului la instanța de

judecată, în timp ce era internată în spital, a intervenit decesul victimei

A.G.

Prin urmare, anterior

cercetării judecătorești, prin încheierea din 11 august 2011, instanța de fond

a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei în comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

De asemenea, prin

Rechizitoriul nr. 177/P/2011 din 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj, alături de inculpatul L.K. au fost trimiși în judecată și

coinculpații L.C.G. și C.S.N., care au înțeles să beneficieze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. .

Așadar, la termenul

de judecată din 8 septembrie 2011 s-a dispus disjungerea laturii penale cu

privire la acești doi inculpați, fiind format un dosar separat, cu nr.

7783/117/2011. În dosarul nou format, cu nr. 7783/117/2011, al Tribunalului

Cluj, s-a pronunțat la data de 22 septembrie 2011 Sentința penală nr. 359/2011,

nedefinitivă, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților C.S.N. și L.C.G. la

câte o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În prezenta cauză,

s-a continuat judecata față de inculpatul L.K., atât sub aspectul acțiunii

civile, cât și a acțiunii penale, precum și față de inculpații L.C.G. și C.S.N.

sub aspectul acțiunii civile.

Inculpatul L.K.,

audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării

judecătorești, nu a recunoscut învinuirea adusă.

Instanța, din actele

cauzei, reține că la 23 martie 2011, victima A.G., împreună cu martorii P.A.,

V.O.C. și S.F., colegi ai săi de serviciu, s-au deplasat pe str. C. din mun.

Cluj-Napoca, unde, în barul "SC L. SRL", au consumat băuturi

alcoolice.

În local, la o masă

alăturată, se aflau și inculpații L.K., L.C.G. și C.S.N., care de asemenea

consumau băuturi alcoolice.

La un moment dat,

între cele două grupuri a avut loc o discuție, fără urmări deosebite, iar la

scurt timp ambele grupuri au părăsit incinta localului; grupul în care se afla

victima în formație de câte doi: martorii P. și V., respectiv S. și victima

A.G.

Grupul inculpaților a

părăsit și el barul, având același traseu; afară, între victimă și inculpatul

C.S.N. s-a iscat o altercație, îmbrâncindu-se reciproc, dar fiind despărțiți de

inculpatul L.C.G., care le-a cerut să înceteze, iar victima și-a continuat

drumul alături de colegii săi.

În zona parcului de

pe str. B., victima a rămas mai în urmă față de colegii săi, care, la un moment

dat, au auzit o bufnitură, s-au reîntors câțiva metri și au observat că victima

A.G. se afla căzută la pământ, iar inculpatul L.K. și ceilalți doi inculpați

erau lângă ea.

În acel moment a

oprit și o mașină în care erau martorii U.S.A., B.R.A., A.D. și Ș.C.

Toți acești martori,

au declarat că victima a fost agresată de către inculpații L.K. și C.S.N. cu

câte o bâtă ce o aveau în mână, iar de coinculpatul L.C.G., cu picioarele.

Atât martorii S.F.,

U.S.A., cât și martorii A.D. și B.R.A. au arătat că victima era lovită în timp

ce era căzută la pământ.

Față de declarațiile

martorilor oculari, susținerile în apărare făcute de inculpatul L.K., în sensul

că nu a agresat în niciun fel victima, sunt infirmate fără dubiu. Acesta,

împreună cu ceilalți doi coinculpați au luat-o la fugă în momentul în care au

sosit martorii.

Martorii U.S.A.,

B.R.A. și A.D. au plecat în urmărirea acestora, fiind prins doar inculpatul

L.C.G., care a fost predat organelor de poliție sosite la locul faptei.

Deși supusă unei

intervenții chirurgicale, evoluția victimei A.G. fost nefavorabilă, astfel

încât la 28 aprilie 2011 a intervenit decesul.

În funcție și de

concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 3084/III/217 din 14

iunie 2011 al I.M.L. Cluj, în mod corect s-a stabilit că fapta constituie

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind dovedită participarea inculpatului la

comiterea faptei.

De asemenea, având în

vedere că din niciun mijloc de probă nu a rezultat că victima ar fi fost cea

care s-a înarmat cu o bâtă, pentru a-i agresa pe inculpați, nu se justifică

reținerea depășirii limitelor legitimei apărări sau a scuzei provocării,

prevăzute de art. 73 lit. a) sau b) C. pen.

Totodată, corect s-a

stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile nici pentru reținerea art. 75 lit.

b) C. pen., săvârșirea faptei prin acte de cruzime, cum a susținut partea

civilă, deoarece loviturile au fost aplicate într-un interval scurt, asupra

victimei s-a intervenit chirurgical în termen rezonabil, iar decesul a fost și

urmare evoluției nefavorabile.

Din această

perspectivă, a modului de soluționare a laturii penale, este nefondat atât

recursul inculpatului L.K., cât și al părții civile A.A., întrucât rezultă fără

dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată iar în favoarea acestuia nu se pot reține nici

circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a), b) C. pen. și

nici cele judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) din același cod.

Totodată, cuantumul

de 15 ani închisoare aplicat inculpatului este proporțional cu gravitatea

faptei și condițiile în care a fost comisă, astfel încât nu se impune majorarea

sa așa cum susține partea civilă A.A.

De altfel, urmare

revocării, în temeiul art. 83 C. pen., a suspendării condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1051 din 16

decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la 4 ianuarie 2011, prin

nerecurare, care se adaugă la pedeapsa din prezenta cauză, va executa total 17

ani închisoare.

Cauza a fost corect

soluționată și sub aspectul laturii civile, instanța de fond acordând

despăgubiri materiale în cuantumul solicitat de fiecare parte civilă, astfel:

- a obligat, în

solidar, pe cei trei inculpați, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

rap. la art. 998 și urm. C. civ., la plata sumei de 28254,96 RON, cu titlu de

despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, și la plata a 3721,96 RON tot

cu titlu de despăgubiri materiale către copiii victimei, părțile civile A.A. și

A.G.

Referitor la

cuantumul daunelor morale, instanța de recurs apreciază că suma de 10.000 euro

acordată de instanța de fond părții civile A.A., respectiv 15.000 euro acordată

părții civile A.G.G. sunt suficiente și în măsură să compenseze suferința

psihică produsă de decesul tatălui lor.

De asemenea, în

raport de împrejurarea că au fost respinse apelurile declarate de părțile

civile, în mod corect au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către

stat, având în vedere că, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., "în

cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte

cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins

ori și-a retras apelul, recursul sau cererea".

Prin urmare, având în

vedere că nu se impune achitarea sau individualizarea cuantumului pedepsei

aplicate inculpatului, și nici majorarea daunelor morale sau materiale acordate

părților civile, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate în

prezenta cauză, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din

C. proc. pen.

Instanța va deduce

din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie

2011 la 13 martie 2012.

Va obliga recurenta

parte civilă A.A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.A. și de inculpatul L.K.

împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie

2011 la 13 martie 2012.

Obligă recurenta

parte civilă A.A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - GV