ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2013

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 88/D/19 martie  2013

pronunțată în Dosarul penal nr. 1296/110/2013, Tribunalul Bacău, în baza art. 334 raportat la art. 320 alin. (6) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.D. din lovituri cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen., în omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.D., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate în urma percheziției și depuse la Camera de corpuri delicte a instanței, respectiv coletele nr. I și nr. I-2, până la soluționarea definitivă a cauzei.

A luat act că partea vătămată S.A.M. nu se constituie parte civilă în cauză, iar în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 366,2 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău reprezentând cheltuielile de transport la locuința victimei D.L.A. unde s-a constatat decesul acesteia.

Inculpatul a fost obligat să plătească o contribuție lunară de întreținere în favoarea minorului D.D.F. în cuantum de 180 lei începând cu data de 22 decembrie 2012 și până la majoratul minorului.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare din care 900 lei sunt în faza de urmărire penală (200 lei onorariu apărător din oficiu, 483 lei contravaloarea necropsiei victimei D.L.A.).

Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1909/P/2012 din 15 februarie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D.F. pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. întrucât în perioada 17-21 decembrie 2012, pe fondul consumului de alcool și al unor relații familiale tensionate, a lovit-o în mod repetat pe soția sa D.L.A., cu pumnii, palmele și picioarele în zonele capului, toracelui și membrelor, cauzându-i leziuni traumatice, în special un hematom subdural compresiv care a evoluat în timp și a condus la decesul victimei la data de 22 decembrie 2012.

La termenul din 19 martie  2013, inculpatul D.D.F. a declarat în fața instanței că are cunoștință de fapta pentru care este trimis în judecată, recunoaște infracțiunea așa cum este reținută în rechizitoriu, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le în însușește și solicită să fie judecată conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța a constatat că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă următoarea situație de fapt:

Inculpatul D.D.F. și victima D.L.A., s-au căsătorit în urmă cu aproximativ 22 de ani, și au locuit împreună în comuna Căiuți, sat Căiuți, județul Bacău. Din această căsătorie au rezultat doi copii, respectiv o fată de 21 ani (numita S.A.M.) și un băiat în vârstă de 16 ani (martorul D.D.F.).

Căsnicia celor două părți a fost foarte tensionată de-a lungul timpului, întrucât ambele părți obișnuiau să consume băuturi alcoolice în cantități mari, iar inculpatul devenea violent și îi agresa fizic, atât pe soția sa, cât și pe fiul său, precum și pe socrul său, T.I.

Inculpatul obișnuia să-și lovească soția cu pumnii, palmele și picioarele, peste tot corpul victimei, fără a viza o zonă anume. Deseori, victima D.L.A. era văzută de cei din jur, prezentând numeroase semne de violență pe corp. Atunci când fiul inculpatului intervenea în conflict era și el lovit, iar inculpatul spunea că nu-l interesează dacă o va omorî pe soția sa și va face închisoare pentru această faptă. Deși fiica inculpatului, numita S.A.M. a precizat că părinții săi se loveau reciproc atunci

când începeau să se crete, totuși intensitatea agresiunilor săvârșite de inculpat era cu mult peste forța de ripostă a victimei. De altfel, fiica inculpatului a mai declarat că datorită scandalurilor dese existente între părinții săi, a fost nevoită ca în cursul anului 2009 să se mute împreună cu soțul său de la locuința părinților la cea a socrilor.

În ziua de luni 17 decembrie 2012, inculpatul, pe același fond, ca și în conflictele anterioare, a lovit-o pe soția sa într-un mod deosebit de violent, în zonele capului, feței, toracelui, piciorului stâng, provocându-i numeroase echimoze. în momentul în care martorul D.D.F. a venit acasă de la școală, a observat că mama sa avea semne de violență, mai ales în zona feței și a capului (ochi umflați și învinețiți, maxilarul umflat, un cucui în zona frunții în zona ochiului drept), mult mai pronunțate decât în urma conflictelor anterioare. întrebând-o pe mama sa ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a fost bătută de către inculpat, fără a-i mai da alte detalii, decât că prezintă dureri în zona pieptului și a piciorului stâng.

În seara zilei de marți 18 decembrie 2012, în jurul orei 17:00, martorul, D.D.F. se afla în camera sa și se uita la televizor moment în care a auzit gălăgie în bucătărie, mai exact l-a auzit pe tatăl său înjurând și țipând la victimă, iar aceasta striga la inculpat să se liniștească. La un moment dat inculpatul a ieșit la poartă pentru a sta de vorbă cu o persoană care sosise în acel loc, iar martorul a intrat în bucătărie și a văzut-o pe mama sa stând în șezut pe pat și spunându-i că a fost din nou bătută de către inculpat, fără a preciza împrejurările agresiunii. De asemenea martorul a mai observat covoarele artizanale care erau prinse de pereți, date jos, indiciu că a avut loc un conflict. în acea seară victima i-a arătat fiului său laba piciorului stâng umflată și învinețită până la gleznă, spunându-i că o doare foarte tare și că a fost lovită în acel loc de către inculpat cu o seară mai înainte. Martorul i-a cerut mamei sale să meargă la spital, însă acesta a refuzat motivând că nu are bani.

În ziua de vineri 21 decembrie 2012, martorul D.D.F. a rămas acasă cu mama sa, întrucât începuse vacanța de iarnă, iar inculpatul a plecat la locuința numitei L.N., din același sat, pentru a o ajuta să taie un porc. în jurul orei 17:00 inculpatul s-a întors acasă sub influența alcoolului și având asupra sa suma de 30 lei. Acesta s-a deplasat apoi până la un magazin din sat de unde a cumpărat două pungi cu tacâmuri de pui, apoi s-a întors acasă și i-a cerut soției sale să gătească acele tacâmuri. în acel moment victima era cu fiul său în camera acestuia și se uitau împreună la televizor.

Victima i-a spus soțului său că nu va mai găti în acel moment respectivele tacâmuri întrucât preparase mâncare în acea zi. Inculpatul a insistat spunând că vrea să mănânce carne și nu mâncare de post, așa cum gătise victima în acea zi. De asemenea inculpatul i-a cerut soției sale să-i dea țigări, însă aceasta nu a avut de unde să-i dea, fapt ce a sporit iritarea inculpatului. Acesta s-a enervat, s-a repezit la soția sa, trăgând-o de pe pat și izbind-o la pământ, fiul acestora a ridicat-o și a așezat-o din nou pe pat însă inculpatul a izbit-o din nou la pământ și a lovit-o de câteva ori cu pumnul în zona cefei. Apoi inculpatul a izbit cu pumnul în becul din tavan, spărgându-l, după care a plecat.

Martorul D.D.F. a așezat-o pe mama sa pe pat iar aceasta a adormit. în jurul orei 21:30 acesta a încercat să o trezească pe mama sa pentru a-i cere să

meargă să doarmă în patul ei din bucătărie, însă aceasta nu s-a trezit, iar martorul a lăsat-o să doarmă în continuare, așezându-se și el apoi lângă mama sa.

În jurul orei 02;00, martorul a fost trezit de zgomotele făcute de mama sa care respira greu, s-a dus la tatăl său în bucătărie, s-au întors împreună în cameră, iar martorul a dus-o pe mama sa în brațe într-o altă cameră, constatând că aceasta încă mai trăiește, iar el și cu tatăl său au încercat să-i acorde victimei primul ajutor. în același timp, martorul a sunat la Serviciul de Ambulanță, care a sosit la fața locului iar echipajul a efectuat manevre de resuscitare a victimei, fără succes însă, deoarece victima deja decedase.

De la fața locului au fost ridicate o pereche de pantaloni din stofă de culoare gri, precum și o cămașă de culoare gri, care prezentau urme de sânge și despre care inculpatul a declarat că a fost îmbrăcat cu aceste articole vestimentare cu ocazia sacrificării unor porci. De asemenea, mijloacele materiale de probă au fost prelevate și de la cadavrul victimei cu ocazia efectuării necropsiei.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 107/C din 24 ianuarie 2013, emis de CML Moinești, rezultă că: „moartea numitei D.L.A. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu contuzii cranio-faciale și hematom subdural compresiv asupra structurilor cerebrale, cu hemoragie de trunchi cerebral.

Colecția hematică subdurală are caracter morfopatologic de hematom subdural subacut cu evoluție de aproximativ o săptămână, cu interval clinic remisiv și dezvoltare progresivă în timp, până la declanșarea fenomenelor compresive și a formării hemoragiei de trunchi cerebral.

Prezintă contuzii cranio-faciale și de membre, ce sunt contemporane leziunilor meningocerebrale, având o vechime de aproximativ o săptămână.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de mijloace contondente/suprafețe dure, în condițiile ce vor fi stabilite pe cale de anchetă.

Între leziunile traumatice meningocerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.

În momentul decesului alcoolemia a fost de 1,50g%o

Moartea poate data din 22 decembrie 2012."

De asemenea, pe corpul și membrele victimei au fost relevate multiple echimoze, descrise amănunțit în raportul de necropsie, fapt ce denotă duritatea agresiunii.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; concluzii preliminare necropsie; raport medico-legal de necropsie; declarații martor D.D.-Florin; declarații parte vătămată S.A.M.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

În drept, fapta așa cum a fost comisă în mod concret de către inculpat, instanța a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte.

În practica judiciară se pune, în mod frecvent, problema deosebirilor dintre infracțiunea de omor și lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Elementele de diferențiere dintre cele două infracțiuni se referă la zona corpului unde sunt aplicate loviturile (dacă este o zonă vitală sau nu), obiectul ori instrumentul folosit la săvârșirea infracțiunii, numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei.

Astfel, în practica judiciară s-a statuat că sunt întrunite elementele infracțiunii de omor și nu cele ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte atunci când inculpatul lovește victima cu pumnii și cu picioarele în zona capului și a toracelui, iar în urma acestor lovituri victima a decedat ca urmare a insuficienței cardiorespiratorii acute survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie de trunchi cerebral.

Așadar, aplicarea de către inculpatul D.D. în 3 zile - 17, 18 și 21 decembrie 2012 - de lovituri cu pumnii și cu picioarele soției sale, D.L.A., în special în zona capului, a toracelui și a membrelor, având ca efect producerea de leziuni cerebrale ce au determinat decesul victimei, numărul mare de lovituri aplicate și intensitatea lor, rezultate din gravitatea leziunilor produse, dovedesc trăsăturile și elementele constitutive ale infracțiunii de omor.

De asemenea, inculpatului D.D. a prevăzut posibilitatea producerii morții victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor în modalitatea intenției indirecte (decizia penală nr. 292 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În consecință, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul D.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. Pentru acest motiv, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din cea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, valoarea socială supremă ocrotită de lege ce a fost încălcată - viața omului - periculozitatea inculpatului care se afla sub influența băuturilor alcoolice (la fel ca și victima), aplicarea repetată a loviturilor victimei în 3 zile consecutive și nu ca urmare a unui conflict spontan, ci devenise o obișnuință acest comportament violent, faptul că inculpatul este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei și regretă sincer aceasta.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege făcând și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.

De asemenea, instanța a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate în urma percheziției și depuse la Camera de corpuri delicte a instanței, respectiv coletele nr. I și nr. I - 2 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pe latură civilă, instanța a luat act că partea vătămată S.A.M. nu se constituie parte civilă în cauză.

Serviciul de Ambulanță Bacău s-a constituit parte civilă prin adresa nr. 1261 din 04 februarie 2013 prin care a solicitat suma de 366,2 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul la domiciliul victimei D.L.A. în ziua de 22 decembrie 2012 unde s-a constatat decesul acesteia.

Pe lângă răspunderea penală, în cauză a fost angajată și răspunderea civilă delictuală a inculpatului D.D. care trebuie să repare prin plată paguba cauzată părții civile.

Astfel, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul D.D. a fost obligat să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău suma de 366,2 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate la domiciliul victimei D.L.A. unde s-a constatat decesul acesteia.

De asemenea, inculpatul are obligația de plată a unei contribuții lunare de întreținere față de fiul său minor D.D.F.,  contribuție calculată la venitul minim pe economie deoarece inculpatul nu realiza venituri lunare.

În consecință, instanța a obligat pe inculpat să plătească o contribuție lunară de întreținere în favoarea minorului D.D.F. în sumă de 180 lei începând cu data de 22 decembrie 2012 (data decesului mamei minorului) și până la majoratul acestuia.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat conform art. 191 alin. 1 C. proc. pen. să plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare din care 900 lei sunt în faza de urmărire penală (200 lei onorariu apărător din oficiu, 483 lei contravaloarea necropsiei victimei D.L.A.).

II. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul D.D.F.,

criticând sentința sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, respectiv că în mod nejustificat prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și că nu au fost reținute circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 84 din 07 mai 2013,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei, instanța de apel a apreciat că dispoziția primei instanțe este în deplină concordanță cu împrejurările concrete în care inculpatul și-a exercitat agresiunea împotriva victimei.

Așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței penale apelate, inculpatul a exercitat asupra soției violențe multiple, pe o durată mare de timp, constând în aplicarea de lovituri repetate, de mare intensitate, cu pumnii și picioarele, acțiuni care au condus la decesul victimei și care nu pot primi altă încadrare juridică decât aceea a infracțiunii de omor.

Infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeter intenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămare corporală, dar nu urmărește și nici nu acceptă posibilitatea producerii morții victimei, dar dacă totuși acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penală a subiectului în baza art. 183 C. pen., decât dacă acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziția subiectivă a culpei, fie în modalitatea ușurinței, fie în modalitatea neglijenței.

În speță, instanța de apel constată că împrejurările concrete al săvârșirii faptei dovedesc intenția inculpatului de a ucide, chiar dacă nu este vorba de intenție directă, reținându-se intenția indirectă a acestuia, deoarece chiar dacă prin loviturile aplicate nu a urmărit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat, așa cum judicios a reținut și prima instanță.

Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și la modalitatea de executare, instanța de apel nu a identificat aspecte de natură să conducă la modificarea sentinței, apreciind că prima instanță a avut în vedere împrejurarea recunoașterii vinovăției, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. în acest mod limitele de pedeapsă se situează între 10 ani închisoare și 16 ani și 8 luni închisoare, iar pedeapsa stabilită de prima instanță se situează la limita minimului special.

În ceea ce privește nereținerea circumstanțelor atenuante, curtea de apel nu a identificat aspecte cu privire la situația de fapt care pot constitui circumstanțe favorabile inculpat, apreciind că din acest punct de vedere prima instanță a refuzat în mod justificat să rețină circumstanțe atenuante, procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și dând chiar dovadă de clemență față de inculpat, prin aplicarea unei pedepse în cuantum spre minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul D.D.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat, învederând instanței că nu a avut intenția de a suprima viața victimei.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Critica recurentului inculpat cu privire la încadrarea juridică nu este fondată, atât instanța de fond cât și instanța de apel făcând o corectă apreciere a elementelor ce diferențiază infracțiunea de omor de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, stabilind că fapta inculpatului D.D. de a aplica multiple lovituri victimei în zona capului și în zona toracică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, forma agravantă fiind determinată de calitatea victimei (soția inculpatului).

Înalta Curte constată că la stabilirea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor sau în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se are în vedere, printre altele, zona corpului unde sunt aplicate loviturile (dacă este o zonă vitală sau nu), obiectul ori instrumentul folosit la săvârșirea infracțiunii, numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei.

În practica judiciară s-a statuat că sunt întrunite elementele infracțiunii de omor și nu cele ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte atunci când inculpatul lovește victima cu pumnii și cu picioarele în zona capului și a toracelui, iar în urma acestor lovituri victima a decedat ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie de trunchi cerebral (decizia penală nr. 292 din 28 ianuarie 2011 a înalta Curte de Casație și Justiție).

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 24 ianuarie 2013, emis de C.M.L. Moinești, rezultă că: „moartea numitei D.L.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu contuzii cranio-faciale și hematom subdural compresiv asupra structurilor cerebrale, cu hemoragie de trunchi cerebral. Aceste leziuni traumatice au fost produse prin lovire cu și de mijloace contondente sau suprafețe dure.

Între leziunile traumatice meningocerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.

În aceste condiții, înalta Curte apreciază că aplicarea de către inculpatul D.D., cu pumnii și cu picioarele soției sale, D.L.A., a unui numărul mare de lovituri, de o intensitate ridicată, într-un interval de câteva zile, în special în zone vitale, precum zona capului și a toracelui, având ca efect producerea de leziuni cerebrale ce au determinat decesul victimei, dovedesc trăsăturile și elementele constitutive ale infracțiunii de omor.

Intenția inculpatului de a suprima viața victimei, în modalitatea intenției indirecte, rezultă din numărul mare de lovituri aplicate de inculpat victimei, zonele vitale vizate, respectiv zona capului și zona toracică, precum și din intensitatea loviturilor aplicate. Faptul că inculpatul nu a urmărit producerea decesului victimei dar a acceptat producerea acestuia, ca urmare a aplicării victimei a multiplelor loviturilor într-un interval de câteva zile, nu echivalează cu lipsa intenției, această acceptare conturând vinovăția sub forma intenției indirecte, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 84 din 07 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 02 octombrie 2013 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 84 din 07 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 02 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la piața sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.