ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4222/2011

Asupra recursului penal de față:

Prin Sentința penală nr. 110 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2565/102/2011 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., cetățean român, studii 7 clase, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș;

În temeiul art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 176 alin. (1) teza finală C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., a interzicerii exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 8 ani.

A fost condamnat același inculpat, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și în consecință în baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii principale rezultante și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., a interzicerii exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 8 ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 04 martie 2011, precum și durata arestării preventive începând cu data de 07 martie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d) art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Bunurile, respectiv: - coletul plic nr. 1A, conținând obiecte de îmbrăcăminte aparținând inculpatului, - coletul plic nr. 1, conținând mucuri de țigară ridicate de pe pardoseala din camera în care a fost comisă fapta, coletul plic nr. 2, conținând un pachet de țigări marca „Doina", - coletul plic nr. 3A și 3B, conținând o sacoșă de rafie și o husă de telefon mobil, - coletul plic nr. 4, conținând un bețigaș prevăzut cu tampon steril - exudat faringian din cavitatea bucală a victimei A.G., având regimul mijloacelor materiale de probă - păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureș, fiind înregistrate la poziția nr. 7/2011 în Registrul de valori și corpuri delicte, în baza procesului-verbal încheiat la data de 15 aprilie 2011, va urma traseul dosarului de fond.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 10 RON, dobândită de acesta în urma comiterii infracțiunii de furt calificat.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul inculpatului referitoare la obligarea acestuia la tratament medical sau internarea medicală într-o instituție medicală specializată.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 și raportat la pct. 3 din Anexa la Legea nr. 76/2008.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.G.V. (fiul victimei A.G.)  și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.000 (cinci mii) euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil, aparținând victimei A.G., având carcasă de culoare neagră, aflat în plicul de la fila 77, părții civile A.G.V.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul M.F. și victima A.G. erau angajați ciobani la stâna martorului M.B., aflată în apropierea localității Viișoara, județul Mureș, victima lucrând din octombrie 2010 iar inculpatul din ianuarie 2011.

Turma de oi era adăpostită într-un saivan, împărțit în două, iar o parte era folosită de inculpat și victimă. Accesul se făcea dinspre cele două capete ale saivanului, iar în mijloc era montat un gard care despărțea turmele de oi. Cealaltă parte a saivanului era folosită de martorul M.I. și tatăl său, care dețineau o turmă de oi, iar la intrarea în saivan era construită câte o cameră în care ciobanii locuiau.

În apropierea acestui saivan, la aproximativ 75 - 100 de metri, se află un alt saivan folosit de martorii B.D. și I.S.S. care păzeau turma de oi a numitului P.F.

În ziua de 28 februarie 2011 inculpatul M.F. și victima A.G. au lucrat la saivanul în care erau adăpostite oile, iar după ce și-au terminat lucrul - întrucât era ziua de naștere a martorului M.I. - au consumat băuturi alcoolice, 2 litri de vin, împreună cu martorul M.I., inițial în încăperea în care martorul locuiește, iar apoi în camera în care inculpatul și victima locuiau.

În jurul orelor 16,30 victima l-a sunat pe martorul M.B. și l-a rugat să-i dea vin, astfel că la orele 18,00, inculpatul s-a dus la domiciliul martorului, care i-a dat 2 litri de vin, iar soția martorului mâncare, inculpatul întorcându-se la stână, în jurul orelor 19,00.

Inculpatul, victima și martorul M.I. au consumat împreună vinul adus de inculpat și în tot acest timp nu au avut loc certuri sau alte discuții în contradictoriu între cei doi.

În jurul orelor 21,30 - 22,00, martorul M.I. a părăsit locuința celor doi, luând cu el casetofonul pe care-l adusese și la care ascultaseră muzică și s-a dus în capătul celălalt al saivanului, unde martorul avea amenajată o încăpere dormind până a doua zi, inculpatul și victima rămânând singuri în încăperea lor. Victima s-a așezat în pat pentru a dormi, fiind poziționată culcat pe o parte, cu fața spre perete și cu spatele spre cameră, iar inculpatul s-a așezat pe un fotoliu.

Victima a fost lovită de două ori de către inculpat, cu tăișul toporului în zona capului, după care a acoperit-o cu un cojoc de oaie, moment în care a observat că avea sânge în zona capului. În urma leziunilor suferite, victima a decedat.

Inculpatul M.F. a arătat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și prelungirii duratei măsurii privative de libertate, că a aplicat victimei două lovituri cu tăișul toporului în zona capului, în timp ce dormea, depoziția sa coroborându-se cu constatările de la locul faptei întrucât, așa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, victima a fost găsită așezată în pat, culcată pe o parte, cu fața spre perete.

După comiterea faptei, M.F. a părăsit locul faptei, luând cu el toporul și telefonul mobil al victimei, având carcasa de culoare neagră.

În concluziile raportului de autopsie medico-legală s-a menționat că moartea numitului A.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală în urma unui traumatism craniocerebral grav cu plăgi epicraniene tăiate despicate cu lambouri, fractură craniană cominutivă multieschiloasă transfixiantă de calotă craniană (constând în fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă cu iradiere pe vertex și dehiscență de sutură sagitală respectiv fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă), explozie de etaj posterior al bazei craniului, hematom subdural temporo-parietal stâng, dublă secționare completă biemisferială cerebrală cu distrugere masivă și cu eschile osoase intruzive în substanța cerebrală, respectiv eviscerare parțială de parenchim cerebral, secționare completă de lob cerebelos drept.

Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor). Între leziunile traumatice suferite de victimă și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Alcoolemia victimei la momentul decesului era de 1,00 gr

‰

, iar alcooluria de 1,40 gr

‰

.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, obligatorie în cazul comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav, concluzionându-se că inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Avându-se în vedere declarațiile inculpatului în ceea ce privește justificarea agresării victimei, anume că atât aceasta cât și martorul M.B. l-au agresat sexual și lovit cu bâte de lemn pe spate și corp, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale pentru a se stabili dacă inculpatul prezintă urme ale loviturilor primite.

În conținutul raportul medico-legal de constatare întocmit în data de 07 martie 2011 s-a stabilit că inculpatul nu prezintă leziuni traumatice care să necesite îngrijiri medicale, iar la nivelul regiunii anale mucoasa este integră, fără leziuni recente.

Martorul M.B., în instanță a menționat că nu l-a agresat pe inculpat și nici nu a întreținut vreodată relații sexuale cu acesta.

Instanța a reținut că martorii M.I. și B.D., persoane care trăiau și lucrau cu cei doi la stâne apropiate, puteau să observe eventualele stări conflictuale existente între inculpat și victimă, însă au relatat că nu i-a auzit vreodată pe cei doi certându-se.

S-a apreciat că susținerea inculpatului potrivit căreia a fost lovit de victimă și de martorul M.B., care l-au obligat și la relații sexuale, nu este confirmată de niciuna dintre mijloacele de probă administrate.

S-a mai reținut că fapta a fost comisă noaptea și nu înspre dimineață, întrucât cercetarea locului faptei a relevat că în încăpere lumina era aprinsă iar fotoliul pat în care dormea inculpatul nu a fost desfăcut și nici nu prezenta urme care să indice că vreo persoană a dormise recent în el.

Inculpatul a relatat că a lovit victima A.G., în cap cu un topor în noaptea de 28 februarie 2011 spre 01 martie 2011 și avându-se în vedere că încăperea în care locuiau cei doi nu prezenta urmele ale vreunei răvășiri s-a apreciat că este exclus ca și motiv al comiterii faptei jaful după cum este exclus ca autor al faptei să fie o persoană străină, ce nu era familiarizată cu încăperea.

Instanța a mai reținut că în urma verificărilor făcute de martorul M.B., stăpânul turmei de oi pe care o păzeau cei doi, s-a constatat că din încăpere nu lipsește decât toporul pe care-l adusese de la stână și îl lăsase celor doi pentru a tăia lemne, precum și plasa cu mâncare, pe care soția martorului o dăduse inculpatului în acea zi.

De asemenea din declarațiile martorilor M.I., B.D., I.S.S. - care lucrează în aceeași zonă - M.I., în capătul celălalt al saivanului unde avea turma de oi martorul M.B., respectiv la saivanul din apropiere aparținând numitului P.I.F. - a reieșit că pe timpul nopții nu au auzit ceartă și nici zgomote dinspre încăperea în care locuiau inculpatul și victima și de asemenea, pe timpul nopții nu au fost treziți de câinii care păzeau turmele.

Din aceleași depoziții a mai reieșit că inculpatul și victima erau persoane retrase, ce nu erau vizitate de localnicii din comuna Viișoara și nici de alte persoane, nu obișnuiau să facă scandal și nici să consume alcool, martorul M.B. relatând că, de când i-a angajat pe cei doi, aceștia nu au consumat niciodată alcool, aspect ce ar fi putut să-l observe cu ușurință, pentru că zilnic mergea, cel puțin o dată, la stână.

În data de 03 martie 2011 inculpatul a fost prins pe raza municipiului Târgu Mureș. Inculpatul și-a schimbat geaca pe care o purtase anterior - în perioada cât lucrase la stână - cu o altă haină pe care a găsit-o la un coș de gunoi de pe raza orașului Târgu Mureș. Deși organele de urmărire penală au solicitat inculpatului să indice traseul urmat iar acesta a fost de acord, nu a mai fost găsit acel obiect de îmbrăcăminte.

Asupra inculpatului nu a fost găsit telefonul mobil al victimei, întrucât pe când se afla în localitatea Ungheni, l-a vândut martorului M.T. cu suma de 10 RON.

A fost efectuată o reconstituire a modului de comitere a infracțiunii de omor deosebit de grav și, de asemenea, a fost căutat împreună cu inculpatul toporul folosit la agresarea victimei. Arma crimei nu a putut fi identificată, situație explicabilă prin aceea că, la momentul în care inculpatul a părăsit stâna era noapte, iar posibilitățile de orientare reduse, în condițiile în care inculpatul nu cunoștea nici zona, astfel că a devenit imposibil ca pe timp de zi acesta să poată indica locul în care a ascuns toporul, cu atât mai mult cu cât nu era obișnuit cu topografia zonei.

Hainele purtate de inculpat la momentul prinderii au fost ridicate și examinate de către I.P.J. Mureș, Serviciul criminalistic, fără a se identifica urme biologice sau micro-urme.

Ca urmare, s-a apreciat că vinovăția inculpatului în privința săvârșirii infracțiunilor a fost dovedită.

S-a apreciat că fapta inculpatului M.F. - care în trecut mai săvârșise o infracțiune de omor - de a suprima viața victimei A.G., în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011 lovind-o de două ori cu tăișul unui topor în cap, care în urma leziunilor suferite victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1),176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a sustrage, în aceeași noapte, telefonul mobil având carcasa de culoare neagră, aparținând victimei A.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

Referitor la situația juridică a inculpatului M.F., s-a observat că sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen., care reglementează instituția recidivei mari postexecutorii, întrucât așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prin Sentința penală nr. 101 din 30 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sebeș, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 07 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 411 zile, iar faptele penale care formează obiectul cauzei le-a comis în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011, după data la care pedeapsa - și care formează primul termen al recidivei - a fost executată, însă înainte de momentul la care ar fi fost incidente dispozițiile referitoare la instituția reabilitării judecătorești.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, pentru faptele penale reținute, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, concretizat în împrejurări care compun conținutul lor constitutiv dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență: acțiunea susținută a inculpatului în realizarea rezultatului dorit, locul săvârșirii acțiunii infracționale, urmările cauzate, concretizate în decesul victimei A.G., toate imprimând activității infracționale un grad ridicat de pericol social; atitudinea inculpatului față de valorile umane fundamentale, care nu a ezitat să adopte o conduită extrem de violentă față de victimă, folosindu-se de un corp contondent; circumstanțele personale ale inculpatului, care potrivit fișei de cazier judiciar, deși a fost condamnat de mai multe ori la pedepse privative de libertate pentru comiterea unor fapte de violență, după executarea acestor pedepse nu a înțeles să adopte o conduită conformă cu normele de conviețuire în societate, săvârșind din nou o faptă cu acte de violentă și consecințe ireversibile.

Până la comiterea faptelor, în executarea pedepselor anterior menționate a executat aproximativ 11 ani și 6 luni închisoare, iar executarea acestei perioade de timp în regim de detenție, a rămas fără un impact benefic asupra evoluției comportamentului acestuia.

Inculpatul are o percepție proprie asupra rezolvării situațiilor conflictuale, aspect care se deduce din cele menționate de acuzat, în fața judecătorului delegat din cadrul Tribunalului Mureș, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul declarând că „i-am dat cu securea în cap, în timp ce dormea, pentru că așa se face". În timp ce se afla în libertate a avut un mod de viață caracterizat de izolare, condiții dure de trai, a stabilit relații interumane sporadice și a întrerupt relațiile familiale, nu a beneficiat de relații afective și de sprijin. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică are tendința de a domina lumea prin agresivitate insinuând sub masca „farmecului " și prezintă un eu primitiv, arhaic, cu gradul cel mai mic de structurare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că, în cursul urmăririi penale, prin înscrisul transmis prin fax și depus la dosarul cauzei, A.G.V., (fiul victimei A.G.), a menționat că se constituie parte civilă în cauză și solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, aceeași poziție procesuală fiind menținută de parte și pe parcursul cercetării judecătorești.

Instanța de fond a reținut că aprecierea prejudiciului moral înseamnă a avea în vedere toate consecințele negative și implicațiile acestuia pe planul vieții sociale a persoanei vătămate.

Astfel, s-a considerat că trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial în ceea ce ar însemna o viață normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale, dar și în viitor. S-a considerat că, cuantumul daunelor morale se determină pe baza unor aprecieri subiective, ținând cont de specificul cauzei deduse judecății și de aceea nu se poate realiza o evaluare precisă în bani, însă suferința psihică a părții civile care, în urma acțiunii ilicite desfășurată de inculpat și-a pierdut tatăl, nu poate fi nicidecum neglijată.

Raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală, precum și la prejudiciul moral suferit de partea civilă și ținând cont de suferințele cauzate, s-a apreciat că solicitarea acesteia, este exagerată, suma de 5.000 (cincimii) euro fiind în măsură să constituie o reparație justă și echitabilă a suferințelor provocate.

La aprecierea cuantumului acestei sume s-a avut în vedere și împrejurarea că partea civilă nu a furnizat informații care să indice împrejurarea că legăturile de familie între el și tatăl lui ar fi fost foarte apropiate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cei doi nu se gospodăreau împreună ci trăiau separat în localități distincte, partea civilă la Codlea, județul Brașov, iar victima pe raza comunei Viișoara, județul Mureș.

În ceea ce privește telefonul mobil al victimei, având carcasă de culoare neagră așa cum a rezultat din înscrisul denumit „Dovadă" a fost ridicat de la martorul M.T. de organele de poliție și depus la dosarul de urmărire penală în plicul aflat la fila 77 și având în vedere manifestarea de voință exprimată s-a apreciat că se impune a fi restituit părții civile A.G.V.

Potrivit informațiilor furnizate de martorul M.B., de înmormântarea victimei s-a ocupat familia martorului și în privința cheltuielilor de înmormântare nu a formulat pretenții civile.

Împotriva sentinței Tribunalului Mureș a declarat apel inculpatul M.F., solicitând reducerea pedepsei aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile și starea sa de sănătate precară.

Prin Decizia penală nr. 53/A din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat apelul declarat.

S-a reținut în esență că din probele administrate, pe parcursul urmării penale și cercetării judecătorești, corect analizate și apreciate de instanța de fond și care nu justifică o nouă apreciere de instanța de apel, a rezultat, fără putință de tăgadă, că în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011 inculpatul a lovit de două ori victima A.G. cu toporul în cap, în urma cărora a decedat. De asemenea a rezultat că inculpatul a sustras victimei telefonul mobil, după care a părăsit locul faptei, fiind găsit ulterior de către poliție, la 03 martie 2011 pe raza municipiului Târgu Mureș.

Inculpatul în declarațiile date în fața organelor de poliție, a recunoscut comiterea faptelor, recunoscându-le și în fața instanței, atunci când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și ulterior, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută de către instanța de fond, fiind nemulțumit doar de pedepsele aplicate, ce le-a considerat prea aspre.

Prin urmare, s-a apreciat că probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, respectiv declarații inculpatului, declarațiile martorilor B.D., I.S.S., M.B., procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de reconstituire, concluziile raportului de autopsie medico-legală, raportul de expertiză psihiatrică, sunt de natură să stabilească cu exactitate că inculpatul este autorul infracțiunii de omor, comisă asupra victimei A.G. și al infracțiunii de furt al telefonului mobil marca aparținând victimei.

Susținerea inculpatului în sensul că nu există martori care să fi asistat la săvârșirea faptei este reală însă, așa cum s-a arătat, probele administrate inclusiv declarațiile martorilor, enumerați, ce au susținut că victima și inculpatul au rămas singuri în camera amenajată la stână, că în noaptea respectivă nu s-au auzit zgomote iar a doua zi inculpatul nu a fost găsit în locuință, iar la câteva zile după ce a vândut telefonul mobil al victimei a fost identificat pe raza municipiului Târgu Mureș, sunt elemente care coroborate duc la concluzia certă că inculpatul este autorul faptei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat că instanța de fond, corect a constatat că fapta inculpatului, care la data de 28 februarie/01 martie 2011 a lovit-o pe victima A.G. de două ori cu un topor în cap, leziuni în urma cărora victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reținerea agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. este aplicabilă în cauză deoarece, așa cum a rezultat din cazierul inculpatului, anterior acesta a mai comis o infracțiune de omor, asupra unei alte persoane.

De asemenea, corect s-a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) 209 alin. (1) lit. g) C. pen. deoarece în acea noapte, de 28 martie/01 martie 2011, a sustras și telefonul mobil aparținând victimei, telefon pe care ulterior l-a vândut cu suma de 10 RON, aspect confirmat de martorul M.T., persoana care a cumpărat telefonul.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului, instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen.

În raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de personalitatea inculpatului care, așa cum a rezultat din raportul de expertiză psihiatrică întocmit în cauză, este predispus la acțiuni de agresivitate, de antecedentele acestuia, rezultând că inculpatul a comis anterior o altă infracțiune de omor precum și alte infracțiuni cu violență, pedeapsa pentru infracțiunea de omor deosebit de grav comisă nu poate fi orientată decât către maximul special prevăzut de lege. Ca urmare, pedeapsa de 23 ani de ani de închisoare, la care s-a orientat instanța de fond pentru infracțiunea de omor calificat este suficientă și eficientă în cauză și nu se impune reducerea acesteia.

De asemenea, pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită de către instanța de fond pentru infracțiunea de furt calificat, a fost just individualizată, în acord cu prevederile art. 72 C. pen. și nu se justifică reducerea acesteia.

Susținerile apărătorului inculpatului anume că inculpatul suferă de afecțiuni grave, care l-au determinat să aibă un comportament agresiv, că provine dintr-un mediu modest, fără educație sunt elemente care au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei.

De fapt, aceste elemente au determinat-o să nu aplice inculpatului, în raport de antecedentele acestuia, maximul pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că nu a fost atacată de către inculpat, fiind de acord cu soluția pronunțată.

Împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În motivare, a susținut că instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există probe că este autorul faptei de omor comis asupra victimei A.G. și în consecință se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei de 23 ani închisoare, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului M.F. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauza, dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului M.F., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav și furt calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

Activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la fața locului și de reconstituire, planșele fotografice aferente, raportul de autopsie medico-legală din 11 aprilie 2011 al IML Târgu Mureș, coroborate cu depozițiile martorilor B.D., M.I., M.B., I.S.S., inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.

Inculpatul a susținut în recurs că nu este autorul faptei de omor, însă probele administrate, mai sus enumerate dovedesc vinovăția inculpatului M.F. în comiterea omorului asupra victimei A.G.

În cursul urmăririi penale, inculpatul M.F. a arătat că a aplicat victimei A.G. două lovituri cu tăișul toporului în zona capului, iar după aceea a părăsit locul faptei, luând asupra sa toporul și telefonul mobil al victimei.

Raportul de autopsie medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală în urma unui traumatism craniocerebral grav cu plăgi epicraniene tăiate despicate cu lambouri, fractură craniană cominutivă multieschiloasă transfixiantă de calotă craniană (constând în fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă cu iradiere pe vertex și dehiscență de sutură sagitală respectiv fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă), explozie de etaj posterior al bazei craniului, hematom subdural temporo-parietal stâng, dublă secționare completă biemisferială cerebrală cu distrugere masivă și cu eschile osoase intruzive în substanța cerebrală, respectiv eviscerare parțială de parenchim cerebral, secționare completă de lob cerebelos drept. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor), iar între leziunile traumatice suferite de victimă și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

După săvârșirea faptei, inculpatul a vândut telefonul mobil aparținând victimei, martorului M.T. cu suma de 10 RON, de unde a și fost ridicat de organele de urmărire penală. Martorul l-a recunoscut pe inculpatul M.F. ca fiind persoana de la care a cumpărat telefonul mobil al victimei.

În cauză, a fost realizată o reconstituire a celor întâmplate în noaptea de 28 februarie/1 martie 2011, inculpatul M.F. descriind modalitatea în care a acționat, lovind victima cu un topor în zona capului.

Corect cele două instanțe, fond și apel au înlăturat apărarea inculpatului - ce susținea în cursul judecății că nu este autorul faptei de omor, probele administrate dovedind contrariul, anume că a săvârșit omorul în noaptea de 28 februarie/1 martie 2011 asupra victimei A.G.

Este adevărat că martori oculari ai agresiunii victimei nu au existat, însă recunoașterea inculpatului M.F. din faza de urmărire penală făcută în fața procurorului dar și a apărătorului său la data de 6 martie 2011 potrivit căreia a lovit victima repetat (de două ori) în cap cu toporul, iar după ce a căzut pe pat a acoperit-o cu un cojoc, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, conform cărora cadavrul victimei a fost găsit așezat în pat acoperit cu un cojoc, cât și cu raportul medico-legal de necropsie ce a concluzionat că victima a suferit leziuni traumatice craniocerebrale grave (fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă, fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă) ce s-au putut produce prin loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor) și au condus la deces.

De asemenea, procesul-verbal de reconstituire a faptei, dar și martorii M.I., B.D., I.S.S. ce au relatat în esență că inculpatul și victima locuiau împreună, fiind amândoi angajați de M.B., paznici la oi, M.I. precizând că în seara de 28 februarie 2011 a petrecut împreună cu inculpatul și victima în locuința acestora până în jurul orelor 22.00, iar după plecarea sa cei doi au rămas singuri, dar și martorul M.T. ce a declarat că a cumpărat de la inculpat telefonul victimei, fiind de altfel și ridicat de organele de urmărire penală, constituie toate coroborate probe indirecte ce împreună conduc la o singură concluzie posibilă, anume că inculpatul M.F. a săvârșit fapta de omor.

Concluzionând, a fost dovedită vinovăția inculpatului M.F., iar sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de omor au existat acțiuni (două/trei) de lovire a victimei cu un corp tăietor-despicător (topor), într-o zonă vitală, la nivelul capului ce i-au pricinuit leziuni traumatice craniocerebrale grave, în urma cărora victima a decedat. Față de natura obiectului folosit în agresiune, apt de a ucide, zona corporală vizată, numărul și intensitatea loviturilor cât și urmările produse, este evident că inculpatul M.F. a acționat cu intenție directă, în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

În recurs, inculpatul a invocat și cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.F. pentru faptele săvârșite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și gravitatea faptelor comise, infracțiuni contra vieții și patrimoniului, împrejurările comiterii faptelor, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., ce a mai comis anterior un omor.

Raportul de prima expertiză medico-legală psihiatrică din 1 aprilie 2011 întocmit de IML Mina Minovici a relevat că inculpatul manifestă instabilitate, impulsivitate, agresivitate prezentând diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv dar având capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Referatul de evaluare a evidențiat că antecedentele penale ale inculpatului, incapacitatea sa de a se supune unor reguli de conviețuire, lipsa abilităților de relaționare și comunicare, manifestările imprevizibile pe fondul tulburării psihice și al modului de viață marcat de izolare, condiții severe de trai, interacțiuni umane sporadice și lipsa unor relații afective indică riscul reluării de către inculpat a comportamentului său antisocial prin comiterea unor infracțiuni de violentă.

În trecut, inculpatul a mai săvârșit un omor, ceea ce a atras încadrarea juridică a faptei sale din prezenta cauză în omor deosebit de grav; se reține că prin Sentința penală nr. 60 din 2 iulie 1991 a Tribunalului Județean Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1921/27 noiembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul M.F. a mai fost condamnat la 7 ani închisoare pentru omor pentru că în noaptea de 9/10 octombrie 1990 fiind provocat de victima B.V. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în cap cu un ciomag, în urma cărora a decedat.

Distinct de această faptă, din fișa de cazier se reține că inc. M.F. a mai suferit încă două condamnări dispuse prin Sentințele penale nr. 14 din 22 iulie 1997 și nr. 101 din 30 martie 2004 ale Judecătoriei Sebeș, de câte 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv 5 ani închisoare pentru violare de domiciliu, distrugere și vătămare corporală prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 181 C. pen.

În cauză, fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, prin lovirea repetată a victimei cu toporul în cap, infracțiunea de omor fiind comisă asupra unei persoane în vârstă de 42 de ani și prin urmare în raport de criteriile enunțate o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.

De asemenea, circumstanțele personale ale inculpatului - în vârstă de 40 ani, recidivist, ce a mai săvârșit în trecut un omor dar și infracțiuni ca violare de domiciliu, distrugere, vătămare corporală, comportamentul său marcat de instabilitate, impulsivitate și agresivitate, incapacitatea sa de a se supune regulilor de conviețuire cum raportul de expertiză psihiatrică și referatul de evaluare întocmite în cauză au concluzionat - nu justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului M.F. spre maximul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție.

Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. ]385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș. Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii preventive din data de 4 martie 2011 și durata arestării preventive de la 7 martie 2011 la 12 decembrie 2011, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii preventive din data de 4 martie 2011 și durata arestării preventive de la 7 martie 2011 la 12 decembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2011.