ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2096/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2096/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111/P din 19

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3876/103/2011,

s-a dispus admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile

F.L. și L.I.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă B.R.

În temeiul art. 14,

art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul să

plătească părților civile: F.L. - suma de 10.000 RON, actualizată la data

executării - cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 euro sau

echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data

executării sentinței, cu titlu de daune morale și L.I. - suma de 10.000 euro

sau echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data

executării sentinței, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 16

1

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile: F.L., în

calitate de reprezentant legal al minorei R.M.G. - suma de 300 euro sau

echivalentul în RON, calculat în funcție de cursul oficial de la data

executării sentinței, reprezentând prestație periodică, de la data comiterii

infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului; L.I., în calitate de

reprezentant legal al minorului R.F.M. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând

prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până

la data majoratului; B.R., în calitate de reprezentant legal al minorului

R.P.A. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestație periodică, de la data

comiterii infracțiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului și, în

calitate de reprezentant legal al minorei R.I.P. - suma 1.000 RON lunar,

reprezentând prestație periodică, de la data comiterii infracțiunii - 21

aprilie 2011 până la data majoratului.

S-a luat act că

părțile civile și inculpatul au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art. 193

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile

F.L. și L.I. suma de câte 1.500 RON fiecăreia, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de

fapt:

Conform dispozițiilor

art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de

conduită pe care legea le impune și să nu se aducă atingere, prin acțiunile ori

inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel

care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate

prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea,

potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o

faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Daunele materiale

solicitate de partea civilă F.L., constând în contravaloarea cheltuielilor

efectuate pentru înmormântarea fiicei sale au fost dovedite integral cu

declarațiile martorilor C.R., M.I., L.C. și D.I. și cu înscrisuri.

Din depozițiile

martorilor a rezultat că, la înmormântarea victimei au participat circa 100 de

persoane, că familia s-a ocupat de organizarea evenimentului, cheltuind circa

10.000 RON, că au fost făcute praznicele tradiționale.

De asemenea, prin

înscrisurile depuse, partea vătămată a făcut dovada că a retras sume de bani

din cont pentru a suporta cheltuielile efectuate cu înmormântarea fiicei sale

și că a fost nevoită să vină în țară, achitând contravaloarea biletului de

avion.

Suma de 10.000 RON,

solicitată cu titlu de daune materiale a fost justificată în totalitate,

neexistând motive pentru cenzurarea ei de către instanță.

În ceea ce privește

acordarea daunelor morale, instanța a reținut că nu sunt criterii de

determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu fiind

lăsată la aprecierea judecătorului, astfel că nu s-a impus a fi făcute probe în

întinderea acestui prejudiciu. În mod corect, stabilirea cuantumului daunelor

morale trebuie să constituie prejudiciul efectiv suferit, și în niciun caz, nu trebuie

să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții vătămate.

Aprecierea

prejudiciului moral trebuie făcută în mod concret, de la caz la caz, în funcție

de toate circumstanțele și împrejurările cazului. Importanța prejudiciului

moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are

această valoare pentru persoana vătămată. În aprecierea importanței

prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, funcția, nivelul de

pregătire și de cultură generală a persoanei vătămate, tocmai datorită faptului

că fiecare individ acordă valorilor o prețuire diferită în funcție de

aspirațiile sale. Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea

nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată

această valoare și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele

vătămării de către persoana vătămată.

Pe lângă gravitatea

prejudiciului moral, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în

vedere și criteriul echității. Indemnizația nu poate fi stabilită corect numai

în funcție de gravitatea prejudiciului moral, întrucât cuantumul daunelor

morale trebuie să fie just, rațional și echitabil, fiind necesar să fie

stabilit un cuantum care să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu

exagerată a prejudiciului moral cauzat.

S-a reținut astfel

că, prin moartea neașteptată a fiicei lor, în vârstă de 33 ani, părțile

vătămate F.L. și L.I. au suferit o pierdere ireparabilă și că prejudiciul moral

produs acestora necesită o compensație materială.

Din declarațiile martorilor

audiați în cauză a rezultat că victima locuia împreună cu tatăl ei, că avea

grijă atât de proprii copii, cât și de copiii fraților ei, plecați în

străinătate, că era un real sprijin pentru familia sa.

Prin acordarea

daunelor morale s-a avut în vedere necesitatea compensării suferințelor

afective ale părinților victimei, cauzate de inculpat prin uciderea victimei.

Instanța a considerat

că sumele de bani solicitate de părțile civile cu titlu de daune morale sunt

exagerat de mari și în raport cu situația materială a inculpatului, dar și

raportat la nevoile existente în societate, astfel că un cuantum de 10.000 euro

s-a apreciat ca suficient pentru repararea prejudiciului moral.

Cu privire la

solicitările formulate de părțile civile B.R., în calitate de tată a minorilor

R.P.A., R.I.P. (rezultați din relația de concubinaj cu victima); F.L., în

calitate de tutore al minorei R.M.G. (fiica victimei) și L.I., în calitate de

curator al minorului R.F.M. (fiul victimei), de obligare a inculpatului la

plata unei prestații periodice lunare instanța a reținut că, atât la termenul

de judecată din 17 august 2011, cât și la termenul de judecată din 19 octombrie

2011, inculpatul a declarat că este de acord să plătească sumele solicitate cu

acest titlu.

Conform art. 16

1

alin. (2) și (3) C. proc. pen., inculpatul poate recunoaște, în tot sau în

parte pretențiile părții civile, iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile

instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C.

civ., a obligat inculpatul la plata către părțile civile F.L. și L.I. a sumei

de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale, către partea civilă F.L. și a

sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, actualizate la data executării

și, în baza art. 16

1

C. proc. pen., la plata sumelor solicitate cu

titlu de prestație periodică lunară, de la data comiterii faptei până la

majorat, pentru copiii minori ai victimei.

În baza art. 193

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către părțile

civile a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul judecății cauzei,

respectiv onorariul apărătorului ales.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul M.I. Prin memoriul depus în scris la dosarul

cauzei, precum și cu ocazia dezbaterilor apelului, s-a criticat modalitatea de

soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul daunelor acordate într-un

cuantum excesiv, care excedează substanțial echivalentul bănesc al

prejudiciului produs prin fapta inculpatului.

Apelantul-inculpat a

criticat și cuantumul contribuției periodice lunare la care a fost obligat față

de minorii R.F.M., R.P.A., R.I.P. și R.M.G., pe care îl apreciază de asemenea

excesiv și depășind cu mult posibilitățile financiare ale inculpatului.

În consecință,

apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

apelate și reducerea despăgubirilor civile și contribuțiilor periodice lunare

acordate minorilor sus-menționați.

Prin Decizia nr. 31

din 6 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 111/P din 19

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosar nr. 3876/103/2011.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că, în ce privește modul de soluționare al laturii civile,

suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, a fost stabilită în mod corect

de prima instanță, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a

inculpatului. Astfel, s-a constatat că Tribunalul Neamț a reținut corect din

probatoriu bonurile, facturile fiscale și celelalte înscrisuri care susțin

acțiunea civilă promovată în cauză, precum și elementele de fapt ce rezultă din

depozițiile martorilor propuși în latura civilă, care dovedesc cheltuielile în

legătură de cauzalitate cu uciderea victimei. În acest sens, s-a reținut și că

răspunderea civilă delictuală impune în speță repararea integrală a

prejudiciului cauzat din culpa inculpatului, fiind admisibile mijloacele de

probă reținute.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor acordate în cauză părților civile F.L. și L.I., Curtea a

constatat, de asemenea, că acestea au fost corect determinate, reflectând pe

deplin întinderea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin comiterea

infracțiunii de către inculpat.

Stabilirea

cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor

nepatrimoniale cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere,

în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de părțile civile

în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au

fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute

consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația

familială, profesională și socială.

S-a mai reținut că

stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial

include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere,

nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare

obiectivă, însă poate fi avută în vedere o serie de criterii, și anume

consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic,

importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste

valori, și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială,

iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente

și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu

nepatrimonial.

Astfel, Curtea a

constatat că în mod corect s-a stabilit în cauză existența unui prejudiciu

nepatrimonial cauzat părților civile prin infracțiunea de omor săvârșită de

inculpatul M.I. asupra victimei L.M.I., fiindu-le cu certitudine produse

puternice traume concretizate prin suferințe intense cauzate de moartea

violentă și prematură a victimei care avea calitatea de concubină, fiică,

respectiv mamă a părților civile.

Așa fiind, s-a

apreciat că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale în sumă de câte

10.000 euro, așa cum au fost stabilite de prima instanță, reflectă indiciile și

argumentele pretinse de părțile civile cu ocazia constituirii de părți civile

în cauză, precum și celelalte criterii arătate, astfel încât sumele acordate să

fie proporționale, adecvate, suficiente, în raport cu traumele produse părților

civile, consecințele psihice negative, valorile lezate, gradul de percepție al

acestora, justificându-se pe deplin obligarea inculpatului la plata sumelor în

cuantumul stabilit de prima instanță.

În ceea ce privește

dispoziția de obligare a inculpatului la plata unei contribuții periodice

lunare în favoarea minorilor R.F.M., R.P.A., R.I.P. și R.M.G., contestată de apelant

sub aspectul cuantumului sumelor acordate, Curtea a constatat că prima instanță

în mod corect a aplicat în cauză principiul disponibilității acțiunii civile în

conformitate cu prevederile art. 16

1

alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

față de poziția de achiesare a inculpatului la pretențiile părților civile,

manifestată în cursul procesului penal.

În atare situație, în

raport de manifestarea de voință a inculpatului în sensul recunoașterii

pretențiilor civile în fața instanței de fond, criticile inculpatului cu

privire la cuantumul excesiv al sumelor cu titlu de prestație periodică lunară

s-au constatat că nu sunt admisibile.

Împotriva Deciziei

penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, a declarat recurs inculpatul M.I., criticând decizia atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în raport de posibilitățile

financiare ale inculpatului, cuantumul pensiilor de întreținere stabilite și

cuantumul reprezentând daunele morale sunt excesiv de mari, solicitând

reducerea substanțială a acestora. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți sub nr. 3876/103/2011. Examinând recursul declarat de inculpatul M.I. și

hotărârile atacate sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat și

va fi respins ca atare pentru considerentele ce preced:

Cauza de față vizează

examinarea acțiunii civile disjunsă din cauza penală având ca obiect

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., acțiune promovată de

părțile civile B.R., F.L., L.I.

Se constată că prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 251/P/2011,

înregistrat la această instanță sub nr. 3876/103 din 18 august 2011, a fost

trimis în judecată inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 81/P din 18 august 2011 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul

M.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 357

alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21

aprilie 2011 până la data pronunțării sentinței.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Neamț

suma de 486,56 RON, reprezentând cheltuieli de transport, luându-se act că

Spitalul Județean de Urgență Neamț nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată de părțile

civile F.L., B.R. și L.I.

Prin Decizia penală

nr. 138/2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului M.I. de la 7 ani la 9 ani închisoare și pedeapsa complementară de

la 3 ani la 4 ani.

Pentru a pronunța

soluția de condamnare a inculpatului instanța a reținut, în esență, că în data

de 21 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00 - 17:00 inculpatul M.I. a lovit-o pe

victima L.M.I. cu un cuțit, în zona inimii, cauzându-i leziuni care au condus

la decesul acesteia.

În cursul judecății,

înainte de a se da citire actului de sesizare, s-au constituit părți civile:

B.R., concubinul victimei L.M.I., în calitate de reprezentant legal al

minorilor R.P.A. și R.I.P., cu suma de 1.000 RON lunar pentru fiecare copil,

reprezentând prestație periodică; F.L., mama victimei - cu sumele de 10.000

RON, actualizată la data executării, cu titlu de daune materiale, constând în

contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, de 500.000 euro - daune morale și

300 euro - prestație periodică lunară pentru minora R.M.G., copilul victimei și

L.I., tatăl victimei - cu sumele de 200.000 euro - daune morale și 1.000 RON -

prestație periodică lunară pentru minorul R.F.M., al cărui curator este.

Înalta Curte constată

că infracțiunea săvârșită de inculpat a produs pe lângă urmările socialmente

periculoase și un prejudiciu material și moral în dauna părților civile B.R.,

F.L., L.I. și un prejudiciu constând în prestații periodice în ceea ce-i

privește pe minorii R.P.A., R.I.P., R.M.G., R.F.M., infracțiunea săvârșită

fiind practic și sursa unor obligații civile.

În mod judicios

ambele instanțe au dispus acordarea despăgubirilor civile și al daunelor morale

către părțile civile întrucât prin infracțiunea săvârșită de inculpat s-a

cauzat un prejudiciu material reprezentând daune materiale în defavoarea părții

civile F.L., reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei, dar

și daune morale în defavoarea părții civile F.L. - mama victime și L.I. - tatăl

victimei.

De asemenea, în mod

corect s-a dispus, în egală măsură, obligarea inculpatului la plata unei

prestații periodice lunare în favoarea minorilor R.P.A., R.I.P., R.M.G.,

R.F.M., către părțile civile B.R., F.L., L.I., ca reprezentanți legali și

respectiv, tutore și curator, întrucât victima a contribuit la întreținerea

minorilor.

Totodată, sunt

justificate daunele morale acordate părților civile F.L. și L.I., părinții

victimei L.M.I., fiind corect stabilite de instanța de fond și menținute de

instanța de apel. În lipsa unor criterii legale, a revenit instanței de

judecată sarcina de a determina întinderea unor atare despăgubiri, care în mod

corect reprezintă îmbinarea aplicării cu precădere a unor măsuri

nepatrimoniale, iar în subsidiar, a unor măsuri pecuniare prin repararea

bănească simbolică a daunelor morale.

Pe de altă parte,

inculpatul, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2011, când cauza a

rămas în pronunțare în fața instanței de fond și la termenul de judecată din

data de 17 august 2011, a arătat că este de acord cu despăgubirile civile.

Împrejurarea că

inculpatul a invocat lipsa posibilităților financiare pentru achitarea acestor

despăgubiri în cuantum mult prea mare, sume acordate cu titlu de despăgubiri

civile, daune materiale și prestații periodice lunare către copiii minori ai

victimei nu are relevanță, întrucât normele procedurale penale nu prevăd

excluderea inculpatului de la plata acestor despăgubiri ca urmare a săvârșirii

unei infracțiuni, ci dimpotrivă, obligă pe inculpat la plata acestor

despăgubiri, indiferent de veniturile dobândite de către acesta.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul-inculpat M.I. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul-inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 31

din 6 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ