ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 129 din 30 septembrie 2010 Tribunalul Mureș

a respins ca nefondată cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.A.

prin rechizitoriul parchetului din infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) și c) C. pen., cerere formulată de

părțile civile B.A. senior, A.B. și B.D., în baza art. 334 C. proc. pen.

A dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat prin

rechizitoriul parchetului din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174

C. pen., art. 175 lit. c) și i) C. pen., conform propunerii instanței, în baza

art. 334 C. proc. pen.

A condamnat pe

inculpatul B.A. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) și i) C. pen.

și a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în temeiul art. 65, art. 66

C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală, a

restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), b)

C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că

succesoarea victimei B.K.S. a renunțat la calitatea de parte civilă în cauză,

conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată de succesorii victimei B.M., părțile civile B.A.

senior, A.B. și B.D., și a obligat inculpatul B.A. la plata sumelor de câte

8000 de lei în favoarea fiecăreia cu titlu de daune morale, respingând restul

pretențiilor la daune materiale ca nefondate, în baza art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen.

A dispus confiscarea

specială a unui plic conținând 5 tuburi, 3 cartușe, a unui coș de plastic de la

arma de 16 mm model RC aparținând inculpatului, a unui plic conținând un coș de

plastic pentru alice, un tub de culoare verde și trei bucăți alice extrase din

coloana vertebrată a victimei și a unei arme de vânătoare cu alice și cu două

țevi marca IJ Boch-27, de calibru 16 mm, având seria B 16955 made în URSS

aparținând inculpatului și folosite la comiterea faptei, conform art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen.

A dispus restituirea

unei perechi de pantaloni tip blue jeans marca Farms de culoare albastră, a

unei curele L 14, din piele, de culoare maro, a unui pulover P.N.A., de culoare

bleumarin cu fermoar inculpatului B.A. și a dispus restituirea unei geci de

velur de culoare bej, a unei bluze de trening de culoare albastră, a unui

tricou de culoare albastră cu mâneci scurte aparținând victimei B.M.,

succesorilor acestuia, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. A

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș emis la data de 19 iunie 2009 în dosar

nr. 476/P/2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului B.A. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

S-a reținut că

inculpatul și victima B.M. au fost frați, primul fiind cu 14 ani mai în vârstă

decât celălalt.

La începutul anilor

1990 victima a plecat în Germania, unde a lucrat câteva luni, apoi s-a înrolat

în Legiunea Franceză, iar în cursul anului 1991 a revenit în țară. În perioada

anilor 1991-2000 a locuit în comuna Zagăr, jud.Mureș, la părinții săi. În anul

2000 a plecat în din nou în Germania unde și-a găsit un loc de muncă și s-a

căsătorit, rămânând până în vara anului 2007, când s-a reîntors în țară și a

cumpărat cca. 120 ha teren în comuna Senereuș, respectiv 26 ha teren în comuna

Zagăr împreună cu inculpatul, aducând mai multe utilaje din Germania și

înființând o firmă.

Inculpatul a

achiziționat în anul 1992 de la CAP Zagăr o fermă, după care a înființat o

societate agricolă, angajând victima ca șef de echipă la sectorul mecanic.

Datorită nerambursării unui credit contractat de inculpat, ferma a fost

ipotecată în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor, apoi vândută unei

persoane care la rândul său a vândut-o în anul 2002 victimei B.M., tranzacția

fiind înscrisă în C.F. Ulterior, la data de 20 decembrie 2002, victima a vândut

ferma în cauză inculpatului.

Practic, din anul

1992 inculpatul a început să achiziționeze bunuri mobile și imobile,

angrenându-l în afaceri și pe fratele său, victima, iar din anul 2000,

cooperarea dintre cei doi s-a amplificat.

În perioada anilor

2001-2002 cei doi frați au achiziționat o firmă de transport „A.” în care

victima avea 90% din acțiuni și a contribuit cu diverse utilaje pe care le

aducea din Germania, intenționând să constituie cu fiul inculpatului, o firmă

specializată pe service auto.

În vara anului 2007,

victima s-a reîntors în țară, având cca. 100 ha teren în comuna Senereuș și 26

ha teren în comuna Zagăr, înființând o firmă. Acesta a început să bănuiască că

inculpatul a cumpărat din banii săi, în anul 2006, proprietatea fostului IAS

Mecanica Zagăr, compusă din curte și sediul central al fostului IAS. Astfel,

relațiile dintre cei doi frați s-au acutizat, victima o amenința pe soția

inculpatului, când o întâlnea pe stradă. Totodată, a luat mai multe remorci și

utilaje agricole în stare de funcționare din curtea IAS-ului Mecanica Zagăr

aparținând inculpatului care a și formulat o plângere în acest sens. Cu toate

acestea, conform declarațiilor inculpatului, victima a continuat să sustragă

utilajele funcționale, exceptând cele nefuncționale.

Cu trei săptămâni,

anterior datei de 31 decembrie 2007, inculpatul a luat legătura cu o firmă care

prelua fier vechi în ideea de a debarasa curtea IAS-ului de astfel de

materiale. La data de 18 decembrie 2007, o echipă de la R. Tg.Mureș, a sosit în

com. Zagăr, tăind în bucăți fierul respectiv și spunându-i inculpatului că vor

veni ulterior cu o mașină pentru a-l încărca.

La data de 21

decembrie 2007, în jurul orei 7,00-7,30, inculpatul, împreună cu fiul său B.A.

s-au deplasat cu autoturismul personal marca Ford Fiesta, condus de acesta din

urmă, în localitatea Bolintineni, jud.Mureș, pentru a ridica produse de

carmangerie, după ce anterior au dus carne de porc din gospodăria proprie.

Inculpatul a luat cu el și o pușcă de vânătoare, despre care a declarat că ar

fi luat-o pentru a vâna diverse animale, pe drumul dintre Zagăr și Coroi. Arma

a pus-o pe bancheta din spate a autoturismului, având asupra sa două cartușe cu

alice.

Inculpatul și fiul

său s-au deplasat la Bolintineni, ridicând o parte din produsele comandate și

s-au întors la Tg.Mureș, revenind în localitatea Zagăr. Ajunși aici s-au

deplasat la domiciliu unde au descărcat produsele cumpărate din Tg.Mureș, iar

pușca a rămas în mașină, cei doi întorcându-se la Tg.Mureș pentru a cântări

camionul gol.

După aceasta, au

revenit la Bolintineni pentru a ridica restul cantității de mezeluri, apoi în

Zagăr, unde au ajuns în jurul orei 16,00. Odată ajunși în incinta fostului IAS,

acolo erau doi tractoriști care adunau fierul vechi, camionul de la R. fiind

deservit de doi angajați, tot acolo aflându-se și fiica cea mică a

inculpatului, băiatul cel mic și alți copii care se jucau.

Întrucât începea să

se întunece, inculpatul i-a solicitat fiului său B.A. să ducă mașina Ford

Fiesta în spatele curții și să o orienteze cu farurile înspre camion pentru a

lumina fierul respectiv. După aceea fiul inculpatului s-a deplasat la camion

stând de vorbă cu cei doi încărcători, iar inculpatul a rămas în mașina

personală, pe scaunul din dreapta șoferului, pentru a se încălzi, motorul fiind

pornit.

Conform declarațiilor

inculpatului, în timp ce acesta asculta radioul, veneau la mașină fiul său mai

mic, O. și alți copii pentru a se încălzi, motiv pentru care a luat pușca de pe

bancheta din spate pentru a nu ajunge la ea copii și a ținut-o între picioare.

După un timp copii au plecat, precum și tractoriștii, rămânând în curte cei doi

angajați R. care încărcau fierul vechi în camion, supravegheați fiind de B.A. Martorul

B.A. a confirmat că tatăl său, inculpatul, se afla în mașină și a afirmat că în

timp ce se afla în aproprierea colțului din stânga al cabinei camionului, la

cca. 5 metri de aceasta, l-a văzut pe B.M. apărând din partea dreaptă a

camionului și trecând prin spatele însoțitorului camionului. Acesta venea în

fugă și avea un obiect metalic în mâna dreaptă lung de cca. 30-40 cm pe care-l

ținea ridicat în aer. A urlat „bă, voi ce faceți aici?” și se îndrepta spre el,

iar sub imperiul fricii induse de acesta, gândindu-se că este în stare de

orice, a fugit în direcția mașinii Ford, aflată la circa 15 metri distanță de

camion, gândindu-se că aceasta este singura cale de scăpare. A ajuns astfel în

spatele mașinii, strigând „tată, tată” și s-a gândit să se învârtă în jurul

mașinii, pentru a nu-l ajunge.

Martorul mai susține

că, în momentul în care a ajuns în spatele mașinii, victima a renunțat să-l mai

urmărească, dându-și seama, după strigătele sale, că tatăl său se află în

mașină. Astfel, s-a oprit în dreptul portierei de la șofer (mașina fiind cu

două uși), a izbit de două ori cu pumnul în mașină, destul de puternic, s-a

trântit de ea, mașina mișcându-se, și a deschis portiera de la șofer. În acel

moment, s-a deschis ușa din dreapta unde era tatăl său și într-o fracțiune de

secundă s-a auzit împușcătura, el intenționând să ajungă la tatăl său, însă nu

a mai apucat.

Martorul nu a putut

preciza în ce poziție era tatăl său și dacă victima a apucat să intre cu o

parte a corpului în mașină, dar a afirmat că în momentul în care s-a auzit

împușcătura, victima ieșise din câmpul său vizual, în sensul că, după ce

deschisese ușa și cu o mână se ținea sprijinit de ea, se aplecase în vederea

pătrunderii în mașină. A arătat că dacă tatăl său nu ar fi avut pușca la el,

victima ar fi intrat în mod cert în mașină, presupunând că ar fi intrat cu

intenția de a-l agresa. A mai susținut că după ce s-a auzit împușcătura, tatăl

său s-a ridicat, a coborât din mașină și s-a deplasat șchiopătând până la locul

unde victima era căzută, după care i-a dus cârjele și i-a cerut să sune la 112.

Tatăl lui părea foarte speriat și i-a cerut să vadă în ce stare era victima,

văzând că mâna acesteia i-a căzut ușor înspre abdomen, relaxându-se și atunci

și-a dat seama că fusese împușcat și că starea lui era gravă.

Între timp s-a strâns

mai multă lume, iar cei doi cu camionul au ieșit din curte, nerealizând ce s-a

întâmplat, mai ales că pe perioada încărcării camionului era un zgomot puternic

produs de această operațiune.

Martorul a arătat că

totul s-a întâmplat foarte repede, din momentul în care a văzut victima venind

spre el în fugă și până la producerea împușcăturii, netrecând mai mult de 5

secunde.

Inculpatul a arătat

că și el a auzit un strigăt, recunoscându-și fiul, pe A. care a strigat „tată”

de două ori, apoi l-a văzut fugind înspre mașină, fiind urmărit îndeaproape de

victimă. Atunci când cei doi au ajuns la 4-5 m de mașină, victima a alunecat,

dar nu a căzut, aceasta întâmplându-se în momentul în care a ridicat mâna în

care ținea un obiect, pentru a-l lovi pe A., ceea ce i-a permis acestuia să

fugă până în spatele mașinii, ajungând acolo pe partea stângă a acesteia.

Inculpatul a menționat că nu a știut în momentul respectiv ce obiect are

victima în mână, însă părea destul de mare, având o formă cilindrică, precum o

țeavă, după care A. a ieșit din câmpul său vizual, iar victima s-a îndreptat

înspre portiera de la șofer, fugind în continuare după A.

Atunci inculpatul a

deschis ușa din partea sa, cu intenția de a coborî din mașină pentru a-și apăra

fiul, însă din cauza infirmității fizice s-a gândit că nu poate să procedeze,

astfel ceea ce i-a indus o stare de temere. Inculpatul a susținut că știa că

fratele său M. este o persoană violentă, auzindu-l urlând și fugind după fiul

său, și astfel, a deschis ușa din partea dreaptă a mașinii, iar imediat după

aceasta, M. a început să lovească cu acel obiect în mașină, impresia sa fiind

aceea că a lovit și a spart geamul ușii șoferului.

Inculpatul a declarat

că victima a deschis portiera de la șofer, urlând, impresia sa fiind că

intenționează să se repeadă asupra sa, iar în momentul în care el lovea în

mașină și o scutura, și-a dat seama că vrea să-l agreseze, astfel că a încărcat

arma, introducând un cartuș din cele două pe care le avea în buzunar, acest

lucru întâmplându-se în câteva fracțiuni de secundă, având dexteritate datorită

meseriei practicate de atâția ani. A susținut că toată scena a fost una

„blitz”, pentru că în momentul în care l-a văzut pe A. fugind înspre mașină,

până la deschiderea portierei de către M., au trecut cca. 5 secunde.

A mai declarat că a

acționat asupra trăgaciului fără a ochi, însă cu patul puștii rezemat pe șoldul

drept și gura țevilor îndreptată spre M., el făcând o mișcare de aplecare spre

dreapta în momentul în care a tras, ca și cum s-ar fi apărat de M. A mai

precizat că acesta nu a pătruns efectiv în autoturism, însă în deschiderea ușii

și impresia sa a fost aceea că-l atacă, deoarece M. avea în mâna dreaptă

obiectul respectiv, iar cu mâna stângă se proptise de ușă.

În momentul în care a

tras, conform propriilor susțineri, între gurile țevilor și corpul lui M. a

fost o distanță de cca. 50 de metri, iar M. începuse deja o mișcare de

aplecare, în intenția de a pătrunde în mașină cu capul în față și nu cum ar

intra un șofer pentru a se așeza la volan. A mai arătat că a văzut întregul

corp al lui M. în cadrul ușii, inclusiv capul, în momentul în care l-a

împușcat, învederând aspectul semiplierii corpului lui M., care era cu

trunchiul flexat înspre înainte. A precizat că după ce a tras, fratele său a

rămas o clipă în inerție, apoi s-a răsucit în sensul acelor de ceasornic, pe

după ușă și a căzut pe o parte, pe stânga, iar în momentul în care el a venit,

în mașină nu era lumină, plafoniera nu era aprinsă și aceasta nu s-a aprins

când inculpatul și victima au deschis portierele. De asemenea, a arătat că în

mod cert a tras un singur foc și a încărcat arma cu un singur cartuș din cele

două avute asupra lui.

Fiind întrebat de ce

nu a lăsat pușca acasă în momentul descărcării produselor cumpărate, a răspuns

că nu a făcut acest lucru din grabă, trebuind să ajungă urgent înapoi la

Tg.Mureș și s-a gândit că nu mai are timp să meargă în casă, să lase pușca și

s-o închidă la locul ei de păstrare, conform legii. Fiind întrebat dacă ar fi

avut de gând să folosească arma și pentru altceva, respectiv să-l ucidă pe

fratele său, a răspuns că dacă acesta l-ar fi atacat în casă, cum o mai făcuse,

în mod cert ar fi tras asupra lui pentru a se apăra, în ideea de a-l speria.

Cei doi martori care

au încărcat fierul vechi în camion, B.M.F. și M.E. au arătat că au auzit un

sunet ca și cum ar fi pușcat o petardă și au dedus că aceasta și era, întrucât

se apropiau sărbătorile. Alte strigăte și discuții nu au auzit. Doar în

momentul plecării de la IAS, fiica inculpatului a făcut afirmația că „Tata l-a

împușcat pe unchiul în curte la Mecanica”. Totodată, martorul M.E. a precizat

că la un moment dat fiul lui B.A. a plecat înspre mașina tatălui său, însă nu a

fugit, apoi a reapărut în timp ce lega remorca susținând că a fost atacat de o

persoană care-l atacase cu ceva vreme în urmă la Bălăușeri. Acesta nu părea

însă agitat, în percepția martorului și nu arăta că ceva s-ar fi întâmplat în

cele 15-20 de minute cât a lipsit de la operațiunea de încărcare.

Cât privește

activitatea victimei, acesta s-a aflat la martora O.V. în jurul orei 17,

cumnata sa și era într-o dispoziție bună, pregătindu-se să meargă la Senereuș.

Ulterior s-a deplasat cu autoturismul la locuința martorei C.L. pentru a-l

căuta pe soțul ei, în jurul orei 18,00. Aceasta avea locuința în apropierea

fostului IAS Zagăr, de unde se auzea zgomotul specific de fier vechi încărcat.

Victima s-a interesat ce se întâmplă acolo, iar la replica martorei că nu știe,

s-a urcat în mașină și a parcat în fața SMA-ului. Martora l-a auzit strigând

„ce-i aicea băi”, după care a luat-o la stânga. L-a văzut fugind pe B.A. prin

partea dreaptă, în altă direcție decât cea în care s-a îndreptat M. Nu a

observat să-l fi fugărit pe fiul inculpatului. După circa 5 minute a auzit o

împușcătură și s-a gândit că inculpatul ar fi tras cu arma deoarece în cursul

unei vizite la locuința lui a afirmat către soțul său că-i „va face felul

fratelui său”, respectiv că-l va omorî. Totodată ținea o armă de vânătoare sub

pat.

După 10 minute de la

împușcătură, a observat pe inculpat și pe fiul său ieșind în drum, însă au

răspuns martorei că nu s-a întâmplat nimic. Martora a insistat, la care

inculpatul i-a spus că l-a împușcat pe fratele său, însă nu-i pare rău că așa

toată familia lui e în siguranță.

Martora S.A. a

remarcat de asemenea prezența autoturismului victimei în fața locuinței

martorei C.L. și a văzut victima discutând cu aceasta. La scurt timp a observat

mașina îndreptându-se în apropierea porții fostului SMA unde se încărca fier

vechi într-un tir începând cu ora 15. Și aceasta l-a auzit pe victimă strigând

„ce se întâmplă aici”, iar după câteva minute l-a văzut și pe fiul inculpatului

în incintă. Între timp victima a dispărut din raza sa vizuală. După alte 2

minute l-a revăzut pe fiul inculpatului B.A. fugind în apropierea camionului

care încărca fierul vechi, urmărit la mică distanță, de cca. 2m de victimă care

avea în mână un obiect de 30 cm, dar care nu era în aer. Urmărirea a durat

câteva secunde și nu a văzut ce s-a întâmplat. La 2 minute după acest moment a

auzit un zgomot puternic diferit de cel specific încărcării fierului vechi,

cumnatul său spunându-i că pare o împușcătură. La circa 5 minute de la acel

zgomot, a apărut cumnatul său, C.L., inculpatul și fiul său care au fost

întrebați ce s-a întâmplat și unde este M., inculpatul spunând că l-a omorât și

începând să plângă.

La circa 10-15 minute

a apărut și un echipaj al poliției din Zagăr, apoi o echipă operativă compusă

din procuror și ofițeri criminaliști. S-a întocmit un proces-verbal de

cercetare la fața locului, însă locul faptei a suferit modificări pentru că în

câmpul infracțional a pătruns multă lume, inclusiv personalul SMURD. S-a

efectuat un raport de autopsie medico-legală concluzionându-se că moartea

victimei B.M. a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator produs

în urma leziunilor traumatice menționate în raport cu ruptură de aortă și

hemotorax stâng masiv. Leziunile au fost produse prin împușcare cu alice, cu

orificiu unic de intrare situat abdominal superior paramedian drept, între

leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată. S-a

stabilit că leziunile s-au produs în urma unei singure împușcături și au avut

caracter vital, distanța de la care s-a tras fiind de sub 70 cm, traiectul

împușcăturii fiind orientat anteroposterior de la dreapta la stânga și ușor de

jos în sus, iar arma cu care s-a tras a fost o armă de vânătoare cu alice.

S-a efectuat și o

constatare tehnico-științifică de natură balistică care a concluzionat că arma

nu se putea declanșa singură și distanța de la care s-a tras a fost de 40-50

cm, direcția de tragere fiind de jos în sus, conform afirmațiilor inculpatului.

Inculpatul a indicat

că l-a împușcat pe fratele său pentru a-și salva viața sa sau a copilului său,

fiind într-o stare de spaimă și frică indusă de faptul că victima avea un

obiect în mână și venise cu intenția certă de a-l lovi în cap pe fiul său cu

acel obiect. Totodată, victima a deschis portiera din stânga a mașinii în care

se afla cu violență și fiind aproape imobilizat a recurs la singurul mijloc de apărare

pe care îl avea. A invocat astfel indirect legitima apărare sau excesul

justificat, însă instanța de fond a apreciat că cel mult se poate reține

excesul scuzabil, respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a)

C. pen. Aceasta întrucât apărarea inculpatului nu a fost proporțională cu

gravitatea pericolului, cât timp victima nu a recurs niciodată la violențe

fizice la adresa inculpatului, limitându-se la amenințări față de el și de

membri familiei sale, respectiv la distrugerea geamurilor de la locuință.

Inculpatul a susținut că, cunoștea firea impulsivă a victimei și știa că acesta

se afla în localitate, anticipând ceea ce se va întâmpla. În acest scop, nu

și-a lăsat arma de vânătoare acasă, deși descărcase produsele cumpărate. Acesta

s-a contrazis în declarații, arătând inițial că arma a rămas pe bancheta din

dreapta față și în lipsă de ocupație se juca cu arma de vânătoare introducând

și scoțând cartușul din țeava acesteia. A fost chiar controlat de organele de poliție

atrăgându-i-se atenția să-și păstreze arma într-un dulap metalic prevăzut cu

lacăt, însă a încălcat aceste obligații.

Viteza sa de reacție,

la vederea victimei, s-a datorat dexterității sale, fiind vânător pasionat. În

condițiile în care la locul faptei erau prezente și alte persoane, angajații R.,

iar victima s-a repezit la portiera din dreapta unde se afla inculpatul,

abandonând urmărirea fiului, inculpatul avea suficient timp să solicite

ajutorul celorlalte persoane aflate la fața locului, reacția sa nefiind

justificată pentru a fi în prezența legitimei apărări și chibzuind la rece în

privința celor ce urmau să se întâmple. Cu toate acestea, nu s-a putut reține

premeditarea la adăpost de orice dubiu.

Instanța de fond a

mai avut în vedere faptul că potrivit declarațiilor martorilor B.A. și B.V.,

inculpatul a aflat, la sfârșitul anului 2006, că victima a întreținut relații

intime cu fiica sa mai mare, D., acest motiv putând să-i inducă o stare de

răzbunare față de victimă, deși a invocat doar aspectul grefat pe considerente

materiale. Pe de altă parte, victima renunțase să mai pretindă sumele de bani

datorate de la inculpat, mulțumindu-se doar cu recunoașterea publică ale

acestora, conform declarațiilor martorilor C.L. și O.V. Totodată, s-a angajat

în septembrie 2007 în fața organelor de poliție Zagăr că nu va recurge la acte

de violență împotriva familiei inculpatului și asupra acestuia, aplicându-i-se

un avertisment. Ambele martore, C.L. și S.A., au infirmat varianta inculpatului

că de la pătrunderea victimei în curte până la împușcătura au trecut doar 5

secunde, de fapt au trecut 4-5 minute, iar reacția inculpatului nu a fost

determinată de o stare de tulburare sau temere, ci de alte motive de ordin

psihic și material care s-au acumulat în timp în mintea acestuia și care au

determinat săvârșirea faptei la locul și momentul oportun, cel mult putându-se

reține o stare de provocare din partea victimei.

Instanța de fond a

constatat că vinovăția inculpatului este certă și temerea acestuia nu poate fi

reținută cu atât mai mult cu cât victima, deși acționa impulsiv și violent în

legătură cu alte persoane, de multe ori pentru că era provocat de aceștia sau

pentru că voia să facă dreptate în propriul stil. De asemenea a constatat că nu

se pot reține prevederile art. 44 alin. (2), (3) C. pen. sau circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., respectiv excesul scuzabil,

nemaivorbind despre vreo eventuală reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen.

A apreciat că se

impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și i) C. pen., apreciind

că „fapta a fost săvârșită în public”, fiind comisă conform dispozițiilor art. 152

lit. c) C. pen., într-un loc neaccesibil publicului și în drept, fapta

inculpatului B.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și i) C. pen., constând în

aceea că data de 21 decembrie 2007, în jurul orei 18,00, în timp ce se afla în

autoturismul proprietate personală cu nr. marca Ford Fiesta de culoare gri,

parcat în curtea fostului IAS Zagăr, l-a împușcat cu o armă de vânătoare pe

care o avea asupra sa pe fratele său, victima B.M., împușcătura putând fi

auzită și de alte persoane care se aflau în curte la acea oră sau pe stradă, în

momentul în care aceasta urma să pătrundă în mașină, cauzându-i leziuni în zone

vitale ale corpului care în final i-au provocat decesul.

Pe cale de

consecință, a dispus condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 17 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174

C. pen., art. 175 lit. c) și i) C. pen., având în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen.

La individualizarea

pedepsei aplicabile inculpatului, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.,

instanța de fond a ținut cont că inculpatul a căutat tot timpul să-și justifice

gestul adoptat în final față de victimă care a dus la uciderea acesteia, prin

prisma comportamentului agresiv al victimei și a faptului că ar fi încercat

să-l atace pe el și pe fiul său, aspect nedovedit în cele din urmă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel inculpatul B.A. și a solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., art. 44 C.

pen. și respingerea pretențiilor civile formulate

în cauză arătând că în mod nelegal a

fost condamnat, deoarece se afla în legitimă apărare. A mai susținut că în mod

nelegal a fost schimbată încadrarea juridică reținându-se dispozițiile art. 175

lit. i) C. pen. și că în mod nelegal nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit.

b) C. pen., precum și art. 74 C. pen.

Prin decizia penală

nr. 2/a din 7 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat

apelul inculpatului B.A.

împotriva sentinței penale nr. 129 din 30 septembrie 2010 și a obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constatat că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la atac și nici cele privitoare

la apărare și a constat că în mod corect a menționat tribunalul că nu poate

reține legitima apărare, întrucât victima a deschis portiera stângă a mașinii,

iar înainte de a deschide portiera victima a alunecat și a scăpat lanterna din

mână, astfel că nu se poate susține că acesta a vrut să-l atace pe inculpat și

doar prin comiterea faptei putea sa-și salveze viața.

Totodată a constatat

instanța de apel că nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că victima l-ar fi provocat

pe inculpat.

De asemenea, a

constatat că încadrarea juridică dată faptei prin reținerea dispozițiilor

art.175 lit. i) C. pen. este corectă, întrucât față de dispozițiile art. 151 lit.

a) și e) C. pen. chiar dacă fapta a fost comisă într-un loc neaccesibil

publicului, de față erau mai mult de două persoane, că pedeapsa de 17 ani

închisoare aplicată inculpatului nu se impune a fi redusă, prin reținerea

dispozițiilor art. 74 C. pen. și că latura civilă a fost corect soluționată de

tribunal prin acordarea de daune morale moștenitorilor victimei.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpatul B.A. și a arătat că recursul se întemeiază

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen.,

susținând că victima a pătruns pe proprietatea inculpatului, fără voie, prin

viclenie și inculpatul a fost surprins de prezența victimei știind că aceasta

are o fire agresivă și violentă.

A susținut că era

foarte pertinentă o cercetare la fața locului pentru a se cunoaște distanțele

dintre cele două autoturisme și vizibilitatea, întrucât a fost surprins de

prezența victimei pe proprietatea sa la acea oră și că fapta s-a petrecut în

spațiul unui autoturism, în care victima a intrat fără drept, instanța de fond

apreciind că declarațiile inculpatului sunt subiective, însă dispozițiile art. 62

C. proc. pen. nu disting între declarații subiective și obiective, iar probele

nu au valoare dinainte stabilită.

A susținut că are un

handicap fizic locomotor și nu avea cum să scape din acea mașină, iar dacă ar

fi strigat nu l-ar fi auzit nimeni, având în vedere și declarațiile celor doi

muncitori, care încărcau fierul vechi, dintre care doar unul, respectiv

martorul B.M.F., a auzit un zgomot.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, a susținut că, în mod greșit, a fost considerat

loc public, întrucât în acea locație erau două persoane, care au declarat că nu

au auzit nimic, iar fapta s-a săvârșit în spațiul închis al unui autoturism.

A solicitat admiterea

recursului și achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 C. pen.

A solicitat să se

aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului și

agresivitatea victimei față de inculpat și familia acestuia, dovedită cu

declarațiile martorilor audiați.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar

și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că

recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele considerente

:

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că în stabilirea situației de fapt instanțele au avut în vedere mijloacele de

probă administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății, respectiv

declarația inculpatului B.A., a martorilor B.A., D.E.M., M.E., B.M.F., O.V., T.J.,

S.A., H.A.

Cu privire la

solicitarea inculpatului privind efectuarea unei cercetări la fața locului,

Înalta Curte constatată că la filele 3-4 dosar urmărire penală se află procesul

verbal de constatare la fața locului din 21 decembrie 2007 întocmit de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, ce a fost avut în vedere de ambele

instanțe în vederea stabilirii situației de fapt.

De asemenea, Înalta

Curte constată că inculpatul nu a solicitat probe sau cereri esențiale în fața

instanței de fond și nici în fața instanței de apel, și totodată că, acestea ar

fi fost respinse de către instanță sau nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe

administrate sau cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze

drepturilor acestora sau să influențeze soluția procesului

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.

în sensul că în mod

greșit au fost reținute dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., Înalta Curte

constată că în instanțele au făcut o încadrare juridică legală a faptei, prin

reținerea dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen. având în vedere dispozițiile

art. 152 C. pen. care prevăd că fapta se consideră săvârșită în public când a

fost comisă într-un loc neaccesibil publicului dacă sunt de față două sau mai

multe persoane, și prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat

seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului, în speță la locul

comiterii faptei erau mai mult de două persoane, respectiv cei doi muncitori de

la R. și fiul inculpatului, martorul B.A., iar împușcătura a fost auzită de

acești martori și de martorii C.L., S.A., care nu și-au dat seama ce înseamnă

acel zgomot mai neobișnuit și de martorul T.D. care a realizat că e zgomotul

specific unei arme de foc.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.

prin care inculpatul

solicită achitarea prin reținerea legitimei apărări și a stării de provocare,

Înalta Curte constată că constată că prima instanță și instanța de apel au

stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate situația de fapt și condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.175 lit. c) și i) C.

pen. constând în aceea că la data de 21 decembrie 2007 inculpatul l-a împușcat

cu o armă de vânătoare pe fratele său victima B.M.

În cauză nu se poate

reține legitima apărare având în vedere dispozițiile art. 44 C. pen. care

prevăd că „este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru

a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa,

a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav

persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Se prezumă că este

în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge

pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau

prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc

împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Este de asemenea în legitimă

apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a

produs atacul.”

În speță probele

dosarului nu dovedesc că inculpatul ar fi comis fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, imediat și injust, având în vedere declarațiile martorilor C.L.,

S.A. și T.D. din care rezultă că victima mergea grăbit și ținea în mână o

lanternă – un obiect care nu este apt pentru a produce o temere - fără intenția

de a lovi pe fiul inculpatului. De asemenea, s-a mai reținut că înainte de a

deschide portiera victima a scăpat lanterna din mână astfel că nu rezultă din

probele administrate că acesta a vrut să-l atace pe inculpat. Însă, inculpatul

avea pușca de vânătoare asupra sa fiind încărcată și nu a avut nicio ezitare în

a o folosi imediat împotriva fratelui său. (fila 75 dosar urmărire penală „am

încărcat arma introducând un cartuș din cele două pe care le aveam în buzunar.

Aceasta s-a întâmplat în câteva fracțiuni de secundă......Practic, toată scena

a fost una „blitz” pentru că din momentul în care l-am văzut pe A. fugind

înspre mașină și până când M. a deschis portiera, au trecut doar câteva secunde

– cca 5 secunde”.

Astfel, în mod corect

au constatat instanțele față de probele administrate, că nu sunt îndeplinite

condițiile nici cu privire la atac și nici cu privire la apărare.

De asemenea, nu poate

fi reținută în cauză nici starea de provocare, întrucât din probele

administrate în cauză rezultă că victima s-a deplasat spre autoturismul în care

se afla inculpatul cu intenția de a întreba ce se întâmplă, și nu rezultă ca

victima l-ar fi provocat pe partea vătămată, pentru a fi reținută circumstanța

atenuată prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. așa cum este prevăzută conform

dispozițiilor legale „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă.”

Din declarațiile

celor doi martori oculari, nu rezultă că victima îl urmărea în mod expres pe

fiul inculpatului ca să-l agreseze, mai ales că acesta nu ținea acea lanternă

ridicată în sus, cum a afirmat martorul B.A., respectiv inculpatul, într-o

poziție care ar fi sugerat că ar urma să lovească pe fiul inculpatului. Din

fotografiile judiciare efectuate la fața locului se observă că această

lanternă, chiar dacă era mai lungă decât o lanternă obișnuită, de 45 cm, nu

avea dimensiuni mari ca și grosime pentru a putea fi comparată cu o țeavă, cum

a susținut inculpatul sau cu o armă albă. Oricum, e greu de crezut că

inculpatul sau fiul său nu știau că victima deținea o astfel de lanternă și că

ar fi putut s-o confunde cu o țeavă. Mai mult, această lanternă s-a găsit

aruncată pe zăpadă la circa 1,5 m de partea stângă față a mașinii inculpatului,

paralel cu autoturismul, ceea ce duce la concluzia că anterior ca victima să

deschidă portiera, a alunecat și a scăpat lanterna în zăpadă, așa cum a

susținut chiar inculpatul (f.61 dosar urmărire penală).

Totodată, inculpatul

în declarația dată în fața instanței a adoptat o atitudine resemnată, fără a

manifesta nici un regret cu privire la decesul propriului frate, dimpotrivă a

relatat cu seninătate toate detaliile ce au urmat incidentului, inclusiv

incidentul și nu a părut deloc afectat de cele întâmplate, aspect care denotă faptul

că a acționat cu sânge rece și nu i-a dat nicio șansă victimei pentru a se

salva. Prin atitudinea sa, confirmată parțial și de martora C.L. (fila 236

dosar fond) întreținea conflictul pe teme materiale cu fratele său și chiar

dacă nu a premeditat momentul pentru a-l ucide pe victimă, neputându-se

demonstra acest fapt, a creat acest moment și a profitat de el, ascunzându-se

sub scuza legitimei apărări.

Având în vedere

această atitudine anterioară și posterioară comiterii infracțiunii a

inculpatului, datorită faptei în sine care este deosebit de gravă și a constat

chiar în uciderea unei rude de sânge care l-a ajutat pe inculpat și pe familia

sa, lezarea unei zone vitale a victimei de inculpat într-o fracțiune de

secundă, fără niciun regret din partea inculpatului chiar acesta afirmând că a

împușcat pe loc victima „din reflex” (fila 61 dosar fond),practic cu sânge

rece, Înalta Curte constată că nu se pot reține dispozițiile art. 44 și art. 73

C. pen.

În declarația dată în

faza de urmărire penală la fila 75 inculpatul a afirmat „dacă ar fi fost nevoie

să mă apăr pe mine și familie, m-aș apăra inclusiv cu pușca” de unde rezultă

oarecum premeditarea inculpatului în săvârșirea faptei.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de

fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a

funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni.

Potrivit art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art.72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru

care inculpatul a fost condamnat - omor calificat prevăzută și pedepsită de

art. 175 lit. c) și i) C. pen., este una gravă fiind pedepsită cu închisoarea

de la 15 ani la 25 ani, inculpatului B.A. fiindu-i aplicată o pedeapsă de 17

ani închisoare.

Pedeapsa

aplicată a fost corect individualizată în raport de prevederile

art. 72 C. pen. care

stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de

dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Astfel,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a

analizat întreg materialul probator, și

pedeapsa de 17 ani închisoare astfel cum au fost individualizată, față de

dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de

constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus

menționate, astfel că nu se impune o reducere a pedepsei aplicate, care

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele

personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art.52 C. pen.

Din raportul de

autopsie medico-legală (filele 6-8 dosar urm. pen.) rezultă că moartea victimei

a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator produs în urma

leziunilor cu orificiu unic de intrare situat abdominal superior paramedian

drept și au avut caracter vital.

Din declarațiile

martorilor audiați, rezultă că inculpatul la circa 5 minute de la împușcătură a

ieșit în stradă și părea emoționat și a afirmat că l-a împușcat pe fratele său,

însă martora C.L. a afirmat că după ce victima a fost împușcată, inculpatul ar

fi afirmat că nu-i pare rău că l-a omorât pe fratele său, întrucât, astfel,

familia sa e în siguranță, fila 129 dosar urmărire penală, afirmație pe

ceilalți martori prezenți în zonă după incident, nu au auzit-o.

De asemenea,

relevantă este și declarația părții civile B.K.S., fila 81 dosar urmărire

penală, în care precizează „soțul meu... mi-a spus că fratele său A. îl va

omorî și s-a exprimat textual A. o să mă împuște ...în mod evident se simțea

amenințat de fratele său. Nu există nicio persoană care să fi fost de față la

această discuție.”

Astfel, față de cele

învederate și de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei

și a încercat să justifice gestul său prin comportamentul agresiv al victimei,

Înalta Curte constată că nu poate fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursul inculpatului B.A. potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 2/a din 7 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iulie 2011.