ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270/26.06.2023 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2021, a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

În temeiul art. 65 și art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) - dreptul de a se apropia la mai puțin 100 m de persoana vătămată B. și lit. o) din C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin 100 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate B. pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. (faptă din 28.11.2019);

- 1 și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen. (faptă din 28.11.2019).

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 234/13.05.2019 a Tribunalului Constanța (modificată și definitivă prin decizia penală nr. 151/P/22.02.2020 a Curții de Apel Constanța) pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat (în formă continuată), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă din 15.09 și 10.11.2017), urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 10 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) - dreptul de a se apropia la mai puțin 100 m de persoana vătămată B. și lit. o) din C. pen. - dreptul de a se apropia la mai puțin 100 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate B. pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-au dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea perioadele deja executate în baza sentinței penale nr. 234/13.05.2019 a Tribunalului Constanța ori în stare de reținere și arest la domiciliu în cauza de față: 13.12.2017 - 22.12.2017, 05.01.2018 - 17.02.2018, 21.02.2020 - 28.12.2021, 30.11.2019 - 26.02.2020.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) și f) și alin. (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 5.000 RON reprezentând contravaloarea unui pistol din categoria armelor letale, calibrul 9 mm.

A fost respinsă cererea de confiscare a două furci cu patru coarne și coadă de lemn în lungime 1,55 m și respectiv, 1,65 m (aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Galați - dovadă seria x nr. x din 11.12.2019) și s-a dispus restituirea acestora către martorul C..

S-a dispus restituirea a două șipci din lemn de aproximativ 1,15 m/1 m (aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Galați - dovadă seria x nr. x din 11.12.2019) către martorului D..

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 674/A din data de 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 270/26.06.2023 a Tribunalului Galați.

În esență, instanța de apel a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății au fost în mod corect reținute de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Curtea a constatat că sunt întrunite elementele de tipicitate ale tentativei la infracțiunea de omor în condițiile în care focurile de armă au fost executate de inculpat spre zona în care se afla persoana vătămată, fiind astfel cert că inculpatul a urmărit sau cel puțin a acceptat împușcarea persoanei vătămate cu consecința producerii unor leziuni grave și, implicit a decesului. În susținerea acestei intenții s-a menționat întreaga desfășurare a conflictului, care a pornit de la relația de dușmănie dintre inculpatul A. și persoana vătămată B. și de la faptul că în aceeași seară cu puțin timp înainte cei doi s-au înjurat și amenințat reciproc, inculpatul A. și martorul E. încercând chiar să o lovească pe persoana vătămată cu o furcă, pentru ca ulterior, atunci când persona vătămată a revenit în zonă, conflictul să izbucnească tot între inculpat și persoana vătămată, martorii care o însoțeau pe persoana vătămată neapucând să intervină, speriindu-se de focurile de armă trase de inculpat.

Cât privește faptul că unul dintre proiectilele trase de inculpat a străpuns un perete al unui imobil aflat în partea opusă a străzii unde de afla inculpatul, la o înălțime de aproximativ 4,50 m, Curtea a arătat că nu are semnificația faptului că inculpatul ar fi încercat doar să o sperie pe persoana vătămată, în condițiile în care alte două urme de gloanțe au fost găsite în apropiere la nivelul înălțimii unei persoane, existând posibilitatea ca acest al treilea foc de armă să fie imprecis, întrucât a fost executat înspre mașina cu care martorii și persoana vătămată părăseau în fugă locul faptei, pe fondul precipitării inculpatului.

Ca atare, apărările inculpatului vizând imposibilitatea reținerii în sarcina sa a săvârșirii unei tentative la infracțiunea de omor au fost apreciate de instanța de control judiciar ca fiind nefondate.

Împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație recurentul A. .

Recurentul A. a arătat că nu este el persoana care a tras cu arma și, mai mult, între părți a intervenit împăcarea, criticând practic starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel și solicitând o rejudecare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 01.04.2025, când s-a stabilit termen la data de 15.04.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

Din examinarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind o hotărâre prin care se soluționează acțiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia.

Se observă că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, nu a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În acest sens, se reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului A. la data de 14.06.2024, la domiciliul din Galați str. x, jud. Galați.

De asemenea, din fișa ANP privind situația condamnatului se observă că recurentul a fost depus la locul de deținere, respectiv Penitenciarul Galați, la data de 05.02.2025, deci ulterior comunicării deciziei penale 674/A din data de 06.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Astfel, în raport de data comunicării deciziei din apel, termenul de declarare a recursului în casație, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 15.07.2024.

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de recurentul A. la data de 13.02.2025 (data poștei), cu depășirea, prin urmare, cu 7 luni a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 06.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2025.