ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82 pronunțată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în cauza nr. 594/112/2016, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de: tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1), rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08. 2011), la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare și 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.. nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" și "m" din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 2 (doi)ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" și "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" și art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârșitul anului 2013-începutul anului 2014), la pedeapsa de 1(un)an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen..(faptă comisă în cursul anului 2014, constând în deținerea a două arme de vânătoare), la pedeapsa de 1(un)an închisoare; braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. "a" și "c" din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. "a" și art. 5 C. pen. (faptă comisă la 28-29 august 2014), la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" și "g" din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare din 24.07.2015, cu aplic. art. . 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. "a" și art. 5 C. pen..(faptă comisă la 30-31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un)an închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că infracțiunile ce au atras condamnarea inculpatului au fost comise în forma concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., atât între ele, cât și cu infracțiunea ce a atras condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6(șase)ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II a și lit. b) C. pen. anterior, prin sentința penală nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar x/2014, definitivă la 2 februarie 2017, prin decizia penală nr. 152 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și 3(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., pedeapsa principală de 6(șase)ani închisoare fiind sporită cu 1/3-a parte din totalul celorlalte pedepse, adică cu 6(șase) ani și 4(patru) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final o pedeapsă de 12(doisprezece)ani și 4(patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pentru 3(trei) ani.

S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii, pe durata executării pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din același act normativ, privitoare la informarea celui în cauză că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut în acest dosar la data de 6 mai 2013, ulterior reținut și arestat preventiv începând cu 18 februarie 2016 și până în prezent.

În baza disp. art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, reținerea și respectiv arestul preventiv din data de 6 mai 2013 și ulterior din data de 18 februarie 2016 la zi.

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) C. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului A..

A fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei de 6(șase)ani închisoare (mandat nr. x din 3 februarie 2017), emis de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2014 în executarea sentinței penale nr. 72/F/14.06.2016, definitivă la 2 februarie 2017 prin decizia 152/A pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dispune emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1428/A/03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza nr. 594/112/2016, a admis apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 82 pronunțată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă și pronunțând o nouă hotărâre:

În temeiul art. 396 alin. (5) rap.la art. 16 lit. b) teza I C. proc. civ..penală a achitat pe inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 407/2006 modificată și art. 42 alin. (1) lit. a), c) și g) din Legea 407/2006 (faptele din data de 28/29 august 2014 și 30/31 august 2014), ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 77 lit. a) și art. 5 C. pen..

În baza art. 396 alin. (6) rap.la art. 16 lit. f) C. proc. civ. penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de uz de armă fără drept prev.de art. 343 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă comisă la 24/25 august 2011).

A redus pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile de braconaj (fapte comise la 24/25 august 2011 și 4/5 mai 2013) de la câte 2 ani închisoare pentru fiecare la câte 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b), 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare și 8 pedepse a câte 1 an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită cu 1/3 din celelalte pedepse adică patru ani și patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reținerea din 6 mai 2013 și arestul preventiv începând cu 18 februarie 2016 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1114 din 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de minori, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 14 octombrie 2022.

În susținerea cererii de recurs în casație, Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

În esență, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în urma rejudecării cauzei, casarea în întregime a deciziei penale nr. 1114/A/2022 a Curții de Apel Cluj, înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. l C. pen.. (din 24/25.08.2011), braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), l) și m) din Legea nr. 407/2006 (din 24/25.08.2011), nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. l C. pen. (din 4/5.05.2013), braconaj, prev. de art. 42 alin. l lit. a), c) și f) din Legea nr. 407/2006 (din 4/5.05/2013), uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. l C. pen. (din 4/5.05.2013) nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. (de la sfârșitul anului 2013 - începutul anului 2014), toate cu art. 5 C. pen. și uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (din 2.09.2014), cu consecința menținerii dispozițiilor deciziei penale nr. 1428/A/2019 a Curții de Apel Cluj pronunțată la data de 03 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2016 privind pe inculpatul A..

A apreciat că în raport de datele săvârșirii infracțiunilor, astfel cum au fost ele precizate mai sus, acest termen de prescripție specială nu era împlinit la data de 03 decembrie 2019, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1428/A/2019.

În opinia Parchetului, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale și audierii ca suspect din data de 18.02.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 03.12.2019, data soluționării definitive a cauzei.

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

A arătat că, întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficientă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată.

În cauză, termenul de prescripție generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât și prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

A susținut că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2022 (data publicării Deciziei CCR. nr. 297/2018) și 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) și-au produs efectele intreruptive de prescripție în condițiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR.

În opinia Parchetului, efectul Deciziei CCR nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituțional prin O.U.G. nr. 71/2022.

Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul delegat a intervenit și a corectat dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reținute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenția legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent și retroactiv al considerentelor aceleiași decizii.

Mai mult, a precizat că în prezenta cauză, atât cu ocazia soluționării apelului declarat de inculpatul A., cât și prin motivele recursului în casație formulat de acesta, a fost invocată și analizată incidența prescripției speciale cu privire la fiecare infracțiune dedusă judecății, aspect care reiese indubitabil din considerentele deciziei penale nr. 1428/A/2019 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În cauza de față, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" și "m" din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" și "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" și art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârșitul anului 2013-începutul anului 2014); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru toate infracțiunile anterior menționate fiind, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul A. se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

Raportat la aceste considerente, similar instanței de apel, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c", "l" și "m" din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. "a", "c" și "f" din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. "a" și art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă comisă la sfârșitul anului 2013-începutul anului 2014); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru toate infracțiunile anterior menționate fiind, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani. Acesta a început să curgă la data săvârșirii ultimei acțiuni, 19.06.2015, având în vedere reținerea formei continuate a infracțiunii, astfel că termenul general al prescripției răspunderii penale s-a împlinit, conform art. 186 alin. (1) C. pen., la data de 20.06.2021 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripție a fost suspendat pe durata stării de urgență în baza decretelor prezidențiale nr. 195/16.03.2020 și nr. 240/14.04.2020).

Astfel, Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârșirii faptelor, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite de inculpatul A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de către Parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1114/A din data de 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de către Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2023.

GGC - MM