ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 141 din 12 octombrie 2010

Tribunalul Mureș în temeiul art. 334 C. proc. pen.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile care se refereau la schimbarea

încadrărilor juridice ale faptelor reținute în sarcina

inculpaților, formulate de apărătorii acestora, astfel:

1.) În cazul

inculpatului M.T.:

- din

infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., raportat la art. 73 lit. b) C. pen.

2.) În situația

inculpatului M.S.:

- din

infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., raportat la art. 73 lit. b) C. pen.

I. 1.) În

conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul M.T. în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de omor calificat.

În

baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o durată de 6 ani și a fost privat

acest inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de

a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat - în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05

septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu

data de 06 septembrie 2009 și până la zi.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3), art.

136 alin. (1) lit. d), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

2.) În conformitate

cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.S.

în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin.

(1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a

interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a

dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o durată de 6 ani și a fost privat

inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În

baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05

septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu

data de 06 septembrie 2009 și până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc.

pen., raportat la art. 160

b

alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută starea

de arest a inculpatului.

3.) În conformitate

cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.,

în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat.

În

baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i-a fost aplicată

inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani

și a fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a

alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05

septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu

data de 06 septembrie 2009 și până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc.

pen., raportat la art. 160

b

alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută starea

de arest a inculpatului.

II.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc.

pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă L.A. - în nume propriu și

în calitate de reprezentantă legală a minorului O.A., și, în

consecință, au fost obligați cei trei inculpați M.T., M.S. și

M.G., în solidar, să plătească:

a.)

părții civile L.A., în nume propriu, suma de 9.000 lei, cu titlu de

despăgubiri civile, reprezentând daune morale,

-

minorului O.A., suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

daune morale.

b.)

minorului O.A., suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestație

periodică - rentă lunară - începând cu data de 04 septembrie 2009

și până la majoratul minorului sau până la schimbarea

condițiilor de acordare.

S-au

respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă L.A.,

referitoare la acordarea daunelor materiale, precum și la obligarea

inculpaților la plata daunelor morale și a unei prestații

periodice în favoarea minorei L.C.

III. În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

La adoptarea acestei

soluții instanța de prim grad jurisdicțional a reținut

următoarele argumente - faptice și juridice:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, înregistrat la data de 30

noiembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest

preventiv - a inculpaților:

1.) M.T., M.S. și

M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat,

prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a), c) C. pen.

În actul

de sesizare, în esență, s-a reținut faptul că, cei trei

inculpați, în data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat

victimei O.S. - cu intenția de a-i suprima viața - mai multe

lovituri, în zona capului și peste corp, cu obiecte contondente (par,

lopată, furcă), lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce

au dus, în mod direct, la decesul victimei.

La termenul de

judecată din data de 18 ianuarie 2010, în ceea ce privește încadrarea

juridică a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați în

rechizitoriu, reprezentantul M.P. a precizat că s-a strecurat o eroare de

dactilografie în sensul că nu se impune reținerea agravantei

prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. și prin urmare încadrarea

juridică corectă a faptelor reprezintă prevederile art. 174, art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (filele 56-59).

În declarațiile

date în cursul urmăririi penale, inculpații au descris participarea

lor la ilicitul penal dedus judecății, însă, în fața

instanței, au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 70

alin. (2) C. proc. pen. și nu au dorit să dea noi declarații

(filele 94-96, 100-104).

Analizând probele

administrate în cauză, s-a constatat că față de

inculpații M.T., M.S. și M.G., prin rezoluția emisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a fost începută

urmărirea penală - la data de 04 septembrie 2009 - pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția

din data de 05 septembrie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de mai sus în infracțiunea

prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., iar prin ordonanțele emise la data de 05 septembrie 2009 s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei

trei inculpați (filele 26, 27, 28).

S-a reținut

că, în data de 04 septembrie 2009, ora 19,00 dispeceratul 112 a fost anunțat despre faptul că, în comuna Glodeni, a fost găsită o

persoană, în stare de inconștiență, prezentând leziuni la

nivelul capului. Victima a fost transportată la S.M.U.R.D. Tg. Mureș,

constatându-se că se află în stare de comă, făcându-se

intervențiile medicale necesare. Din primele date a reieșit că

victima O.S. a fost implicată într-un conflict, petrecut în apropierea

casei sale, fiind agresată de mai multe persoane.

La fața locului s-a deplasat o

echipă operativă condusă de procurorul criminalist, în vederea

cercetării locului faptei și a efectuării primelor

investigații.

S-a constatat că locul în care

a fost găsită victima, era situat într-o margine a comunei, într-un

spațiu în care locuiesc mai multe persoane de etnie rromă.

La momentul sosirii echipei

operative, foarte mulți săteni se adunaseră la fața

locului, astfel încât cercetările au fost îngreunate, organele de

poliție locale fiind obligate să ridice unele obiecte care ar fi

putut avea legătură cu agresiunea.

S-a stabilit că, victima

locuia, împreună cu concubina sa L.A. și copilul lor minor O.A.,

într-un imobil care nu avea curte, la marginea unui drum de căruțe.

În imediata apropiere se afla locuința fratelui victimei, O.J.

Dincolo, de drumul mai sus amintit,

se află un gard care împrejmuiește curtea în care locuiesc

inculpații. Acest gard avea o poartă de lemn, prin care se

pătrundea în curtea respectivă, observându-se în dreapta o poiană,

iar mai jos de aceasta se află casa inculpatului M.S.

Din primele investigații, a

reieșit că victima a fost găsită, căzută, chiar

în fața ușii sale, motiv pentru care s-a procedat la examinarea

acestui spațiu.

La 2 metri de ușa casei, pe iarbă s-au observat mai multe urme de sânge, răspândite pe o

rază de cca. 60 cm. Nu s-au observat alte obiecte care să aibă

legătură cu agresiunea. Din discuțiile purtate cu sătenii

aflați la fața locului a reieșit că unul dintre săteni

(nu a putut fi identificat) a predat jandarmilor aflați în zonă un

par de lemn de cca. 1,50 m și o bucată mai mare de trunchi de copac

de cca. 2,5 m. Aceștia au declarat că se aflau la cca. 3-4 m de corpul victimei. Cele două bucăți de lemn au fost găsite la jandarm

și preluate de către ofițerul criminalist.

Întrucât primele suspiciuni se

îndreptau către membrii familiei M., s-a procedat la cercetarea

curții acestora, ocazie cu care, în colțul din spate dreapta al

casei, a fost găsită - sprijinită de perete - o lopată cu

coada de 1,80 m, pe care s-au observat mânjituri și pete de culoare brun

roșcată, ce păreau a fi de sânge. Și acest obiect a fost

ridicat de criminalist. Alte obiecte care să fi putut fi legate de

comiterea agresiunii nu au fost găsite. Cercetarea a fost dificilă,

întrucât s-a efectuat pe timp de noapte.

S-a procedat la audierea mai multor

persoane, care au arătat că au fost martore oculare la agresiune, din

declarațiile acestora reieșind că victima a fost atacată,

în fața casei ei, de către cei trei inculpați, fiind lovită

cu o bâtă, o lopată și o furcă, până când a ajuns în

stare de inconștiență, după care inculpații s-au

retras în curtea lor.

S-a stabilit că acest conflict

a fost pornit de către inculpatul M.T., care i-a aplicat niște palme

victimei, împrejurare în care ar fi intervenit frații acestuia, respectiv

O.J. și O.G. Unul dintre aceștia l-ar fi lovit pe M.T., cu un obiect,

în zona capului, împrejurare în care inculpatul s-ar fi deplasat, până în

gospodăria proprie, de unde a luat o lopată și i-a strigat pe

ceilalți doi inculpați, solicitându-le ajutorul.

Inculpații M.S. și M.G. au

apărut imediat, având asupra lor un par, respectiv o furcă.

Speriați, frații O. au fugit de acolo, însă cei trei

inculpați l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în fața ușii

casei sale. Toți trei au început să-l lovească cu obiectele pe

care le aveau asupra lor, reieșind că M.T. a lovit cu o lopată.

După ce victima a căzut, a

fost lovită, în continuare, agresiunea încetând în momentul în care

victima a ajuns în stare de inconștiență și, în contextul

în care, la fața locului, se adunase mai multă lume. Ulterior, M.T. și

M.G. au fugit și după ceilalți doi frați O.,

nestabilindu-se cu certitudine dacă i-au ajuns pe aceștia.

După definitivarea

cercetării la fața locului s-a procedat la audierea în calitate de

învinuiți a numiților M.S. și M.T., M.G., fiind dispărut de

la domiciliu.

În prima declarație, inculpatul

M.S. a arătat că a auzit gălăgie, în spatele casei sale,

și, în momentul în care s-a îndreptat către ieșirea la drum, a

observat că, în fața ușii casei sale, era căzută în

stare de inconștiență victima O.S. L-a mai observat pe fratele

său M.T., care era rănit în zona capului. M.S. a arătat că

el nu a lovit victima și de asemenea, nici fiul său M.G. Cu ocazia

reaudierii sale, prilejuită de schimbarea încadrării juridice, a

revenit asupra declarației anterioare menționând că,

împreună cu M.T., a fugit după victimă și amândoi au

lovit-o, până când a căzut. Declarația aceasta a fost una

oscilantă, în sensul că inculpatul a arătat inițial că

a lovit victima, peste spate când era căzută, în cuprinsul

aceleiași declarații revenind și arătând că, atunci

când a lovit-o peste spate, era încă în picioare. Despre M.T. a

arătat că acesta a lovit victima, cu parul, iar despre fiul său

a menționat că nu l-a văzut să lovească victima

și, chiar ar fi intervenit, ar fi încercat să-l oprească

să-i aplice acesteia alte lovituri.

Inculpatul M.T. a arătat, în

prima declarație, că el a fost cel care i-a dat prima dată

victimei, o palmă, iar după aceea ar fi fost atacat, de cei trei O.,

care l-ar fi lovit în cap cu o furcă, o lopată, respectiv un par.

Inculpatul ar fi solicitat sprijinul familiei sale, la fața locului

apărând ceilalți doi inculpați, precum și mai multe femei,

inculpații având câte un par în mână. A declarat că el a fugit

după O.G., iar ceilalți doi inculpați după O.S., astfel

încât el nu a văzut momentul în care victima ar fi fost agresată. Cu

ocazia audierii, în urma schimbării încadrării juridice, a

arătat că, de fapt nu-și mai amintește exact ce a

făcut, crede că a lovit și el victima, dar nu-și

amintește dacă avea vreun obiect contondent în mână și nici

dacă victima ar fi fost lovită de ceilalți doi inculpați.

Ulterior a putut fi audiat și

inculpatul M.G. care, în declarația sa de învinuit, a menționat

faptul că, în momentul în care a ajuns la fața locului, ceilalți

doi inculpați fugeau după victimă, T. având un par și S. o

lopată în mână. T. i-a aplicat victimei prima lovitură, din

spate, cu bâta în cap, iar după ce victima a căzut, au început

să o lovească, amândoi, unul cu parul, iar S. cu dosul lopeții.

M.G. a arătat că și el avea asupra lui o furcă, dar că

nu a lovit victima ci, dimpotrivă i-a smuls tatălui său lopata,

aceasta și furca aruncându-le înapoi în curtea familiei sale. Imediat

după aceea l-a tras pe tatăl său în curte, îndepărtându-l

de la locul agresiunii. A menționat că el nu a aplicat victimei nici o

lovitură, recunoscând doar că, ulterior, a fugit împreună cu

unchiul său, după ceilalți doi frați.

Din declarațiile celor trei

inculpați s-a observat, cu ușurință, că aceștia

au fost nesinceri în evoluția anchetei, dând declarații, care se

contraziceau între ele, atât în raport cu propriile declarații, cât

și cu ale celorlalți. Ceea ce s-a conturat însă din aceste

declarații a fost confirmat, în mare parte, de conținutul

declarațiilor martorilor, audiați pe parcursul

desfășurării procesului penal.

Au existat probe clare din care a

rezultat că inculpatul M.T. a fost înarmat cu o lopată, acuzatul M.S.

cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă.

Singurul care nu a recunoscut

că a aplicat lovituri victimei a fost inculpatul M.G., dar participarea sa

la agresiune a fost confirmată în unanimitate de către martorii: K.M.,

C.H., S.L., L.A., O.J. și L.A. De altfel, acești martori au indicat

ca, autori ai agresiunii, pe toți cei trei inculpați, reieșind

că actele de agresiune au fost aproape concomitente.

Martorul K.M., în declarațiile

date a arătat că, se afla la domiciliu, în jurul orei 17,30 - 18,00,

când a auzit gălăgie afară. Locuiește la 50 m de locuința victimei. A ieșit din casă, observându-l pe O.S., căzut în

fața casei sale, iar lângă el se aflau M.T., M.S. și fiul

acestuia din urmă, care aveau niște pari în mână și care

loveau toți trei victima. A mai sesizat că, în apropiere, se aflau

și frații victimei, dar aceștia au fugit, fiind

urmăriți imediat după aceea de către M.S. și M.G. Martorul

a profitat de acest moment și s-a apropiat de victimă, observând

că îi curgea sânge din zona capului. S-a apropiat de victimă, din

nou, M.S., care a lovit din nou victima cu parul peste piept de mai multe ori.

Martora C.H., în faza urmăririi

penale a arătat că, în jurul orei 18,00, se afla în locuința sa,

situată în apropierea casei victimei. A auzit scandal afară și,

când a ieșit, l-a observat pe M.T. lovind-o pe victimă, cu palma

peste față. Victima nu a replicat, iar M.T. a intrat la el în curte,

reapărând cu ceilalți doi inculpați. M.T. avea de data aceasta o

lopată, M.S. ar fi avut un topor, iar G. o furcă. Toți trei au

atacat victima, în fața casei sale, și au lovit-o cu obiectele pe

care le aveau, M.T. cu lopata, peste spate, M.S. cu toporul, în cap și M.G.

cu furca peste burtă.

Audiată în fața instanței

de judecată martora a arătat că-și menține

declarația dată în cursul urmăririi penale și a relatat, în

continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această

declarație, cu o singură nuanțare, menționând că

inculpatul M.S. era înarmat cu un par cu care l-a lovit pe O.S. care, din cauza

acestei lovituri, a căzut, după care a fost lovit atât de inculpatul

M.T., cât și de inculpatul M.G.

Martorul S.L., în declarațiile

date în cursul urmăririi penale a arătat că se afla și el

în casă, locuința lui fiind la 60 - 70 m de cea a victimei. Auzind gălăgie a ieșit și el din casă, observând

că victima se află căzută, în fața casei sale și

era lovită de M.S., cu un par și de M.G., cu o furcă. A mai

precizat că nu l-a văzut pe M.T. să lovească în acele

momente victima, dar a sesizat că, și el se afla în apropiere și

avea în mână o bucată de lemn.

În fața instanței martorul

a declarat că își menține declarația dată și, din

nou, a descris aspectele pe care le cunoștea în legătură cu

starea de fapt relatată.

Martorul L.A., pe parcursul

desfășurării procesului penal, a precizat că se afla

și el într-o locuință, din apropiere, mai precis în

locuința lui G.J., care însă nu era acasă. Auzind

gălăgie, a ieșit și a observat că, cei trei

inculpați, îl loveau, cu bâtele, pe O.S., aplicându-i mai multe lovituri,

până când victima a rămas la pământ, fără

cunoștință. Martorul i-a alertat pe frații victimei, dar

aceștia nu au putut interveni, fiind nevoiți să fugă de acolo,

întrucât M.T. și M.G. au încercat să-i agreseze și pe ei. Și

acest martor a confirmat faptul că, în timpul în care ceilalți doi

inculpați fugeau după frații O., M.S. a lovit, din nou, victima

care rămăsese căzută la pământ.

În cauză a fost audiat și

martorul O.J. - fratele victimei, care în declarația dată, în etapa

prealabilă judecății a arătat că incidentul a pornit

de la M.T., care i-a aplicat victimei o lovitură, cu palma peste

față, iar la scurt timp, au apărut și ceilalți doi

inculpați, M.G. cu o furcă, S. cu un par, iar M.T. a luat o

lopată. Toți trei au început să lovească victima O.S.,

până când aceasta a căzut, rămânând fără

cunoștință. Acest martor a arătat că el, și cu

fratele lui, O.G., au fost fugăriți de către M.G.

Audiat în fața instanței de

judecată martorul a arătat că își menține

declarația dată în cursul urmăririi penale și a relatat, în

continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această

declarație.

L.A., concubina victimei, în

declarațiile date pe parcursul desfășurării procesului

penal, a menționat că, în ziua respectivă O.S., după ce a

ajuns acasă, de la pescuit, s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc

o discuție și, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri, cu

palma, peste față, confirmând așadar și ea, că

scandalul a pornit de la M.T., care s-a legat de victimă și de

frații acesteia, iar la un moment dat a intrat în curtea sa, de unde a

luat o lopată, strigând totodată către casa lui M.S. „Haideți

că ăștia vor să mă bată!” Imediat au apărut

M.S. și M.G., primul având în mână un par în lungime de aproximativ 1,50 m, iar celălalt o furcă. Frați O. au încercat să fugă, dar cei trei

inculpați l-au ajuns, în fața casei sale, aproape de ușa de

intrare pe O.S.

În acele momente concubina victimei,

L.A., împreună cu copilul lor, minorul O.A., se aflau foarte aproape de

locul, unde victima fusese agresată de cei trei inculpați, și, a

arătat, că prima lovitură i-a fost aplicată, cu lopata, în

spate, de către M.T., apoi victima a fost lovită, în cap, de

către M.S. cu parul și de către M.G., cu furca în piept.

Ulterior căderii victimei, au

lovit-o, toți trei, cu obiectele, pe care le aveau în mână, M.S. cu

parul pe care îl avea, de 4-5 ori, M.T. cu coada de lopată, de vreo 2 ori,

iar M.G. cu coada de la furcă o singură dată. Inculpații au

încetat agresiunea abia când a început să se adune lume, persoanele

prezente cerându-le agresorilor să lase victima în pace.

În cursul urmăririi penale s-a

procedat și la audierea martorilor B.C. și G.I. , aceștia doi

fiind persoanele care veniseră cu căruța la M.T. Ambii au

arătat că au consumat băuturi alcoolice în casa lui M.T., iar

când au plecat către căruță au fost conduși de acesta

până la drumul din fața casei victimei. Cei doi au observat că,

după ce s-au urcat în căruță și au pornit, M.T. a

început să se certe, cu niște persoane, care se aflau acolo unde îl

lăsaseră pe acesta. Pentru a nu fi implicați în vreun fel, cei

doi și-au continuat drumul, cu căruța, mergând practic pe un alt

traseu, pentru a evita acea zonă. Au mai menționat că, după

câteva sute de metri, au observat doi tineri, care fugeau, după

căruță, unul fiind rănit la mână. Aceștia le-au

spus că au fost bătuți și că sunt fugăriți.

Martorii i-au lăsat să se urce, în căruță, și s-au

îndepărtat, împreună cu aceștia, de locul incidentului. Referitor

la agresarea victimei O.S., ambii au arătat că nu au văzut

momentul respectiv și ca atare nu-i pot indica pe autorii agresiunii.

Martorul B.C. a fost audiat, și

în fața instanței, unde a relatat aceleași aspecte pe care le-a

menționat și în declarația anterior arătată,

însă, în aceeași etapă procesuală, audierea martorului G.I.

nu a fost posibilă, deoarece acesta era plecat din țară, motiv

pentru care, în privința acestuia, la termenul de judecată din 20

septembrie 2010 s-a dat eficiență juridică prevederilor art. 327

alin. (3) C. proc. pen.

Martorul H.A. - ginerele lui M.S. -

a arătat că, în după-masa zilei respective, a consumat

băuturi alcoolice cu S. și cu T., precum și cu persoanele venite

de la E. În jurul orei 18,00, M.T. a ieșit din casă, conducându-i pe

cei de la E., la căruță, după care s-a întors având sânge

pe față și afirmând că a fost lovit, fără să

precizeze cine l-a agresat. Au plecat înspre casa victimei, S. și cu T.,

martorul precizând că a vrut să meargă și el, dar

soția nu l-a lăsat, întrucât era în stare avansată de ebrietate.

Ca atare, nu a văzut cine pe cine a lovit, a auzit doar a doua zi că

victima ar fi fost lovită de cei trei inculpați.

În cauză, a mai fost

audiată martora B.E., concubina inculpatului M.G. Referitor la momentul

agresiunii, aceasta a precizat, în declarațiile date pe parcursul

desfășurării procesului penal, că, a ieșit din curte

împreună cu M.G. și a observat că victima era căzută,

în fața casei ei, lângă ea aflându-se M.S., care avea în mână un

par. În acel timp M.T. fugea după o căruță, având de asemenea

un par în mână. Despre M.G., a arătat că acesta a luat o

furcă, din curte, în momentul în care l-a observat pe numitul O.G.,

că l-a lovit pe S., cu un par în cap. Cu acea furcă a fugit după

G., fără însă a-l ajunge. De aceea, s-a întors lângă

tatăl său, împreună cu care a reintrat în curte.

S-a reținut că

această declarație venea, în contradicție, cu toate celelalte

probe testimoniale, inclusiv cu declarația inculpatului M.G., acesta din

urmă, afirmând că, în momentul în care a ieșit din curte, O.S. nu

fusese încă lovit, astfel că a asistat la agresarea acestuia. De

asemenea, nimeni nu a confirmat lovirea de către O.G., a inculpatului M.S.

La cererea inculpaților a fost

audiată și martora M.P., soția inculpatului M.S. și mama

lui M.G. Aceasta, atât în cursul urmăririi penale, cât și în

fața instanței a dat o declarație, relativ

asemănătoare cu cea a numitei B.E. Și în cuprinsul acestei

declarații au existat mai multe inadvertențe: martora a declarat

că, atunci când inculpații au ieșit din curtea lor și s-au

deplasat către casa victimei, aceasta era deja căzută, în

fața casei sale. Desigur, o asemenea afirmație nu explică cine a

lovit victima anterior ieșirii celor doi inculpați. S-a observat

că nici această declarație nu se corobora cu cele arătate

de ceilalți martori.

În acest context, s-a hotărât

ca, declarațiile martorelor B.E. și M.P. să fie înlăturate.

În etapa prealabilă

judecății, tot la solicitarea inculpaților, a fost audiat

și martorul M.I., acesta fiind propus pentru că ar fi văzut

incidentul de la început. Martorul a arătat însă că, atunci când

a ieșit din casă (locuiește la cinci case distanță de

casa victimei) l-a văzut pe M.T., fugind după căruță,

iar când s-a apropiat de casa lui O., a văzut victima căzută,

iar lângă ea se aflau M.S. și M.G., ambii cu câte o bâtă în

mână. Singurul act de agresiune pe care l-a observat martorul a fost

exercitat de S., acesta lovind victima căzută, peste piept cu acea

bâtă.

Audiat și în fața

instanței de judecată martorul a arătat că-și

menține declarația, dată în cursul urmăririi penale și

a relatat, în continuare, aceleași aspecte care au fost redate în

această declarație.

Tot la solicitarea inculpaților

M.S., M.G. și M.T. au mai fost audiați martorii G.I., S.S., S.S.J., A.D.

și C.A.

Martorul G.I., în declarațiile

date în faza urmăririi penale și la prim grad jurisdicțional a

arătat că nu cunoaște nimic despre împrejurările comiterii

faptei și că nu a făcut nici un fel de afirmații -

ulterioare - referitoare la persoanele care au participat la agresiune.

Martorul S.S., în ședința

publică din 07 iulie 2010, a menționat că, într-o după

masă, din cursul lunii septembrie, se afla la locuința inculpatului M.T.,

unde, împreună cu M.S., cu M.G., cu cumnatul lui T., numitul C., precum

și cu un alt băiat, pe care nu-l cunoștea, consumau băuturi

alcoolice. La un moment dat, M.T. împreună cu numitul C. au ieșit

afară și când T. a revenit la locuință martorul a observat

că îi curge sânge din cap și, când a întrebat ce s-a întâmplat,

inculpatul M.T. nu a dat nici un fel de răspuns. Văzând acest lucru,

deoarece i s-a făcut frică martorul a plecat acasă și, prin

urmare, nu a văzut și nu a putut da informații legate de

incidentul care s-a soldat cu decesul victimei.

Martorul S.S.J., audiat în etapa

cercetării judecătorești, a menționat că, în ceea ce

privește incidentul, în urma căruia victima O.S. a decedat nu a

văzut nimic pentru că nu a fost acolo.

Martorul A.D., în fața

instanței a precizat că, locuiește la aproximativ 200-300 m, de locul unde a avut loc incidentul, care a avut ca urmare moartea victimei. Fiindcă era

acasă și, a auzit gălăgie, s-a dus să vadă ce s-a

întâmplat. Când a ajuns, la locul incidentului, l-a văzut pe M.S. lovind

victima - căzută la pământ - cu un par, o singură

dată. Același martor a mai arătat că, atunci când a ajuns,

incidentul era la sfârșit și, la scurt timp, a apărut și

poliția și că nu i-a văzut în zonă pe ceilalți

inculpați, pe care i-a observat mai târziu. De asemenea, martorul a mai menționat

că, nu l-a văzut nici pe inculpatul M.T. și nici pe inculpatul M.G.,

să aplice vreo lovitură victimei. A mai arătat că l-a

observat pe inculpatul M.T. prezentând urme de lovituri, având sânge în zona

capului.

Martora C.A., audiată la

nivelul instanței de fond a menționat că, într-o zi, după

masa, deoarece lumea striga că a murit M.T., a fugit la casa lui, unde l-a

văzut pe acesta, stând pe pat și curgându-i sânge din cap, motiv

pentru care a luat un prosop, cu care a legat capul lui M.T., să

oprească hemoragia. Cu toate că l-a întrebat, inculpatul nu i-a spus

cine i-a spart capul.

Despre incidentul, soldat cu moartea

victimei, a precizat că nu știe nimic întrucât nu a fost acolo.

La data de 04 septembrie 2009

victima O.S. - aflată la S.M.U.R.D. Tg. Mureș. Mureș – a fost

examinată de medicul legist, putându-se stabili că prezenta un

traumatism cranio-cerebral grav cu stop cardiorespirator resuscitat și

comă profundă, urmare probabilă a unei agresiuni.

Victima a decedat, iar la data de 05

septembrie 2009 s-a efectuat autopsia medico-legală. În raportul de autopsie

medico-legală, s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat paraliziei sistemului nervos central, urmare a edemului

cerebral și bulbar, hemoragiei leptomeninge și ventriculare, în

condițiile unui politraumatism, cu fractură craniană

iradiată la bază, contuzii toracice și ale membrelor superioare.

S-a descris un număr de trei plăgi contuze, craniene și trei

echimoze de formă alungită la nivelul brațului drept (de unde a

fost extrasă o așchie de lemn) și deltoidian drept, precum

și pe spate. S-a arătat că leziunile s-au putut produce prin

mecanismul de lovire directă repetată cu un corp contondent de

formă alungită (par, bâtă, coadă de lopată etc.),

având legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Alcoolemia victimei a fost negativă.

A fost examinat medico-legal

inculpatul M.T., constatându-se că prezenta leziuni traumatice provocate

cu corp dur contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

S-a dispus efectuarea unei expertize

biocriminalistice asupra unui par de lemn și a unei lopeți, ridicate

de la fața locului. Din raportul medico-legal de expertiză

biocriminalistică, a reieșit că, pe parul ridicat, din

apropierea locului, în care a căzut victima, nu s-au pus în

evidență urme de sânge. În schimb, pe lopată au fost

identificate mai multe urme (mânjituri) de sânge uman, cu aceeași

grupă cu a inculpatului M.T. Această concluzie a dus la ideea că

acest inculpat a folosit lopata, după momentul inițial, acela în care

a pornit incidentul între M.T. și frații O. Practic, sângele provenea

de la leziunea pe care a suferit-o inculpatul, leziune constatată în

raportul de la fila 105.

La solicitarea lor,

cei trei inculpați au fost supus testării poligraf, iar din

conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din

29 martie 2010 și din 05 iulie 2010 a rezultat că:

a.) în cazul

inculpatului M.T. la întrebările relevante cauzei „Tu l-ai lovit primul în

cap pe O.S. în 04 septembrie 2009?” și „După ce i-ai dat două

palme lui O.S. l-ai mai lovit?”, întrebări la care a răspuns negativ,

inculpatul a avut un comportament simulat;

b.) în cazul

inculpatului M.S. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009

când l-ai lovit prima oară pe O.S. acesta era încă în picioare?”,

„Minți când spui că l-ai văzut pe H.F. când l-a lovit cu securea

pe O.S.?” și „Minți când spui că l-ai văzut pe M.T. când

l-a lovit cu lopata pe O.S.?”, întrebări la care a răspuns negativ,

acuzatul a avut un comportament simulat la prima întrebare, la cea da a doua

specialistul a apreciat că este imposibilă să se pronunțe

asupra comportamentului simulat, iar la cea de a treia întrebare inculpatul a

răspuns sincer;

c.) în cazul

inculpatului M.G. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009

l-ai lovit pe O.S. când acesta era încă în picioare?”, „L-ai lovit cu

furca pe O.S. după ce acesta a căzut?” și „Minți când spui

că în 04 septembrie 2009 nu l-ai lovit deloc pe O.S.?”, întrebări la

care a răspuns negativ, inculpatul a avut un comportament simulat.

S-a reținut faptul că,

normele procedural penale printre mijloacele de probă înserate în economia

art. 64 C. proc. pen., nu fac referire și la rezultatele obținute în

urma efectuării examinării poligraf, motiv pentru care instanța

fondului nu s-a raportat și la concluziile formulate în cele două rapoarte.

Starea de fapt mai sus expusă

s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de

cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile

acuzaților date în calitate de învinuiți/inculpați,

declarațiile martorilor; declarațiile părții civile,

raportul de constatare și autopsie medico-legală, raportul de

expertiză biocriminalistică, procesul verbal de constatare a

efectuării actelor premergătoare, rapoartele de constatare

tehnico-științifică din 29 martie 2010 și din 05 iulie 2010,

referatele de evaluare și procesele verbale de prezentare a materialului

de urmărire penală.

Din cuprinsul materialului probator

administrat pe parcursul desfășurării procesului penal și

analizat, a reieșit că vinovăția inculpaților, în

privința săvârșii infracțiunii, pentru care au fost

deferiți justiției, este pe deplin dovedită.

Inculpații M.S. și M.T. au

recunoscut faptul că, au lovit victima, cu corpuri contondente, aspect

confirmat și de inculpatul M.G. În ceea ce-l privește pe acesta din

urmă, așa cum s-a arătat martorii audiați l-au indicat cu

toții - excepție făcând rudele apropiate - ca participant la

agresiune, el însuși recunoscând că a avut, asupra lui, o furcă.

Explicațiile lui cu privire la modul în care – având în mână furca -

a reușit să smulgă lopata tatălui său, rămânând

cu ambele obiecte în mână, sunt puțin credibile, având în vedere

contextul în care avea loc agresiunea.

Cu privire la încadrarea

juridică, s-a considerat că, inculpații au săvârșit

infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită

de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile în care au aplicat

victimei, mai multe lovituri, în zona capului și a corpului, cu obiecte

contondente, lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod

direct, la decesul victimei, în ciuda eforturilor medicale. Cei trei au

acționat în grup, conjugându-și acțiunile - împrejurare în care

devenea evidentă, intenția lor, de a suprima viața victimei.

Aplicarea concomitentă a loviturilor - indiferent dacă nu toate au

cauzat leziunile tanato-generatoare - a condus la concluzia că fapta a

fost săvârșită de către cei trei în forma coautoratului,

fiind astfel incidente prevederile art. 75 lit. a) C. pen. Ilicitul penal s-a

petrecut în loc public, având în vedere că, în acea zonă, nu existau

curți-garduri ale caselor și ținând cont că, de la

începutul agresiunii, au fost prezente la fața locului mai multe persoane.

Inculpații au acționat în

grup, înarmându-se anterior iar, în momentul în care au ajuns victima, au

început s-o lovească cu bestialitate, cauzându-i leziuni care au dus

direct la deces. Agresiunea a încetat abia, când victima, a ajuns în stare de

inconștiență și, în contextul în care oamenii, adunați

la fața locului, au cerut agresorilor să înceteze. O asemenea

atitudine denotă indiferența inculpaților față de

viața victimei, ținând cont că, i-au aplicat numeroase,

lovituri, peste cap și peste corp, în condițiile în care, la

fața locului, erau mai multe persoane, care s-au arătat revoltate de

aceste acte de agresiune. Mai mult decât atât, în aceleași

împrejurări, au încercat să agreseze și pe cei doi frați ai

victimei, fugind după aceștia.

Contrar susținerii

apărătorilor inculpaților M.T. și M.S., s-a considerat

că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării

- în cazul celor doi inculpați - reglementată de prevederile art. 73 lit.

b) C. pen. și pentru a adopta acest punct de vedere s-au avut în vedere

următoarele considerente:

Așa cum a rezultat din

materialul probator administrat, instanța a reținut că în

după amiaza zilei de 04 septembrie 2009 victima O.S. după ce a ajuns

acasă de la pescuit s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc o

discuție și, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri cu

palma peste față. După acest eveniment inculpatul M.T. a fost

agresat, probabil de frații victimei și, în urma examinării

medico-legale, s-a constatat că prezenta leziuni traumatice, provocate cu

corp dur, contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul M.T. s-a întors în gospodăria lui, i-a strigat pe ceilalți

doi inculpați, s-au înarmat, inculpatul M.T. cu o lopată, inculpatul

M.S. cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă. Văzând acest lucru

frații victimei s-au speriat și au fugit, însă cei trei

inculpați l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în fața ușii

casei sale și toți trei au început să-l lovească, cu

obiectele, pe care le aveau asupra lor, victima decedând, în urma leziunilor

suferite.

Din cele anterior menționate a

rezultat, neîndoielnic, că inițial inculpatul M.T. a fost cel care a

agresat victima, pentru prima oară, aplicându-i acesteia câteva lovituri,

cu palma, peste față și, drept reacție la această

atitudine, acuzatul a fost agresat de frații victimei, iar în

replică, la un interval scurt de timp, inculpatul, împreună cu

fratele și nepotul lui, au exercitat acte de violență, deosebite

față de victimă, care a suferit leziuni, în zone vitale ale

corpului, leziuni care au provocat decesul acesteia.

A devenit evident că, în seria

actelor de violență, inițiativa a aparținut inculpatului M.T.

și, în aceste condiții nu putea fi vorba despre o provocare, care

să le confirme inculpaților M.T. și M.S. beneficiul

circumstanței atenuante legale, reglementată de prevederile art. 73 lit.

b) C. pen., pentru că, așa cum s-a mai menționat, actele de

violență exercitate de frații victimei, împotriva inculpatului M.T.,

au fost precedate de acele lovituri, aplicate cu palma, de către acest

acuzat, victimei O.S.

Prin urmare, în ceea

ce privește cererile formulate de apărătorii inculpaților M.T.

și M.S. privind reținerea scuzei provocării, la încadrarea

juridică a faptelor, reținute în sarcina inculpaților, în actul

de sesizare, s-a apreciat - raportat la particularitățile specifice

și circumstanțele reale ale cauzei - că, în speța de față

nu se poate discuta, sub nici o formă, despre incidența

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., context în care cererile formulate

în acest sens nu au un fundament faptic, deci au fost considerate ca nefondate,

motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., au fost respinse.

Așadar, în drept

s-a considerat că fapta inculpaților M.T., M.S. și M.G. care, în

data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat victimei O.S. - cu

intenția de a-i suprima viața - mai multe lovituri în zone vitale,

respectiv în zona capului și peste corp, cu obiecte contondente (M.T. cu o

lopată, M.S. cu un par și M.G. cu o furcă), lovituri puternice,

care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei,

s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în

situația fiecărui acuzat.

La individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, pentru faptele penale

reținute, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume:

- limitele pedepselor

prevăzute în partea specială a C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat;

- gradul de pericol

social concret al infracțiunii, concretizat în împrejurări care au

compus conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, dar

și extrinseci acestuia, cum au fost, în esență: acțiunile

susținute ale inculpaților în realizarea rezultatului dorit și

urmărit, locul și motivul săvârșirii acțiunii

infracționale, numărul participanților, contribuția

fiecăruia la comiterea activității deduse spre judecare;

urmările cauzate, toate imprimând activității infracționale

un grad ridicat de pericol social;

- atitudinea

inculpaților față de valorile umane fundamentale subiective,

care nu au ezitat să adopte o conduită extrem de violentă,

față de victimă, cei trei folosind în acest sens obiecte

contondente, respectiv par, lopată și furcă;

- inculpații au

exercitat actele de violență, împotriva victimei, în fața

concubinei și copilului minor al acestuia, în vârstă de 5 ani și

3 luni;

- mediul familial

și social din care provin cei trei acuzați;

- conținutul

referatelor de evaluare, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Mureș, referitoare la factorii care

influențează sau pot influența conduita generală a

inculpaților și perspectivele lor de reintegrare în societate;

- dispozițiile

părții generale a C. pen;

- persoana

inculpaților, dintre care inculpații M.S. și M.G. se aflau la

prima confruntare cu legea penală, iar inculpatul M.T., în trecut, a mai

suferit o condamnare la amendă penală.

Sintetizând aceste

elemente de individualizare, au fost condamnați inculpații la

următoarele pedepse:

1.) inculpatul M.T.:

- la pedeapsa de 17

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.

și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen.;

2.) inculpatul M.S.:

- la pedeapsa de 17

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.

și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen. și

3.) inculpatul M.G.:

- la pedeapsa de 15

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.

și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., cu convingerea că aceste sancțiuni vor reprezenta

tratamente penale juste, în contextul dat, în situația fiecărui

inculpat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale

înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat și principiul

proporționalității, referitor la gravitatea faptelor penale

oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.

Având în vedere

prevederile art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., s-a aplicat

fiecărui inculpat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului

drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o

durată de 6 ani, în situația inculpaților M.T. și M.S. și

respectiv pe o durată de 5 ani, în cazul inculpatului M.G.

Deoarece, pedepsele

aplicate celor trei inculpați urmează să fie executate în regim

de detenție, au fost privați inculpații de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. -

adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și

respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

Organele de

urmărire penală prin ordonanțele din 05 septembrie 2009, au

dispus reținerea fiecărui acuzat pe 24 de ore, iar prin încheierea

penală nr. 41/ C din 05 septembrie 2009, pronunțată de

Tribunalul Mureș, judecătorul delegat a dispus arestarea

preventivă a inculpaților, pe o durată de 29 zile, începând cu

data de 06 septembrie 2009 și până la data de 04 octombrie 2009,

măsură privativă de libertate care, ulterior, în cazul

inculpaților a fost prelungită, prin încheierile penale nr. 44/C din

30 septembrie 2009 și 50/C din 30 octombrie 2009, pronunțate de

judecătorii delegați din cadrul Tribunalului Mureș și

menținută apoi de instanță, succesiv, în condițiile

legii.

Având în vedere

dispozițiile art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata

reținerii pe 24 de h, din data de 05 septembrie 2009, precum și

durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009

și până la zi.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3), art. 136 alin. (1) lit.

d), art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților, deoarece, în cazul fiecărui

inculpat, temeiurile de drept și de fapt, care au stat la baza luării

acestei măsuri preventive, subzistă și în prezent, dar și

pentru a asigura executarea pedepselor aplicate.

Concubina victimei O.S.,

L.A. în actul intitulat „Constituire de parte civilă” a menționat

că, împreună cu victima, avea un copil minor O.A., și pe

parcursul desfășurării procesului penal, la data de 05 aprilie 2010

a mai născut un copil, pe minora L.C. despre care a afirmat că este

fiica victimei și a solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la

plata următoarelor sume de bani:

- în nume propriu la

suma 50.000 lei, cu titlu de daune morale și în calitate de

reprezentantă legală a celor doi minori, la câte 50.000 lei, pentru

fiecare minor, cu titlu de daune morale;

- 2.000 lei,

despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de

înmormântare și

- obligarea

inculpaților la plata unei prestații periodice în favoarea celor doi

copii începând de la data comiterii infracțiunii și până la

majoratul minorilor.

Analizând

conținutul certificatului de naștere al minorului O.A., s-a observat

că, minorul în cauză, a fost recunoscut de tată, în

condițiile în care la numele tatălui este înscris numele victimei,

însă în ceea ce privește certificatul de naștere a minorei L.C. s-a

reținut că, la rubrica „date privind părinții” în dreptul

numelui tatălui nu apare nici o mențiune.

În legătură

cu această ultimă chestiune la termenul de judecată din data de

25 august 2010 s-a solicitat punctele de vedere, ale inculpaților, care au

menționat că avea cunoștință de faptul că victima

trăia, în concubinaj cu L.A., însă nu știu, nu au

cunoștință despre faptul că victima ar fi sau nu

părintele minorei L.C.

În ceea ce

privește filiația minorului O.A., față de victimă, instanța

a constatat că nu există nici un fel de problemă, întrucât din

conținutul certificatului de naștere al acestuia rezultă în mod

cert această chestiune, în privința minorei L.C. s-a impus

reținerea următoarei remarci: în condițiile în care mama minorei

nu a fost căsătorită cu victima nu se putea vorbi de

incidența prezumției legale de paternitate, potrivit căreia

soțul mamei s-ar putea considera tatăl copilului, așadar minora

are statutul unui copil din afara căsătoriei.

S-a observat faptul

că, până în prezent, filiația față de tată, a

acestei minore nu a fost stabilită, în condiții legale, adică pe

baza unei acțiuni în justiție - singura posibilitate legală

rămasă la îndemână, deoarece recunoașterea de către

tată este imposibilă, datorită decesului victimei - și prin

urmare cererile lui L.A., în calitate de reprezentantă legală a

minorei, având ca obiect obligarea inculpaților, în solidar, la plata

daunelor morale și a unei prestații periodice în favoarea minorei L.C.,

în acest moment și ținând cont de particularitățile

specifice ale speței analizate, în opinia instanței, nu aveau un

fundament juridic, adică sunt nefondate, motiv pentru care au fost

respinse.

S-a mai reținut

că dacă, în viitor L.A. va reglementa această situație de

fapt, cu respectarea termenelor legale, va avea posibilitatea să formuleze

o acțiune în justiție prin care să solicite, în calitate de

reprezentantă legală valorificarea drepturilor personale ale minorei

în cauză.

Relativ la daunele

materiale solicitate, s-a observat că, pe parcursul

desfășurării procesului penal, partea civilă nu a produs

dovezi sub nici o formă - acte sau alte mijloace de probă, permise de

legiuitor - care să confirme cuantumul sumei menționate cu acest

titlu, cu toate că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în

fața instanței trebuie să o dovedească, cu alte cuvinte partea

civilă, avea obligația să-și dovedească cele

susținute, însă nu și-a îndeplinit această obligație.

În ceea ce

privește daunele morale solicitate de partea civilă L.A., în nume

propriu și în calitate, de reprezentantă legală, a minorului O.A.,

s-a reținut că aprecierea prejudiciului moral, înseamnă

aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale

prejudiciului și a implicațiilor acestuia, pe toate planurile

vieții sociale, ale persoanei vătămate.

Trebuia

să se aprecieze ce a pierdut persoana în cauză pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial, în ceea ce ar însemna o viață

normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale,

dar și în viitor.

În lumina celor

anterior expuse, s-a apreciat că solicitarea părții civile, din

punct de vedere al cuantumului daunelor morale, era exagerată, suma de

9.000 lei, acordată părții civile în nume propriu, și,

respectiv suma de 10.000 lei, acordată minorului O.A., fiind în

măsură să constituie o reparație justă și

echitabilă a suferințelor provocate.

Ținând cont de

faptul că victima O.S. era unicul întreținător al familiei,

raportat la faptul că, pe parcursul desfășurării procesului

penal, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că acesta ar fi fost

angajat și, prin urmare, ar fi realizat venituri stabile, însă acesta

era apt de muncă și își câștiga existența prin

prestarea unor munci ocazionale, s-a remarcat faptul că, prin decesul

părintelui, cauzat de activitatea ilicită a