ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 83/S din 02

martie 2011, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:

În baza art. 174

alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul M.N.A. - la pedeapsa de 17 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor.

A făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.N.A. și în baza

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 22 iulie 2010 la zi.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea

probelor biologice de la inculpatul M.N.A. în vederea introducerii profilului

său genetic în SNDGJ, prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei

condamnate din penitenciar.

Următoarele obiecte

existente la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, potrivit

procesului-verbal de la fila 5 dosar instanță.

- volumul I,

constituie mijloace materiale de probă și vor rămâne atașate dosarului cauzei:

kit ADN victimă; prosop albastru; sfoară și șnur; pătură; îmbrăcăminte victimă;

3 scânduri somieră; saltea pat; mop; pahare ridicate din bucătărie (5 buc);

prosop din dormitor; prosop din baie; bluză roz; pet-uri plastic (5 buc);

pahare din sticlă cu picior; tricou verde; racord scurgere chiuvetă baie; 2

eprubete cu lichid extras din 2 pahare cu picior din sticlă; periuță dinți;

urmă contact robinet; fire păr de sub părul din dormitor; 2 saci menajeri

sertar bucătărie; pieptene din dulap dormitor; urme de sânge - grup sanitar;

urme de sânge - dormitor; perdea duș; mochetă port-bagaj auto X; bunuri

banchetă spate auto X; 4 preșuri auto X; ghem sfoară albă auto X; fire de păr

și microurme de pe bancheta stânga spate AMO; bandă adezivă auto X; factură

SELGROS auto X; 4 eprubete cu sol de deasupra roților auto X; bilet hârtie din

portbagaj auto X; plantă de pe scut auto X; urme sol portbagaj auto X; 2

fragmente cornoase preș spate auto X; obiecte portieră stânga față auto Y;

parasolar auto Y; obiecte bancheta spate auto Y; recipient cu substanță cu

aspecte de sânge de pe bancheta dreapta spate, șezut auto Y; tester - parasolar

auto Y; tester - pachet gumă auto Y; tester - bancheta din spate auto Y; 3

mănuși transparente din portbagaj auto Y.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții

civile K.E. suma de 5.000 Ron cu titlu de daune materiale.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții

civile M.E. contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 10.000 euro cu

titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate de partea

civilă M.E. cu titlu de daune morale și suma solicitată cu titlu de daune

materiale.

A constatat că partea

vătămată M.M. nu a precizat cuantumul pretențiilor civile.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părții

civile K.D. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale și a respins restul

pretențiilor formulate de această parte civilă.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească în favoarea

minorului parte civilă N.B.G. - reprezentat prin curator special K.E. - suma de

700 RON lunar cu titlu de prestații periodice începând de la data faptei - 22

iulie 2010 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani; a obligat

inculpatul să plătească părții civile minore N.B.G. - reprezentată prin curator

special K.E. - contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 50.000 euro,

cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate pentru

minoră de curatorul special K.E.

În baza art. 189, 191

C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de

3.800 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă ce include cheltuielile

judiciare efectuate în cursul urmăririi penale - în cuantum de 2.200 RON - și

în cursul judecății - suma de 1.600 RON, inclusiv onorariu avocat oficiu pentru

minora N.B.G.; a obligat inculpatul să plătească părții civile M.E. suma de

1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prima instanță a

constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din

data de 10 august 2010, emis în Dosarul penal nr. 2782/P/2010, s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.N.A. pentru

infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare

s-a reținut, în esență, că inculpatul M.N.A., în data de 19 iulie 2010, în

jurul orelor 22:30, pe fondul unui conflict spontan, determinat de gelozie, a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona feței și capului, numitei N.E.G.,

concubina sa, timp în care sus-numitul a și sugrumat-o, provocându-i acesteia

decesul.

În cursul urmăririi

penale s-a administrat următorul probatoriu: procese-verbale de cercetare la

fața locului din 21 iulie 2010 și 22 iulie 2010, însoțite de planșe foto

grafice și video-filmare; proces-verbal de reconstituire, planșă fotografică și

video-filmare; concluzii medico-legal preliminare; raport medico-legal de

autopsie nr. 231/2010; declarația reprezentantului legal al părții vătămate

N.B.G.; declarația părților vătămate M.E. și M.M.; procese-verbale și planșe

fotografice; declarațiile martorilor K.E.G., R.S., H.A., R.I., M.R., B.G.,

M.N., M.J., T.D.M., M.G., G.M., M.C., D.R., Z.S., I.M., E.S.C., B.B.I., P.F.M.,

P.M., I.G.M.; declarația inculpatului M.N.A.; proces-verbal de prezentare a

materialului de urmărire penală.

În cursul judecății

s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări - mai puțin a

numitului R.S. -, s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov cu privire la mediul social din care

provine inculpatul; s-a dispus audierea martorilor propuși în circumstanțiere

de către inculpat – V.S., B.Z., A.M.; s-au audiat martorii propuși în dovedirea

laturii civile – P.D., F.I. și D.M.; s-au depus înscrisuri reprezentând

veniturile obținute de victimă în ultimele 6 luni anterioare datei survenirii

decesului; răspunsul SC T.T. SRL; s-a efectuat o testare psihologică detaliată

a inculpatului la solicitarea acestuia, probă însușită de reprezentantul

Ministerului Public și s-a întocmit un supliment la raportul de expertiză

medico-legală referitor la necesitatea aplicării vreunei măsuri de siguranță

față de inculpat.

Părțile vătămate s-au

constituit părți civile după cum urmează: N.B.G. a solicitat prin curatorul său

obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune materiale,

suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale și stabilirea unei pensii de

întreținere în favoarea sa și în sarcina inculpatului; partea civilă M.E. s-a

constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale,

precizând ulterior, după citirea actului de sesizare, că solicită și acordarea

de daune materiale; partea civilă K.D.F. a solicitat obligarea inculpatului la

plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale; partea civilă K.E. a

solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de

5.000 RON.

Examinând materialul

probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea stare de

fapt:

Inculpatul M.N.A.

(persoană divorțată) și victima N.E.G. (văduvă) au întreținut o relație de

concubinaj începând cu mijlocul anului 2008. Relația celor doi a devenit mai

apropiată, sens în care în cursul anului 2009 s-au mutat împreună într-o

locuință închiriată situată pe strada L. din municipiul Brașov, iar în luna

ianuarie 2010 s-au mutat în apartamentul situat pe strada N. din municipiul

Brașov, apartament cu trei camere. Victima avea un copil din prima căsătorie,

copil cu care a locuit în permanență, exceptând perioadele în care copilul

mergea la bunici - la sfârșit de săptămână.

Inculpatul a susținut

că a avut cu victima o relație foarte apropiată în perioada 2008 - 2010,

intenționând să întemeieze o familie cu aceasta. Potrivit declarațiilor

coroborate ale martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că inculpatul

a adoptat în relațiile cu victima, în perioada cât au fost împreună, un

comportament duplicitar, continuând în același timp să întrețină relații de

familie cu fosta soție și fiicele sale din prima căsătorie (depozițiile

martorilor M.J., V.S.); această situație e posibil să fi fost cunoscută și victimei

- martora M.J. susținând că a solicitat victimei să pună capăt relației pe care

o avea cu inculpatul. Relațiile dintre inculpat și victimă nu au fost acceptate

de familia acesteia din urmă, dar nici de către părinții inculpatului,

intervențiile din ambele părți determinând în parte neînțelegerile dintre

victimă și inculpat.

În cursul anului

2010, în luna martie, inculpatul și victima au demarat împreună o afacere

comercială - renovând și deschizând o cafenea. Ulterior, relația dintre victimă

și inculpat s-a deteriorat, iar victima a intenționat să pună capăt acesteia.

Potrivit depoziției inculpatului, începând cu data de 10 - 11 iulie 2010, nu a

mai locuit împreună cu victima, stabilind de comun acord să se despartă o

perioadă de timp; inculpatul a susținut că, în perioada în care au fost

despărțiți, victima îl contacta telefonic și s-a mai întâlnit cu aceasta. La

începutul lunii iulie 2010, inculpatul s-a mutat în apartamentul proprietatea

părinților săi din municipiul Brașov, iar victima, împreună cu fiica sa, în

vârstă de 5 ani și 5 luni, au rămas în apartamentul închiriat, situat pe strada

N. din municipiul Brașov.

În contradicție cu

cele susținute de inculpat - conform cărora relația dintre el și victimă nu

luase sfârșit și urma doar o perioadă de separare necesară remedierii unor

probleme personale a celor doi -, partea vătămată K.E. a declarat că victima se

plângea de comportamentul inculpatului care „dormea doar câteva zile pe

săptămână la domiciliul de pe strada N., iar restul zilelor și le petrecea cu

fetele sale" (din prima căsătorie). Aceeași parte vătămată - K.E. -, a

precizat că a constatat personal că victima purta urme ale unor agresiuni

fizice în perioada în care era prietenă cu inculpatul și a afirmat că știa de

la victimă că agresiunile fuseseră exercitate de inculpat, dar și că victima -

înainte de data de 19 iulie 2010 se despărțise de inculpat și avea o relație

apropiată cu un alt bărbat - martorul M.R. Aceleași aspecte sunt confirmate și

de o parte dintre colegii de serviciu ai victimei.

În data de 16 iulie

2010, inculpatul a încercat să ia legătura cu victima și i-a trimis acesteia la

locul de muncă o scrisoare și o cutie de bomboane, sperând ca relația de cuplu

să fie reluată.

În data de 19 iulie

2010, știind că victima se întorsese împreună cu familia de la o nuntă,

inculpatul a încercat să o contacteze telefonic însă aceasta nu i-a răspuns. În

aceste condiții, inculpatul a cumpărat un ou „kinder" și un buchet de

flori, s-a deplasat la locuința părinților victimei și a așteptat-o în fața

blocului; după sosirea victimei, inculpatul a stat de vorbă cu aceasta

aproximativ 15 minute, stabilind ca, după ce victima va ajunge la domiciliul de

pe strada N., să îl contacteze telefonic. În jurul orelor 20:00, constatând că

victima nu I-a contactat telefonic, inculpatul s-a deplasat la locuința de pe

strada N., observând că victima, însoțită de fiica sa, tocmai parca

autoturismul său marca A., cu număr de înmatriculare Y. După ce au transportat

bagajele în locuință, inculpatul a mai rămas în apartament pentru a discuta cu

victima despre relația dintre ei.

În apartament,

victima și-a continuat activitățile casnice și a făcut baie copilului; în acest

timp, inculpatul a putut constata că locuința este mai bine întreținută, că în

dormitorul victimei erau mai multe bețișoare și lumânări parfumate precum și

două pahare, fapt care i-a trezit bănuiala că victima avea o altă relație și a

procedat la verificarea telefonului mobil al acesteia, observând mai multe

apeluri, inclusiv de la o persoană pe nume „R." - pe care îl cunoștea.

După ce a spălat

copilul, ieșind din baie, victima a observat pe inculpat cu telefonul său mobil

în mână, iar între cei doi a avut loc un schimb de replici referitoare la acest

aspect; cu acest prilej, victima a comunicat inculpatului că întreținuse

relații intime cu „R.", inculpatul devenind nervos. Victima s-a deplasat

în dormitor pentru a usca cu feonul părul copilului, iar inculpatul Ie-a urmat

pe cele două, așezându-se pe patul copilului unde a stat până ce victima a

terminat activitatea. După ce victima a culcat copilul, s-a deplasat în

sufragerie unde a stat de vorbă cu inculpatul despre relația pe care au avut-o

și despre noua relație pe care victima o avea cu numitul „R."; cei doi au

consumat împreună dintr-o sticlă cu vin. Discuțiile purtate de cei doi au

iritat inculpatul care, potrivit declarațiilor sale, a încercat să se calmeze

și să se concilieze cu victima, la rândul ei nervoasă.

Victima s-a deplasat

apoi în dormitor, dând de înțeles inculpatului că nu dorește să mai discute cu

acesta; inculpatul a mai susținut că victima a primit în jurul orelor 22:15 un

mesaj pe telefonul mobil, mesaj pe care aceasta I-a șters și i-a dat să

citească un mesaj nesemnificativ. Situația creată probabil că a degenerat

într-o ceartă între cei doi; aceasta întrucât inculpatul susține că victima îi

reproșa atitudinea din perioada în care fuseseră împreună, proferând jigniri la

adresa acestuia și încercând să-i explice că nu mai exista o relație între ei.

Prima instanță a mai reținut că victima ar fi trebuit să se întâlnească în acea

seară cu „R.", aspect care rezultă atât din depoziția martorului M.R. dar

și din faptul că acesta încercase să o contacteze prin mesaje telefonice.

În dormitor, victima

s-a așezat pe pat, inculpatul s-a apropiat de ea însă a fost împins cu cotul;

inculpatul a continuat să se apropie de victimă, însă aceasta a continuat să-l

îndepărteze, lovindu-l cu pumnii în zona pieptului. Deranjat de refuzul

victimei, de cuvintele pe care aceasta i le adresase mai devreme, de faptul că

avea un nou eșec în relația de cuplu, de faptul că fusese înșelat de victimă cu

un alt bărbat, inculpatul a devenit agresiv și a aplicat o corecție victimei,

prin agresarea acesteia cu furie; astfel, a început să lovească victima cu

pumnii în zona feței și capului și a continuat sugrumând-o cu mâna stângă, în

timp ce o lovea cu pumnul drept. Inculpatul a alternat mâinile și a sugrumat

victima cu mâna dreaptă, lovind-o cu stânga, acțiunile sale continuând

aproximativ un minut. Astfel, potrivit declarației inculpatului: „am încercat

să stau de vorbă cu victima prin gestul pe care l-am făcut însă ea a început să

mă înjure, apoi s-a întors către mine, tot culcată fiind, mă înjura în

permanență și atunci, în momente de furie și gelozie acumulate în perioada lungă

de timp m-au făcut să lovesc și eu. M-am ridicat în genunchi pe pat, ea fiind

culcată. Am lovit-o cu pumnii, când cu o mână când cu cealaltă, când o loveam

cu mâna dreaptă o țineam de gât cu mâna stângă și invers". Inculpatul a

lovit victima, potrivit celor declarate, aproximativ un minut, până când a

observat că acesteia îi curgea sânge din zona nasului și avea fața tumefiată.

Inculpatul a mai susținut că victima se afla la momentul încetării agresiunii

în stare de leșin sau inconștiență, i s-a părut că respiră mai greu dar normal,

motiv pentru care a întors-o pe-o parte.

Inculpatul a lăsat

victima în stare de inconștientă, moartea acesteia survenind în scurt timp (în

acest sens sunt și concluziile expertizei medico-legală de autopsiere). Conform

raportului de expertiză medico - legală autopsie din 22 iulie 2010 întocmit de

SJML Brașov, moartea victimei N.E.G. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice prin

comprimarea regiunii cervicale de către o altă persoană, posibil cu mâinile;

comprimarea cervicală - cu fractură de os hioid și multiple infiltrații

sanguine în mușchii gâtului - a fost exercitată cu o forță de intensitate mare

care a dus la pierderea cunoștinței victimei, cu agonie de durată scurtă și

implicit deces. Totodată, la momentul efectuării necropsiei victimei, pe corpul

acesteia s-au descoperit mai multe plăgi contuze, hematoame și excoriații

faciale ce s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu corp dur - posibil

pumn - în același context lezional cu comprimarea cervicală. Prin urmare, având

în vedere concluziile expertizei medico legale de autopsiere, coroborat cu

depozițiile inculpatului, instanța a constatat că victima a fost lovită cu

intensitate mare în zona feței și capului, i-a fost comprimat cu putere gâtul,

fiindu-i produsă o fractură de os hioid.

S-a apreciat că

nepăsarea inculpatului în ceea ce privește soarta victimei relevă cu

certitudine că intenția sa, indirectă, a fost aceea de a-i suprima viața;

inculpatului nu i-a păsat de soarta victimei, considerându-se îndreptățit să o

sancționeze pe aceasta pentru comportamentul jignitor și infidel pe care a

apreciat că I-a avut.

După agresarea

victimei, inculpatul a ieșit din cameră, a închis ușa și a plecat din

apartament plimbându-se prin oraș; după câteva minute, a revenit în fața

imobilului în care locuia victima, a văzut lumina de la baie aprinsă și a urcat

în apartament, constatând că fiica victimei utilizase acea încăpere. A observat

că victima se afla în aceeași poziție în care o lăsase când a plecat din

apartament și și-a dat seama că murise. Inculpatul a realizat ceea ce s-a

întâmplat, a intrat în panică, conștientizând urmările faptei sale, motiv

pentru care s-a gândit „cum să scape" de corpul victimei și de urmele de sânge

din apartament.

Inculpatul a

reacționat destul de repede, motiv pentru care a ieșit din apartament,

deplasându-se cu autoturismul său la locuința părinților săi de unde a luat o

șurubelniță, panglici pentru legat și a revenit în apartamentul victimei. Aici,

inculpatul a înfășurat un prosop în jurul capului victimei pentru a nu sângera

și lăsa urme, a „împachetat victima în cuvertura de la pat, a legat-o în trei

locuri" și a transportat corpul victimei la mașina acesteia, așezându-l pe

bancheta din spate. Inculpatul a rulat cu autoturismul la ieșirea din Brașov

spre localitatea Tărlungeni și, la aproximativ 500 m, pe un câmp din apropiere,

a ascuns corpul victimei între niște tufe. Inculpatul s-a întors la

apartamentul victimei, însă pe drum a abandonat într-o parcare de pe strada S.

autoturismul cu care se deplasase și care aparținuse victimei; pe strada M.,

inculpatul a aruncat telefonul victimei într-o scară a unui bloc.

Inculpatul a revenit

în apartamentul victimei unde a demontat somiera pătată de sânge, a pus două

dintre scândurile acesteia pe salteaua ce purta de asemenea urme ale faptei și

a rulat salteaua pe care a legat-o cu două benzi de pânză cauciucată; cu niște

cârpe inculpatul a șters urmele de sânge de pe podea, iar cârpele Ie-a pus într-o

pungă de plastic; inculpatul a ieșit din apartament cu obiectele ce purtau

urmele crimei și a încuiat ușa de acces în locuință, cunoscând că fiica

victimei se afla în casă; inculpatul a transportat obiectele de mai sus la

autoturismul său cu nr. de înmatriculare X și a condus autovehiculul în

localitatea Hărman, în apropierea localității Brașov, unde, într-o casă în

construcție, a ascuns salteaua și scândurile de la somieră.

Ulterior, inculpatul

s-a deplasat la domiciliul părinților săi, unde afirmă că a consumat băuturi

alcoolice, apoi a adormit. Dimineața, în data de 20 iulie 2010, inculpatul și-a

continuat activitățile obișnuite ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar în

jurul orelor 16:00 a revenit la casa în construcție din localitatea Hărman

(despre care afirmă că-i aparține - fila 298 verso dosar urmărire penală) unde

a încercat să dea foc la saltea, însă fumul care s-a degajat l-a determinat să

ia toate bunurile din acel loc și să le transporte spre localitatea Podu Olt,

ascunzându-le într-o zonă deasă de arbori.

Inculpatul a fost

contactat de rudele victimei, îngrijorate că aceasta nu răspundea la telefon,

însă nu Ie-a relatat adevăratul motiv al lipsei victimei de la domiciliu; de

asemenea, inculpatul cunoștea că fiica victimei a rămas singură în casă, însă

nu a comunicat rudelor acest aspect, lăsând copilul fără supraveghere.

Abia în data de 22

iulie 2010, după discuții purtate cu un văr de-al său - martorul R.S. - și

fiind chestionat de organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut

comiterea faptei și a indicat locul în care se găseau corpul victimei și

obiectele pe care le îndepărtase din locuință.

Numărul mare de

persoane audiate în cauză a fost impus de atitudinea inculpatului care,

temându-se de consecințele faptelor sale, nu a comunicat decât foarte târziu cu

organele de cercetare penală.

Abia la două zile de

la momentul comiterii faptei, inculpatul a recunoscut atât în fața organelor de

urmărire penală, iar ulterior și în fața instanței de judecată, infracțiunea

săvârșită, susținând că atitudinea și comportamentul victimei au determinat

acțiunea sa violentă din seara zilei de 19 iulie 2010. Inculpatul a propus în

probațiune audierea unor martori care să confirme varianta prezentată de el în

sensul că victima era o fire certăreață, geloasă. Martorii V.S. și B.Z. au

declarat că îl cunoșteau pe inculpat ca fiind o persoană model; martorul V. a

arătat însă faptul că inculpatul avea un comportament duplicitar: deși avea o

relație cu victima de aproape 1 an și jumătate, inculpatul nu a prezentat-o

cunoscuților săi, care au crezut că nici nu divorțase de fosta soție. Martorul

B.Z. a susținut că inculpatul avea un comportament normal în societate, fiind

apreciat în funcția de conducere pe care a deținut-o la firma sa. În ceea ce

privește declarația martorei A.M. („ca victima o stimula negativ", „nu am

perceput-o niciodată ca pe o femeie calmă", „am interacționat foarte puțin

cu victima", „cu inculpatul am interacționat mult mai bine", „eu l-am

perceput pe inculpat ca pe un om bun", „mi s-a părut că victima și

inculpatul aveau valori diferite" etc), instanța a apreciat-o ca fiind

subiectivă, în condițiile în care inculpatul a desfășurat anumite activități

lucrative în folosul martorei. Niciunul din restul martorilor audiați în cauză

nu a prezentat victima ca fiind o persoană cu un comportament altfel decât

normal în societate și familie, din contră, au fost prezentate dorințele

acesteia de a întemeia o familie, de a-și crește copilul. O relație de cuplu nu

presupune însă în permanență un climat de liniște, cu atât mai mult cu cât

familiile celor două persoane implicate în acea relație nu erau de acord cu

cuplul nou format, acest aspect putând fi însă surmontat în ipoteza în care

ambele persoane care formau cuplul înțelegeau și conștientizau valorile sociale,

problemele pe care le aveau împreună.

În cauză s-a dispus

și efectuat un profil psihologic detaliat al inculpatului care a relevat faptul

că acesta prezintă imaturitate afectivă ce se reflectă ca o aspirație a

subiectului de a fi iubit și apreciat, trăită ca și frustrare de către subiect

și poate merge până la un veritabil comportament antisocial - în caz de

frustrare afectivă; inculpatul prezintă tendința de a lua inițiativa, de a face

primul pas, de a pune lucrurile la punct - aspect care se deduce ușor și din

faptul că inculpatul a ținut să corecteze și micile greșeli de ortografie din

cuprinsul declarației sale date în fața instanței; inculpatul recurge la

mecanisme de apărare de tip formațiune reacțională - disimulare și manipulare,

comportament încăpățânat, exagerat de riguros, dispus spre conflictualitate și

prezintă pericol pulsional permanent datorat toleranței scăzute la frustrare,

opacitate. Tribunalul a constatat că aceste aspecte relevă faptul că inculpatul

s-a aflat în seara zilei de 19 iulie 2010 într-o stare de puternică surescitare

nervoasă ce a pornit de la neînțelegerile pe care Ie-a avut cu victima și care

au culminat în momentul în care aceasta a refuzat să reia relația de cuplu și

i-a comunicat că se întâlnește cu o altă persoană. Inculpatul a declarat că, în

momentele premergătoare agresionării victimei, s-a simțit rănit de cuvintele

acesteia, de faptul că fusese părăsit și a fost încercat de sentimente de

gelozie. Instanța nu a putut reține că sentimentele de gelozie au fost cele

care au constituit motivul principal al comiterii faptei, ci aceasta s-a produs

urmare a unui slab autocontrol al inculpatului în momente tensionate, al

imaturității afective care-l caracterizează. Nu sentimentele de gelozie au

constituit motivul agresionării victimei, deși acestea au existat într-o

oarecare măsură, ci inculpatul a dorit să „pună lucrurile la punct", să

sancționeze victima pentru cuvintele pe care i le adresase, pentru faptul că

fusese infidelă relației pe care au avut-o. De altfel, în cuprinsul referatului

de evaluare s-a reținut că inculpatul se apropie, ca și tipologie, de tipul

abuzatorului, în urma violenței domestice el încercând să redobândească

controlul, folosind violența ca ultimă resursă, pe fondul unei tendințe de

dominare și a unui stil de comunicare deficitar. Inculpatul a ținut să

precizeze că iubea victima, pentru a exprima în fapt relația apropiată care

exista între cei doi, dorința de a întemeia o familie; violențele exercitate

asupra victimei nu denotă însă o manifestare a sentimentelor de gelozie, ci o

reacție exagerată, necontrolată a acestuia în intenția de a sancționa victima

pentru comportamentul său. Prin urmare, prima instanță a reținut că inculpatul

a acționat în forma intenției indirecte - a prevăzut rezultatul faptei sale și,

deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În drept, fapta

inculpatului M.N.A., care în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 22:30, pe

fondul unui conflict spontan, determinat de neînțelegerile dintre părți și de

imposibilitatea de a-și păstra controlul în situații limită, a aplicat mai

multe lovituri cu pumnii, în zona feței și capului, numitei N.E.G., fosta sa

prietenă, timp în care sus-numitul a și sugrumat-o, inducându-i acesteia

decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor",

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

La termenul de

judecată din data de 9 decembrie 2010 reprezentantul Ministerului Public a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului

din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C.

pen., solicitând și aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen. la

încadrarea juridică a faptei. Pentru considerentele anterior expuse, instanța

nu a reținut la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 75 lit. d) C.

pen., cu motivația că nu se poate aprecia că mobilul faptei a fost gelozia, ci

dorința inculpatului de a sancționa comportamentul jignitor și ofensator pe

care, în opinia sa, victima l-ar fi avut.

Referitor la cererea

de schimbare a încadrării formulată de Ministerul Public, instanța a respins-o

pentru următoarele considerente: noțiunea de „cruzime" avută în vedere în

cuprinsul art. 176 lit. a) C. pen. are în vedere exercitarea asupra corpului

victimei sau psihicului acesteia, în timpul cât aceasta este conștientă, a unor

suferințe în plus decât cele generate în mod obișnuit de acțiunea de ucidere a

unei persoane; caracteristica omorului comis prin cruzimi constă în aceea că

autorul infracțiunii întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de

chinuire a victimei, ceea ce în speța de față nu se relevă. Loviturile aplicate

victimei în zona capului și acțiunea de comprimare a gâtului acesteia cu

mâinile, acțiuni exercitate într-o perioadă scurtă de timp, ce au condus la

pierderea cunoștinței victimei cu agonia de scurtă durată și în final la deces,

nu pot fi apreciate în sensul dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen. Moartea

victimei s-a produs în scurt timp de la momentul lovirii și comprimării gâtului

acesteia și, în lipsa altor elemente, instanța a apreciat ca fiind conformă

realității susținerea inculpatului potrivit căreia durata acțiunilor ce au

condus la decesul victimei s-au derulat în interval scurt, de aproximativ un

minut. În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză

medico-legală autopsie nr. 231 din 22 iulie 2010 întocmit de SJML Brașov.

Întrucât victima și-a pierdut cunoștința în urma agresiunii - iar la scurt timp

a intervenit decesul acesteia, nu se poate reține că a încercat o traumă

psihică anterior survenirii decesului și nu există date din care să rezulte că

inculpatul a acționat asupra psihicului victimei anterior agresionării fizice a

acesteia; este imposibil de probat că în perioada scurtă de timp cât a durat

agresionarea și agonia victimei, aceasta ar mai fi putut fi conștientă de

faptul că fiica sa putea să o vadă în starea în care se găsea.

Inculpatul a

solicitat la rândul său schimbarea de încadrare juridică a faptei din

infracțiunea de omor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.,

cerere ce nu a mai fost susținută la dezbateri. S-a constatat că acțiunile inculpatului

au depășit cu mult o faptă de lovire ce a provocat decesul victimei -

loviturile și comprimarea gâtului au fost apreciate de medicul legist ca fiind

exercitate cu o forță de intensitate mare, la nivelul feței victimei s-au

evidențiat multiple leziuni care denotă faptul că aceasta a fost lovită de mai

multe ori. Așa fiind, prima instanță a respins cererea formulată de inculpat

anterior terminării cercetării judecătorești și nemaisusținută în cadrul

dezbaterilor.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere

circumstanțele și modalitatea în care s-a comis fapta, motivația comiterii

acesteia, precum și persoana inculpatului.

Astfel, instanța a

constatat că fapta s-a comis în locuința folosită -la data de 19 iulie 2010 -

doar de victimă și fiica acesteia, că la momentul săvârșirii faptei în

apartament se găsea și copilul minor al victimei care ar fi putut pătrunde în

orice moment în încăperea în care mama sa era agresionată; victima a fost

lovită doar în zona feței, iar loviturile și comprimarea gâtului acesteia au

fost de intensitate mare, inculpatul folosind la comiterea faptei doar forța sa

fizică. Deși exista posibilitate de a-și asuma răspunderea faptelor sale,

inculpatul a ales ca după comiterea faptei să încerce să șteargă urmele

infracțiunii și a procedat la îndepărtarea corpului victimei și a obiectelor

pătate de sânge din apartament prin transportarea acestora în diferite locații

din apropierea municipiului Brașov. Procedând în această manieră, inculpatul a

întârziat desfășurarea anchetei - existând riscul ca trupul victimei să fie

greu de localizat și identificat - și, mai mult, a produs o traumă psihică

familiei victimei. Lăsarea unui copil de numai 5 ani singur în casă, în

condițiile în care exista posibilitatea ca acesta să se trezească și să

constate acest lucru, putea avea consecințe grave pe care inculpatul Ie-a

ignorat, fiind interesat doar de a scăpa de răspundere penală. Inculpatul a

comis fapta pe fondul unui conflict spontan, pe care chiar el l-a generat, a

reacționat disproporționat în raport cu atitudinea victimei, dorind să-i aplice

o corecție acesteia pentru modul greșit în care, în opinia sa, victima a

perceput relația dintre ei, iar după primele lovituri aplicate și-a pierdut

controlul, devenind extrem de agresiv.

Inculpatul a

recunoscut abia la data de 22 iulie 2010 că dispariția victimei s-a datorat

acțiunilor sale, când a procedat la indicarea locului în care se găsea corpul

acesteia și a locației obiectelor îndepărtate din apartament. Autodenunțul

inculpatului a fost apreciat de instanță la individualizarea judiciară a

pedepsei, neputând fi însă reținut drept o circumstanță atenuantă; regretul

săvârșirii faptei este o atitudine pe care cele mai multe dintre persoanele

cercetate penal o încearcă, regret care nu poate absolvi sau ușura răspunderea

penală. Instanța a apreciat însă comportamentul inculpatului anterior comiterii

faptei și a constatat că M.N.A. este divorțat, are doi copii minori de care s-a

ocupat și după desfacerea căsătoriei, continuând să întrețină relații apropiate

cu fiicele sale. Deși afacerile pe care Ie-a derulat nu au avut succesul pe

care-l aștepta, inculpatul a fost apreciat de foștii săi angajați ca fiind o

persoană care se implica în bunul mers al activităților pe care le coordona

(martorul B.Z.).

Cu privire la latura

civilă, partea vătămată K.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

5.000 RON reprezentând daune materiale - respectiv cheltuielile ocazionate de

înmormântarea victimei și comemorarea acesteia potrivit obiceiului; partea

vătămată M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând

daune morale; mama victimei – M.E., deși a anunțat încă din cursul urmăririi

penale că se constituie parte civilă în cauză, nu a precizat în fața instanței

cuantumul despăgubirilor pe care le solicită de la inculpat; partea vătămată –

K.D.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 150.000 RON daune

morale. Fiica victimei - partea vătămată – N.B.G. s-a constituit parte civilă

în cauză - prin curatorul său special K.E. - cu suma de 5.000 RON reprezentând

daune materiale, suma de 500.000 euro daune morale și a solicitat stabilirea

unei pensii de întreținere începând cu data producerii decesului mamei sale.

Instanța a constatat

existența unor probe certe de vinovăție și a stabilit că inculpatul M.N.A. este

autorul acesteia, inculpatul săvârșind fapta în forma intenției indirecte. Prin

fapta sa, inculpatul nu a produs doar decesul victimei ci și prejudicii

materiale și morale familiei victimei. Constatând întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale - art. 998, 999 C. civ., instanța a obligat

inculpatul la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii acestora.

B. Împotriva acestei

soluții au promovat apel, pe de o parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov, care a criticat-o sub trei aspecte: cel al greșitei respingeri a

schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de omor deosebit

de grav cu reținerea circumstanței agravante a comiterii faptei din motive

josnice prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. d) C. pen.; cel al individualizării necorespunzătoare a pedepsei

aplicate inculpatului și cel al neadăugării în cuprinsul pedepsei complementare

a dreptului de a fi tutore sau curator. Pe de altă parte, inculpatul a

solicitat redozarea pedepsei aplicate, în subsidiar, reținerea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. urmare a autodenunțului făcut.

Prin Decizia penală

nr. 94 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov împotriva Sentinței penale nr. 83/S din 02 martie 2011 pronunțată de

Tribunalul Brașov care a fost desființată sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei principale, accesorii și complementare aplicate, a

modalității de acordare a prestațiilor periodice și, rejudecând în aceste

limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.N.A. de la 17 ani

închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.

S-a adăugat în

cuprinsul pedepsei complimentare aplicată aceluiași inculpat și dreptul

prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, și dreptul prevăzut de

art. 64 lit. e) C. pen.

În temeiul dispozițiilor

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul

M.N.A. să plătească minorei N.B.G., reprezentată prin curator special K.E.,

suma de 9.684 RON, reprezentând prestații periodice globale calculate începând

cu data faptei (19 iulie 2010) până în prezent, precum și prestații periodice

lunare în cuantum de 700 RON, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri

și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani ori până la noi

dispoziții ale instanței, a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

A respinse, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A. împotriva aceleiași sentințe,

menținând starea de arest a acestuia.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată nu e perfect

adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată în raport cu fapta

săvârșită și cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate și

șansa de reeducare pe care el o prezintă, regretul său neputându-l absolvi de

răspunderea penală, mai ales că se apropie, ca și tipologie, de tipul

abuzatorului, având un stil de comunicare deficitar și abilități de rezolvare a

conflictelor scăzută. Date fiind maniera de operare, contextul derulării

faptei, mobilul ei - constând în dorința inculpatului de a sancționa

comportamentul infidel pe care, în opinia sa, victima l-ar fi avut, concluziile

inserate în referatul de evaluare, aspectul că el prezintă un pericol pulsional

permanent datorat toleranței scăzute la frustrare, reacționând violent de

fiecare dată când se simte „provocat" din punct de vedere psihologic,

instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare nu e de natură a

anihila inculpatului concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o

ipotetică perseverența infracțională, considerent față de care a majorat până

la plafonul maxim prevăzut de legiuitor.

Relativ la latura

civilă, ținând cont că în calitate de victime indirecte, urmașii victimei au la

dispoziție o acțiune directă împotriva celui responsabil, întrucât ei nu

solicită reparația prejudiciului de cujus, ci a prejudiciilor lor personale

determinate de deces, instanța de apela apreciat că soluția primei instanțe

este incorectă sub acest aspect, al acordării unor prestații periodice lunare

începând cu data producerii faptei și nu cu momentul pronunțării hotărârii,

dată până la care se acordă o sumă globală ce încorporează prestațiile lunare

aferente. Prin urmare, pentru cele 13 luni scurse de la data comiterii faptei

până la data pronunțării, inclusiv pentru cele 25 de zile din 20 august 2011

până la 12 septembrie 2011 a acordat suma de 9.684 RON, luându-se în calcul

suma reținută corect la fond, de 700 RON lunar (pentru cele 13 luni avem suma

de 9.100 RON iar pentru cele 25 de zile suma 584 RON).

Pe de altă parte,

întrucât pedepsele complimentare sunt menite să completeze represiunea

instituită prin pedeapsa principală, instanța de apel, sesizând că prin

infracțiunea săvârșită inculpatul a demonstrat că nu prezintă garanțiile morale

pentru a exercita prerogativele prevăzute de C. fam. pentru a fi tutore sau

curator, ținând cont că tutela e o sarcină personală, cel numit tutore fiind

desemnat în considerarea calităților sale, i-a interzis pe durata celor 10 ani

și exercițiul acestui drept, încorporând acest drept și în cuprinsul pedepsei

accesorii opozabilă aceluiași inculpat.

C. Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei,

solicitând reducerea acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante,

precum și ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și

7 C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a i se reduce

pedeapsa ca urmare a reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante -

constând în împrejurarea că este tânăr, necunoscut cu antecedente penale, a

săvârșit fapta într-un moment de rătăcire întrucât a iubit victima, însă a

ucis-o din gelozie, s-a autodenunțat, are două fiice din prima căsătorie de

care se îngrijește - este nejustificată în raport de împrejurările și

modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de

gravitatea deosebită a acesteia, aspecte care, în ansamblul criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., prevalează față de datele ce

caracterizează persoana inculpatului și care, de altfel, nu sunt suficiente

pentru a crea convingerea că acesta prezintă garanțiile unei conduite care să

permite instanței să dea dovadă de clemență.

Pe de altă parte,

având în vedere și Deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 și nr.

1483/2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., constatându-se că dispozițiile art. 320

1

sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai

favorabile, în raport și de poziția inculpatului care la termenul de

soluționare a recursului a înțeles să se prevaleze de dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata

în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile

în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea

de omor reținută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile

limite (între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare), ținând seama de

modul de operare, contextul derulării faptei și mobilul acesteia, precum și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului, așa cum au fost ele relevate de

raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Brașov dar și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, Înalta Curte

va stabili o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege,

constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare și

concluzia la care a ajuns instanța de apel sub acest aspect, apreciind totodată

că, doar în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și

reeducare a inculpatului, dar și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste

considerente având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul

individualizării pedepsei, modificând decizia atacată sub aspectul reducerii

cuantumului pedepsei de la 20 la 13 ani închisoare, ca efect a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C.

pen.

Conform dispozițiilor

art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării

preventive la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același

cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 13

septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează în parte atât

decizia recurată cât și Sentința penală nr. 83/S din 2 martie 2011 a

Tribunalului Brașov numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

Rejudecând, reduce

pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și art. 320

1

alin.

(1) și 7 C. proc. pen., de la 20 de ani la 13 ani închisoare.

Menține restul

dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului

M.N.A., durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2010 la 14

decembrie 2011.

Onorariul parțial

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea

avocatului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2011.