ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 274 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2014 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 188 din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 192 din C. pen.

În temeiul art. 188 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 16 ani și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., după terminarea executării pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Conform art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat, de 16 ani închisoare, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 2 iunie 2014 la data de 24 iunie 2015.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a luat act că partea civilă B. a renunțat la pretențiile formulate.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 473 din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori - noul C. proc. pen., în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 274 din 20 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2014, pe care a menținut-o.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin Decizia penală nr. 75 din 24 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A.

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, a susținut că i s-a aplicat o pedeapsă în afara limitelor legale întrucât, în principal, în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de ucidere din culpă.

În subsidiar, a menționat că instanța trebuia să dispună condamnarea sa pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

A mai apreciat că, în mod greșit, instanța de apel nu s-a valorificat circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor sau de lovituri cauzatoare de moarte.

Totodată, a prezentat, pe larg, raportat la probe, la doctrină și la jurisprudență, argumentele pentru care consideră că situația de fapt reținută de către instanța de apel nu este cea corectă și motivele pentru care aceasta ar trebui reanalizată, cu consecința schimbării încadrării juridice într-una din variantele propuse și, pe cale de consecință, a modificării limitelor de pedeapsă.

Prin Încheierea din data de 19 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 473 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen., pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Acest caz de casare se circumscrie doar conceptului de individualizare legală a pedepsei, aspect ce reiese din scopul recursului în casație, așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 433 prin raportare la art. 447 din C. proc. pen. (examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate), din interpretarea gramaticală a textului, precum și din reglementarea distinctă, în capitole diferite, a pedepselor și a individualizării acestora.

Aprecierea legalității pedepsei în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Însă, există situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Înalta Curte reține că recurentul-inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 din C. pen., la pedeapsa închisorii de 16 ani și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., după terminarea executării pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 188 din C. pen., infracțiunea de omor se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Cum în cauză nu au fost reținute de către instanța de apel împrejurări care să conducă la reducerea sau majorarea limitelor speciale prevăzute de textul de incriminare (art. 188 din C. pen.), pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată recurentului-inculpat A. se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 din C. pen.

Recurentul-inculpat susține incidența cazului de casare prevăzut de pct. 12 alin. (1) al art. 438 din C. proc. pen. raportat la limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) din C. pen. sau de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen. și la reținerea, în cauză, a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., apărări ce nu au fost considerate întemeiate și avute în vedere de către instanța de apel la stabilirea pedepsei aplicate acestuia.

Or, o analiză a probelor care au condus la concluzia că fapta săvârșită de către recurentul-inculpat se încadrează în elementele constitutive ale altei infracțiunii decât cea pentru care a fost condamnat, cu consecința schimbării încadrării juridice sau reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, limitată doar la probleme de drept, întrucât recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, pentru a stabili dacă recurentul-inculpat A. a avut sau nu reprezentarea rezultatului acțiunilor sale sau dacă a urmărit pe victima C., cu mașina pe imaș, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea acesteia, ci analizează doar dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, respectiv dacă pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 din C. pen. se situează în limite legale.

Prin urmare, pedeapsa de 16 ani închisoare la care a fost condamnat recurentul-inculpat pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 din C. pen. este legală.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 473 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen., pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2019.

Procesat de GGC - LM