ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2355/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2355/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 101 din 25 ianuarie

2011, Tribunalul Galați, secția penală, a condamnat pe inculpatul G.I. (studii

8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent deținut în

Penitenciarul Galați) la o pedeapsă de 11 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 25

octombrie 2010, ora 14:30 și până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

G.I.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea

infracțiunii.

În baza art. 7 din

Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 189 C.

proc. pen. a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, în

sumă totală de 400 RON (200 RON pentru faza de urmărire penală și 200 RON

pentru faza de judecată) să fie virate către Baroul Galați din fondurile

Ministerului Justiției.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească către stat suma de

2.910 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.I. și

victima G.E. erau căsătoriți de mai mult timp și erau cunoscuți pe raza

localității de domiciliu ca fiind consumatori de băuturi alcoolice. Pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și victimă se iscau deseori

conflicte fizice și verbale.

În perioada 21 - 24

octombrie 2010, inculpatul G.I. a mers la martora G.A. pentru a o ajuta să facă

rachiul. În tot acest timp, inculpatul a consumat băuturi alcoolice. În seara

de 24 octombrie 2010, în jurul orelor 19:00, inculpatul a revenit la domiciliu,

găsind-o pe victima G.E. dormind în odaia ei. Pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, inculpatul a trezit-o pe victimă și a început să se certe cu aceasta

din cauza banilor și a băuturii. În varianta inculpatului, un alt motiv de

ceartă ar fi fost și acela că, în lipsa sa, victima ar fi întreținut relații

sexuale cu un alt bărbat care, în momentul în care a intrat el în cameră, era

ascuns sub masă și apoi a fugit imediat în grădină, prin vie.

Nervos fiind și în

stare de ebrietate, inculpatul G.I. a mers în bucătăria de vară și a luat de pe

masă un topor. Cu obiectul vulnerant asupra sa, inculpatul s-a întors în camera

unde se afla victima și a lovit-o pe aceasta, inițial cu piciorul în zona

feselor și apoi, în mod repetat, cu toporul, inclusiv în zona capului, atât cu

partea metalică cât și cu partea lemnoasă a acestuia. După aplicarea primelor

lovituri, victima a căzut pe podea, moment din care inculpatul a continuat să o

lovească în zonele accesibile. Pe fondul stării de nervozitate și a stării de

ebrietate, inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni. După un timp,

sesizând că victima nu mai dă semne vitale, inculpatul a părăsit locuința și

s-a deplasat la martorul G.T., căruia i-a solicitat să anunțe salvarea.

Martorului G.T., inculpatul i-a spus că a bătut-o pe victimă, din pricina

banilor.

Cu ocazia cercetării

la fața locului s-a procedat și la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale

inculpatului. La lumina ultravioletă, pe ambii pantofi ai inculpatului s-au pus

în evidență pete de culoare brun-roșcată. De asemenea, sacoul cu care era

îmbrăcat inculpatul prezenta urme de substanță culoare închisă, posibil sol

(proces verbal de examinare și planșa fotografică).

Din raportul de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă că pe tampoanele

sterile purtătoare de substanță culoare brun-roșcată din plicurile nr. 1, 2, 3,

4, 5, 6 s-a pus în evidență sânge uman aparținând gripei sanguine 0I (grupa

sanguină a victimei). Pe pantofii ridicați de la inculpat nu s-au pus în

evidență urme de sânge.

La data de 25

octombrie 2010 s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care,

fără ezitare, inculpatul G.I. a indicat locul în care a găsit-o pe victimă,

locul unde a venit victima după ce a fost trezită din somn, locul în care a

dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni și unde a fost găsită aceasta decedată,

locul de unde a luat de pe masă un topor, modul în care a pătruns în camera

unde se afla victima și unde a aplicat lovituri cu piciorul în zona feselor și

apoi cu toporul în zona feselor și a capului, locul în care a căzut victima

după aplicarea loviturilor și traseul parcurs după comiterea faptei, la

martorul G.T. pentru a anunța cele întâmplate (proces verbal și planșa

fotografică).

Din raportul de

constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării inculpatului au rezultat

următoarele:

- inculpatul a

prezentat excoriații pe mâini, echimoze și excoriații pe gamba dreaptă și

tumefacție a pumnului stâng;

- leziunile au putut

fi produse prin lovire cu/sau de corpuri contondente (excoriațiile semicurbe de

pe mâna stângă posibil prin comprimare cu unghiile) și pot data din 24 - 25

octombrie 2010;

- necesită 1 - 2 zile

de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus

în primejdie viața inculpatului.

Din raportul de

constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei G.E. au

rezultat următoarele:

- moartea victimei a

fost violentă;

- ea s-a datorat

șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple

echimoze și hematoame subcutanate, cu plăgi parietale și mentoniere;

- leziunile

constatate la necropsie au putut fi produse prin:

* plagă parietală

posibil prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei de topor;

* excoriațiile de la

nivelul crestei iliace stângi și de pe gamba dreaptă, posibil prin lovire de

corpuri dure;

* hematoamele

subcutanate prin loviri repetate cu corp contondent;

* restul leziunilor

prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente;

- leziunile pot data

din 24 - 25 octombrie 2010;

- ele au putut fi

produse prin lovirea victimei aflate atât în ortostatism, cât și în

clinostatism, de către agresorul aflat atât în fața, cât și în spatele

acesteia;

- nu sunt elemente de

apreciere a succesiunii loviturilor și a dimensiunilor obiectelor vulnerante;

- leziunile au fost

sigur și direct mortale, între politraumatism și deces există legătură directă

de cauzalitate;

- eroziunile gastrice

și melena s-au instalat pe fondul șocului traumatic și au favorizat

decompensarea șocului prin hemoragie digestivă;

- în sângele și urina

recoltate de la victimă s-a dozat alcool etilic în concentrație de 0,90 g

‰

și respectiv 0,3 g

‰

, ce indică o curbă

descendentă, de eliminare a etanolului;

- grupa sanguină a

victimei aparține grupei sanguine 0I, Rh pozitiv (rapoarte de constatare

medico-legală și planșa fotografică).

Numita M.T. - fiica

victimei și a inculpatului a precizat că nu se constituie parte civilă în

procesul penal.

S-a apreciat că fapta

și vinovăția inculpatului G.I. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de

cercetare la fața locului din 25 octombrie 2010 și planșa foto aferentă în care

sunt consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracțiunii și la

starea victimei G.E., care prezenta pe corp semne de violență;

- raport de constatare

medico-legală (necropsie) din 25 octombrie 2010 și planșa foto aferentă din

care rezultă că moartea victimei G.E. a fost violentă, s-a datorat leziunilor

produse prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei unui topor,

respectiv cu alte corpuri sau mijloace contondente, existând legătură directă

de cauzalitate;

- declarațiile

numitei M.T., fiica victimei și a inculpatului, care a precizat că se va ocupa

de înmormântare și de pomenile ulterioare, însă nu are pretenții civile de la

inculpat;

- declarația martorei

G.A., care arată că în ziua de 24 octombrie 2010, inculpatul G.I. a venit în

gospodăria ei pentru a face rachiu și a consumat foarte puțin alcool (vin).

Acesta i-a spus că era supărat pe soția lui, întrucât aceasta mai bea din când

în când;

- declarațiile

martorului G.T., care arată că inculpatul i-a spus să anunțe salvarea întrucât

a bătut-o pe soția sa, E., din cauza banilor;

- declarațiile

martorului P.C., care arată că la data de 24 - 25 octombrie 2010 a fost anunțat

telefonic de un lucrător de poliție pentru a merge la locuința inculpatului

G.I. Acolo, lucrătorul de poliție i-a spus că inculpatul a omorât-o pe

nevastă-sa;

- declarațiile

martorei H.M., care arată că în dimineața de 25 octombrie 2010 a fost sunată de

o vecină care i-a spus că vecinul lor, G.I., și-a omorât soția;

- copia

certificatului de căsătorie din 23 octombrie 1971, din care rezultă că la data

faptei, inculpatul și victima erau căsătoriți;

- raport de

constatare tehnico-științifica biocriminalistic din 26 noiembrie 2010, din care

rezultă că urme de sânge uman aparținând grupei sanguine 0I s-au pus în

evidență pe diferite obiecte, inclusiv pe pantofii cu care era încălțat

inculpatul;

- proces-verbal de

efectuare a reconstituirii și planșa foto aferentă în care inculpatul G.I.

prezintă modalitatea de comitere a faptei;

- raport de

constatare medico-legală din 25 octombrie 2010, în care sunt prezentate

leziunile inculpatului de la pumnul stâng.

- declarațiile

inculpatului G.I., care arată că recunoaște învinuirea, dar că a lovit-o pe

victimă peste corp doar cu o coadă de topor, nu și cu partea metalică sau

tăișul.

La termenul de

judecată din 14 ianuarie 2011, inculpatul a precizat că dorește să i se aplice

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., introdus prin Legea 202/2010,

menționând că recunoaște în totalitate fapta din rechizitoriu și își însușește

probele administrate în faza de urmărire penală.

S-a arătat că

materialul probator prezentat conduce cu certitudine la concluzia că inculpatul

G.I. i-a aplicat victimei G.E., soția sa, mai multe lovituri cu obiecte

contondente, inclusiv cu un topor, producându-i acesteia leziuni care au dus la

decesul victimei.

Fapta inculpatului

G.I., care în noaptea de 24 - 25 octombrie 2010, a aplicat victimei G.E. (soția

sa) multiple lovituri cu corpuri contondente peste corp, producându-i

politraumatism cu multiple echimoze, hematoame subcutanate, precum și o

lovitură cu un topor în zona parietală dreaptă producându-i plagă contuză

parietală, toate acestea cauzându-i un șoc traumatic ce a dus la decesul

victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen.

S-a apreciat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpatul G.I. recunoscând situația de

fapt și de drept din rechizitoriu, fiind de acord și cu probele din faza de

urmărire penală. Cercetarea judecătorească nu a început la momentul formulării

cererii, iar fapta nu este pedepsită cu detențiunea pe viață.

S-a arătat că la

dozarea și individualizarea sancțiunilor penale ce au fost aplicate

inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, la

limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează

răspunderea penală, la gradul de pericol social al faptei comise, precum și la

persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

Față de cele

descrise, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 11 ani închisoare și

a unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, inculpatului

pentru fapta comisă, va asigura atingerea scopului educativ-preventiv al

sancțiunilor.

S-a arătat că nu se

pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 lit. a), c) C. pen., întrucât fapta acestuia are un grad ridicat de pericol

social, valoarea socială căreia i s-a adus atingere are o importanță deosebită,

iar inculpatul beneficiază și de clauza legală de reducere a pedepsei prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a precizat că

eventuala coborâre a pedepsei sub minimul special nu ar mai fi în măsură să

pună în evidență gravitatea acestei fapte și eficiența sistemului de

sancționare a acesteia.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și

b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. instanța a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare durata

reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 octombrie 2010, ora

14:30 și până la zi.

Având în vedere

gravitatea ridicată a infracțiunii comise, importanța valorii sociale căreia i

s-a adus atingere, pedeapsa principală ce va fi aplicată inculpatului, starea

de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele

acuzate de comiterea unor asemenea fapte ar fi în libertate, în baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului G.I.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea

infracțiunii.

În baza art. 7 din Legea

76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul

G.I., criticând-o pentru motive de netemeinicie.

Astfel, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului este

netemeinică, instanța de judecată realizând o greșită individualizare a

răspunderii penale. S-a arătat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de

11 ani închisoare nu se justifică, având în vedere gravitatea deosebită a

faptei reținută în sarcina sa.

S-a solicitat

admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței pronunțate, iar

în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei aplicate, orientată spre maximul

prevăzut de lege (redus ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.).

Inculpatul a criticat

soluția pronunțată pe motive de netemeinicie, arătându-se că în mod greșit instanța

de fond nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a), c) C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut și

regretat comiterea faptei, în cauză fiind aplicate dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., ce nu exclud reținerea în cauză de circumstanțe

atenuante judiciare.

Prin Decizia penală

nr. 58/A din 4 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și de inculpatul G.I., împotriva Sentinței penale nr.

101 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383

alin. (1

1

) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea

de arest a inculpatului G.I.

Conform art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata

arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la zi, respectiv 4 martie 2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul-inculpat G.I. la plata sumei de

300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

apelantul-inculpat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în

contul Baroului Galați.

Pentru a pronunța

această decizie, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:

În mod corect,

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

320

1

C. proc. pen. din Legea nr. 202/2010. În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că aceasta a fost just

dimensionată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., pedeapsa de 11 ani

închisoare fiind legală și temeinică.

S-a apreciat totodată

că avându-se în vedere elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului

(fără antecedente penale, vârsta acestuia, atitudinea procesuală corectă) nu se

impune majorarea pedepsei, pedeapsa aplicată fiind aptă să răspundă scopului

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe cale de

consecință, s-a arătat că nu poate fi reținută nici critica inculpatului ce

vizează reducerea pedepsei. În raport de gradul de pericol social al faptei

comise de inculpat, de natura relațiilor sociale încălcate (ce ocrotesc viața

persoanei), de condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea de

omor calificat și de consecințele acestei fapte, instanța de apel a considerat

că în mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74,

76 C. pen.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs inculpatul G.I., reiterând motivele invocate în

fața instanței de apel referitoare la reindividualizarea pedepsei, solicitând

reducerea cuantumului acesteia. Totodată, inculpatul, prin apărător, a

solicitat instanței să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și în

consecință să aplice o pedeapsă sub cuantumul celei aplicate de instanța de

fond.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în

cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât

și al modalității de executare, instanța de fond având în vedere la

individualizarea pedepsei criteriile generale de individualizare judiciară a

pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de

pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei,

modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

Față de situația de

fapt și persoana inculpatului prin raportare la criteriile generale de

individualizare a răspunderii penale reglementate de art. 72 C. pen., Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată

la aprecierea acesteia.

În speță, în raport

de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de natura relațiilor

sociale încălcate (ce ocrotesc viața persoanei), de condițiile concrete în care

a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat și de consecințele acestei

fapte, se apreciază că în mod corect nu au fost reținute dispozițiile art. 74,

76 C. pen.

Buna comportare a

inculpatului în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea de

recunoaștere și regret manifestată de acesta în cursul procesului penal nu

justifică, în raport de pericolul social concret al faptei, recunoașterea de

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Instanța de fond a

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având totodată în vedere

atât circumstanțele reale, cât și cele personale, a manifestat suficientă

clemență aplicând o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege (cuantum

redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.).

Așa fiind, Înalta

Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea

pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de

art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Neexistând alte

împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea

deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Totodată, se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 25 octombrie 2010 la 10 iunie 2011.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr.

58/A din 4 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25

octombrie 2010 la 10 iunie 2011.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2011.