ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2013

Asupra recursurilor penale de față; Prin Sentința penală nr. 88 din 4 iulie 2012, Tribunalul Mureș, secția penală a hotărât următoarele: 1. în baza art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.C.I. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 6 ianuarie 2012, orele 12:30 și a arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012 până la zi și potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 5 și 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și a adus la cunoștința acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic. 2. În baza art. 320 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.I.L. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 20 decembrie 2011, orele 15:07 și a arestării preventive începând cu data de 21 decembrie 2011 până la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 5 și 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și a adus la cunoștința acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

3. În baza art. 320 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.E. la pedeapsa principală de 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și reținerea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 87 din 8 iulie 2008 a Judecătoriei Luduș, definitivă prin Decizia penală nr. 358/R din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș) și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având în total de executat 15 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 29 decembrie 2011 până la zi și potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 5 și 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și a adus la cunoștința acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

4. În baza art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.M. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și reținerea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare (aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 49 din 11 martie 2008 a Judecătoriei Luduș, definitivă prin Decizia penală nr. 153/R din 25 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș) și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având în total de executat 11 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 6 ianuarie 2012, orele 15:30 și a arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012 până la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 5 și 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și a adus la cunoștința acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a corpului delict, respectiv cuțit automat cu mâner de lemn cu lungime de 24 de cm, lama de 11 cm, înscris la poziția 2/2012 din Registrul valorilor și corpurilor delicte al Tribunalului Mureș. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și, în conformitate cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborate cu art. 1392 C. civ., art. 313 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpații G.E., O.C.I., S.I.L. ȘI C.V.M., în solidar, la plata sumei de 13.460,18 RON daune materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei J.C.F.

și a dobânzilor legale aferente acestei sume, până la data plății efective, sumele urmând a fi depuse în contul nr. ROXXX deschis la Trezoreria Târgu Mureș sau în numerar la casieria instituției. De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile J.O. și J.R. și, în conformitate cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 1392 C. civ., au fost obligați inculpații G.E., O.C.I., S.I.L. și C.V.M., în solidar, la plata următoarelor sume: 10.000 RON părților civile J.O. și J.R., cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare, etc.) 30.000 RON părții civile J.O., cu titlu de daune morale. 30.000 RON părții civile J.R., cu titlu de daune morale.

În baza prevederilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au mai fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente faptice și juridice: Prin Rechizitoriul emis la data de 13 martie 2012 în Dosarul nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - G.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 86 4 C. pen.; - O.C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - S.I.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.V.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că, în ziua de 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localității Miheșu de Câmpie, inculpatul G.E., beneficiind de contribuția coautorilor O.C.I.

și S.I.L. și a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori și complice) victima J.C. și pe martorul M.V., de la barul, din localitate, până la locul agresiunii, loc public și anume o cale de acces de pe raza localității, unde a aplicat, cu o bâtă, o lovitură victimei J.C., în zona capului, lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare. Inculpatul O.C.I., în ziua de 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19.00, pe raza localității Miheșu de Câmpie, beneficiind de contribuția coautorilor G.E. și S.I.L. și a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori și complice) victima J.C. și pe martorul M.V., de la barul, din localitate, până la locul agresiunii, loc public și anume o cale de acces de pe raza localității, unde a aplicat cu o secure (folosind partea netăioasă a acesteia) o lovitură victimei J.C., în zona capului (după ce victima fusese lovită cu bâta în zona capului de G.E.), lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul S.I.L. a lovit victima J.C., cu pumnii, în zona feței și a toracelui, după ce acesta căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate de către coautorii G.E. și O.C.I. Inculpatul C.V.M., la aceeași dată, a ajutat inculpații S.I.L. și O.C.I., să ucidă victima J.C., prin urmărirea alături de coautori a victimei și a martorului M.V., de la bar și până la locul agresiunii, unde a lovit cu bâta, pe care o avea asupra sa pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei. În fața instanței de prim-grad, înainte de citirea actului de sesizare, inculpații au fost informați asupra dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. La termenul de judecată din 4 mai 2012, inculpații au arătat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile legale mai sus menționate și că recunosc comiterea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Având în vedere că în procedura stabilită de art. 320 1 C. proc. pen., judecata are loc exclusiv pe baza probelor administrate, în faza de urmărire penală, instanța a avut în vedere starea de fapt expusă în rechizitoriu (și însușită de inculpați prin declarațiile date în baza art. 320 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen.), neexistând nici un alt element care să conducă la modificarea, completarea sau reținerea altei stări de fapt decât cea din actul de sesizare.

În consecință, instanța a reținut, în fapt, că: La data de 18 decembrie 2011, inculpații G.E., S.I.L., O.C.I. și C.V.M. se aflau în barul SC N. CT din Miheșu de Câmpie unde sosiseră, pe rând, în intervalul 12:00 - 15:00. Inculpații erau așezați la aceeași masă, împreună și cu numiții G.I.V. și H.E. Aceștia au consumat împreună băuturi alcoolice - având o ladă de bere la masă. În jurul orelor 18:00, în bar au ajuns și victima J.C. și martorul M.V., care s-au așezat la o altă masă. La un moment dat, în afara barului, a avut loc o altercație verbală între victima J.C. și martorul M.V., pe de o parte, și inculpatul S.I.L., de cealaltă parte. Potrivit declarațiilor martorului N.C.T., acesta a ieșit în afara barului și le-a cerut să înceteze, participanții la altercație conformându-se.

Potrivit aceluiași martor, J.C. și M.V. au reintrat în bar, iar S.I.L. a rămas în afara localului. Câteva minute mai târziu, a remarcat un schimb de replici între C.V.M. și M.V. Inculpatul C.V.M. a fost auzit de martorul N.C.T. înjurându-l pe M.V. și spunându-i „că o să-i dea ceaiul", ceea ce ar fi însemnat o amenințare cu bătaia. Discuția dintre cei doi a luat sfârșit, fără ca M.V. să răspundă la provocări. Potrivit inculpatului G.E., în bar, J.C. i-ar fi arătat unei alte persoane, numitul S.P., că are un cuțit asupra sa. Și inculpatul O.C.I. a susținut că J.C. ar fi amenințat o persoană în bar cu cuțitul, însă potrivit acestui inculpat, cel amenințat ar fi fost S.I., fratele acestuia, S.Pt., intervenind pentru a calma spiritele.

Potrivit inculpaților G.E. și O.C.I., primul ar fi remarcat, ulterior altercațiilor dintre C.V.M. și S.I.L., pe de o parte, și M.V., că, din căruța pe care o folosise spre a se deplasa la bar, îi fuseseră luate niște obiecte contondente (2 bâte potrivit lui G.E., 2 furci după cum susținea O.C.I., precum și biciul). G.E. și-ar fi căutat obiectele, care i-ar fi fost luate și le-ar fi găsit în zonă, într-o baracă aflată în apropiere. G.E. a susținut că respectivele obiecte i-ar fi fost luate de M.V. și J.C., deoarece la momentul când aceștia au părăsit barul s-ar fi îndreptat spre locul unde G.E. își găsise obiectele. Afirmații asemănătoare a făcut și inculpatul O.C.I. care a susținut că furcile și biciul au fost găsite de G.E.

în dreptul unui stâlp, iar, la momentul când victima și martorul M.V. au ieșit din bar, s-au îndreptat spre acel stâlp, moment în care G.E. le-ar fi arătat furca recuperată, spunând că va folosi acel obiect spre a le sparge capetele. Victima și martorul M.V. au ieșit din bar, în jurul orelor 18:45 - 18:50, aproape în același timp cu aceștia din bar ieșind și S.I.L., C.V.M. și O.C.I.. G.E. a susținut că se afla deja în afara barului, la momentul când aceștia au ieșit. Cu privire la modul în care inculpații au ieșit din bar, S.I. a arătat că a aflat de la O.C.I. că victima și M.V. se băteau cu G.E. și C.V.M., care era în fața barului. S.I. a mai susținut că, la momentul când a ieșit din bar, imediat după ce fusese alertat de O.C.I., a văzut că M.V.

și J.C. au luat-o, la fugă, pe drumul care ducea spre poteca, pe care este amplasată locuința celor doi. În acel moment, C.V.M. a luat o bâtă din căruța sa, O.C.I. - o secure, iar G.E. s-a urcat în căruța lui, pe care a mânat-o, în fugă, în urmărirea victimei și a martorului M.V. S.I. s-a angajat, la rândul său, în urmărirea martorului M.V. și a victimei, fără a avea asupra sa vreo bâtă sau vreun alt asemenea obiect. G.E. a arătat că, de vreme ce se deplasa în căruță, a ajuns primul la intersecția dintre calea principală de acces și poteca ce conducea spre locuința victimei și a martorului M.V., a depășit acest loc, după care și-a întors căruța. Apoi a luat din căruță o bâtă și s-a alăturat inculpaților O.C.I., C.V.M.

și S.I.L. în urmărirea victimei și a martorului M.V., ce alergau la câțiva metri în fața agresorilor. La un moment dat, M.V. s-a împiedicat, fiind ajuns din urmă de C.V.M. Folosind bâta pe care o avea asupra sa, C.V.M. l-a lovit pe M.V., până când acesta a căzut la pământ. în acest timp, O.C.I. și S.I.L. au continuat să-l urmărească pe J.C., alături de G.E., după ce acesta din urmă îl lovise, la rândul său, cu bâta pe M.V., G.E. și O.C.I. au susținut că, la un moment dat, J.C. s-ar fi întors spre ei, având în mână un cuțit, iar G.E. l-a lovit pe J.C., cu bâta, în zona capului. înainte ca victima să cadă la pământ, O.C.I. l-a lovit cu securea în zona capului, o singură dată, folosind partea netăioasă (opusă muchiei), a uneltei.

După ce J.C. a căzut la pământ, S.I.L. s-a aplecat asupra acestuia și l-a lovit cu pumnii și picioarele, în zona capului și a toracelui. G.E. și C.V.M. au încercat, în mod repetat, să îl ridice pe S.I.L., spre a-l opri să-l mai lovească pe J.C. G.E. a plecat de la fața locului spre locul unde își lăsase căruța, fiind ulterior urmat de S.I.L. Cei doi au plecat de la locul unde fusese agresat J.C., folosind căruța lui S.I.L.. O.C.I. și C.V.M. au plecat spre locuința socrului inculpatului C.V.M. și, apoi, împreună, spre locuința lui G.E. unde s-au întâlnit și cu ceilalți doi inculpați. între timp, M.V. a fugit de la locul unde fusese lovit spre locuința sa. Suferind în urma agresiunii căruia fusese supus, M.V.

s-a apropiat de locuința sa, fiind auzit de concubina sa, H.C. Martora H.C. a arătat că l-a auzit pe M.V. care se văita „Vai, mamă dragă!", în timp ce se apropia de casă. Martora a ieșit din locuință și a alertat-o pe partea civilă J.O., tatăl victimei J.C.. J.O. a aflat de la H.C. că M.V. probabil pățise ceva, deoarece auzise larmă pe drum; acesta a ieșit din locuința proprie, s-a înarmat cu o bâtă și, însoțit de H.C., s-a deplasat pe calea de acces care ducea spre drumul principal. Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu M.V. care sângera și care le-a spus că a fost lovit. Martora H.C. a mai susținut că, imediat după ce l-a întâlnit pe M.V., a auzit vocea inculpatului S.I.L., spunând „nu mai da, mă E., că-l omori". Martora a mai auzit zgomotul unei căruțe deplasându-se în viteză.

M.V. s-a îndreptat spre locuința sa, fiind văzut de partea civilă J.R., bunica sa. Între timp, J.O. a continuat să se deplaseze către calea principală de acces, fără a-l sesiza pe J.C. care, la acest moment, era căzut într-un șanț, de pe marginea căii de acces. Ajuns la intersecția cu drumul principal, partea civilă J.O. a fost văzut de către martorii S.T. și N.V.D., paznici în localitate, angajați ai unei societăți comerciale, care presta servicii de pază. Martorii l-au întrebat pe J.O. dacă se întâmplase ceva, acesta spunând că auzise strigăte și că ieșise să verifice dacă se întâmplase ceva. Cu puțin timp înainte să ajungă în locul unde l-au găsit pe J.O., martorii S.T. și N.V.D. au văzut o căruță deplasându-se, în viteză, pe strada principală dinspre sediul Oficiului Poștal din localitate.

Martorii au observat că în căruță se aflau doi bărbați, iar martorul S.T. l-a recunoscut pe unul dintre ocupanții căruței ca fiind S.I.L. J.O. s-a întors spre locuința sa, după discuția cu cei doi martori, pe drum întâlnindu-se cu soția sa, J.R. Aceasta alertase serviciile de urgență după ce la locuința ei ajunsese M.V. și încerca să ajungă la strada principală, spre a aștepta sosirea polițiștilor și a ambulanței. În timp ce se îndrepta spre drumul principal, a auzit sunetele care proveneau de la J.C. („horcăituri"), moment la care J.R. l-a văzut pe J.C. căzut în șanț. J.R. a început să plângă, alertându-și soțul și persoanele care locuiau în zonă. Martora C.A., care locuiește în apropierea locuinței părinților lui J.C., a arătat că, la 18 decembrie 2011, înjurai orelor 19,00, a fost apelată, telefonic, de M.V.

care i-a spus că după ce plecase de la bar, în seara respectivă, niște persoane îi ieșiseră în față, îl loviseră și, probabil, că îl luaseră pe J.C., pentru că nu reușea să îl găsească. Martora l-a sfătuit să sune la 112 și a remarcat, ulterior, sosirea în zonă a unui echipaj de poliție, dirijându-i pe aceștia spre locuința lui M.V. Martora a mai arătat că în dimineața zilei de 19 decembrie 2011 a discutat cu martorul M.V. care susținea că, în seara precedentă, în timp ce se întorcea de la bar, împreună cu J.C., șase persoane le-ar fi ieșit în drum, în apropiere de intersecția dintre drumul principal și cărarea spre locuința sa, că M.V. ar fi fost lovit, în zona capului, de unul dintre aceștia, reușind să scape, în fugă, de agresori, fără a mai ști la acel moment ce se întâmplase cu J.C..

M.V. i-a spus martorei că i-a putut identifica pe agresori, spunându-i acesteia prenumele sau poreclele respectivilor: I., martora identificându-l ca drept S.I., „N." - C.V.M., C. - fratele lui C.V.M., „D." - cunoscut de martoră drept M. și copiii unei persoane poreclită „J." - fiind vorba de frații G. După ce au plecat de la locul săvârșirii faptei, inculpații G.E., O.C.I., S.I.L. și C.V.M. au ajuns la locuința lui G.E., unde li s-au alăturat G.I.V. și H.E. Inculpații au recunoscut că au purtat, la acel moment și în acel loc, o discuție în care au relatat modul în care îl agresaseră pe J.C. Audiat, la 7 martie 2012, G.I.V. a susținut declarațiile inculpaților, arătând că, la 18 decembrie 2011, în jurul orelor 21:00, împreună cu H.E., a ajuns la locuința lui G.E.

și i-a văzut pe cei patru inculpați. De față cu G.I.V. și H.E., O.C.I. a recunoscut că l-a lovit, cu securea, pe J.C., iar acesta, alături de C.V.M., a mai precizat că O.C.I. l-ar mai fi lovit încă o dată pe J.C., după ce ar fi încercat să-l lovească și pe M.V. C.V.M. a spus că el, personal, l-a lovit pe M.V., iar S.I.L. a recunoscut că a sărit pe J.C., în timp ce G.E. a afirmat că a încercat să-l ia pe S.I.L. de pe J.C., nu a reușit, astfel că i-a zis lui C.V.M. să-l ia de acolo. A mai arătat că este sigur că H.E. a auzit, la rândul său, conversația, întrucât H. se afla chiar lângă el. La 3 ianuarie 2012, în cursul urmăririi penale, a fost audiat în calitate de martor H.E. care a afirmat că, la 18 decembrie 2011, înjurai orelor 19,30, a plecat de la barul SC N.C.T.

CT din Miheșu de Câmpie împreună cu numiții M.S., G.I.V. și B.T. După ce M.S. a părăsit căruța în care se deplasau H.E., G.I.V. și B.T., H.E. i-ar fi condus, la locuințele lor, pe G.I.V. și B.T., după care s-a dus acasă. Martorul a afirmat că nu a văzut și nu a auzit nimic ieșit din comun, pe drum, iar după 18 decembrie 2011 nu a mai discutat absolut nimic cu frații G., C. sau S.I.L. Ținând cont de declarațiile inculpaților și de mărturia numitului H.E., la 29 februarie 2012, procurorul s-a sesizat, din oficiu, în legătură cu săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., dispunând, totodată, începerea urmăririi penale pentru această infracțiune.

Victima J.C. a fost internată începând cu 18 decembrie 2011 la Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, până când a decedat, la 28 noiembrie 2011. Potrivit Raportului de autopsie medico-legală nr. 4095-723/2011 din 16 ianuarie 2012, moartea victimei a fost violentă datorându-se paraliziei sistemului nervos central, produs în urma unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură fronto-parietală stânga, cu înfundare, fractură cominutivă cu înfundare temporală stânga, cu iradiere sfenoidală și occipitală pe foza craniană, hematom subdural de emisferă drept, operat, complicată în evoluție cu bronșiolită purulentă obstructivă și bronhopneumonie. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri directe, cu corp dur, contondent și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Poziția victimă-agresor, la fractura fronto-parietală stângă cu înfundare, a fost cel mai probabil față în față, iar poziția victimă-agresor la fractura cominutivă cu înfundare temporală stângă era față lateral. La momentul aplicării loviturilor victima se afla în picioare. La necropsie nu s-au constatat fracturi costale, asupra cadavrului fiind identificate 4 plăgi excoriate, la nivelul capului: una parietal stânga post-extern 1,5x1 cm acoperit cu crustă maronie, 2 temporal stânga, una mai superior și anterior de 2x1 cm, cealaltă mai posterior și mai inferior de 3x1,5 cm acoperite cu cruste maronii și una occipital stânga extern de 1x5 cm acoperită cu crustă maronie. Deși a fost, la rândul său, agresat la 18 decembrie 2011, martorul M.V.

a refuzat să depună plângere prealabilă împotriva agresorilor, deși acest drept i-a fost adus la cunoștință cu ocazia audierilor sale de la 19 decembrie 2011 și 16 ianuarie 2012. De asemenea, M.V. a refuzat să se prezinte, în fața unui medic, pentru îngrijiri sau pentru constatarea naturii și gravității leziunilor suferite. Refuzând să participe în procesul penal ca parte vătămată, acesta a fost audiat ca martor. Împrejurările de fapt referitoare la modul în care au fost urmăriți martorul M.V. și victima J.C., de la barul SC N.C.T. CT până la locul unde au fost agresați, la participanții la agresiune și la contribuția fiecăruia, au fost reținute coroborându-se declarațiile inculpaților, ale martorilor M.V.

și H.C., concluziile Raportului de autopsie medico-legală nr. 4095-723/2011 din 16 ianuarie 2012, procesele-verbale de confruntare efectuate între inculpații G.E. și O.C.I., S.I.L. și C.V.M., S.I.L. și G.E., C.V.M. și G.E. și între S.I.L. și O.C.I., precum și rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat efectuate asupra inculpaților S.I.L., O.C.I., precum și asupra inculpatului G.E., precum și cele consemnate în procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E. la 23 decembrie 2011 (interceptări efectuate în baza Ordonanței cu titlu provizoriu din 22 decembrie 2011 confirmată prin Încheierea penală nr. 139 din 27 decembrie 2011 a Tribunalului Mureș).

Astfel, dacă referitor la identitatea persoanelor care au urmărit victima și pe martorul M.V., de la barul SC N.C.T. CT SRL, până la locul agresiunii, la obiectele pe care aceștia le aveau asupra lor și asupra modului în care s-au deplasat (G.E. în căruța proprie, C.V.M., O.C.I. și S.I.L. pe jos) de la bar până la locul agresiunii, nu au existat contradicții între declarațiile inculpaților, astfel de neconcordanțe au fost remarcate în ceea ce privea contribuția fiecăruia dintre inculpați la agresiunea săvârșită asupra lui J.C., fiecare dintre acești participanți căutând, în principiu, să-și creeze o situație cât mai ușoară, în ceea ce-l privea.

În cauză, așa cum s-a menționat, în vederea lămuririi stării de fapt, în mod temeinic, față de declarațiile, în general, nesincere ale inculpaților, s-a dispus efectuarea, cu privire la fiecare dintre inculpați, de constatări tehnico-științifice în vederea depistării comportamentului simulat și au fost efectuate confruntări în cadrul cărora inculpații și-au menținut, în principiu, declarațiile anterioare, și anume cele prin care recunoșteau că participaseră, într-o anumită măsură, la săvârșirea faptei. Inculpatul O.C.I. a declarat, la 3 februarie 2012, după ce fusese supus, la 30 ianuarie 2012, testului în vederea depistării comportamentului simulat (ocazie cu care asupra sa fuseseră detectate modificări specifice de comportament simulat în urma întrebărilor dacă l-a lovit cu securea, în cap, pe J.C.), că după ce i-a urmărit pe M.V.

și J.C., alături de ceilalți trei inculpați, J.C. s-a împiedicat, a căzut într-un șanț, iar G.E. l-a lovit cu partea metalică a furcii, pe care o avea asupra sa, pe victimă în zona capului. La momentul când O.C.I. a ajuns în dreptul lui J.C., acesta din urmă se ridica, în picioare, astfel că O.C.I. l-a lovit cu dosul securii, după cap, în zona cefei. J.C. s-ar fi prăbușit la pământ, ar fi încercat să se ridice, după care G.E. i-ar fi aplicat două lovituri, cu furca, în zona capului. După ce J.C. a căzut la pământ, S.I. a ajuns la fața locului și ar fi sărit, cu picioarele, pe capul lui J.C. Între timp, O.C.I. a ajuns lângă M.V. căruia C.V.M. îi aplicase câteva lovituri, cu picioarele. La rândul său, O.C.I.

l-ar fi lovit tot cu picioarele pe M.V. Atunci când s-a întors la locul unde se afla J.C., O.C.I. ar fi văzut că S. era cu genunchii pe stomacul lui J.C., îl lovea cu pumnii în cap și îl mușca de nas. La solicitarea lui G.E., O.C.I. și C. l-au apucat pe S.I. și au încercat să îl tragă, spre a-l opri să-l mai lovească pe J.C.. O.C.I. și C. ar fi reușit cu greutate să-l oprească pe S., care-și încleștase mâinile pe hainele lui J.C. Cele susținute de O.C.I. au fost contrazise, în parte, atât de declarațiile inculpaților C.V.M., G.E. și S.I., cât și de concluziile raportului de autopsie medico-legală, efectuată asupra victimei, precum și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat al inculpaților S.I.L.

și O.C.I. Astfel, C.V.M. a confirmat că O.C.I. l-a lovit, cu securea, în zona capului, pe J.C. S.I.L. a susținut că, la momentul când a ajuns lângă J.C., acesta era deja căzut la pământ. Nu a văzut cine l-a lovit pe J., însă l-a auzit pe G.E. afirmând că O.C.I. l-ar fi lovit, pe J., cu securea, în cap. De asemenea, S.I.L. l-ar fi auzit, în cursul aceleiași seri, la momentul când au discutat la locuința lui G.E., pe O.C.I. recunoscând că l-a lovit, în cap, pe J.C. G.E. a susținut, la rândul său, că l-a văzut pe O.C.I. lovindu-l, cu securea, în cap, pe J.C., aspect necontestat, de altfel, de O.C.I. În privința susținerilor lui O.C.I. cu privire la contribuția lui G.E. și anume că acest inculpat l-ar fi lovit, primul, pe J.C., cu o furcă, în zona capului și că l-ar mai fi lovit, cu același instrument, de încă două ori în aceeași zonă a corpului, după ce O.C.I.

l-ar fi lovit la rândul său, acestea au fost contrazise, în parte, atât de declarațiile inculpatului G.E., cât și de cele ale inculpaților C.V.M. și S.I.L. C.V.M., alături de S.I.L., a susținut că G.E. avea asupra sa o bâtă și nu o furcă, iar G.E., alături de C.V.M., l-a lovit pe M.V. cu bâta și nu pe J.C.. S.I.L. afirmase inițial că G.E. l-ar fi lovit, cu securea, în zona capului, pe J.C., însă a revenit ulterior asupra acestor declarații susținând că G.E. avea asupra sa o bâtă și că nu l-a văzut pe G.E. să-l lovească, cu securea, în cap, pe J.C. În schimb, S.I.L. l-ar fi văzut pe G.E. în timp ce îl lovea cu bâta pe M.V. La rândul său, C.V.M. a susținut, cu ocazia audierii sale la 19 ianuarie 2012, că G.E.

l-a lovit cu bâta pe M.V. Susținerile lui O.C.I. cu privire la actele atribuite de acesta lui G.E. au fost contrazise și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică în vederea depistării comportamentului simulat, efectuat în urma testării, lui O.C.I. S-a constatat că răspunsul negativ dat de O.C.I. la întrebarea: „minți când spui că l-ai văzut pe G.E. că l-a lovit în cap pe J.C.?", a provocat modificări specifice comportamentului simulat. După ce a fost supus, la 6 martie 2012, testării în vederea depistării comportamentului simulat, G.E. a revenit, parțial, asupra celor declarate anterior, recunoscând că a lovit victima J.C., cu bâta, în zona brațului stâng, o singură dată, în regiunea cuprinsă între cot și umăr, posibil atingând și regiunea corespondentă a cutiei toracice, anterior momentului când aceasta a fost lovită de O.C.I.

Această declarație s-a coroborat, în parte, cu afirmațiile sus-menționate ale lui O.C.I., precum și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, efectuată asupra sa, la 6 martie 2012. Astfel, cu ocazia testării acestuia în vederea depistării comportamentului simulat, s-a stabilit că răspunsul negativ, dat de inculpatul G.E. la întrebarea „l-ai lovit pe J.C.F. în seara de 18 decembrie 2011?" a provocat reacții specifice comportamentului simulat. Cele susținute de către G.E. cu privire la regiunea unde ar fi lovit victima și anume, în zona brațului stâng, au fost contrazise de concluziile raportului de autopsie medico-legală. Evident, declarația inculpatului a fost divizibilă și nu s-au putut reține decât acele aspecte care s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, ținând seama și de împrejurarea că, în tot cursul urmăririi penale, inculpații au manifestat extrem de puțină sinceritate.

Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico-legală, la nivelul capului victimei J.C. au fost identificate două fracturi craniene și anume una fronto-parietală stângă, cu înfundare și o fractură cominutivă cu înfundare temporală stângă, precum și mai multe plăgi excoriate (parietal stânga, două temporal stânga și una occipital stânga). Loviturile la care făcea referire O.C.I., raportat la care susținea că i-ar fi fost aplicate de G.E. și anume patru lovituri, cu furca, în zona capului (așa cum a precizat cu ocazia efectuării confruntării cu inculpatul S.I.L.,) ar fi trebuit să cauzeze leziuni grave, la nivelul craniului, alături de cele provocate de O.C.I. Asupra capului victimei J.C.

au fost identificate, așa cum s-a arătat mai sus, două fracturi corespondente loviturilor aplicate la nivelul capului cu câte un corp dur contondent, leziuni cu privire la care s-a reținut că au fost provocate, având în vedere declarațiile inculpaților și, în special, declarația de la 12 martie 2012 a inculpatului G.E. și a raportului de constatare tehnico-științifică în ce privește detectarea comportamentului acestuia, de către inculpații G.E. și O.C.I.; cel dintâi lovind victima, cu bâta, în zona capului, iar cel de-al doilea cu securea, folosind partea netăioasă a acesteia. G.E., deși a recunoscut, după testarea în vederea depistării comportamentului simulat, că a lovit victima J.C., nu s-a putut considera ca fiind adevărate afirmațiile acestuia, în sensul că a vizat, prin lovitura sa, zona brațului stâng al victimei.

O lovitură aplicată, folosind o bâtă, ar fi trebuit să provoace o leziune suficient de gravă, cel puțin un hematom extins, poate chiar și leziuni la nivelul oaselor brațului, leziuni ce ar fi trebuit să fie identificate de către medicul legist asupra corpului victimei. De asemenea, având în vedere declarațiile lui G.E., asemenea leziuni ar fi trebuit să fie identificate și la nivelul părții stângi a toracelui victimei. Or, asemenea leziuni nu s-au regăsit asupra corpului victimei, singurele „urme" ale impactului unui corp contondent cum ar fi o bâtă sau un alt obiect asemănător, cu corpul victimei, fiind cele două leziuni constatate la nivelul capului victimei J.C., leziuni tanatogeneratoare.

în orice caz, chiar dacă ar fi fost aplicată la nivelul brațului, cum susținea G.E., lovitura acestuia ar fi constituit tot un act de executare, pentru că ar fi fost neîndoielnic de natură să înfrângă rezistența victimei, față de agresiunile directe, care au urmat. Așa cum s-a arătat, această variantă nu a putut fi, însă, reținută, fiind clar contrazisă de proba științifică aflată la dosar, raportul de autopsie medico-legală. În consecință, s-a reținut că G.E. a participat la uciderea lui J.C., prin urmărirea acestuia și a martorului M.V., de la bar până la locul agresiunii, folosindu-și în acest scop căruța, și prin lovirea victimei, cu bâta, în zona capului, provocându-i astfel una dintre leziunile tanatogeneratoare.

Cu privire la contribuția inculpatului C.V.M. la uciderea lui J.C., s-a constatat că nu există contradicții între declarațiile inculpaților. Aceștia au afirmat că inculpatul C.V.M. a urmărit victima J.C. și pe martorul M.V., de la bar și până la locul agresiunii, alături de ceilalți trei inculpați și a înfrânt posibilitățile de apărare a victimei și martorului, prin lovirea, cu bâta, a martorului M.V. Referitor la contribuția lui S.I.L. la uciderea victimei, a rezultat că, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în vederea depistării comportamentului simulat al acestui inculpat, la întrebarea „l-ai lovit pe J.C. în seara de 18 decembrie 2011?", răspunsul negativ al acestuia a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

S.I.L. a recunoscut că l-a lovit pe J.C., cu pumnul, în zona toracelui, o singură dată, după ce victima căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate de O.C.I. C.V.M. a afirmat că S.I.L. a sărit, cu picioarele, pe capul victimei, o singură dată, după care l-a lovit cu pumnii și cu picioarele, în cap și în alte regiuni ale corpului; iar G.E. a afirmat că l-a văzut pe S.I.L. aplecat asupra lui J.C., lovindu-l cu pumnii. S-a apreciat că susținerile lui G.E. cu privire la actele săvârșite de S.I.L. erau cele care corespundeau concluziilor raportului de autopsie medico-legală. Astfel, medicii legiști au concluzionat că leziunile tanatogeneratoare au fost provocate în timp ce victima se afla în picioare, ori S.I.L.

l-a lovit numai după ce căzuse la pământ. Loviturile aplicate de S.I.L. nu erau de natură să provoace, în mod direct, moartea victimei, putând explica însă plăgile excoriate, detectate la nivelul capului acestuia. Nici ipoteza comprimării capului victimei, cu piciorul, în urma „săriturilor" cu picioarele, pe capul lui J.C., pe care C.V.M. și O.C.I. i le-au atribuit lui S.I.L. nu și-au găsit corespondent în leziunile constatate asupra victimei. De altfel, în urma solicitării de lămuriri, medicul legist a comunicat, la 7 martie 2012 referitor la posibilitatea ca vreuna dintre leziunile, constatate la nivelul capului victimei, să se fi produs prin comprimare între două planuri dure, respectiv între încălțămintea lui S.I.L.

și trotuarul unde victima căzuse, că leziunile traumatice constatate asupra capului victimei s-au produs prin loviri repetate, cu un corp dur, contondent, fără ca aspectul leziunilor să pledeze pentru mecanismul de comprimare între două planuri dure. Cât privește contribuția lui O.C.I. la uciderea victimei J.C., s-a considerat, avându-se în vedere probele administrate în dosar, că acesta a aplicat o lovitură, cu securea pe care o avea, folosind însă partea opusă muchiei tăioase a uneltei, în zona capului victimei J.C.. Lovitura a fost aplicată în timp ce victima se afla, încă, în picioare, imediat după ce fusese lovită de G.E. Lovitura aplicată de O.C.I. a provocat una cele două fracturi depistate de medicul legist asupra craniului victimei.

Astfel, în condițiile în care s-a reținut că inculpatul S.I.L. nu a avut asupra sa un corp dur, contondent, precum și că C.V.M. a lovit, cu bâta, numai pe M.V., ținând cont de concluziile raportului de autopsie medico-legală sus-menționat, în sensul că leziunile traumatice tanatogeneratoare (corespondente celor două fracturi depistate la nivelul craniului victimei J.C.) s-au putut produce prin loviri directe, cu corp dur, contondent, în timp ce victima se afla în picioare, poziția victimă-agresor fiind, la fractura fronto parietală stângă, față în față, iar la fractura cominutivă cu înfundare temporală stânga - față lateral, s-a apreciat că aceste concluzii ale actului medico-legal au confirmat parțial declarațiile lui O.C.I., precum și susținerile lui G.E.

cu ocazia audierii acestuia, la 12 martie 2012, în sensul că fiecare dintre acești doi inculpați au aplicat câte o lovitură cu câte un corp dur, contondent (secure, respectiv bâtă) victimei J.C., la nivelul capului, într-un interval scurt de timp, primul care a aplicat lovitura fiind G.E. Astfel, s-au explicat și cele constatate de către medicul legist, cu privire la pozițiile victimă-agresor, din care au fost aplicate cele două lovituri ce au cauzat decesul: la fractura fronto-parietală stângă cu înfundare, poziția a fost cel mai probabil față în față, iar la fractura cominutivă cu înfundare temporală stângă, poziția a fost față lateral. Date cu privire la contribuția fiecărui participant la săvârșirea omorului asupra lui J.C.

au fost reținute și în urma analizării procesului-verbal de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E. la 23 decembrie 2011. Astfel, inculpatul G.E. a purtat, la 23 decembrie 2011, între orele 07:00 - 08:00 și 11:08 un număr de 4 convorbiri telefonice în care descrie interlocutorilor săi (posesorii posturilor telefonice cu nr. 0753-XXX, 0742-XXX, 0757-XXX) date cu privire la agresiunea săvârșită împotriva lui J.C., susținând implicarea sa (prin lovirea lui M.V.), a lui C.C.I. raportat la care a declarat că l-a lovit, cu securea, pe J.C., în cap, și a lui C.V.M. („N.") despre care susținea că „a început toată treaba", „C. îi, C. și cu N., I. nici n-o avut botă, eu numai pe B. l-am lovit cu bota ..". Cât privește susținerile inculpatului O.C.I.

cu privire la faptul că, anterior momentului când l-a lovit pe J.C., acesta s-ar fi întors spre el, având în mână un cuțit, s-a reținut că aceste afirmații erau plauzibile, având în vedere că, la momentul efectuării cercetării la fața locului, de la locul unde a fost agresată victima, a fost ridicat un cuțit (atașat dosarului cauzei). Cuțitul respectiv a fost prezentat martorului M.V.I., acesta afirmând că instrumentul aparținea victimei J.C. S-a reținut a fi plauzibilă împrejurarea că victima avea cuțitul, în mână, când s-a întors spre inculpatul O.C.I., deoarece cuțitul a fost găsit la fața locului, căzut pe sol, ceea ce indică aspectul că fusese scos din suportul său (buzunar sau teacă). În orice caz, împrejurarea indicată mai sus, precum și posibilitatea expusă de inculpații C.V.M.

și G.E. că M.V. l-ar fi lovit pe G.E., cu o bâtă sau o scândură ruptă, dintr-un gard, anterior momentului când martorul a fost lovit, nu aveau nicio relevanță asupra răspunderii inculpaților, în sensul prevederilor art. 44 sau art. 73 lit. a), b) C. pen. S-a mai reținut că nu se poate discuta despre săvârșirea faptelor de către inculpați în legitimă apărare sau cu depășirea limitelor unei legitime apărări, sau în stare de provocare, deoarece atacul material nu a fost declanșat de victime, ci de inculpați, prin urmărirea numiților J.C. și M.V., de la bar până la locul agresiunii, inculpații având asupra lor obiecte contondente. Conduita victimei și a martorului M.V. a fost una neechivocă. Aceștia au ales să evite conflictul, deplasându-se, în fugă, spre locuințele proprii, fiind urmăriți și agresați de către inculpați.

Dacă J.C. sau M.V. ar fi încercat să folosească, la locul agresiunii, un cuțit, respectiv o bâtă, aceste acte ar fi fost numai o reacție la atacul declanșat de inculpați și nu un atac neprovocat împotriva acestora. În aceste condiții, nu se putea vorbi nici de vreo acțiune prealabilă a victimelor, care să fi provocat inculpaților o stare de tulburare. Contribuția inculpaților G.E., O.C.I. și S.I.L. la uciderea lui J.C. a fost apreciată ca fiind cea specifică coautorilor. Astfel, G.E. și O.C.I. au aplicat victimei, fiecare, câte o lovitură la nivelul capului, lovituri care i-au cauzat moartea, iar S.I.L. a agresat victima, lovind-o cu pumnii, în zona feței, după ce aceasta căzuse la pământ, urmare a loviturilor aplicate de G.E.

și O.C.I. Cât privește contribuția inculpatului C.V.M. la uciderea victimei J.C., participația acestuia s-a reținut a fi una specifică complicelui moral, deoarece a urmărit victima și pe martorul M.V., (C.V.M., având asupra sa, o bâtă), iar la locul săvârșirii agresiunii l-a lovit pe martorul M.V., eliminând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină, în favoarea victimei J.C. Prezența și activitatea sa la locul agresiunii și pe drumul spre acest loc, au constituit, de asemenea, o încurajare pentru autorii nemijlociți ai omorului. Starea de fapt descrisă în actul de sesizare a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părților civile J.O.

și J.R.; declarațiile inculpaților: S.I.L., G.E., C.V.M., O.C.I.; depozițiile martorilor M.V.I., N.C.T., N.V.D., S.T. și C.A.; declarațiile persoanelor vătămate M.R.A., J.A.M., M.L.; procesele-verbale de confruntare efectuate între inculpați; procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E.; raportul de autopsie medico-legală. Din analiza coroborată a probelor enumerate și a stării de fapt descrise, instanța a concluzionat că: Fapta inculpatului G.E., care la 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localității Miheșu de Câmpie, înjurai orelor 19:00, beneficiind de contribuția coautorilor O.C.I. și S.I.L. și a complicelui C.V.M.

a urmărit (alături de coautori și complice) victima J.C. și pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, și anume o cale de acces de pe raza localității, unde a aplicat, cu o bâtă, o lovitură victimei J.C., în zona capului, lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Întrucât inculpatul G.E. a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare de 5 ani a pedepsei de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere, aplicată prin Sentința penală nr. 87 din 9 mai 2008 a Judecătoriei Luduș, definitivă prin Decizia penală nr. 358/R din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., față de acest inculpat au fost reținute prevederile art. 37 lit. a) C. pen.

privind recidiva postcondamnatorie și art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare, dispunându-se aplicarea acesteia, spre executare, pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce a reprezentat obiectul prezentului dosar. Fapta inculpatului O.C.I. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localității Miheșu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuția coautorilor G.E. și S.I.L. și a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori și de complice) victima J.C. și pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, și anume o cale de acces de pe raza localității, unde a aplicat cu o secure, (folosind partea netăioasă a acesteia) o lovitură, victimei J.C., în zona capului (după ce victima fusese lovită cu bâta în zona capului de G.E.), lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Fapta inculpatului S.I.L. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localității Miheșu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuția coautorilor O.C.I. și G.E. și a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori și complice) victima J.C. și pe martorul M.V., de la barul din localitate, până la locul agresiunii, loc public și anume o cale de acces de pe raza localității, unde a lovit victima J.C. cu pumnii în zona feței și a toracelui, după ce acesta căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate, de către coautorii G.E. și O.C.I., constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.V.M. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localității Miheșu de Câmpie, înjurai orelor 19:00, a ajutat inculpații G.E., S.I.L. și O.C.I. să ucidă victima J.C. prin urmărirea alături de coautori a victimei și a martorului M.V., de la bar și până la locul agresiunii, loc public și anume o cale de acces, de pe raza localității Miheșu de Câmpie, unde a lovit, cu bâta, pe care o avea asupra sa, pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei, constituie complicitate la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea indicată anterior în termenul de încercare de 3 ani, al pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, a executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr. 49 din 11 martie 2008 a Judecătoriei Luduș, definitivă prin Decizia penală nr. 153/R din 25 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., față de acest inculpat au fost reținute prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie și art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, dispunându-se aplicarea acesteia, spre executare, pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce a reprezentat obiectul prezentului dosar.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criterii generale stabilite de art. 72 C. pen., aplicate, concret, la speța de față și anume: - limitele pedepsei (principale) fixate de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecărui inculpat - de la 15 la 25 de ani pentru infracțiunea de omor calificat -întrucât toți inculpații au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în conformitate cu care limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, instanța a aplicat pedepse între aceste noi limite, reduse conform celor arătate anterior, adică la 10 ani la 16 ani și 8 luni.

- gradul de pericol social al faptelor, determinat de modul și împrejurarea săvârșirii acestora - instanța a apreciat că gradul de pericol social al faptelor era extrem de ridicat, în condițiile în care inculpații, deși nu au premeditat săvârșirea infracțiunii de omor, au premeditat exercitarea de violențe asupra victimei, în sensul că l-au urmărit, s-au înarmat cu obiecte contondente, au fugărit, urmărit și agresat și prietenul victimei, martorul M.V., au acționat unitar și coordonat, mai multe persoane împotriva unei sigure victime, au exercitat acte multiple de violență asupra acesteia, unele cu, obiecte contondente, în zone vitale, chiar și după ce victima căzuse la pământ în urma loviturilor primite, ceea ce denotă atât un anumit grad de cruzime, cât și o periculozitate sporită.

- persoana inculpatului - instanța a avut în vedere că inculpații O.C.I. și S.I.L. erau infractori primari, fiind la primul conflict cu legea penală, în timp ce inculpații G.E. și C.V.M. aveau statut de recidiviști. Instanța a subliniat că inculpatul G. a suferit o condamnare anterioară, pentru o infracțiune gravă, ce aducea atingere libertății sexuale a persoanei (act sexual cu un minor), în timp ce, în ceea ce-1 privea pe inculpatul C.V.M., acesta se afla chiar în situația unei recidive speciale, în condițiile în care condamnarea anterioară viza tot o infracțiune de violență. Instanța a subliniat că lipsa antecedentelor în ceea ce-i privea pe primii doi inculpați nu conducea la reținerea automată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece lipsa antecedentelor nu a putut fi echivalată, în lipsa altor elemente de circumstanțiere, cu buna conduită înainte de săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, în favoarea niciunui dintre inculpați nu a putut fi reținută circumstanța atenuanta prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpații nu au recunoscut de la început și din proprie inițiativă săvârșirea faptelor, ci au a