ÎCCJ, Secția penală

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 82 pronunțată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A. și B.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., pentru comiterea infracțiunilor de: tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1), rap. la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08. 2011), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. a), c), l) și m) din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) și f) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la sfârșitul anului 2013 - începutul anului 2014), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în cursul anului 2014, constând în deținerea a două arme de vânătoare), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 28 - 29 august 2014), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) și g) din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare din 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 30 - 31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că infracțiunile ce au atras condamnarea inculpatului au fost comise în forma concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., atât între ele, cât și cu infracțiunea ce a atras condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6(șase)ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II a și lit. b) din C. pen. anterior, prin Sentința penală nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. x/2014, definitivă la 2 februarie 2017, prin Decizia penală nr. 152 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare fiind sporită cu 1/3-a parte din totalul celorlalte pedepse, adică cu 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare, inculpatul C., urmând să execute în final o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pentru 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. cu privire la pedepsele accesorii, pe durata executării pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, făcându-se, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din același act normativ, privitoare la informarea celui în cauză că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a constatat că inculpatul C. a fost reținut în acest dosar la data de 6 mai 2013, ulterior reținut și arestat preventiv începând cu 18 februarie 2016 și până în prezent.

În baza disp. art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, reținerea și respectiv arestul preventiv din data de 6 mai 2013 și ulterior din data de 18 februarie 2016 la zi.

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului C.

A fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei de 6 (șase) ani închisoare (mandat nr. x din 3 februarie 2017) emis de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2014 în executarea Sentinței penale nr. 72/F din 14.06.2016, definitivă la 2 februarie 2017 prin Decizia nr. 152/A pronunțată de Curtea de Apel Cluj și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei sentințe.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de: mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) din C. pen. (două acte materiale) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la datele de 23.09.2013 și 25.02.2015) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 15 mai 2013) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în cursul lunii iulie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 3 iulie 2014) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), f) și g) din Legea nr. 407/2006, modif. și rep.,în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 3 iulie 2014), la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 12 iulie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în anul 2016), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile care au atras condamnarea inculpatului A. s-au comis în condițiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an și 4 luni închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A., stabilind un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile;să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus condamnatului obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile la Primăria orașului Năsăud sau Protopopiatul Ortodox Bistrița.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., s-a atras atenția condamnatului A. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârșește o nouă infracțiune.

Potrivit disp. art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reținerea, arestul preventiv și perioada arestului la domiciliu din prezenta cauză, începând cu data de 18 februarie 2016 și până la data de 26 mai 2017, când s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar (prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curții de Apel Cluj).

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă cu privire la inculpatul A. prin Decizia penală nr. 68 din J/30 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, astfel cum obligațiile impuse inculpatului s-au modificat ulterior.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru comiterea infracțiunilor de:mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (două acte materiale - faptă comisă la datele de 30.09.2013 și 25.03.2015), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în perioada iulie - septembrie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 12 iulie 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 3 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în 2016), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile care au atras condamnarea inculpatului B. s-au comis în condițiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an și 4 luni închisoare, în final inculpatul B., urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B., stabilind un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. s-a impus condamnatului obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile la Primăria comunei Rebra sau Protopopiatul Ortodox Bistrița.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen. s-a atras atenția condamnatului B. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârșește o nouă infracțiune.

Potrivit disp. art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. reținerea, arestul preventiv și perioada arestului la domiciliu din prezenta cauză, începând cu data de 18 februarie 2016 și până la data de 26 mai 2017, când s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar (prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curții de Apel Cluj).

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă cu privire la inculpatul B. prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, astfel cum obligațiile impuse inculpatului s-au modificat ulterior.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., pentru comiterea infracțiunilor de: braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) și f) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data 4 - 5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; nerespectarea regimului armelor și munițiilor, în forma complicității, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale, faptă comisă la 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că infracțiunile care au atras condamnarea inculpatului D. s-au comis în condițiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, în final inculpatul D., urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D., stabilind un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere,condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile la Primăria comunei Parva, județul Bistrița-Năsăud sau Protopopiatul Ortodox Bistrița.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen. s-a atras atenția condamnatului D. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârșește o nouă infracțiune.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnat inculpatul E., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenția condamnatului E. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credință, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata F.,pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenția condamnatei F. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credință, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata G., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenția condamnatei G. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credință, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

Potrivit disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea a 15 cartușe ridicate de la inculpatul B.; a unui tub de cartuș ridicat de la inculpatul A., a unei arme de vânătoare marca, dotată cu lunetă și a patru cartușe cu glonț aferente acestei arme, a cuțitelor și tuburilor de cartuș ridicate la data de 4/5 mai 2013 (obiecte înaintate la instanță odată cu actul de sesizare).

Potrivit disp. art. 112 alin. (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea:

- de la inculpatul C. a contravalorii a 5 arme letale deținute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 2.810 RON(562 RON x 5);

- de la inculpatul A. a contravalorii a 2 arme letale deținute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 1.124 RON (562 RON x 2);

- de la inculpatul B. a contravalorii a 2 arme letale deținute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 1.124 RON (562 RON x 2).

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a bunurilor ridicate la data de 24/25 august 2011 (bască, acumulator auto, cartușieră, haină de culoare verde, vestă, cartușe, far cu cablu de alimentare improvizat, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte), potrivit cu adresa formulată către instanță de procurorul de caz (din 13 aprilie 2016).

S-a dispus restituirea către inculpatul E. a telefonului mobil.

S-a constatat că telefonul mobil aparținând inculpatului C., a fost înaintat cu adresă Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, la dosar nr. x/2017, la solicitarea acestei unități de parchet.

În temeiul disp. art. 19, 20, 25, 393 alin. (3), (39)7 din C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1381, 1382 din C. civ.: a fost obligat inculpatul C. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.500 euro către persoana vătămată parte civilă H. și în cuantum de 1.000 euro către persoana vătămată parte civilă Garda Forestieră Cluj.

A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 40.000 euro către persoana vătămată parte civilă Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu.

Au fost obligați în solidar inculpații C. și D. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 euro către persoana vătămată parte civilă I.

S-a constatat că persoanele vătămate J., K. și L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpați,la urmărirea penală, avocat M., onorariu în cuantum de 2.750 RON (câte 470 RON pentru inculpații C., B., D., A. și E. și 400 RON pentru G.), sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Potrivit disp. art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel: inculpații C., A., B. la plata a câte 2.300 RON fiecare (din care câte 1.500 RON pentru urmărirea penală și diferența la fondul cauzei); inculpații D., E., F. și G. la plata a câte 1.350 RON fiecare (din care câte 600 RON pentru urmărirea penală și diferența la fondul cauzei).

II. Prin Decizia penală nr. 1428/A din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, dată în Dosarul nr. x/2016 au fost admise apelurile declarate de inculpații C. și A. împotriva Sentinței penale nr. 82 pronunțată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud care a fost desființată în parte, în latura penală și civilă și pronunțând o nouă hotărâre. În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru comiterea infracțiunilor de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 407/2006 modificată și art. 42 alin. (1) lit. a), c) și g) din Legea nr. 407/2006 (faptele din data de 28/29 august 2014 și 30/31 august 2014), ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 77 lit. a) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru infracțiunea de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. (1), cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 24/25 august 2011).

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului C. pentru infracțiunile de braconaj (fapte comise la 24/25 august 2011 și 4/5 mai 2013) de la câte 2 ani închisoare pentru fiecare la câte 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b), 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare și 8 pedepse a câte 1 an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită cu 1/3 din celelalte pedepse adică patru ani și patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d), din C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. reținerea din 6 mai 2013 și arestul preventiv începând cu 18 februarie 2016 la zi.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), f), și g din Legea nr. 407/2006 modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și 396 alin. (1) din C. proc. pen. (fapta din 03 iulie 2014). Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare sporită cu 1 an 1 lună și 10 zile (1/3 din celelalte pedepse), stabilind ca în final inculpatul să execute 1 an 9 luni și 10 zile în condițiile art. 91 și următ. din C. pen.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din 18.02.2016 la 26.05.2017.

A fost înlăturată obligarea inculpatului C. la plata sumei de 1000 euro către Garda Forestieră Cluj și obligarea inculpatului A. la plata sumei de 40.000 de euro către societatea Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 868 RON onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul A. ce a fost suportată din fondurile MJ.

Au fost obligați inculpații F., D. și G. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului N., a părții vătămate L., procesul-verbal de trafic din 16 februarie 2016, procesul-verbal de trafic din 20 septembrie 2011, raportul de expertiză criminalistică nr. x/2016, raportul de constatare criminalistică nr. x/2016, declarația martorilor O., P. și Q., declarația inculpatului R., declarația martorilor S., T., U., P., V. și W., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 5 mai 2013 și 07 mai 2013, procesele-verbale de recunoaștere, procesele-verbale privind traficul convorbirilor dintre inculpații C. și A., declarația martorului X., procesul-verbal de percheziție domiciliară din 17 februarie 2016, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C., declarația martorului Y., raportul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, coroborate cu solicitarea inculpatului A. de a fi judecat în procedura recunoașterii vinovăției, a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu limitele ce vor fi precizate în continuare:

Instanța de apel a reținut că, în procesul de apreciere a probelor instanța de fond a făcut o analiză completă și pertinentă, atât a acuzației penale, cât și a apărărilor formulate de inculpații C. (cu excepția faptelor de braconaj reținute în sarcina inculpatului comise în perioada 28 - 29 august 2014 și 30 - 31 august 2014) F., D., G. (în mare parte reiterate în apel), astfel stabilind o corectă stare de fapt, argumentele instanței de fond privind existența faptelor imputate și săvârșirea acestora de către inculpați fiind temeinice și legale, neimpunându-se achitarea lor.

Totodată, s-a apreciat că acestea sunt suficiente pentru a răspunde standardului de exigență impus de dispozițiile procedural penale române și ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind motivarea, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, conform solicitării inculpatului C.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare raportat la solicitarea inculpatului A. cu referire la modalitatea în care instanța de fond a respins cererea sa de schimbare a încadrării juridice dată faptelor, apreciată de apelant ca fiind în dezacord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 250/2019, pe de o parte deoarece decizia a fost publicată în Monitorul Oficial abia în data de 20 iunie 2019 (în cursul judecării apelului), în timp ce instanța de fond a pronunțat soluția la data de 31.08.2018, iar pe de altă parte raportat la soluția instanței de fond, aceea de respingere a solicitării, precum și raportat la limitele cadrului procesual determinat de încuviințarea judecării cauzei în procedură simplificată în ceea ce îl privește pe inculpatul A.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate a sentinței penale atacate invocate de inculpatul C. prin raportare la probele administrate în faza de urmărire penală (în concret procese-verbale referitoare la listingurile convorbirilor telefonice și localizările din anul 2011, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice pretins întocmite nelegal în faza de urmărire penală prin încălcarea dispozițiilor referitoare la competența după materie a organelor de cercetare penală), aceste critici au fost considerate a fi neîntemeiate și au fost respinse.

Prin Încheierea penală nr. 113/CP din 28.07.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2016 s-au respins cererile și excepțiile formulate cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală și administrarea probelor în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară pronunțându-se explicit inclusiv asupra motivelor de nelegalitate invocate în apel.

Mai mult decât atât, inculpații C. și A., apelanți în cauză, au formulat contestație, reiterând aspectele de nelegalitate în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj care le-a respins prin Încheierea penală nr. 154/2016 pronunțată la data de 06 septembrie 2016. S-a observat că instanța de control judiciar a analizat, atât aplicabilitatea/neaplicabilitatea dispozițiilor legale criticate, a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 51/2016 invocate, cât și pe fond temeinicia susținerilor inculpaților, rezultând în concret că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nu s-a făcut de S.R.I., ci s-a făcut de către organele de urmărire penală competente (polițiști de poliție judiciară și procuror), cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul efectuării acestora.

Astfel, argumentele pe fond invocate de judecătorii de cameră preliminară sunt aplicabile chiar prin prisma pronunțării și publicării ulterioare a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 685/2018, inclusiv în privința solicitării de constatare a nulității absolute a listingurilor convorbirilor telefonice efectuate anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., solicitare formulată pentru prima dată în apel.

Invocarea pentru prima dată în apel a nulității absolute referitor la dispunerea sau administrarea unei probe în faza de urmărire penală după finalizarea procedurilor în camera preliminară, deși partea a formulat contestație, nefiind indicată și dovedită existența vreunui impediment legal ori de altă natură care să fi împiedicat partea să invoce nulitatea chiar absolută, s-a reținut că este inadmisibilă, inculpatul încercând să eludeze dispozițiile privitoare la camera preliminară. O interpretare contrară ar însemna, lipsirea de esență a procedurilor camerei preliminare, cu atât mai mult cu cât, pe lângă analiza cererilor și excepțiilor invocate de părți, judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze din oficiu legalitatea administrării tuturor probelor.

Sub acest aspect au fost verificate toate actele de procedură și probele administrate în cauză, inclusiv cele administrate anterior datei intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., printre acestea fiind și probele, constând în listingurile telefonice aflate la dosar în format de hârtie, ori electronic, constatându-se că au avut o bază legală, fiind respectate dispozițiile procesual penale existente la momentul efectuării lor (parag. 2 pag. 9, pag. 14 din Încheierea penală nr. 154/2016 pronunțată la data de 06 septembrie 2016).

În aceste condiții, s-a apreciat că dispoziția definitivă de constatare a legalității nu mai poate fi repusă în discuție.

Mai mult decât atât, procedura obținerii listingurilor telefonice nu era cea reglementată de art. 911 din C. proc. pen. anterior, art. 914 din C. proc. pen. anterior sau art. art. 915 din C. proc. pen. anterior, listingurile telefonice neconstituind o înregistrare/interceptare audio sau video în sensul legii penale, în ciuda susținerilor apărării aceasta nefiind reglementată la momentul administrării probei ca o măsură de supraveghere tehnică, oricum rezultând din actele dosarului că toate actele de urmărire penală, precum și administrarea probelor s-a făcut doar de organele de cercetare competente, nicidecum de către un organ necompetent material/funcțional, S.R.I., cum se susține de către apărare.

Cu privire la criticile aduse faptei de braconaj comisă de inculpatul A. la data de 3 iulie 2014 (îndeplinirea condițiilor de tipicitate, lege penală mai favorabilă aplicabilă, corecta încadrare juridică), acestea s-a apreciat că sunt întemeiate impunându-se admiterea apelului.

Prin rechizitoriul din 12 aprilie 2016 emis în Dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., printre altele pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, faptă comisă la data de 3 iulie 2014, constând în aceea că a executat fără drept un foc de armă asupra unui exemplar din specia urs, pe care a încercat să-1 braconeze împreună cu inculpatul R. pe fondul cinegetic nr. 12 Parva și în perimetrul Parcului Național Munții Rodnei, fără a deține permis de vânătoare și fără a fi înscris în autorizație de vânătoare, cauzând părții civile Ocolul Silvic Comunal Teciu R.A., un prejudiciu de 40.000 de euro.

Potrivit rechizitoriului, s-a avut în vedere succesiunea de legi penale în timp, în sensul modificării aduse Legii nr. 407/2006, procurorul apreciind că sunt mai favorabile dispozițiile legii în redactarea în vigoare începând cu data de 24.07.2015, respectiv art. 42 alin. (1) lit. a), c), f) și g) din Legea nr. 407/2006 modif., încadrare juridică însușită de către instanța de fond

S-a criticat de către inculpat această încadrare juridică și, pe cale de consecință, individualizarea pedepsei de către instanța de fond, apreciindu-se că nu se impunea aplicarea pedepsei orientate spre maxim raportat la modalitatea concretă a săvârșirii faptei de către inculpatul A.

Față de rezultatul concret produs (rănirea animalului care, însă nu a fost capturat ori ucis), s-a arătat că faptei îi lipsește finalitatea prevăzută de Legea nr. 407/2006, fapta nefiind prevăzută de legea penală la data comiterii ei, care nu prevedea sancționarea tentativei, incriminată ca faptă distinctă doar cu ocazia modificării intervenite la data de 24.07.2015.

În mod real, acțiunile desfășurate de inculpat A. împreună cu inculpatul R. au avut ca scop capturarea animalului, aspect reliefat de convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. la data săvârșirii faptei, acesta confirmând inclusiv rănirea animalului, în căutarea căruia a fost sfătuit să se deplaseze cu grijă.

Cu toate acestea, nu s-a produs urmarea prevăzută de lege în forma în vigoare la data comiterii faptei, potrivit art. 1 lit. u) din lege, vânătoarea fiind definită ca acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire, sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea/uciderea animalelor, iar braconajul fiind definit potrivit art. 1 lit. c) din lege ca fiind acțiunea desfășurată în vederea obținerii acelorași efecte ca și prin acțiunea de vânătoare. Este adevărat că prin modificările legislative ulterioare s-au modificat inclusiv aceste definiții legale, în prezent atât vânătoarea cât și braconajul vizând desfășurarea de acțiuni/activități de orice natură având ca scop capturarea/uciderea animalelor, esențială fiind poziția subiectivă a autorului, în sensul urmăririi scopului specific, chiar dacă acesta nu este realizat, însă aceste dispoziții nu pot fi aplicate retroactiv.

Pe cale de consecință, având în vedere și Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., exclusiv cu privire la această faptă, s-a apreciat că se impune admiterea apelului, atât pe latură penală, fiind incidente prevederile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, cât și pe latură civilă, impunându-se înlăturarea obligației de plată a prejudiciului. Cu privire la solicitarea inculpatului C. de constatare a intervenirii prescripției speciale în privința infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen. în vigoare comisă în data de 24/25.08.2011, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, raportat la disp. art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. în vigoare și art. 155 din C. proc. pen.

În ce privește legea penală aplicabilă speței, raportat la criticile aduse încadrării juridice a faptelor de braconaj reținute în sarcina inculpatului C. fapte comise în perioada 28 - 29 august 2014 și 30 - 31 august 2014, respectiv privitor la aplicarea Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ca și în cazul inculpatului A., potrivit rechizitoriului, s-a avut în vedere succesiunea de legi penale în timp, în sensul modificării aduse Legii nr. 407/2006, procurorul, apreciind că în privința inculpatului C. sunt mai favorabile dispozițiile legii în redactarea în vigoare începând cu data de 24.07.2015, respectiv infracțiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 407/2006 modif. în mod continuat, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și a) art. 5 din C. pen., faptă comisă în perioada 28 - 29 august 2014, reținându-se că inculpatul C. a participat, împreună cu mai multe persoane, la două acte de braconaj cinegetic, pe raza fondului de vânătoare, acte în urma cărora s-a reușit împușcarea unui mistreț, inculpatul nedeținând permis de vânătoare și fără a fi înscris în autorizație de vânătoare, și infracțiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) și g) din Legea nr. 407/2006 modif. și rep., în mod continuat, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen., faptă comisă în perioada 30 - 31 august 2014, când inculpatul C. a participat împreună cu mai multe persoane, pe raza fondului cinegetic Parva și a Parcului Național Munții Rodnei, la o acțiune de braconaj, nereușindu-se împușcarea vreunui exemplar de vânat, inculpatul nedeținând permis de vânătoare și nefiind înscris în autorizație de vânătoare, încadrare juridică însușită de către instanța de fond. Curtea a reținut că faptele concrete reținute în sarcina inculpatului C. ce au fost circumscrise încadrării juridice din rechizitoriu au fost dovedite,însă, acestea nu se regăsesc incriminate în ambele reglementări, pentru argumentele expuse anterior și în acord cu apărarea formulată de inculpat prin memoriul de apel, pentru aceste fapte impunându-se admiterea apelului și aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., acestea nefiind prevăzute de legea penală.

Totodată, s-a apreciat că este întemeiată susținerea apelantului privitoare la aplicabilitatea în speță a Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, însă interpretarea dată de apelant este una eronată, instanța de fond făcând aplicarea corectă a deciziei în concordanță și cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012, impunându-se respingerea apelului pentru aceste critici.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În raport cu aceste criterii a fost posibil a se reține în general că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.

În aceste condiții se poate reține că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, în raport, cu criteriile prevăzute de lege, atât în ce privește felul și cuantumul acestora, cât și în privința modalității de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea lor.

Pe de altă parte, s-a reținut că în cazul inculpatului C. pedepsele aplicate pentru infracțiunile de braconaj din datele de 24/25 august 2011 și 4/5 mai 2013 sunt prea mari, în raport, cu criteriile arătate mai sus, astfel încât au fost reduse la câte 1 an închisoare pentru fiecare faptă.

În latura civilă a cauzei, având în vedere soluțiile de achitare ce au fost pronunțate și temeiul achitării, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen., Curtea a înlăturat obligarea inculpatului C. la plata sumei de 1.000 euro către Garda Forestieră Cluj și a inculpatului A. la plata sumei de 40.000 euro către partea civilă Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu. Față de cele arătate anterior, Curtea a pronunțat decizia în apel, astfel cum a fost enunțată minuta deciziei recurate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1428/A din 03 decembrie 2019, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, dată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casație inculpatul C., la data de 10 februarie 2020, prin apărător ales.

Recurentul inculpat C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 28 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 1428/A din 03 decembrie 2019, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a trimis cauza Completului 9, constatând îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art. 434 - 438 pct. 8 din C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (singurul caz pentru care a fost admis în principiu recursul în casație) a arătat că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. comisă la data de 24/25.08.2011, întrucât potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 155 din C. pen., termenul prescripției speciale nu era împlinit, urmând a se împlini abia la data de 24.08.2021.

Înalta Curte reține că, atât în C. proc. pen. din 1936, cât și în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, așa cum se regăsea acesta în majoritatea legislațiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul inițial al recursului, așa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislațiilor și în concepția juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea sentințelor și deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. - nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greșit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate, care nu sunt prevăzute de lege drept cazuri de declarare a căilor extraordinare de atac, pot fi invocate doar prin intermediul căilor ordinare de atac, acestea fiind, potrivit noii legi, apelul și contestația.

Totodată, față de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicție, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de recurs în casație nu mai sunt susceptibile de o interpretare extensivă. Argumentele ce se regăsesc și în jurisprudența Curții Constituționale în materie nu mai subzistă sub noua reglementare. Recursul nu mai este o cale ordinară de atac, caz în care s-ar fi justificat extinderea controlului judiciar cu privire la motive de nelegalitate echivalente cu cele prevăzute expres de lege.

Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar nu aspecte privind situația de fapt.

Instanța apreciază că această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenție), atâta timp, cât inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia a putut invoca interpretarea posibil eronată a probelor de natură a stabili incorect situația de fapt sau dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și a existat posibilitatea de reparație a urmărilor pe care le-ar fi putut produce o condamnare posibil eronată. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Conform art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

Revenind la speța de față, în ceea ce privește aspectele invocate în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este nefondat.

Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 295/2004, în forma în vigoare începând cu data de 27 iunie 2011, uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituia infracțiune pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Prin dispozițiile Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul C. pen., prevederile art. 135 din Legea nr. 295/2004 au fost expres abrogate.

Analizând acest aspect, se reține că fapta concretă imputată inculpatului C. nu a fost dezincriminată, fiind preluată în conținutul infracțiunii de uz de armă fără drept, în modalitatea prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Contrar celor afirmate de recurent, atât dispozițiile art. 124 din C. pen. anterior (modificate prin Legea nr. 63/2012), cât și dispozițiile art. 155 alin. (4) din C. pen. în vigoare sunt identice în conținut.

Cu toate acestea, în mod legal instanța de apel a avut în vedere succesiunea în timp a dispozițiilor legale privitoare la prescripția specială, atât modificarea calculului termenului prin Legea nr. 63/2012, cât și cel prevăzut de art. 155 alin. (4) din C. pen. în vigoare, survenind după comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile prin aplicarea în acest context a dispozițiilor art. 5 din C. pen., reținute expres la încadrarea juridică cu referire la calculul t