ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2014

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 209 din data de 7 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 8620/101/2012, au fost admise, în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 - 1358 din C. civ. (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.), a fost obligat inculpatul N.C.C. să plătească părților civile Ț.I. și Ț.D. (tatăl și soția victimei Ț.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare. A fost obligat același inculpat să plătească pentru fiecare dintre cele două părți civile - Ț.I. și Ț.D. - câte 15.000 RON, reprezentând daune morale.

Au fost respinse ca tardive cererile de constituire de parte civilă a numiților: Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. A fost respinsă ca tardivă cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova (adresa nr. 33481/2012, trimisă prin poștă la data de 1 noiembrie 2012). S-a constatat că Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, la data de 24 septembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. 7936/101/2012, Dosarul de urmărire penală nr. 361/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect rechizitoriul din data de 24 septembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, s-a reținut în fapt, s-a reținut că în seara zilei de 3 iulie 2012, victima Ț.D.I. a mers la locuința numitului S.M., în comuna Dârvari, sat Gemeni, unde se afla inculpatul N.C.C. împreună cu numiții V.A., L.A.G. și V.C. și a consumat băuturi alcoolice împreună cu aceștia, în dreptul treptelor de la intrarea în locuință. În jurul orei 01,30 inculpatul N.C.C. s-a supărat pe victimă, întrucât a început să înjure și i-a spus că este "moldovean" și a luat un ciocan care se afla pe balustrada din beton a scării de la intrarea în locuință și i-a aplicat victimei o lovitură în zona capului. În urma loviturii primite, victima a căzut jos, iar martorul S.M. l-a împins pe inculpat, ca să nu mai lovească victima.

Inculpatul, la rândul său, l-a împins pe S.M., care a căzut pe trepte, după care i-a mai aplicat victimei o lovitură cu ciocanul în cap, în timp ce era căzută. După ce a lovit victima, inculpatul s-a așezat pe trepte și au continuat să consume băuturi alcoolice, până când au plecat martorii V.A., V.C. și L.G.A. Martorul S.M. a rămas împreună cu inculpatul și victima (care între timp se târâse lângă balustrada scării) dar, fiindu-i frică de inculpat, a intrat în casă și a adormit. Dimineața, în jurul orei 8,00 după ce s-a trezit, S.M. a ieșit în curtea locuinței și a găsit victima întinsă pe jos, lângă zidul casei. Acesta i-a spus că îi este rău și să-i anunțe familia. După ce i-a chemat pe L.G.A.

și pe V.A. în curtea locuinței pentru a-l ajuta să-l așeze pe Ț.D.I. pe pat, S.M. a sesizat serviciul 112. Până la sosirea ambulanței, S.M. împreună cu L.G.A. și V.A. au consumat băuturi alcoolice și au purtat o discuție, în sensul de a nu spune cine l-a lovit pe Ț.D.I. În momentul în care s-a trezit, văzând victima și realizând ce a făcut, inculpatul a fugit la locuința sa, iar ulterior, a plecat în județul Botoșani, unde a fost depistat de organele de poliție în data de 5 iulie 2012. Fiind audiat, inculpatul a declarat că după ce i-a aplicat o lovitură cu ciocanul în cap lui Ț.D.I. și acesta a căzut jos, a continuat să consume băuturi alcoolice cu V.A., L.A.G. și S.M., pe treptele casei, iar ulterior, când victima s-a ridicat de jos și s-a îndreptat spre ei, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, de frică să nu-l lovească.

Inculpatul a mai declarat că și de această dată victima a căzut jos și probabil, a adormit, întrucât a început să sforăie. Acesta a mai precizat că, după ce a adormit în holul locuinței martorului S.M., dimineața când s-a trezit a găsit victima în același loc în care o lăsase căzută. Din concluziile raportului medico-legal de autopsie din 21 septembrie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova, s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale urmarea unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu.

Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, între leziunile de violență și de deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată; loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral, stânga, dreapta; leziunile de la nivel cerebral au dus la decesul victimei, iar moartea victimei poate data din 11 iulie 2012. Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice s-a reținut că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, intenționând să plece în Italia și că a lovit victima. Cu privire la latura civilă, fiind audiată, Ț.D., soția victimei a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale respectiv, cheltuieli ce vor fi ocazionate cu școlarizarea copiilor și 10.000 RON daune morale, reprezentând suferința cauzată de decesul soțului.

Fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ț.D. a arătat că dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații financiare. Fiind audiat Ț.I., tatăl victimei, a declarat că dorește să se constituie parte civilă cu suma de 13.000 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, spitalizarea victimei și deplasări la spital și daune morale în sumă de 5 000 RON. Fiindu-i aduse la cunoștință disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ț.I. a arătat că dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații financiare. În fața instanței, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul N.C.C.

a declarat personal că dorește să beneficieze de procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - declarația scrisă a acestuia fiind atașată la dosar Prima instanță, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 320 1 C. proc. pen., a admis cererea de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției, conform acestui text de lege. După citirea actului de sesizare, a fost audiat inculpatul, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, care a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu.

Prin Sentința penală nr. 184 clin data de 10 octombrie 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.C., la 11 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 6 iulie 2012 și până la pronunțare și a fost menținută starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict - un ciocan cu coadă de lemn, lungime totală de 43,5 cm. În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C.C.

să achite statului 3.200 RON cheltuieli judiciare din care 1.810,4 RON reprezintă cheltuielile de la urmărirea penală și din acestea 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu C.C., onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției iar diferența reprezintă cheltuielile efectuate la instanța de judecată din care 100 RON reprezintă onorariul av. din oficiu C.C., conf. delegației din 24 septembrie 2012, acordat prin încheierea din 25 septembrie 2012 și 200 RON reprezintă onorariul aceluiași av. din oficiu, conf. delegației din 28 septembrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției. În temeiul art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la judecarea laturii civile și s-a fixat termen în acest sens la 17 octombrie 2012, pentru când au fost citați inculpatul și cei doi martori propuși de părțile civile Ț.I.

și Ț.D. pentru dovedirea pretențiilor civile. S-au întocmit adrese către părțile civile Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova pentru a comunica instanței contravaloarea pretențiilor civile. În urma disjungerii s-a creat astfel Dosarul penal cu nr. 8620/101/2012 al Tribunalului Mehedinți iar la termenul din data de 17 octombrie 2012 instanța a audiat martorii propuși de părțile civile în cauză în dovedirea pretențiilor civile, respectiv numiții M.S.M. și P.G. Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: În cursul urmăririi penale Ț.D., soția victimei Ț.D.I. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile ocazionate cu școlarizarea copiilor și 10.000 RON daune morale.

În acea declarație partea civilă Ț.D. a afirmat că ea nu lucrează iar singurul care aducea venituri în gospodărie era soțul ei, victima Ț.D.I., care era șofer pe un autobuz. Tot în cursul urmăririi penale Ț.I., tatăl victimei a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 13.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, spitalizarea victimei și deplasări la spital și cu suma de 5.000 RON daune morale. În instanță, la termenul de judecată din 10 octombrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare, părțile civile Ț.I. și Ț.D. și-au majorat pretențiile civile la câte 100.000 RON fiecare. Partea civilă Ț.I. a precizat că el a suportat cheltuielile de înmormântare care s-au ridicat la suma de 13.000 RON, iar diferența solicitată, până la 100.000 RON, reprezintă daune morale.

Partea civilă Ț.D. a susținut că a înțeles să-și majoreze pretențiile civile de la urmărirea penală, întrucât are copii studenți și au nevoie de bani. La același termen de judecată, după ce inculpatul a solicitat judecarea conform art. 320 1 C. proc. pen., s-a dat citire actului de sesizare și a fost audiat inculpatul. La termenul din 10 octombrie 2012, când instanța a soluționat latura penală și a disjuns soluționarea laturii civile a cauzei, părțile civile au arătat că pentru dovedirea pretențiilor civile vor depune înscrisuri la dosar și totodată, au solicitat audierea a doi martori M.S.M. și P.G. La termenul de judecată din 17 octombrie 2012 partea civilă Ț.I. a depus o cerere scrisă în care arată că solicită să fie despăgubit de inculpat cu suma de 13.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, susținând că suma de 6.040 RON o dovedește cu actele depuse la dosar iar diferența o dovedește cu declarațiile martorilor M.S.M.

și P.G. Cei doi martori propuși pentru dovedirea pretențiilor civile au fost audiați în instanță, la acea dată. La același termen de judecată - 17 octombrie 2012 - reprezentanta Ministerului Public a solicitat introducerea în cauză a copiilor majori ai victimei, respectiv pe numiții Ț.A.M., în vârstă de 23 de ani, Ț.D.E., în vârstă de 19 ani și Ț.S.I. în vârstă de 19 ani Inculpatul N.C.C., prin apărătorul său s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părți civile, eventual, a copiilor majori ai victimei apreciind că aceștia ar fi putut să se constituie părți civile în cauză până la un anumit moment procesual. Instanța, a dispus citarea în cauză a copiilor majori ai victimei care, la termenul de judecată din 31 octombrie 2012 au arătat că înțeleg să se constituie și ei părți civile în proces și, pe lângă pretențiile civile solicitate de mama lor, fiecare dintre ei solicită câte un miliard lei vechi daune morale.

Deși, la două termene de judecată cele două spitale - Spitalul Județean Turnu Severin și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova - au fost citate cu mențiunea dacă au pretenții civile, până la data de 31 octombrie 2012 nu au dat un răspuns în acest sens. După dezbateri, prin poștă, la data de 1 noiembrie 2012 (conform ștampilei de pe plicul atașat) Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a trimis la dosar adresa nr. 33481/2012, primită în instanță la data de 2 noiembrie 2012, prin care arăta că se constituie parte civilă cu suma de 3.504,66 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei Ț.D.I., depunând și un decont de cheltuieli. Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Formularea pretențiilor civile după acest moment atrage, în condițiile în care inculpatul invocă această neregularitate procesuală, respingerea acțiunii civile ca tardiv formulată în cadrul procesului penal. În speță, s-a constatat că părțile civile Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. s-au constituit tardiv părți civile în dosar, după citirea actului de sesizare a instanței iar inculpatul, prin apărătorul său, s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părți civile, a copiilor majori ai victimei. De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a trimis instanței tardiv cererea sa de constituire parte civilă, după dezbateri, când cauza rămăsese în pronunțare, fiind amânată pronunțarea câteva zile, deși a fost citat la două termene cu mențiunea de a-și preciza pretențiile civile.

Ca atare, au fost respinse ca tardive cererile de constituire de parte civilă a numiților: Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. și a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova. De altfel, aceste părți civile cărora li s-au respins ca tardive acțiunile civile în procesul penal, pentru recuperarea prejudiciului cauzat, au deschisă, în continuare, calea unor acțiuni civile, separate în pretenții în fața instanței civile, acțiuni scutite de taxă de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. întrucât, soluția instanței penale, în sensul respingerii ca tardive a pretențiilor civile nu are autoritate de lucru judecat fiindcă nu s-a analizat fondul cauzei, respectiv temeinicia acestor pretenții.

Referitor la acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. prima instanță a constatat că acestea sunt întemeiate în parte. Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform disp. art. 1357 și urm., din C. civ. în vigoare (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.), se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat. În speță, cu actele depuse la dosar și cu declarațiile martorilor M.S.M. și P.G., părțile civile Ț.I. (tatăl victimei) și Ț.D.

(soția victimei) au făcut dovezi că au cheltuit împreună (fără a se putea stabili cu certitudine întinderea contribuției fiecăruia dintre ei) cu înmormântarea victimei și pomenile ulterioare conform obiceiurilor suma de 13.000 RON. În acest sens s-a reținut că martorul M.S.M. a declarat că în total, cheltuielile de înmormântare s-au ridicat la suma de 13.000 RON, că rudele defunctului nu erau pregătite pentru un asemenea eveniment și au cumpărat tot ceea ce era necesar. Martorul a arătat că la pomana de după înmormântare au fost aproximativ 100 de persoane și că s-a mai făcut o pomană și la 6 săptămâni și atunci au fost cca. 60 de persoane. Mai susține că la cimitir au construit cavou, au pus crace de lemn și de piatră.

Martorul a mai menționat că victima, înainte de a deceda nu mai lucra și își întreținea familia din pensia bunicilor și din ce câștiga cu mierea pe care o vindea întrucât Ț.D.I. se ocupa cu creșterea albinelor, martorul neputând însă preciza câți stupi avea. Tot astfel a declarat și martorul P.G. care a confirmat că la pomana de după înmormântare au fost cca. 100 persoane iar la cea de 6 săptămâni au fost 60 de persoane. A menționat martorul că de înmormântare s-au ocupat părinții victimei și că în localitatea lor, pentru o înmormântare se cheltuie, de regulă, între 13.000 RON și 16.000 RON. P.G. a mai precizat că victima a lucrat ca șofer însă i se restructurase postul și, înainte de incident, nu mai lucra, întreținându-se din munca câmpului.

În raport de acest probatoriu, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile Ț.I. și Ț.D. (tatăl și soția victimei Ț.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlul de despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare. Deși partea civilă Ț.D. a solicitat să fie obligat inculpatul să contribuie la cheltuielile de întreținere ale copiilor victimei - care sunt studenți - instanța constată că aceștia erau deja majori la data comiterii faptei iar din depozițiile martorilor audiați rezultă că înainte de incidentul a cărui victimă a fost, Ț.D.I. nu mai lucra, câștigându-și existența din creșterea albinelor și munca câmpului.

În ceea ce privește cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, părți civile fiind tatăl și soția victimei, aceștia au suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste provocate, prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume și a lezat sentimentele care stau la baza relației părinte-copil și soț-soție. Deși nicio sumă ce urmează a fi acordată de instanță nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de familia victimei, instanța retine totuși că suma solicitată cu acest titlu, de fiecare dintre cele două părți civile, este exagerată și apreciază că sumele de câte 15.000 RON pentru fiecare dintre cele două părți civile - Ț.I.

și Ț.D. - ar putea, într-o oarecare măsură, să atenueze suferințele morale cauzate părților civile prin fapta inculpatului. Ca urmare, față de aceste considerente au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. în sensul celor arătate anterior. S-a constatat că Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul N.C.C. să achite statului 300 RON cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, C.C., conform delegației din 17 octombrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E.

și Ț.S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele scrise de apel, părțile civile au criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciat ca fiind prea mic în raport de suferința încercată prin pierderea fiului lor, cât și sub aspectul respingerii ca tardive a cererilor de constituire a părților civile Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I., susținând că nu le-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a participa în proces ca parte civilă, nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată. Prin urmare, au solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și morale, precum și la plata unei prestații periodice în favoarea copiilor victimei, studenți, de la data producerii prejudiciului până la terminarea studiilor.

Prin Decizia penală nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au decis următoarele: "Admite apelurile declarate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. împotriva Sentinței penale nr. 209 din data de 7 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 8620/101/2012. Desființează, în parte, sentința penală atacată. Obligă pe inculpatul N.C.C. să plătească părții civile Ț.I. suma de 13.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de înmormântare. Obligă pe inculpatul N.C.C. să plătească fiecăruia din părțile civile Ț.I. și Ț.D. suma de 20.000 RON, reprezentând daune morale. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții Ț.A.M., Ț.D.E.

și Ț.S.I. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii." Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut următoarele: Cu privire la daunele morale acordate, conform art. 998 - 999 C. civ., în vigoare la data săvârșirii faptei, persoana care a săvârșit o faptă ilicită trebuie să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, textul legal folosind termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport de caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a acelor cu caracter penal.

Stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, în cazul răspunderii civile patrimoniale, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, spre deosebire de cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, când prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele de a fi evaluate în bani. În legislația românească nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensație de natură materială trebuie să fie justă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta cauză, este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune suferit de victimele indirecte, prejudiciu ce trebuie reparat de persoana culpabilă, respectiv de inculpat. În speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică deosebită, determinată de fapta săvârșită de inculpat - prin care s-a pricinuit moarte soțului și respectiv a fiului părților civile, astfel încât instanța de apel apreciază că, acordarea daunelor morale în cuantum majorat de 20.000 RON, pentru fiecare, va reprezenta o compensare a prejudiciului efectiv cauzat acestora, de care victima era legal printr-o relație afectivă de natură familială. Cu privire la daunele materiale, în sumă de 13.000 RON, Curtea constată că, acestea au fost, în mod greșit, acordate ambelor părți civile, Ț.I.

și Ț.D., în condițiile în care numai partea civilă Ț.I. a solicitat acordarea despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli dovedite prin probatoriul administrat pe latură civilă, impunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect. Referitor la apelurile declarate de apelanții Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I., Curtea reține următoarele: Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen. "Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare". Persoana vătămată se poate constitui parte civilă și după citirea actului de sesizare numai cu acordul inculpatului sau chiar și în lipsa acestuia acord, în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar acțiunea civilă nu a fost însă exercitată din oficiu de procuror.

În speță, apelanții Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I., în calitate de copii majori ai victimei infracțiunii, au formulat cererea de constituire ca părți civile, la data de 31 octombrie 2012, cu mult după momentul limită stabilit de lege, iar apărătorul inculpatul N.C.C. s-a opus introducerii lor în cauză, astfel încât, în mod corect, instanța a respins, ca tardive, cererile acestora. Nu poate fi reținut argumentul prezentat de apelanți, în sensul că instanța nu le-ar fi adus la cunoștință dreptul de a participa în proces în calitate de părți civile, deoarece, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, funcționează pe deplin principiul disponibilității, iar rolul activ al instanței nu poate suplini pasivitatea persoanelor vătămate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. Având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Recursurile au fost motivate în termen legal, cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, potrivit art. 385 10 C. proc. pen., dar nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen. În motivare se arătă că Ț.A.M., D.E. și S.I. s-au constituit părți civile încă de la urmărirea penală, prin reprezentant legal, iar în privința părților civile Ț.D. și I., că daunele morale de 20.000 RON acordate în apel sunt insuficiente pentru acoperirea suferințelor acestora. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al recurenților a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul părților civile este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

Legea nr. 2/2013 a adus o modificare de substanță dispozițiilor legale ce reglementează recursul - ca a doua cale de atac exercitată împotriva hotărârilor penale, stabilind un nou cadru, mult mai strict și bine delimitat, prin restrângerea cazurilor de casare și, implicit, a limitelor în care instanța de recurs poate examina cauza dedusă judecății. Toate modificările pun în evidență reglementarea recursului ca și cale de atac ce vizează exclusiv aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt și a soluțiilor ce implică aprecierea probelor administrate. Indiferent de respectarea dispozițiilor referitoare la termenul de motivare a recursului, Înalta Curte urmează să examineze criticile formulate și din punct de vedere al conținutului acestor critici, respectiv dacă se încadrează sau nu în cazurile de casare invocate sau în cele ce pot fi examinate din oficiu.

Altfel spus, motivarea în termen a recursului nu obligă de plano instanța de control judiciar să examineze respectivele motive, decât în situația în care acestea se circumscriu cazurilor de casare invocate sau a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, astfel cum sunt reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Motivele invocate de părțile civile Ț.D. și Ț.I. nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., așa încât nu pot fi supuse analizei instanței de recurs. Aceste trei părți civile au formulat critici în legătură cu cuantumul daunelor morale, critici ce nu vizează chestiuni de legalitate. Or, întinderea prejudiciului moral, al cărui cuantum se stabilește prin apreciere, este atributul exclusiv al instanței de fond și de apel, în fața cărora cauza devoluează integral.

Cu ocazia soluționării recursului, Înalta Curte nu poate proceda la reevaluarea materialului probator, cu consecința adoptării altor concluzii, diferite de cele stabilite prin hotărârile atacate și care au fundamentat soluțiile contestate de recurentele părți civile. Drept urmare, critica privind cuantumul daunelor morale nu poate fi analizată în recurs. Cu privire la recursurile declarate de Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I., se constată că soluția instanței referitoare la tardivitatea cererilor de constituire de parte civilă constituie o chestiune de legalitate ce poate fi încadrată în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii". Critica este însă nefondată.

În mod corect, cererile de constituire de parte civilă formulate de Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I. au fost respinse ca tardive, întrucât au fost formulate după citirea actului de sesizare, fără ca inculpatul să fie de acord. Nu se poate susține că aceste cereri au fost formulate încă din cursul urmăririi penale. În raport cu data săvârșirii faptei de către inculpat, deci a faptului prejudiciatul, se constată că Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I. erau majori. Pe cale de consecință, aveau deplina capacitate de exercițiu și era necesar să formuleze cererea în termenul prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Constituirea de parte civilă ce aparține mamei acestora (partea civilă Ț.D.) nu este valabil formulată în ce-i privește, în absența unui mandat convențional de reprezentare.

Mama celor trei recurenți a acționat în calitate de reprezentant legal până la împlinirea vârstei de 14 ani și apoi ca ocrotitor legal, până la împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani, însă după data la care au devenit majori, aceștia își exercită singuri drepturile, inclusiv cele procesuale. Pe de altă parte, aceștia nu se găseau în una din situațiile prev. de art. 17 C. proc. pen., când acțiunea civilă se exercită din oficiu. Drept urmare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul N.C.C. Obligă recurenții părți civile la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 RON (în total 200 RON) reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2014. Procesat de GGC - AS