ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin Sentința penală nr. 83/S din 02 martie 2011, Tribunalul Brașov a dispus următoarele: În baza art. 174 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul M.N.A. - la pedeapsa de 17 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor. A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.N.A. și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 iulie 2010 la zi. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea probelor biologice de la inculpatul M.N.A.

în vederea introducerii profilului său genetic în SNDGJ, prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar. Următoarele obiecte existente la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, potrivit procesului-verbal de la fila 5 dosar instanță.

- volumul I, constituie mijloace materiale de probă și vor rămâne atașate dosarului cauzei: kit ADN victimă; prosop albastru; sfoară și șnur; pătură; îmbrăcăminte victimă; 3 scânduri somieră; saltea pat; mop; pahare ridicate din bucătărie (5 buc); prosop din dormitor; prosop din baie; bluză roz; pet-uri plastic (5 buc); pahare din sticlă cu picior; tricou verde; racord scurgere chiuvetă baie; 2 eprubete cu lichid extras din 2 pahare cu picior din sticlă; periuță dinți; urmă contact robinet; fire păr de sub părul din dormitor; 2 saci menajeri sertar bucătărie; pieptene din dulap dormitor; urme de sânge - grup sanitar; urme de sânge - dormitor; perdea duș; mochetă port-bagaj auto X; bunuri banchetă spate auto X; 4 preșuri auto X; ghem sfoară albă auto X; fire de păr și microurme de pe bancheta stânga spate AMO; bandă adezivă auto X; factură SELGROS auto X; 4 eprubete cu sol de deasupra roților auto X; bilet hârtie din portbagaj auto X; plantă de pe scut auto X; urme sol portbagaj auto X; 2 fragmente cornoase preș spate auto X; obiecte portieră stânga față auto Y; parasolar auto Y; obiecte bancheta spate auto Y; recipient cu substanță cu aspecte de sânge de pe bancheta dreapta spate, șezut auto Y; tester - parasolar auto Y; tester - pachet gumă auto Y; tester - bancheta din spate auto Y; 3 mănuși transparente din portbagaj auto Y. În baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții civile K.E. suma de 5.000 Ron cu titlu de daune materiale. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții civile M.E. contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate de partea civilă M.E. cu titlu de daune morale și suma solicitată cu titlu de daune materiale. A constatat că partea vătămată M.M. nu a precizat cuantumul pretențiilor civile. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții civile K.D. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate de această parte civilă.

În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească în favoarea minorului parte civilă N.B.G. - reprezentat prin curator special K.E. - suma de 700 RON lunar cu titlu de prestații periodice începând de la data faptei - 22 iulie 2010 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani; a obligat inculpatul să plătească părții civile minore N.B.G. - reprezentată prin curator special K.E. - contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate pentru minoră de curatorul special K.E. În baza art. 189, 191 C. proc. pen.

a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 3.800 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă ce include cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale - în cuantum de 2.200 RON - și în cursul judecății - suma de 1.600 RON, inclusiv onorariu avocat oficiu pentru minora N.B.G.; a obligat inculpatul să plătească părții civile M.E. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 10 august 2010, emis în Dosarul penal nr. 2782/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.N.A. pentru infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul M.N.A., în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 22:30, pe fondul unui conflict spontan, determinat de gelozie, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona feței și capului, numitei N.E.G., concubina sa, timp în care sus-numitul a și sugrumat-o, provocându-i acesteia decesul. În cursul urmăririi penale s-a administrat următorul probatoriu: procese-verbale de cercetare la fața locului din 21 iulie 2010 și 22 iulie 2010, însoțite de planșe foto grafice și video-filmare; proces-verbal de reconstituire, planșă fotografică și video-filmare; concluzii medico-legal preliminare; raport medico-legal de autopsie nr. 231/2010; declarația reprezentantului legal al părții vătămate N.B.G.; declarația părților vătămate M.E.

și M.M.; procese-verbale și planșe fotografice; declarațiile martorilor K.E.G., R.S., H.A., R.I., M.R., B.G., M.N., M.J., T.D.M., M.G., G.M., M.C., D.R., Z.S., I.M., E.S.C., B.B.I., P.F.M., P.M., I.G.M.; declarația inculpatului M.N.A.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări - mai puțin a numitului R.S. -, s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov cu privire la mediul social din care provine inculpatul; s-a dispus audierea martorilor propuși în circumstanțiere de către inculpat – V.S., B.Z., A.M.; s-au audiat martorii propuși în dovedirea laturii civile – P.D., F.I.

și D.M.; s-au depus înscrisuri reprezentând veniturile obținute de victimă în ultimele 6 luni anterioare datei survenirii decesului; răspunsul SC T.T. SRL; s-a efectuat o testare psihologică detaliată a inculpatului la solicitarea acestuia, probă însușită de reprezentantul Ministerului Public și s-a întocmit un supliment la raportul de expertiză medico-legală referitor la necesitatea aplicării vreunei măsuri de siguranță față de inculpat. Părțile vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează: N.B.G. a solicitat prin curatorul său obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune materiale, suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale și stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea sa și în sarcina inculpatului; partea civilă M.E.

s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, precizând ulterior, după citirea actului de sesizare, că solicită și acordarea de daune materiale; partea civilă K.D.F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale; partea civilă K.E. a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 RON. Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul M.N.A. (persoană divorțată) și victima N.E.G. (văduvă) au întreținut o relație de concubinaj începând cu mijlocul anului 2008. Relația celor doi a devenit mai apropiată, sens în care în cursul anului 2009 s-au mutat împreună într-o locuință închiriată situată pe strada L. din municipiul Brașov, iar în luna ianuarie 2010 s-au mutat în apartamentul situat pe strada N. din municipiul Brașov, apartament cu trei camere.

Victima avea un copil din prima căsătorie, copil cu care a locuit în permanență, exceptând perioadele în care copilul mergea la bunici - la sfârșit de săptămână. Inculpatul a susținut că a avut cu victima o relație foarte apropiată în perioada 2008 - 2010, intenționând să întemeieze o familie cu aceasta. Potrivit declarațiilor coroborate ale martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că inculpatul a adoptat în relațiile cu victima, în perioada cât au fost împreună, un comportament duplicitar, continuând în același timp să întrețină relații de familie cu fosta soție și fiicele sale din prima căsătorie (depozițiile martorilor M.J., V.S.); această situație e posibil să fi fost cunoscută și victimei - martora M.J.

susținând că a solicitat victimei să pună capăt relației pe care o avea cu inculpatul. Relațiile dintre inculpat și victimă nu au fost acceptate de familia acesteia din urmă, dar nici de către părinții inculpatului, intervențiile din ambele părți determinând în parte neînțelegerile dintre victimă și inculpat. În cursul anului 2010, în luna martie, inculpatul și victima au demarat împreună o afacere comercială - renovând și deschizând o cafenea. Ulterior, relația dintre victimă și inculpat s-a deteriorat, iar victima a intenționat să pună capăt acesteia. Potrivit depoziției inculpatului, începând cu data de 10 - 11 iulie 2010, nu a mai locuit împreună cu victima, stabilind de comun acord să se despartă o perioadă de timp; inculpatul a susținut că, în perioada în care au fost despărțiți, victima îl contacta telefonic și s-a mai întâlnit cu aceasta.

La începutul lunii iulie 2010, inculpatul s-a mutat în apartamentul proprietatea părinților săi din municipiul Brașov, iar victima, împreună cu fiica sa, în vârstă de 5 ani și 5 luni, au rămas în apartamentul închiriat, situat pe strada N. din municipiul Brașov. În contradicție cu cele susținute de inculpat - conform cărora relația dintre el și victimă nu luase sfârșit și urma doar o perioadă de separare necesară remedierii unor probleme personale a celor doi -, partea vătămată K.E. a declarat că victima se plângea de comportamentul inculpatului care „dormea doar câteva zile pe săptămână la domiciliul de pe strada N., iar restul zilelor și le petrecea cu fetele sale" (din prima căsătorie). Aceeași parte vătămată - K.E.

-, a precizat că a constatat personal că victima purta urme ale unor agresiuni fizice în perioada în care era prietenă cu inculpatul și a afirmat că știa de la victimă că agresiunile fuseseră exercitate de inculpat, dar și că victima - înainte de data de 19 iulie 2010 se despărțise de inculpat și avea o relație apropiată cu un alt bărbat - martorul M.R. Aceleași aspecte sunt confirmate și de o parte dintre colegii de serviciu ai victimei. În data de 16 iulie 2010, inculpatul a încercat să ia legătura cu victima și i-a trimis acesteia la locul de muncă o scrisoare și o cutie de bomboane, sperând ca relația de cuplu să fie reluată. În data de 19 iulie 2010, știind că victima se întorsese împreună cu familia de la o nuntă, inculpatul a încercat să o contacteze telefonic însă aceasta nu i-a răspuns.

În aceste condiții, inculpatul a cumpărat un ou „kinder" și un buchet de flori, s-a deplasat la locuința părinților victimei și a așteptat-o în fața blocului; după sosirea victimei, inculpatul a stat de vorbă cu aceasta aproximativ 15 minute, stabilind ca, după ce victima va ajunge la domiciliul de pe strada N., să îl contacteze telefonic. În jurul orelor 20:00, constatând că victima nu I-a contactat telefonic, inculpatul s-a deplasat la locuința de pe strada N., observând că victima, însoțită de fiica sa, tocmai parca autoturismul său marca A., cu număr de înmatriculare Y. După ce au transportat bagajele în locuință, inculpatul a mai rămas în apartament pentru a discuta cu victima despre relația dintre ei.

În apartament, victima și-a continuat activitățile casnice și a făcut baie copilului; în acest timp, inculpatul a putut constata că locuința este mai bine întreținută, că în dormitorul victimei erau mai multe bețișoare și lumânări parfumate precum și două pahare, fapt care i-a trezit bănuiala că victima avea o altă relație și a procedat la verificarea telefonului mobil al acesteia, observând mai multe apeluri, inclusiv de la o persoană pe nume „R." - pe care îl cunoștea. După ce a spălat copilul, ieșind din baie, victima a observat pe inculpat cu telefonul său mobil în mână, iar între cei doi a avut loc un schimb de replici referitoare la acest aspect; cu acest prilej, victima a comunicat inculpatului că întreținuse relații intime cu „R.", inculpatul devenind nervos.

Victima s-a deplasat în dormitor pentru a usca cu feonul părul copilului, iar inculpatul Ie-a urmat pe cele două, așezându-se pe patul copilului unde a stat până ce victima a terminat activitatea. După ce victima a culcat copilul, s-a deplasat în sufragerie unde a stat de vorbă cu inculpatul despre relația pe care au avut-o și despre noua relație pe care victima o avea cu numitul „R."; cei doi au consumat împreună dintr-o sticlă cu vin. Discuțiile purtate de cei doi au iritat inculpatul care, potrivit declarațiilor sale, a încercat să se calmeze și să se concilieze cu victima, la rândul ei nervoasă. Victima s-a deplasat apoi în dormitor, dând de înțeles inculpatului că nu dorește să mai discute cu acesta; inculpatul a mai susținut că victima a primit în jurul orelor 22:15 un mesaj pe telefonul mobil, mesaj pe care aceasta I-a șters și i-a dat să citească un mesaj nesemnificativ.

Situația creată probabil că a degenerat într-o ceartă între cei doi; aceasta întrucât inculpatul susține că victima îi reproșa atitudinea din perioada în care fuseseră împreună, proferând jigniri la adresa acestuia și încercând să-i explice că nu mai exista o relație între ei. Prima instanță a mai reținut că victima ar fi trebuit să se întâlnească în acea seară cu „R.", aspect care rezultă atât din depoziția martorului M.R. dar și din faptul că acesta încercase să o contacteze prin mesaje telefonice. În dormitor, victima s-a așezat pe pat, inculpatul s-a apropiat de ea însă a fost împins cu cotul; inculpatul a continuat să se apropie de victimă, însă aceasta a continuat să-l îndepărteze, lovindu-l cu pumnii în zona pieptului.

Deranjat de refuzul victimei, de cuvintele pe care aceasta i le adresase mai devreme, de faptul că avea un nou eșec în relația de cuplu, de faptul că fusese înșelat de victimă cu un alt bărbat, inculpatul a devenit agresiv și a aplicat o corecție victimei, prin agresarea acesteia cu furie; astfel, a început să lovească victima cu pumnii în zona feței și capului și a continuat sugrumând-o cu mâna stângă, în timp ce o lovea cu pumnul drept. Inculpatul a alternat mâinile și a sugrumat victima cu mâna dreaptă, lovind-o cu stânga, acțiunile sale continuând aproximativ un minut. Astfel, potrivit declarației inculpatului: „am încercat să stau de vorbă cu victima prin gestul pe care l-am făcut însă ea a început să mă înjure, apoi s-a întors către mine, tot culcată fiind, mă înjura în permanență și atunci, în momente de furie și gelozie acumulate în perioada lungă de timp m-au făcut să lovesc și eu.

M-am ridicat în genunchi pe pat, ea fiind culcată. Am lovit-o cu pumnii, când cu o mână când cu cealaltă, când o loveam cu mâna dreaptă o țineam de gât cu mâna stângă și invers". Inculpatul a lovit victima, potrivit celor declarate, aproximativ un minut, până când a observat că acesteia îi curgea sânge din zona nasului și avea fața tumefiată. Inculpatul a mai susținut că victima se afla la momentul încetării agresiunii în stare de leșin sau inconștiență, i s-a părut că respiră mai greu dar normal, motiv pentru care a întors-o pe-o parte. Inculpatul a lăsat victima în stare de inconștientă, moartea acesteia survenind în scurt timp (în acest sens sunt și concluziile expertizei medico-legală de autopsiere).

Conform raportului de expertiză medico - legală autopsie din 22 iulie 2010 întocmit de SJML Brașov, moartea victimei N.E.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale de către o altă persoană, posibil cu mâinile; comprimarea cervicală - cu fractură de os hioid și multiple infiltrații sanguine în mușchii gâtului - a fost exercitată cu o forță de intensitate mare care a dus la pierderea cunoștinței victimei, cu agonie de durată scurtă și implicit deces. Totodată, la momentul efectuării necropsiei victimei, pe corpul acesteia s-au descoperit mai multe plăgi contuze, hematoame și excoriații faciale ce s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu corp dur - posibil pumn - în același context lezional cu comprimarea cervicală.

Prin urmare, având în vedere concluziile expertizei medico legale de autopsiere, coroborat cu depozițiile inculpatului, instanța a constatat că victima a fost lovită cu intensitate mare în zona feței și capului, i-a fost comprimat cu putere gâtul, fiindu-i produsă o fractură de os hioid. S-a apreciat că nepăsarea inculpatului în ceea ce privește soarta victimei relevă cu certitudine că intenția sa, indirectă, a fost aceea de a-i suprima viața; inculpatului nu i-a păsat de soarta victimei, considerându-se îndreptățit să o sancționeze pe aceasta pentru comportamentul jignitor și infidel pe care a apreciat că I-a avut. După agresarea victimei, inculpatul a ieșit din cameră, a închis ușa și a plecat din apartament plimbându-se prin oraș; după câteva minute, a revenit în fața imobilului în care locuia victima, a văzut lumina de la baie aprinsă și a urcat în apartament, constatând că fiica victimei utilizase acea încăpere.

A observat că victima se afla în aceeași poziție în care o lăsase când a plecat din apartament și și-a dat seama că murise. Inculpatul a realizat ceea ce s-a întâmplat, a intrat în panică, conștientizând urmările faptei sale, motiv pentru care s-a gândit „cum să scape" de corpul victimei și de urmele de sânge din apartament. Inculpatul a reacționat destul de repede, motiv pentru care a ieșit din apartament, deplasându-se cu autoturismul său la locuința părinților săi de unde a luat o șurubelniță, panglici pentru legat și a revenit în apartamentul victimei. Aici, inculpatul a înfășurat un prosop în jurul capului victimei pentru a nu sângera și lăsa urme, a „împachetat victima în cuvertura de la pat, a legat-o în trei locuri" și a transportat corpul victimei la mașina acesteia, așezându-l pe bancheta din spate.

Inculpatul a rulat cu autoturismul la ieșirea din Brașov spre localitatea Tărlungeni și, la aproximativ 500 m, pe un câmp din apropiere, a ascuns corpul victimei între niște tufe. Inculpatul s-a întors la apartamentul victimei, însă pe drum a abandonat într-o parcare de pe strada S. autoturismul cu care se deplasase și care aparținuse victimei; pe strada M., inculpatul a aruncat telefonul victimei într-o scară a unui bloc.

Inculpatul a revenit în apartamentul victimei unde a demontat somiera pătată de sânge, a pus două dintre scândurile acesteia pe salteaua ce purta de asemenea urme ale faptei și a rulat salteaua pe care a legat-o cu două benzi de pânză cauciucată; cu niște cârpe inculpatul a șters urmele de sânge de pe podea, iar cârpele Ie-a pus într-o pungă de plastic; inculpatul a ieșit din apartament cu obiectele ce purtau urmele crimei și a încuiat ușa de acces în locuință, cunoscând că fiica victimei se afla în casă; inculpatul a transportat obiectele de mai sus la autoturismul său cu nr. de înmatriculare X și a condus autovehiculul în localitatea Hărman, în apropierea localității Brașov, unde, într-o casă în construcție, a ascuns salteaua și scândurile de la somieră.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părinților săi, unde afirmă că a consumat băuturi alcoolice, apoi a adormit. Dimineața, în data de 20 iulie 2010, inculpatul și-a continuat activitățile obișnuite ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar în jurul orelor 16:00 a revenit la casa în construcție din localitatea Hărman (despre care afirmă că-i aparține - fila 298 verso dosar urmărire penală) unde a încercat să dea foc la saltea, însă fumul care s-a degajat l-a determinat să ia toate bunurile din acel loc și să le transporte spre localitatea Podu Olt, ascunzându-le într-o zonă deasă de arbori. Inculpatul a fost contactat de rudele victimei, îngrijorate că aceasta nu răspundea la telefon, însă nu Ie-a relatat adevăratul motiv al lipsei victimei de la domiciliu; de asemenea, inculpatul cunoștea că fiica victimei a rămas singură în casă, însă nu a comunicat rudelor acest aspect, lăsând copilul fără supraveghere.

Abia în data de 22 iulie 2010, după discuții purtate cu un văr de-al său - martorul R.S. - și fiind chestionat de organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a indicat locul în care se găseau corpul victimei și obiectele pe care le îndepărtase din locuință. Numărul mare de persoane audiate în cauză a fost impus de atitudinea inculpatului care, temându-se de consecințele faptelor sale, nu a comunicat decât foarte târziu cu organele de cercetare penală. Abia la două zile de la momentul comiterii faptei, inculpatul a recunoscut atât în fața organelor de urmărire penală, iar ulterior și în fața instanței de judecată, infracțiunea săvârșită, susținând că atitudinea și comportamentul victimei au determinat acțiunea sa violentă din seara zilei de 19 iulie 2010. Inculpatul a propus în probațiune audierea unor martori care să confirme varianta prezentată de el în sensul că victima era o fire certăreață, geloasă.

Martorii V.S. și B.Z. au declarat că îl cunoșteau pe inculpat ca fiind o persoană model; martorul V. a arătat însă faptul că inculpatul avea un comportament duplicitar: deși avea o relație cu victima de aproape 1 an și jumătate, inculpatul nu a prezentat-o cunoscuților săi, care au crezut că nici nu divorțase de fosta soție. Martorul B.Z. a susținut că inculpatul avea un comportament normal în societate, fiind apreciat în funcția de conducere pe care a deținut-o la firma sa. În ceea ce privește declarația martorei A.M. („ca victima o stimula negativ", „nu am perceput-o niciodată ca pe o femeie calmă", „am interacționat foarte puțin cu victima", „cu inculpatul am interacționat mult mai bine", „eu l-am perceput pe inculpat ca pe un om bun", „mi s-a părut că victima și inculpatul aveau valori diferite" etc), instanța a apreciat-o ca fiind subiectivă, în condițiile în care inculpatul a desfășurat anumite activități lucrative în folosul martorei.

Niciunul din restul martorilor audiați în cauză nu a prezentat victima ca fiind o persoană cu un comportament altfel decât normal în societate și familie, din contră, au fost prezentate dorințele acesteia de a întemeia o familie, de a-și crește copilul. O relație de cuplu nu presupune însă în permanență un climat de liniște, cu atât mai mult cu cât familiile celor două persoane implicate în acea relație nu erau de acord cu cuplul nou format, acest aspect putând fi însă surmontat în ipoteza în care ambele persoane care formau cuplul înțelegeau și conștientizau valorile sociale, problemele pe care le aveau împreună.

În cauză s-a dispus și efectuat un profil psihologic detaliat al inculpatului care a relevat faptul că acesta prezintă imaturitate afectivă ce se reflectă ca o aspirație a subiectului de a fi iubit și apreciat, trăită ca și frustrare de către subiect și poate merge până la un veritabil comportament antisocial - în caz de frustrare afectivă; inculpatul prezintă tendința de a lua inițiativa, de a face primul pas, de a pune lucrurile la punct - aspect care se deduce ușor și din faptul că inculpatul a ținut să corecteze și micile greșeli de ortografie din cuprinsul declarației sale date în fața instanței; inculpatul recurge la mecanisme de apărare de tip formațiune reacțională - disimulare și manipulare, comportament încăpățânat, exagerat de riguros, dispus spre conflictualitate și prezintă pericol pulsional permanent datorat toleranței scăzute la frustrare, opacitate.

Tribunalul a constatat că aceste aspecte relevă faptul că inculpatul s-a aflat în seara zilei de 19 iulie 2010 într-o stare de puternică surescitare nervoasă ce a pornit de la neînțelegerile pe care Ie-a avut cu victima și care au culminat în momentul în care aceasta a refuzat să reia relația de cuplu și i-a comunicat că se întâlnește cu o altă persoană. Inculpatul a declarat că, în momentele premergătoare agresionării victimei, s-a simțit rănit de cuvintele acesteia, de faptul că fusese părăsit și a fost încercat de sentimente de gelozie. Instanța nu a putut reține că sentimentele de gelozie au fost cele care au constituit motivul principal al comiterii faptei, ci aceasta s-a produs urmare a unui slab autocontrol al inculpatului în momente tensionate, al imaturității afective care-l caracterizează.

Nu sentimentele de gelozie au constituit motivul agresionării victimei, deși acestea au existat într-o oarecare măsură, ci inculpatul a dorit să „pună lucrurile la punct", să sancționeze victima pentru cuvintele pe care i le adresase, pentru faptul că fusese infidelă relației pe care au avut-o. De altfel, în cuprinsul referatului de evaluare s-a reținut că inculpatul se apropie, ca și tipologie, de tipul abuzatorului, în urma violenței domestice el încercând să redobândească controlul, folosind violența ca ultimă resursă, pe fondul unei tendințe de dominare și a unui stil de comunicare deficitar. Inculpatul a ținut să precizeze că iubea victima, pentru a exprima în fapt relația apropiată care exista între cei doi, dorința de a întemeia o familie; violențele exercitate asupra victimei nu denotă însă o manifestare a sentimentelor de gelozie, ci o reacție exagerată, necontrolată a acestuia în intenția de a sancționa victima pentru comportamentul său.

Prin urmare, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat în forma intenției indirecte - a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. În drept, fapta inculpatului M.N.A., care în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 22:30, pe fondul unui conflict spontan, determinat de neînțelegerile dintre părți și de imposibilitatea de a-și păstra controlul în situații limită, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona feței și capului, numitei N.E.G., fosta sa prietenă, timp în care sus-numitul a și sugrumat-o, inducându-i acesteia decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor", prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C. pen., solicitând și aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen. la încadrarea juridică a faptei. Pentru considerentele anterior expuse, instanța nu a reținut la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 75 lit. d) C. pen., cu motivația că nu se poate aprecia că mobilul faptei a fost gelozia, ci dorința inculpatului de a sancționa comportamentul jignitor și ofensator pe care, în opinia sa, victima l-ar fi avut.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării formulată de Ministerul Public, instanța a respins-o pentru următoarele considerente: noțiunea de „cruzime" avută în vedere în cuprinsul art. 176 lit. a) C. pen. are în vedere exercitarea asupra corpului victimei sau psihicului acesteia, în timpul cât aceasta este conștientă, a unor suferințe în plus decât cele generate în mod obișnuit de acțiunea de ucidere a unei persoane; caracteristica omorului comis prin cruzimi constă în aceea că autorul infracțiunii întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei, ceea ce în speța de față nu se relevă. Loviturile aplicate victimei în zona capului și acțiunea de comprimare a gâtului acesteia cu mâinile, acțiuni exercitate într-o perioadă scurtă de timp, ce au condus la pierderea cunoștinței victimei cu agonia de scurtă durată și în final la deces, nu pot fi apreciate în sensul dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen.

Moartea victimei s-a produs în scurt timp de la momentul lovirii și comprimării gâtului acesteia și, în lipsa altor elemente, instanța a apreciat ca fiind conformă realității susținerea inculpatului potrivit căreia durata acțiunilor ce au condus la decesul victimei s-au derulat în interval scurt, de aproximativ un minut. În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză medico-legală autopsie nr. 231 din 22 iulie 2010 întocmit de SJML Brașov.

Întrucât victima și-a pierdut cunoștința în urma agresiunii - iar la scurt timp a intervenit decesul acesteia, nu se poate reține că a încercat o traumă psihică anterior survenirii decesului și nu există date din care să rezulte că inculpatul a acționat asupra psihicului victimei anterior agresionării fizice a acesteia; este imposibil de probat că în perioada scurtă de timp cât a durat agresionarea și agonia victimei, aceasta ar mai fi putut fi conștientă de faptul că fiica sa putea să o vadă în starea în care se găsea. Inculpatul a solicitat la rândul său schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de omor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cerere ce nu a mai fost susținută la dezbateri.

S-a constatat că acțiunile inculpatului au depășit cu mult o faptă de lovire ce a provocat decesul victimei - loviturile și comprimarea gâtului au fost apreciate de medicul legist ca fiind exercitate cu o forță de intensitate mare, la nivelul feței victimei s-au evidențiat multiple leziuni care denotă faptul că aceasta a fost lovită de mai multe ori. Așa fiind, prima instanță a respins cererea formulată de inculpat anterior terminării cercetării judecătorești și nemaisusținută în cadrul dezbaterilor. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere circumstanțele și modalitatea în care s-a comis fapta, motivația comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.

Astfel, instanța a constatat că fapta s-a comis în locuința folosită -la data de 19 iulie 2010 - doar de victimă și fiica acesteia, că la momentul săvârșirii faptei în apartament se găsea și copilul minor al victimei care ar fi putut pătrunde în orice moment în încăperea în care mama sa era agresionată; victima a fost lovită doar în zona feței, iar loviturile și comprimarea gâtului acesteia au fost de intensitate mare, inculpatul folosind la comiterea faptei doar forța sa fizică. Deși exista posibilitate de a-și asuma răspunderea faptelor sale, inculpatul a ales ca după comiterea faptei să încerce să șteargă urmele infracțiunii și a procedat la îndepărtarea corpului victimei și a obiectelor pătate de sânge din apartament prin transportarea acestora în diferite locații din apropierea municipiului Brașov.

Procedând în această manieră, inculpatul a întârziat desfășurarea anchetei - existând riscul ca trupul victimei să fie greu de localizat și identificat - și, mai mult, a produs o traumă psihică familiei victimei. Lăsarea unui copil de numai 5 ani singur în casă, în condițiile în care exista posibilitatea ca acesta să se trezească și să constate acest lucru, putea avea consecințe grave pe care inculpatul Ie-a ignorat, fiind interesat doar de a scăpa de răspundere penală. Inculpatul a comis fapta pe fondul unui conflict spontan, pe care chiar el l-a generat, a reacționat disproporționat în raport cu atitudinea victimei, dorind să-i aplice o corecție acesteia pentru modul greșit în care, în opinia sa, victima a perceput relația dintre ei, iar după primele lovituri aplicate și-a pierdut controlul, devenind extrem de agresiv.

Inculpatul a recunoscut abia la data de 22 iulie 2010 că dispariția victimei s-a datorat acțiunilor sale, când a procedat la indicarea locului în care se găsea corpul acesteia și a locației obiectelor îndepărtate din apartament. Autodenunțul inculpatului a fost apreciat de instanță la individualizarea judiciară a pedepsei, neputând fi însă reținut drept o circumstanță atenuantă; regretul săvârșirii faptei este o atitudine pe care cele mai multe dintre persoanele cercetate penal o încearcă, regret care nu poate absolvi sau ușura răspunderea penală. Instanța a apreciat însă comportamentul inculpatului anterior comiterii faptei și a constatat că M.N.A. este divorțat, are doi copii minori de care s-a ocupat și după desfacerea căsătoriei, continuând să întrețină relații apropiate cu fiicele sale.

Deși afacerile pe care Ie-a derulat nu au avut succesul pe care-l aștepta, inculpatul a fost apreciat de foștii săi angajați ca fiind o persoană care se implica în bunul mers al activităților pe care le coordona (martorul B.Z.). Cu privire la latura civilă, partea vătămată K.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale - respectiv cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și comemorarea acesteia potrivit obiceiului; partea vătămată M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale; mama victimei – M.E., deși a anunțat încă din cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, nu a precizat în fața instanței cuantumul despăgubirilor pe care le solicită de la inculpat; partea vătămată – K.D.F.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 150.000 RON daune morale. Fiica victimei - partea vătămată – N.B.G. s-a constituit parte civilă în cauză - prin curatorul său special K.E. - cu suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale, suma de 500.000 euro daune morale și a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere începând cu data producerii decesului mamei sale. Instanța a constatat existența unor probe certe de vinovăție și a stabilit că inculpatul M.N.A. este autorul acesteia, inculpatul săvârșind fapta în forma intenției indirecte. Prin fapta sa, inculpatul nu a produs doar decesul victimei ci și prejudicii materiale și morale familiei victimei. Constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - art. 998, 999 C. civ., instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii acestora.

B. Împotriva acestei soluții au promovat apel, pe de o parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat-o sub trei aspecte: cel al greșitei respingeri a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de omor deosebit de grav cu reținerea circumstanței agravante a comiterii faptei din motive josnice prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.; cel al individualizării necorespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului și cel al neadăugării în cuprinsul pedepsei complementare a dreptului de a fi tutore sau curator. Pe de altă parte, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în subsidiar, reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. urmare a autodenunțului făcut. Prin Decizia penală nr. 94 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 83/S din 02 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, accesorii și complementare aplicate, a modalității de acordare a prestațiilor periodice și, rejudecând în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.N.A. de la 17 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare. S-a adăugat în cuprinsul pedepsei complimentare aplicată aceluiași inculpat și dreptul prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, și dreptul prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul M.N.A. să plătească minorei N.B.G., reprezentată prin curator special K.E., suma de 9.684 RON, reprezentând prestații periodice globale calculate începând cu data faptei (19 iulie 2010) până în prezent, precum și prestații periodice lunare în cuantum de 700 RON, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani ori până la noi dispoziții ale instanței, a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. A respinse, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A.

împotriva aceleiași sentințe, menținând starea de arest a acestuia. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată nu e perfect adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată în raport cu fapta săvârșită și cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate și șansa de reeducare pe care el o prezintă, regretul său neputându-l absolvi de răspunderea penală, mai ales că se apropie, ca și tipologie, de tipul abuzatorului, având un stil de comunicare deficitar și abilități de rezolvare a conflictelor scăzută.

Date fiind maniera de operare, contextul derulării faptei, mobilul ei - constând în dorința inculpatului de a sancționa comportamentul infidel pe care, în opinia sa, victima l-ar fi avut, concluziile inserate în referatul de evaluare, aspectul că el prezintă un pericol pulsional permanent datorat toleranței scăzute la frustrare, reacționând violent de fiecare dată când se simte „provocat" din punct de vedere psihologic, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare nu e de natură a anihila inculpatului concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverența infracțională, considerent față de care a majorat până la plafonul maxim prevăzut de legiuitor.

Relativ la latura civilă, ținând cont că în calitate de victime indirecte, urmașii victimei au la dispoziție o acțiune directă împotriva celui responsabil, întrucât ei nu solicită reparația prejudiciului de cujus, ci a prejudiciilor lor personale determinate de deces, instanța de apela apreciat că soluția primei instanțe este incorectă sub acest aspect, al acordării unor prestații periodice lunare începând cu data producerii faptei și nu cu momentul pronunțării hotărârii, dată până la care se acordă o sumă globală ce încorporează prestațiile lunare aferente. Prin urmare, pentru cele 13 luni scurse de la data comiterii faptei până la data pronunțării, inclusiv pentru cele 25 de zile din 20 august 2011 până la 12 septembrie 2011 a acordat suma de 9.684 RON, luându-se în calcul suma reținută corect la fond, de 700 RON lunar (pentru cele 13 luni avem suma de 9.100 RON iar pentru cele 25 de zile suma 584 RON).

Pe de altă parte, întrucât pedepsele complimentare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, instanța de apel, sesizând că prin infracțiunea săvârșită inculpatul a demonstrat că nu prezintă garanțiile morale pentru a exercita prerogativele prevăzute de C. fam. pentru a fi tutore sau curator, ținând cont că tutela e o sarcină personală, cel numit tutore fiind desemnat în considerarea calităților sale, i-a interzis pe durata celor 10 ani și exercițiul acestui drept, încorporând acest drept și în cuprinsul pedepsei accesorii opozabilă aceluiași inculpat. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, precum și ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și 7 C. proc.

pen. și art. 13 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante - constând în împrejurarea că este tânăr, necunoscut cu antecedente penale, a săvârșit fapta într-un moment de rătăcire întrucât a iubit victima, însă a ucis-o din gelozie, s-a autodenunțat, are două fiice din prima căsătorie de care se îngrijește - este nejustificată în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, aspecte care, în ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., prevalează față de datele ce caracterizează persoana inculpatului și care, de altfel, nu sunt suficiente pentru a crea convingerea că acesta prezintă garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de clemență.

Pe de altă parte, având în vedere și Deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., constatându-se că dispozițiile art. 320 1 sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport și de poziția inculpatului care la termenul de soluționare a recursului a înțeles să se prevaleze de dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, cu o treime.

Având în vedere noile limite (între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare), ținând seama de modul de operare, contextul derulării faptei și mobilul acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, așa cum au fost ele relevate de raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov dar și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare și concluzia la care a ajuns instanța de apel sub acest aspect, apreciind totodată că, doar în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste considerente având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul individualizării pedepsei, modificând decizia atacată sub aspectul reducerii cuantumului pedepsei de la 20 la 13 ani închisoare, ca efect a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte atât decizia recurată cât și Sentința penală nr. 83/S din 2 martie 2011 a Tribunalului Brașov numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen. Rejudecând, reduce pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și 7 C. proc. pen., de la 20 de ani la 13 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.N.A., durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2010 la 14 decembrie 2011. Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea avocatului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.