ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2355/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 101 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Galați, secția penală, a condamnat pe inculpatul G.I. (studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați) la o pedeapsă de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 25 octombrie 2010, ora 14:30 și până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.I. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea infracțiunii. În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, în sumă totală de 400 RON (200 RON pentru faza de urmărire penală și 200 RON pentru faza de judecată) să fie virate către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească către stat suma de 2.910 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul G.I. și victima G.E. erau căsătoriți de mai mult timp și erau cunoscuți pe raza localității de domiciliu ca fiind consumatori de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și victimă se iscau deseori conflicte fizice și verbale. În perioada 21 - 24 octombrie 2010, inculpatul G.I. a mers la martora G.A. pentru a o ajuta să facă rachiul. În tot acest timp, inculpatul a consumat băuturi alcoolice. În seara de 24 octombrie 2010, în jurul orelor 19:00, inculpatul a revenit la domiciliu, găsind-o pe victima G.E.

dormind în odaia ei. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a trezit-o pe victimă și a început să se certe cu aceasta din cauza banilor și a băuturii. În varianta inculpatului, un alt motiv de ceartă ar fi fost și acela că, în lipsa sa, victima ar fi întreținut relații sexuale cu un alt bărbat care, în momentul în care a intrat el în cameră, era ascuns sub masă și apoi a fugit imediat în grădină, prin vie. Nervos fiind și în stare de ebrietate, inculpatul G.I. a mers în bucătăria de vară și a luat de pe masă un topor. Cu obiectul vulnerant asupra sa, inculpatul s-a întors în camera unde se afla victima și a lovit-o pe aceasta, inițial cu piciorul în zona feselor și apoi, în mod repetat, cu toporul, inclusiv în zona capului, atât cu partea metalică cât și cu partea lemnoasă a acestuia.

După aplicarea primelor lovituri, victima a căzut pe podea, moment din care inculpatul a continuat să o lovească în zonele accesibile. Pe fondul stării de nervozitate și a stării de ebrietate, inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni. După un timp, sesizând că victima nu mai dă semne vitale, inculpatul a părăsit locuința și s-a deplasat la martorul G.T., căruia i-a solicitat să anunțe salvarea. Martorului G.T., inculpatul i-a spus că a bătut-o pe victimă, din pricina banilor. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a procedat și la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului. La lumina ultravioletă, pe ambii pantofi ai inculpatului s-au pus în evidență pete de culoare brun-roșcată.

De asemenea, sacoul cu care era îmbrăcat inculpatul prezenta urme de substanță culoare închisă, posibil sol (proces verbal de examinare și planșa fotografică). Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă că pe tampoanele sterile purtătoare de substanță culoare brun-roșcată din plicurile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 s-a pus în evidență sânge uman aparținând gripei sanguine 0I (grupa sanguină a victimei). Pe pantofii ridicați de la inculpat nu s-au pus în evidență urme de sânge. La data de 25 octombrie 2010 s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care, fără ezitare, inculpatul G.I.

a indicat locul în care a găsit-o pe victimă, locul unde a venit victima după ce a fost trezită din somn, locul în care a dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni și unde a fost găsită aceasta decedată, locul de unde a luat de pe masă un topor, modul în care a pătruns în camera unde se afla victima și unde a aplicat lovituri cu piciorul în zona feselor și apoi cu toporul în zona feselor și a capului, locul în care a căzut victima după aplicarea loviturilor și traseul parcurs după comiterea faptei, la martorul G.T. pentru a anunța cele întâmplate (proces verbal și planșa fotografică).

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării inculpatului au rezultat următoarele: - inculpatul a prezentat excoriații pe mâini, echimoze și excoriații pe gamba dreaptă și tumefacție a pumnului stâng; - leziunile au putut fi produse prin lovire cu/sau de corpuri contondente (excoriațiile semicurbe de pe mâna stângă posibil prin comprimare cu unghiile) și pot data din 24 - 25 octombrie 2010; - necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale; - leziunile nu au pus în primejdie viața inculpatului. Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei G.E.

au rezultat următoarele: - moartea victimei a fost violentă; - ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple echimoze și hematoame subcutanate, cu plăgi parietale și mentoniere; - leziunile constatate la necropsie au putut fi produse prin: * plagă parietală posibil prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei de topor; * excoriațiile de la nivelul crestei iliace stângi și de pe gamba dreaptă, posibil prin lovire de corpuri dure; * hematoamele subcutanate prin loviri repetate cu corp contondent; * restul leziunilor prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente; - leziunile pot data din 24 - 25 octombrie 2010; - ele au putut fi produse prin lovirea victimei aflate atât în ortostatism, cât și în clinostatism, de către agresorul aflat atât în fața, cât și în spatele acesteia; - nu sunt elemente de apreciere a succesiunii loviturilor și a dimensiunilor obiectelor vulnerante; - leziunile au fost sigur și direct mortale, între politraumatism și deces există legătură directă de cauzalitate; - eroziunile gastrice și melena s-au instalat pe fondul șocului traumatic și au favorizat decompensarea șocului prin hemoragie digestivă; - în sângele și urina recoltate de la victimă s-a dozat alcool etilic în concentrație de 0,90 g ‰ și respectiv 0,3 g ‰ , ce indică o curbă descendentă, de eliminare a etanolului;

- grupa sanguină a victimei aparține grupei sanguine 0I, Rh pozitiv (rapoarte de constatare medico-legală și planșa fotografică). Numita M.T. - fiica victimei și a inculpatului a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal. S-a apreciat că fapta și vinovăția inculpatului G.I. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului din 25 octombrie 2010 și planșa foto aferentă în care sunt consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracțiunii și la starea victimei G.E., care prezenta pe corp semne de violență; - raport de constatare medico-legală (necropsie) din 25 octombrie 2010 și planșa foto aferentă din care rezultă că moartea victimei G.E.

a fost violentă, s-a datorat leziunilor produse prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei unui topor, respectiv cu alte corpuri sau mijloace contondente, existând legătură directă de cauzalitate; - declarațiile numitei M.T., fiica victimei și a inculpatului, care a precizat că se va ocupa de înmormântare și de pomenile ulterioare, însă nu are pretenții civile de la inculpat; - declarația martorei G.A., care arată că în ziua de 24 octombrie 2010, inculpatul G.I. a venit în gospodăria ei pentru a face rachiu și a consumat foarte puțin alcool (vin). Acesta i-a spus că era supărat pe soția lui, întrucât aceasta mai bea din când în când; - declarațiile martorului G.T., care arată că inculpatul i-a spus să anunțe salvarea întrucât a bătut-o pe soția sa, E., din cauza banilor; - declarațiile martorului P.C., care arată că la data de 24 - 25 octombrie 2010 a fost anunțat telefonic de un lucrător de poliție pentru a merge la locuința inculpatului G.I.

Acolo, lucrătorul de poliție i-a spus că inculpatul a omorât-o pe nevastă-sa; - declarațiile martorei H.M., care arată că în dimineața de 25 octombrie 2010 a fost sunată de o vecină care i-a spus că vecinul lor, G.I., și-a omorât soția; - copia certificatului de căsătorie din 23 octombrie 1971, din care rezultă că la data faptei, inculpatul și victima erau căsătoriți; - raport de constatare tehnico-științifica biocriminalistic din 26 noiembrie 2010, din care rezultă că urme de sânge uman aparținând grupei sanguine 0I s-au pus în evidență pe diferite obiecte, inclusiv pe pantofii cu care era încălțat inculpatul; - proces-verbal de efectuare a reconstituirii și planșa foto aferentă în care inculpatul G.I.

prezintă modalitatea de comitere a faptei; - raport de constatare medico-legală din 25 octombrie 2010, în care sunt prezentate leziunile inculpatului de la pumnul stâng. - declarațiile inculpatului G.I., care arată că recunoaște învinuirea, dar că a lovit-o pe victimă peste corp doar cu o coadă de topor, nu și cu partea metalică sau tăișul. La termenul de judecată din 14 ianuarie 2011, inculpatul a precizat că dorește să i se aplice dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., introdus prin Legea 202/2010, menționând că recunoaște în totalitate fapta din rechizitoriu și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală. S-a arătat că materialul probator prezentat conduce cu certitudine la concluzia că inculpatul G.I.

i-a aplicat victimei G.E., soția sa, mai multe lovituri cu obiecte contondente, inclusiv cu un topor, producându-i acesteia leziuni care au dus la decesul victimei. Fapta inculpatului G.I., care în noaptea de 24 - 25 octombrie 2010, a aplicat victimei G.E. (soția sa) multiple lovituri cu corpuri contondente peste corp, producându-i politraumatism cu multiple echimoze, hematoame subcutanate, precum și o lovitură cu un topor în zona parietală dreaptă producându-i plagă contuză parietală, toate acestea cauzându-i un șoc traumatic ce a dus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpatul G.I. recunoscând situația de fapt și de drept din rechizitoriu, fiind de acord și cu probele din faza de urmărire penală. Cercetarea judecătorească nu a început la momentul formulării cererii, iar fapta nu este pedepsită cu detențiunea pe viață. S-a arătat că la dozarea și individualizarea sancțiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală, la gradul de pericol social al faptei comise, precum și la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

Față de cele descrise, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 11 ani închisoare și a unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, inculpatului pentru fapta comisă, va asigura atingerea scopului educativ-preventiv al sancțiunilor. S-a arătat că nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., întrucât fapta acestuia are un grad ridicat de pericol social, valoarea socială căreia i s-a adus atingere are o importanță deosebită, iar inculpatul beneficiază și de clauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen.

S-a precizat că eventuala coborâre a pedepsei sub minimul special nu ar mai fi în măsură să pună în evidență gravitatea acestei fapte și eficiența sistemului de sancționare a acesteia. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. instanța a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 octombrie 2010, ora 14:30 și până la zi. Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii comise, importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, pedeapsa principală ce va fi aplicată inculpatului, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte ar fi în libertate, în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.I. În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea infracțiunii. În baza art. 7 din Legea 76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul G.I., criticând-o pentru motive de netemeinicie. Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, instanța de judecată realizând o greșită individualizare a răspunderii penale.

S-a arătat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 11 ani închisoare nu se justifică, având în vedere gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina sa. S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței pronunțate, iar în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei aplicate, orientată spre maximul prevăzut de lege (redus ca urmare a aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.). Inculpatul a criticat soluția pronunțată pe motive de netemeinicie, arătându-se că în mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, în cauză fiind aplicate dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., ce nu exclud reținerea în cauză de circumstanțe atenuante judiciare. Prin Decizia penală nr. 58/A din 4 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul G.I., împotriva Sentinței penale nr. 101 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Galați. În baza art. 383 alin. (1 1 ) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.I. Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la zi, respectiv 4 martie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul-inculpat G.I.

la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Galați. Pentru a pronunța această decizie, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele: În mod corect, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. din Legea nr. 202/2010. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că aceasta a fost just dimensionată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., pedeapsa de 11 ani închisoare fiind legală și temeinică. S-a apreciat totodată că avându-se în vedere elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului (fără antecedente penale, vârsta acestuia, atitudinea procesuală corectă) nu se impune majorarea pedepsei, pedeapsa aplicată fiind aptă să răspundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe cale de consecință, s-a arătat că nu poate fi reținută nici critica inculpatului ce vizează reducerea pedepsei. În raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de natura relațiilor sociale încălcate (ce ocrotesc viața persoanei), de condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat și de consecințele acestei fapte, instanța de apel a considerat că în mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74, 76 C. pen. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul G.I., reiterând motivele invocate în fața instanței de apel referitoare la reindividualizarea pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia. Totodată, inculpatul, prin apărător, a solicitat instanței să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și în consecință să aplice o pedeapsă sub cuantumul celei aplicate de instanța de fond.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei. Față de situația de fapt și persoana inculpatului prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. În speță, în raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de natura relațiilor sociale încălcate (ce ocrotesc viața persoanei), de condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat și de consecințele acestei fapte, se apreciază că în mod corect nu au fost reținute dispozițiile art. 74, 76 C. pen. Buna comportare a inculpatului în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea de recunoaștere și regret manifestată de acesta în cursul procesului penal nu justifică, în raport de pericolul social concret al faptei, recunoașterea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având totodată în vedere atât circumstanțele reale, cât și cele personale, a manifestat suficientă clemență aplicând o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege (cuantum redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.). Așa fiind, Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei. Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat. Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la 10 iunie 2011. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 4 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la 10 iunie 2011. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2011.