ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 121/S din data de 28 iunie 2017, Tribunalul Brașov, secția penală, a respins cererea formulată de inculpatul A., prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2016 la zi.

A dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Prin aceeași sentință instanța a stabilit că, constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei următoarele bunuri: colet conținând fragment din material lemnos cu urme de culoare brun roșcată; 3 colete conținând fragmente din material lemnos din foișor, colet conținând probe de referință ridicate de la B. (sânge ridicat pe tampon steril tip exudat) + plic impresiuni, 1 CD - inscripționat PTBV/463MS/2016, copie, conținând convorbiri la "112", 1 CD -inscripționat PTBV/469MS/2016 copie, conținând interceptări telefonice (instanță), 1 DVD - inscripționat PTBV/473MS/2016 copie, conținând imagini camere de supraveghere, 1 CD - inscripționat PTBV/472MS/2016 copie, conținând imagini camere de supraveghere.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 8.148,35 RON despăgubiri constând în valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei B..

A fost obligat inculpatul să plătească:

- părții civile C. suma de 1.101 RON daune materiale și echivalentul a 3.000 euro la data plății, daune morale

- părții civile D. sume de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății, daune morale,

- părților civile E., F. și G. câte 3.000 euro în echivalent în RON la data plății, daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2016 întocmit la 29 noiembrie 2016 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în ziua de 15 octombrie 2016, în jurul orei 19,30, în timp ce se afla în fața magazinului non-stop "H." din mun. Brașov, cartier Triaj, pe fondul unui conflict spontan, a lovit-o de două ori cu pumnul în față pe victima B., producându-i căderea la sol și lovirea cu capul de ciment, iar peste nici 2 ore, în jurul orei 21:00, regăsind-o pe victimă în aceiași zonă, a lovit-o de 2 - 3 ori cu o bâtă din lemn în partea stângă a capului, producându-i leziuni cerebrale care i-au provocat decesul la data de 22 octombrie 2016.

În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut situația de fapt reținută în actul de trimitere în judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, părțile civile D., C., E., F., I. și inculpatul A..

Parchetul a criticat sentința apelată pentru nelegalitate, având în vedere că, durata pedepsei complementare este mai mare decât maximul prevăzut de lege, de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile, Parchetul a criticat faptul că prima instanță nu a pronunțat o soluție cu privire la restul pretențiilor civile, care nu au fost admise.

Părțile civile au criticat modul de soluționarea a laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului A. la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, având în vedere că inculpatul a suprimat prin acțiunile sale extrem de violente viața victimei.

Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile părțile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, având în vedere suferința ce le-a fost cauzată prin decesul victimei, fiul, respectiv fratele părților civile.

Inculpatul A. a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând, următoarele, în memoriul scris de apel, dar și cu ocazia dezbaterilor.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., deoarece nu există mijloace de probă care să ateste faptul că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune.

În susținerea acestui motiv de apel, s-a arătat că nu există probe care să ateste că inculpatul a fost cel care a agresat victima, în jurul orelor 21, existând un dubiu în acest sens. Prima instanță a susținut că, inculpatul este autorul celui de-al doilea act de agresiune bazându-se doar pe declarațiile a doi martori, respectiv, J. și C.. A solicitat să se țină seama de faptul că imediat după agresiune victima a declarat că ar fi fost lovită, în cadrul celui de-al doilea incident cu obiectul de lemn, de către alte persoane tinere, iar inculpatul nu poate fi apreciat ca fiind tânăr având în vedere că are 51 de ani. Mai mult, a susținut inculpatul, victima celui de-al doilea act de agresiune, nu numai că nu l-a nominalizat pe inculpat ca autor al agresiunii, dar a formulat și plângere penală pentru acest act împotriva altor persoane decât inculpatul. S-a mai susținut și faptul că, martorii care au discutat direct cu victima după incident inclusiv lucrătorul de poliție nu au aflat de la victimă că aceasta ar fi fost lovită de către inculpat, cei care relatează că autorul celui de-al doilea act de agresiune ar fi inculpatul sunt martori indirecți.

Inculpatul a mai arătat că ar mai fi existat o cădere a victimei după externarea sa care ar fi putut contribui la agravarea stării de sănătate a victimei. Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat de către inculpat că nu există probe directe care să ateste faptul că inculpatul ar fi lovit cu bâta în cap victima și că în urma acestei lovituri cu bâta ar fi produs decesul victimei.

Consideră că dacă starea de sănătate nu l-ar fi împiedicat să efectueze testul poligraf în fața instanței de apel, împrejurările de fapt în care s-a produs agresiunea ar fi putut fi lămurite.

Al doilea motiv de apel a vizat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, în principal în infracțiunea de loviri și alte violente, iar în subsidiar aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen.

Al treilea motiv de apel a vizat solicitarea de reducerea a pedepsei aplicate, având în vedere că nu există lovituri repetate, premeditare, dușmănie între părți.

Prin Decizia penală nr. 201/AP din data de 3 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, părțile civile C., E., F., G., D. și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 121/S din data de 28 iunie 2017 a Tribunalului Brașov pe care a desființat-o sub aspectul încadrării juridice dată faptei săvârșită de către inculpatul A.; al duratei pedepsei complementare aplicată inculpatului și al cuantumului daunelor morale acordate părților civile C., E., F., G. și D..

Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul A. din infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

A majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile C., E., F., G. de la 3.000 de euro la 5.000 de euro și părții civile D. de la 10.000 euro la 12.000 euro.

A respins restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile C., E., F., G. și D..

S-au menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a adăugat timpul de arestare preventivă a inculpatului A. de la data de 28 iunie 2017 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 7 mai 2018.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului său inculpatul A. solicită aplicarea procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și reducerea limitelor de pedeapsă în vederea individualizării judiciare conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., considerând că în mod constant a recunoscut starea de fapt reținută în sensul primului episod de agresiune descris în actul de sesizare.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 septembrie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/Ap din data de 3 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A. și a intimatelor părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, C., D., F., C., I. și E..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte constată că acesta este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație formulat de inculpatul A. este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

Înalta Curte constă că procesul de individualizare a pedepsei instanța de apel a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiune săvârșită - de la 6 ani la 12 ani închisoare, majorate cu jumătate conform art. 43 alin. (5) C. pen., rezultând limitele de la 9 ani la 18 ani închisoare.

Or, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare, se situează în aceste limite, motiv pentru care în cauză nu este incident cazul de casare invocat.

În motivarea recursului său inculpatul A. a criticat și împrejurarea că instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ceea ce ar fi determinat reducerea limitelor de pedeapsă la 6 ani și respectiv 12 ani închisoare, astfel că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată ar fi nelegală.

Instanța constată că, în realitate, prin acestea nu se susține nelegalitatea pedepsei, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea asupra reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, împrejurare care nu se încadrează cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ca de altfel niciunui alt caz de casare dintre cele prevăzute în art. 438.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de câte 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/AP din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL