ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2096/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 111/P din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3876/103/2011, s-a dispus admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile F.L. și L.I. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.R. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile: F.L. - suma de 10.000 RON, actualizată la data executării - cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, cu titlu de daune morale și L.I. - suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 16 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile: F.L., în calitate de reprezentant legal al minorei R.M.G. - suma de 300 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului; L.I., în calitate de reprezentant legal al minorului R.F.M. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului; B.R., în calitate de reprezentant legal al minorului R.P.A. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului și, în calitate de reprezentant legal al minorei R.I.P.

- suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului. S-a luat act că părțile civile și inculpatul au fost asistați de apărători aleși. În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile F.L. și L.I. suma de câte 1.500 RON fiecăreia, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Conform dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea le impune și să nu se aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Daunele materiale solicitate de partea civilă F.L., constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru înmormântarea fiicei sale au fost dovedite integral cu declarațiile martorilor C.R., M.I., L.C. și D.I. și cu înscrisuri. Din depozițiile martorilor a rezultat că, la înmormântarea victimei au participat circa 100 de persoane, că familia s-a ocupat de organizarea evenimentului, cheltuind circa 10.000 RON, că au fost făcute praznicele tradiționale.

De asemenea, prin înscrisurile depuse, partea vătămată a făcut dovada că a retras sume de bani din cont pentru a suporta cheltuielile efectuate cu înmormântarea fiicei sale și că a fost nevoită să vină în țară, achitând contravaloarea biletului de avion. Suma de 10.000 RON, solicitată cu titlu de daune materiale a fost justificată în totalitate, neexistând motive pentru cenzurarea ei de către instanță. În ceea ce privește acordarea daunelor morale, instanța a reținut că nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu fiind lăsată la aprecierea judecătorului, astfel că nu s-a impus a fi făcute probe în întinderea acestui prejudiciu. În mod corect, stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să constituie prejudiciul efectiv suferit, și în niciun caz, nu trebuie să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții vătămate.

Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută în mod concret, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului. Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată. În aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, funcția, nivelul de pregătire și de cultură generală a persoanei vătămate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor o prețuire diferită în funcție de aspirațiile sale. Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată această valoare și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana vătămată.

Pe lângă gravitatea prejudiciului moral, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere și criteriul echității. Indemnizația nu poate fi stabilită corect numai în funcție de gravitatea prejudiciului moral, întrucât cuantumul daunelor morale trebuie să fie just, rațional și echitabil, fiind necesar să fie stabilit un cuantum care să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral cauzat. S-a reținut astfel că, prin moartea neașteptată a fiicei lor, în vârstă de 33 ani, părțile vătămate F.L. și L.I. au suferit o pierdere ireparabilă și că prejudiciul moral produs acestora necesită o compensație materială. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că victima locuia împreună cu tatăl ei, că avea grijă atât de proprii copii, cât și de copiii fraților ei, plecați în străinătate, că era un real sprijin pentru familia sa.

Prin acordarea daunelor morale s-a avut în vedere necesitatea compensării suferințelor afective ale părinților victimei, cauzate de inculpat prin uciderea victimei. Instanța a considerat că sumele de bani solicitate de părțile civile cu titlu de daune morale sunt exagerat de mari și în raport cu situația materială a inculpatului, dar și raportat la nevoile existente în societate, astfel că un cuantum de 10.000 euro s-a apreciat ca suficient pentru repararea prejudiciului moral. Cu privire la solicitările formulate de părțile civile B.R., în calitate de tată a minorilor R.P.A., R.I.P. (rezultați din relația de concubinaj cu victima); F.L., în calitate de tutore al minorei R.M.G. (fiica victimei) și L.I., în calitate de curator al minorului R.F.M.

(fiul victimei), de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice lunare instanța a reținut că, atât la termenul de judecată din 17 august 2011, cât și la termenul de judecată din 19 octombrie 2011, inculpatul a declarat că este de acord să plătească sumele solicitate cu acest titlu. Conform art. 16 1 alin. (2) și (3) C. proc. pen., inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte pretențiile părții civile, iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Pentru considerentele expuse, instanța, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a obligat inculpatul la plata către părțile civile F.L. și L.I. a sumei de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale, către partea civilă F.L.

și a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, actualizate la data executării și, în baza art. 16 1 C. proc. pen., la plata sumelor solicitate cu titlu de prestație periodică lunară, de la data comiterii faptei până la majorat, pentru copiii minori ai victimei. În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul judecății cauzei, respectiv onorariul apărătorului ales. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I. Prin memoriul depus în scris la dosarul cauzei, precum și cu ocazia dezbaterilor apelului, s-a criticat modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul daunelor acordate într-un cuantum excesiv, care excedează substanțial echivalentul bănesc al prejudiciului produs prin fapta inculpatului.

Apelantul-inculpat a criticat și cuantumul contribuției periodice lunare la care a fost obligat față de minorii R.F.M., R.P.A., R.I.P. și R.M.G., pe care îl apreciază de asemenea excesiv și depășind cu mult posibilitățile financiare ale inculpatului. În consecință, apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și reducerea despăgubirilor civile și contribuțiilor periodice lunare acordate minorilor sus-menționați. Prin Decizia nr. 31 din 6 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 111/P din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosar nr. 3876/103/2011.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în ce privește modul de soluționare al laturii civile, suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, a fost stabilită în mod corect de prima instanță, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. Astfel, s-a constatat că Tribunalul Neamț a reținut corect din probatoriu bonurile, facturile fiscale și celelalte înscrisuri care susțin acțiunea civilă promovată în cauză, precum și elementele de fapt ce rezultă din depozițiile martorilor propuși în latura civilă, care dovedesc cheltuielile în legătură de cauzalitate cu uciderea victimei. În acest sens, s-a reținut și că răspunderea civilă delictuală impune în speță repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatului, fiind admisibile mijloacele de probă reținute.

În ceea ce privește cuantumul daunelor acordate în cauză părților civile F.L. și L.I., Curtea a constatat, de asemenea, că acestea au fost corect determinate, reflectând pe deplin întinderea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin comiterea infracțiunii de către inculpat. Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de părțile civile în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

S-a mai reținut că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă poate fi avută în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Astfel, Curtea a constatat că în mod corect s-a stabilit în cauză existența unui prejudiciu nepatrimonial cauzat părților civile prin infracțiunea de omor săvârșită de inculpatul M.I. asupra victimei L.M.I., fiindu-le cu certitudine produse puternice traume concretizate prin suferințe intense cauzate de moartea violentă și prematură a victimei care avea calitatea de concubină, fiică, respectiv mamă a părților civile.

Așa fiind, s-a apreciat că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale în sumă de câte 10.000 euro, așa cum au fost stabilite de prima instanță, reflectă indiciile și argumentele pretinse de părțile civile cu ocazia constituirii de părți civile în cauză, precum și celelalte criterii arătate, astfel încât sumele acordate să fie proporționale, adecvate, suficiente, în raport cu traumele produse părților civile, consecințele psihice negative, valorile lezate, gradul de percepție al acestora, justificându-se pe deplin obligarea inculpatului la plata sumelor în cuantumul stabilit de prima instanță. În ceea ce privește dispoziția de obligare a inculpatului la plata unei contribuții periodice lunare în favoarea minorilor R.F.M., R.P.A., R.I.P.

și R.M.G., contestată de apelant sub aspectul cuantumului sumelor acordate, Curtea a constatat că prima instanță în mod corect a aplicat în cauză principiul disponibilității acțiunii civile în conformitate cu prevederile art. 16 1 alin. (2) și (3) C. proc. pen., față de poziția de achiesare a inculpatului la pretențiile părților civile, manifestată în cursul procesului penal. În atare situație, în raport de manifestarea de voință a inculpatului în sensul recunoașterii pretențiilor civile în fața instanței de fond, criticile inculpatului cu privire la cuantumul excesiv al sumelor cu titlu de prestație periodică lunară s-au constatat că nu sunt admisibile.

Împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a declarat recurs inculpatul M.I., criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în raport de posibilitățile financiare ale inculpatului, cuantumul pensiilor de întreținere stabilite și cuantumul reprezentând daunele morale sunt excesiv de mari, solicitând reducerea substanțială a acestora. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3876/103/2011. Examinând recursul declarat de inculpatul M.I. și hotărârile atacate sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele ce preced: Cauza de față vizează examinarea acțiunii civile disjunsă din cauza penală având ca obiect infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., acțiune promovată de părțile civile B.R., F.L., L.I.

Se constată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 251/P/2011, înregistrat la această instanță sub nr. 3876/103 din 18 august 2011, a fost trimis în judecată inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Prin Sentința penală nr. 81/P din 18 august 2011 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 357 alin. (3) C. proc.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie 2011 până la data pronunțării sentinței. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Neamț suma de 486,56 RON, reprezentând cheltuieli de transport, luându-se act că Spitalul Județean de Urgență Neamț nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată de părțile civile F.L., B.R.

și L.I. Prin Decizia penală nr. 138/2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I. de la 7 ani la 9 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 3 ani la 4 ani. Pentru a pronunța soluția de condamnare a inculpatului instanța a reținut, în esență, că în data de 21 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00 - 17:00 inculpatul M.I. a lovit-o pe victima L.M.I. cu un cuțit, în zona inimii, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia. În cursul judecății, înainte de a se da citire actului de sesizare, s-au constituit părți civile: B.R., concubinul victimei L.M.I., în calitate de reprezentant legal al minorilor R.P.A.

și R.I.P., cu suma de 1.000 RON lunar pentru fiecare copil, reprezentând prestație periodică; F.L., mama victimei - cu sumele de 10.000 RON, actualizată la data executării, cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, de 500.000 euro - daune morale și 300 euro - prestație periodică lunară pentru minora R.M.G., copilul victimei și L.I., tatăl victimei - cu sumele de 200.000 euro - daune morale și 1.000 RON - prestație periodică lunară pentru minorul R.F.M., al cărui curator este. Înalta Curte constată că infracțiunea săvârșită de inculpat a produs pe lângă urmările socialmente periculoase și un prejudiciu material și moral în dauna părților civile B.R., F.L., L.I.

și un prejudiciu constând în prestații periodice în ceea ce-i privește pe minorii R.P.A., R.I.P., R.M.G., R.F.M., infracțiunea săvârșită fiind practic și sursa unor obligații civile. În mod judicios ambele instanțe au dispus acordarea despăgubirilor civile și al daunelor morale către părțile civile întrucât prin infracțiunea săvârșită de inculpat s-a cauzat un prejudiciu material reprezentând daune materiale în defavoarea părții civile F.L., reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei, dar și daune morale în defavoarea părții civile F.L. - mama victime și L.I. - tatăl victimei. De asemenea, în mod corect s-a dispus, în egală măsură, obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare în favoarea minorilor R.P.A., R.I.P., R.M.G., R.F.M., către părțile civile B.R., F.L., L.I., ca reprezentanți legali și respectiv, tutore și curator, întrucât victima a contribuit la întreținerea minorilor.

Totodată, sunt justificate daunele morale acordate părților civile F.L. și L.I., părinții victimei L.M.I., fiind corect stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel. În lipsa unor criterii legale, a revenit instanței de judecată sarcina de a determina întinderea unor atare despăgubiri, care în mod corect reprezintă îmbinarea aplicării cu precădere a unor măsuri nepatrimoniale, iar în subsidiar, a unor măsuri pecuniare prin repararea bănească simbolică a daunelor morale. Pe de altă parte, inculpatul, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2011, când cauza a rămas în pronunțare în fața instanței de fond și la termenul de judecată din data de 17 august 2011, a arătat că este de acord cu despăgubirile civile.

Împrejurarea că inculpatul a invocat lipsa posibilităților financiare pentru achitarea acestor despăgubiri în cuantum mult prea mare, sume acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale și prestații periodice lunare către copiii minori ai victimei nu are relevanță, întrucât normele procedurale penale nu prevăd excluderea inculpatului de la plata acestor despăgubiri ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, ci dimpotrivă, obligă pe inculpat la plata acestor despăgubiri, indiferent de veniturile dobândite de către acesta. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat M.I.

împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ