ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3330/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 pronunțată la data de 27 ianuarie 2011 de Tribunalul Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C., în temeiul art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 431 din 27 aprilie 2010, definitivă la data de 30 noiembrie 2010, prin Decizia penală nr. 388 din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a descontopit această pedeapsă, înlăturând sporul de 6 luni aplicat prin hotărârea de mai sus și s-au repus în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltare de probe biologice prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 (comisă la data de 1 octombrie 2008);

- 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 608 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 2312 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecății este concurentă cu fapta de sustragere de la recoltarea de probe biologice prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În temeiul art. 37 lit. a) C. pen. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecății a fost comisă în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 608/2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 2312 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei modalitate de executare a pedepsei a fost anulată prin Sentința penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca și menținută prin prezenta.

În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la dispozițiile Deciziei nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a contopit pedeapsa rezultantă de la concurs de 9 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat de 2 ani 7 luni și 8 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 608/2008 a Tribunalului Cluj, având în vedere că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă între 24 iunie 2005 - 15 decembrie 2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 9 ani închisoare sporind-o spre maxim cu 2 ani închisoare, astfel încât va executa în final pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu 8 octombrie 2010 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei să se restituie inculpatului obiectele de îmbrăcăminte ce constituie mijloace materiale de probă, reprezentând obiecte de îmbrăcăminte ale inculpatului, și anume o haină de piele neagră, un tricou gri cu mâneci bleumarin și o pereche de pantaloni B.j. de culoare albastră.

În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile P.C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei M.E.C.,  și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 5157 RON daune materiale și 100.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea minorei M.E.C., și 50.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile P.C., respingându-se restul pretențiilor reprezentând daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile P.C. și pe seama minorei M.E.C., 1/4 din venitul minim garantat pe economie/lună cu titlu de prestație periodică, începând cu data decesului victimei M.E., și anume 7 octombrie 2010, și până la majoratul minorei, care va interveni la data de 24 decembrie 2026.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut fapt următoarele:

Inculpatul M.C. trăiește în concubinaj cu numita F.E. și dețin, printre altele, un autoturism marca P.C. de culoare roșie, pe care nu l-au transcris încă de pe vechiul proprietar pe ei în urma achiziționării, iar întrucât în urmă cu mai mult timp i-a fost reținut acestuia permisul de conducere datorită unei infracțiuni la legea circulației rutiere, în diferitele ocazii în care avea nevoie să folosească autoturismul, i-a solicitat să i-l conducă vecinul și prietenul său T.L.Z., care este posesor al permisului de conducere categoria B.

Așa s-a întâmplat și în data de 6 octombrie 2010, când în urma unei înțelegeri, cei doi s-au deplasat cu autoturismul sus-menționat la Târgul de toamnă din loc. Negreni, jud. Cluj, unde intenționau să expună spre vânzare diferite produse second-hand. După ce au ajuns la destinație, în jurul orei 22

30

, conform declarației lui T.L.Z., au mers la un bar amenajat într-o baracă, ce avea o terasă cu mai multe mese, unele din ele ocupate de alți consumatori, unde au consumat și ei câte o bere, iar inculpatul M.C. a cumpărat și o sticlă de cognac U., din care și-au pus să consume în pahare din material plastic. În timp ce ei stăteau și consumau băutură la a doua masă dinspre marginea terasei, sus-numitul afirmă că la un moment dat s-au așezat la prima masă doi cetățeni, unul de talie mai subțire și altul mai înalt și robust, cu burtă mare și părul lung și galben, care au intrat în discuții cu ei, aflând astfel că aceștia erau bucureșteni. El afirmă că o perioadă cât au stat la masă a cântat și o formație de lăutari, iar inculpatul le-a turnat din sticla de cognac în pahare să bea, atât bucureștenilor cât și lăutarilor, iar după ce barul s-a închis și lăutarii au plecat, ei au mai rămas la mesele de pe terasă să-și termine consumația, punându-le să asculte în continuare muzica de la casetofonul din mașină. T.L.Z. mai susține că după un timp inculpatul și cu bărbatul din București mai subțire în talie au început să se certe și să-și adreseze înjurături, astfel că el a mers și a tras mașina în fața terasei, cu intenția de a merge apoi să caute un loc unde să-și expună dimineața bunurile aduse pentru vânzare. În timp ce el se afla în cabină, a observat cum inculpatul a început să se certe și să se împingă cu bărbatul bucureștean cu burtă și părul mare, care în cursul îmbrâncelii l-a lovit cu ceva pe inculpat în zona nasului, lovitură în urma căreia a început sa-i curgă sânge din nas. După aplicarea loviturii, bărbatul respectiv a încercat să se îndepărteze de locul îmbrâncelii, dar inculpatul a venit la mașină și a luat un cuțit cu mâner de inox și cu lamă lungă de pe bancheta din spate, iar apoi a fugit și l-a ajuns pe cel care îl lovise la o distanță de cca. 10 - 15 metri, într-un loc mai întunecos, unde a avut o altă altercație cu el. Apoi susține că acesta a revenit la mașină și s-a așezat pe scaunul din dreapta față, spunându-i să conducă înapoi acasă fără a-i zice din ce cauză, dormind tot drumul de întoarcere. Când au ajuns în Cluj-Napoca și a oprit mașina în fața porții, susține că inculpatul M.C. i-a spus că l-a lovit cu cuțitul pe omul acela în târg și îi pare rău de ce s-a întâmplat, după care s-au dus fiecare să se culce la locuințele lor.

Evenimentele petrecute în zona barului cu terasă la care a făcut referire T.L.Z., au fost sesizate și de către martorii C.C. și C.A., care s-au aflat și ei printre consumatorii de pe terasă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.C. și partea civilă P.C.

În apelul părții civile P.C. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțându-se o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate mai mare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., iar în latura civilă, obligarea inculpatului la daunele morale solicitate.

Inculpatul M.C. nu și-a motivat apelul și a arătat că nu au existat motive, cauze care să-l împiedice să declare apelul în termen.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 101/A/2011 din 10 mai 2011, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M.C. și ca nefondat apelul părții civile P.C. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Cluj.

A menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de 8 octombrie 2010 până la zi.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

A obligat partea civilă să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.

A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut următoarele:

Dispozitivul hotărârii i-a fost comunicat inculpatului la data de 2 februarie 2011, iar acesta a declarat apel la data de 15 februarie 2011, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

S-a mai reținut că, în baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă situație de fapt, dându-se faptei încadrarea juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a mai reținut că susținerea părții vătămate potrivit căreia instanța de fond a reținut eronat dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, solicitând schimbarea încadrării juridice, este nefondată.

Așa cum rezultă din declarația personală a inculpatului, acesta a recunoscut faptele reținute în rechizitoriul Parchetului, nefiind obligat să recunoască și încadrarea juridică reținută în actul de sesizare. În aceste condiții, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice nu contravine dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a arătat că susținerea apelantei, în sensul că dispozițiile art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. se aplică doar în cazul în care instanța, procurorul sau părțile vătămate ori civile solicită schimbarea încadrării juridice, este nefondată și contrară principiilor unui proces echitabil, egalității armelor în procesul penal și garantării dreptului la apărare.

Instanța de apel a mai constatat că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. au fost corect reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului.

S-a mai reținut, de asemenea, că în mod legal și temeinic, instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei obligând inculpatul la plata daunelor morale în favoarea părții civile.

Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel a declarat recurs partea civilă P.C. reiterând motivele de casare formulate în fața primei instanțe de control judiciar.

Recurenta parte civilă, a arătat că, în mod eronat, atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Decizia penală atacată a mai fost criticată și față de împrejurarea că instanța de fond nu a analizat deloc, iar instanța de apel a analizat în mod superficial cererea formulată de partea civilă prin care a solicitat înlăturarea de către instanță a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, recurenta a apreciat că, în mod eronat, instanța de fond a redus cuantumul daunelor morale acordate acesteia, reținând în cauză aplicabilitatea circumstanței atenuante a scuzei provocării și a obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 euro pentru minora M.E.C. și 50.000 euro în favoarea recurentei părți civile.

În final, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în memoriul scris depus la dosar.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și (7) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 7 octombrie 2010, în timp ce se afla în incinta Târgului de toamnă din localitatea Negreni, județul Cluj, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict verbal și a unei altercații cu victima M.E., care îl lovise cu capul în figură, inculpatul M.C. s-a înarmat cu un cuțit și a alergat după aceasta, iar când a ajuns-o i-a aplicat două lovituri de împungere cu cuțitul în cavitatea abdominală, paraombilical stâng și în 1/3 proximală coapsă dreaptă, provocându-i secționarea traumatică a arterei iliace comune drepte, urmate de o hemoragie internă și externă ce i-au cauzat decesul.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind recidivist potrivit dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Critica formulată de partea civilă referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este, de asemenea, nefondată.

Judecarea unei cauze în procedura specială prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. nu exclude posibilitatea punerii în discuție a încadrării juridice a faptei pentru a înlătura o eventuală nelegalitate.

Potrivit art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen., în cazul soluționării cauzei prin recunoașterea faptei, înainte de citirea actului de sesizare, instanța poate face aplicarea art. 334 C. proc. pen., în condițiile speței de față inculpatul prin apărătorul său a solicitat acest lucru apreciind că fapta săvârșită întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și nu ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă în mod evident intenția inculpatului de a suprima viața victimei iar această intenție rezultă fără dubiu din natura obiectului vulnerant folosit, din numărul și intensitatea loviturilor și zona anatomică vizată, în speță fiind vorba de două lovituri de cuțit care au provocat plăgi penetrante în cavitatea abdominală, la nivel paraombilical stâng și în 1/3 proximală a coapsei drepte, leziuni ce au avut drept urmare secționarea arterei iliace drepte și provocarea hemoragiei interne și externe, ce a cauzat moartea victimei, precum și din abandonarea ei la locul faptei după exercitarea agresiunii, fapta fiind corect încadrată din punct de vedere juridic în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din declarațiile martorilor T.L.Z., C.C., P.N. și Ț.D., martori oculari la incidentul produs, rezultă fără dubiu că înainte de a-i aplica victimei cele două lovituri cu cuțitul, între cele două părți a existat un conflict verbal și o altercație în care victima M.E. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu capul în figură în urma căreia acesta a început să sângereze.

Aceeași martori au confirmat că acțiunea provocatoare a victimei produsă prin violență i-au provocat inculpatului o puternică tulburare și emoție de care a fost stăpânit în momentul săvârșirii infracțiunii.

Pentru aceste considerente se constată că solicitarea formulată de partea civilă în sensul înlăturării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. privind scuza provocării, dispoziții legale reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului M.C. nu poate fi primită favorabil de instanța de recurs.

Înalta Curte constată că latura civilă a cauzei a fost legal și temeinic soluționată de prima instanță, sumele acordate părții civile cu titlu de daune morale fiind pe deplin justificate avându-se în vedere vârsta acesteia, sprijinul material și sufletesc oferit de victimă, vârsta minorei rezultate din relația de concubinaj care va fi lipsită de dragostea unui părinte, suferințele cauzate dar și faptul că la acțiunea inculpatului a concurat și fapta culpabilă a victimei.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat de partea civilă P.C., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.C. împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 10 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C., durata reținerii și arestării preventive de la 8 octombrie 2010 la 29 septembrie 2011.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2011.