ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 209 din data de 7

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 8620/101/2012,

au fost admise, în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.I. și

Ț.D.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 1357 - 1358 din C. civ. (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.),

a fost obligat inculpatul N.C.C. să plătească părților civile Ț.I. și Ț.D.

(tatăl și soția victimei Ț.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri

materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

A fost obligat

același inculpat să plătească pentru fiecare dintre cele două părți civile -

Ț.I. și Ț.D. - câte 15.000 RON, reprezentând daune morale.

Au fost respinse ca

tardive cererile de constituire de parte civilă a numiților: Ț.A.M., Ț.D.E. și

Ț.S.I.

A fost respinsă ca

tardivă cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Județean de

Urgență Craiova (adresa nr. 33481/2012, trimisă prin poștă la data de 1

noiembrie 2012).

S-a constatat că

Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că, la data de 24 septembrie 2012,

s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. 7936/101/2012, Dosarul

de urmărire penală nr. 361/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, având ca obiect rechizitoriul din data de 24 septembrie 2012, prin

care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpatului N.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1)

C. pen.

În actul de sesizare,

s-a reținut în fapt, s-a reținut că în seara zilei de 3 iulie 2012, victima

Ț.D.I. a mers la locuința numitului S.M., în comuna Dârvari, sat Gemeni, unde

se afla inculpatul N.C.C. împreună cu numiții V.A., L.A.G. și V.C. și a

consumat băuturi alcoolice împreună cu aceștia, în dreptul treptelor de la

intrarea în locuință.

În jurul orei 01,30

inculpatul N.C.C. s-a supărat pe victimă, întrucât a început să înjure și i-a

spus că este "moldovean" și a luat un ciocan care se afla pe

balustrada din beton a scării de la intrarea în locuință și i-a aplicat

victimei o lovitură în zona capului.

În urma loviturii

primite, victima a căzut jos, iar martorul S.M. l-a împins pe inculpat, ca să

nu mai lovească victima.

Inculpatul, la rândul

său, l-a împins pe S.M., care a căzut pe trepte, după care i-a mai aplicat

victimei o lovitură cu ciocanul în cap, în timp ce era căzută.

După ce a lovit

victima, inculpatul s-a așezat pe trepte și au continuat să consume băuturi

alcoolice, până când au plecat martorii V.A., V.C. și L.G.A.

Martorul S.M. a rămas

împreună cu inculpatul și victima (care între timp se târâse lângă balustrada

scării) dar, fiindu-i frică de inculpat, a intrat în casă și a adormit.

Dimineața, în jurul

orei 8,00 după ce s-a trezit, S.M. a ieșit în curtea locuinței și a găsit

victima întinsă pe jos, lângă zidul casei. Acesta i-a spus că îi este rău și

să-i anunțe familia.

După ce i-a chemat pe

L.G.A. și pe V.A. în curtea locuinței pentru a-l ajuta să-l așeze pe Ț.D.I. pe

pat, S.M. a sesizat serviciul 112.

Până la sosirea

ambulanței, S.M. împreună cu L.G.A. și V.A. au consumat băuturi alcoolice și au

purtat o discuție, în sensul de a nu spune cine l-a lovit pe Ț.D.I.

În momentul în care

s-a trezit, văzând victima și realizând ce a făcut, inculpatul a fugit la

locuința sa, iar ulterior, a plecat în județul Botoșani, unde a fost depistat

de organele de poliție în data de 5 iulie 2012.

Fiind audiat,

inculpatul a declarat că după ce i-a aplicat o lovitură cu ciocanul în cap lui

Ț.D.I. și acesta a căzut jos, a continuat să consume băuturi alcoolice cu V.A.,

L.A.G. și S.M., pe treptele casei, iar ulterior, când victima s-a ridicat de

jos și s-a îndreptat spre ei, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în zona

feței, de frică să nu-l lovească. Inculpatul a mai declarat că și de această

dată victima a căzut jos și probabil, a adormit, întrucât a început să sforăie.

Acesta a mai precizat

că, după ce a adormit în holul locuinței martorului S.M., dimineața când s-a

trezit a găsit victima în același loc în care o lăsase căzută.

Din concluziile

raportului medico-legal de autopsie din 21 septembrie 2012, încheiat de I.M.L.

Craiova, s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale urmarea unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu. Leziunile de violență

s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, între leziunile de

violență și de deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată;

loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral, stânga, dreapta;

leziunile de la nivel cerebral au dus la decesul victimei, iar moartea victimei

poate data din 11 iulie 2012.

Din procesele-verbale

de redare a convorbirilor telefonice s-a reținut că inculpatul a încercat să se

sustragă de la urmărirea penală, intenționând să plece în Italia și că a lovit

victima.

Cu privire la latura

civilă, fiind audiată, Ț.D., soția victimei a arătat că se constituie parte

civilă cu suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale respectiv,

cheltuieli ce vor fi ocazionate cu școlarizarea copiilor și 10.000 RON daune

morale, reprezentând suferința cauzată de decesul soțului.

Fiindu-i aduse la

cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ț.D. a arătat că

dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații

financiare.

Fiind audiat Ț.I.,

tatăl victimei, a declarat că dorește să se constituie parte civilă cu suma de

13.000 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli ocazionate cu

înmormântarea, spitalizarea victimei și deplasări la spital și daune morale în

sumă de 5 000 RON.

Fiindu-i aduse la

cunoștință disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ț.I. a arătat că

dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor

compensații financiare.

În fața instanței,

până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul N.C.C. a declarat

personal că dorește să beneficieze de procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală - declarația scrisă a acestuia fiind

atașată la dosar

Prima instanță,

apreciind că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 320

1

C. proc.

pen., a admis cererea de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției,

conform acestui text de lege.

După citirea actului

de sesizare, a fost audiat inculpatul, cu respectarea drepturilor și

garanțiilor procesuale, care a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au

fost reținute prin rechizitoriu.

Prin Sentința penală

nr. 184 clin data de 10 octombrie 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului

N.C.C., la 11 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 6 iulie 2012 și până

la pronunțare și a fost menținută starea de arest.

În baza art. 118 lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict - un ciocan cu coadă de

lemn, lungime totală de 43,5 cm.

În baza art. 4, 5 și

9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național

de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe

biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie

informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a

profilului genetic.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C.C. să achite statului 3.200 RON

cheltuieli judiciare din care 1.810,4 RON reprezintă cheltuielile de la

urmărirea penală și din acestea 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu C.C., onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției iar

diferența reprezintă cheltuielile efectuate la instanța de judecată din care

100 RON reprezintă onorariul av. din oficiu C.C., conf. delegației din 24

septembrie 2012, acordat prin încheierea din 25 septembrie 2012 și 200 RON

reprezintă onorariul aceluiași av. din oficiu, conf. delegației din 28

septembrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 38 C.

proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la judecarea laturii civile și s-a

fixat termen în acest sens la 17 octombrie 2012, pentru când au fost citați

inculpatul și cei doi martori propuși de părțile civile Ț.I. și Ț.D. pentru

dovedirea pretențiilor civile. S-au întocmit adrese către părțile civile

Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin și Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova pentru a comunica instanței contravaloarea pretențiilor civile.

În urma disjungerii

s-a creat astfel Dosarul penal cu nr. 8620/101/2012 al Tribunalului Mehedinți

iar la termenul din data de 17 octombrie 2012 instanța a audiat martorii

propuși de părțile civile în cauză în dovedirea pretențiilor civile, respectiv

numiții M.S.M. și P.G.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul urmăririi

penale Ț.D., soția victimei Ț.D.I. a arătat că se constituie parte civilă cu

suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile

ocazionate cu școlarizarea copiilor și 10.000 RON daune morale. În acea

declarație partea civilă Ț.D. a afirmat că ea nu lucrează iar singurul care

aducea venituri în gospodărie era soțul ei, victima Ț.D.I., care era șofer pe

un autobuz.

Tot în cursul

urmăririi penale Ț.I., tatăl victimei a arătat că se constituie parte civilă cu

suma de 13.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, spitalizarea

victimei și deplasări la spital și cu suma de 5.000 RON daune morale.

În instanță, la

termenul de judecată din 10 octombrie 2012, înainte de citirea actului de

sesizare, părțile civile Ț.I. și Ț.D. și-au majorat pretențiile civile la câte

100.000 RON fiecare. Partea civilă Ț.I. a precizat că el a suportat

cheltuielile de înmormântare care s-au ridicat la suma de 13.000 RON, iar

diferența solicitată, până la 100.000 RON, reprezintă daune morale.

Partea civilă Ț.D. a

susținut că a înțeles să-și majoreze pretențiile civile de la urmărirea penală,

întrucât are copii studenți și au nevoie de bani.

La același termen de

judecată, după ce inculpatul a solicitat judecarea conform art. 320

1

C. proc. pen., s-a dat citire actului de sesizare și a fost audiat inculpatul.

La termenul din 10

octombrie 2012, când instanța a soluționat latura penală și a disjuns

soluționarea laturii civile a cauzei, părțile civile au arătat că pentru

dovedirea pretențiilor civile vor depune înscrisuri la dosar și totodată, au

solicitat audierea a doi martori M.S.M. și P.G.

La termenul de

judecată din 17 octombrie 2012 partea civilă Ț.I. a depus o cerere scrisă în

care arată că solicită să fie despăgubit de inculpat cu suma de 13.000 RON

reprezentând cheltuieli de înmormântare, susținând că suma de 6.040 RON o

dovedește cu actele depuse la dosar iar diferența o dovedește cu declarațiile

martorilor M.S.M. și P.G. Cei doi martori propuși pentru dovedirea pretențiilor

civile au fost audiați în instanță, la acea dată.

La același termen de

judecată - 17 octombrie 2012 - reprezentanta Ministerului Public a solicitat

introducerea în cauză a copiilor majori ai victimei, respectiv pe numiții

Ț.A.M., în vârstă de 23 de ani, Ț.D.E., în vârstă de 19 ani și Ț.S.I. în vârstă

de 19 ani

Inculpatul N.C.C.,

prin apărătorul său s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părți

civile, eventual, a copiilor majori ai victimei apreciind că aceștia ar fi

putut să se constituie părți civile în cauză până la un anumit moment

procesual.

Instanța, a dispus

citarea în cauză a copiilor majori ai victimei care, la termenul de judecată

din 31 octombrie 2012 au arătat că înțeleg să se constituie și ei părți civile

în proces și, pe lângă pretențiile civile solicitate de mama lor, fiecare

dintre ei solicită câte un miliard lei vechi daune morale.

Deși, la două termene

de judecată cele două spitale - Spitalul Județean Turnu Severin și Spitalul

Clinic Județean de Urgență Craiova - au fost citate cu mențiunea dacă au

pretenții civile, până la data de 31 octombrie 2012 nu au dat un răspuns în

acest sens.

După dezbateri, prin

poștă, la data de 1 noiembrie 2012 (conform ștampilei de pe plicul atașat)

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a trimis la dosar adresa nr.

33481/2012, primită în instanță la data de 2 noiembrie 2012, prin care arăta că

se constituie parte civilă cu suma de 3.504,66 RON reprezentând cheltuieli cu

spitalizarea victimei Ț.D.I., depunând și un decont de cheltuieli.

Potrivit art. 15

alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul

urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea

actului de sesizare. Formularea pretențiilor civile după acest moment atrage,

în condițiile în care inculpatul invocă această neregularitate procesuală,

respingerea acțiunii civile ca tardiv formulată în cadrul procesului penal.

În speță, s-a

constatat că părțile civile Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. s-au constituit tardiv părți

civile în dosar, după citirea actului de sesizare a instanței iar inculpatul,

prin apărătorul său, s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părți

civile, a copiilor majori ai victimei.

De asemenea, Spitalul

Clinic Județean de Urgență Craiova a trimis instanței tardiv cererea sa de

constituire parte civilă, după dezbateri, când cauza rămăsese în pronunțare,

fiind amânată pronunțarea câteva zile, deși a fost citat la două termene cu

mențiunea de a-și preciza pretențiile civile.

Ca atare, au fost

respinse ca tardive cererile de constituire de parte civilă a numiților:

Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I. și a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova.

De altfel, aceste

părți civile cărora li s-au respins ca tardive acțiunile civile în procesul

penal, pentru recuperarea prejudiciului cauzat, au deschisă, în continuare,

calea unor acțiuni civile, separate în pretenții în fața instanței civile,

acțiuni scutite de taxă de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C.

proc. pen. întrucât, soluția instanței penale, în sensul respingerii ca tardive

a pretențiilor civile nu are autoritate de lucru judecat fiindcă nu s-a

analizat fondul cauzei, respectiv temeinicia acestor pretenții.

Referitor la

acțiunile civile formulate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. prima instanță a

constatat că acestea sunt întemeiate în parte.

Astfel, pentru

angajarea răspunderii civile delictuale, conform disp. art. 1357 și urm., din

C. civ. în vigoare (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.), se cer a fi întrunite

cumulativ patru condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei

fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în

neglijența sau imprudența cu care a acționat.

În speță, cu actele

depuse la dosar și cu declarațiile martorilor M.S.M. și P.G., părțile civile

Ț.I. (tatăl victimei) și Ț.D. (soția victimei) au făcut dovezi că au cheltuit

împreună (fără a se putea stabili cu certitudine întinderea contribuției

fiecăruia dintre ei) cu înmormântarea victimei și pomenile ulterioare conform

obiceiurilor suma de 13.000 RON.

În acest sens s-a

reținut că martorul M.S.M. a declarat că în total, cheltuielile de înmormântare

s-au ridicat la suma de 13.000 RON, că rudele defunctului nu erau pregătite

pentru un asemenea eveniment și au cumpărat tot ceea ce era necesar.

Martorul a arătat că

la pomana de după înmormântare au fost aproximativ 100 de persoane și că s-a

mai făcut o pomană și la 6 săptămâni și atunci au fost cca. 60 de persoane. Mai

susține că la cimitir au construit cavou, au pus crace de lemn și de piatră.

Martorul a mai

menționat că victima, înainte de a deceda nu mai lucra și își întreținea

familia din pensia bunicilor și din ce câștiga cu mierea pe care o vindea

întrucât Ț.D.I. se ocupa cu creșterea albinelor, martorul neputând însă preciza

câți stupi avea.

Tot astfel a declarat

și martorul P.G. care a confirmat că la pomana de după înmormântare au fost

cca. 100 persoane iar la cea de 6 săptămâni au fost 60 de persoane. A menționat

martorul că de înmormântare s-au ocupat părinții victimei și că în localitatea

lor, pentru o înmormântare se cheltuie, de regulă, între 13.000 RON și 16.000

RON.

P.G. a mai precizat

că victima a lucrat ca șofer însă i se restructurase postul și, înainte de

incident, nu mai lucra, întreținându-se din munca câmpului.

În raport de acest

probatoriu, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile Ț.I. și Ț.D.

(tatăl și soția victimei Ț.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlul de despăgubiri

materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare.

Deși partea civilă

Ț.D. a solicitat să fie obligat inculpatul să contribuie la cheltuielile de

întreținere ale copiilor victimei - care sunt studenți - instanța constată că

aceștia erau deja majori la data comiterii faptei iar din depozițiile

martorilor audiați rezultă că înainte de incidentul a cărui victimă a fost,

Ț.D.I. nu mai lucra, câștigându-și existența din creșterea albinelor și munca

câmpului.

În ceea ce privește

cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, părți civile fiind tatăl

și soția victimei, aceștia au suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial,

respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune

și dragoste provocate, prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident că

decesul victimei a produs traume și a lezat sentimentele care stau la baza

relației părinte-copil și soț-soție. Deși nicio sumă ce urmează a fi acordată

de instanță nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de familia victimei,

instanța retine totuși că suma solicitată cu acest titlu, de fiecare dintre

cele două părți civile, este exagerată și apreciază că sumele de câte 15.000

RON pentru fiecare dintre cele două părți civile - Ț.I. și Ț.D. - ar putea,

într-o oarecare măsură, să atenueze suferințele morale cauzate părților civile

prin fapta inculpatului.

Ca urmare, față de

aceste considerente au fost admise în parte acțiunile civile formulate de

părțile civile Ț.I. și Ț.D. în sensul celor arătate anterior.

S-a constatat că

Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul N.C.C. să achite statului 300 RON cheltuieli judiciare din care suma

de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, C.C., conform

delegației din 17 octombrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele scrise

de apel, părțile civile au criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul

cuantumului daunelor morale acordate, apreciat ca fiind prea mic în raport de

suferința încercată prin pierderea fiului lor, cât și sub aspectul respingerii

ca tardive a cererilor de constituire a părților civile Ț.A.M., Ț.D.E. și

Ț.S.I., susținând că nu le-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a

participa în proces ca parte civilă, nici în faza de urmărire penală, nici în

faza de judecată. Prin urmare, au solicitat obligarea inculpatului la

despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și morale, precum și la plata

unei prestații periodice în favoarea copiilor victimei, studenți, de la data

producerii prejudiciului până la terminarea studiilor.

Prin Decizia penală

nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-au decis următoarele:

"Admite

apelurile declarate de părțile civile Ț.I. și Ț.D. împotriva Sentinței penale

nr. 209 din data de 7 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în

Dosarul nr. 8620/101/2012.

Desființează, în

parte, sentința penală atacată.

Obligă pe inculpatul

N.C.C. să plătească părții civile Ț.I. suma de 13.000 RON, reprezentând

despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de înmormântare.

Obligă pe inculpatul

N.C.C. să plătească fiecăruia din părțile civile Ț.I. și Ț.D. suma de 20.000

RON, reprezentând daune morale.

Respinge, ca

nefondate, apelurile declarate de apelanții Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii."

Pentru a decide astfel,

Curtea de apel a reținut următoarele:

Cu privire la daunele

morale acordate, conform art. 998 - 999 C. civ., în vigoare la data săvârșirii

faptei, persoana care a săvârșit o faptă ilicită trebuie să repare integral

toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de

caracterul lor, textul legal folosind termenul general de

"prejudiciu", fără a distinge în raport de caracterul material sau

moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile

materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a

acelor cu caracter penal.

Stabilirea

prejudiciului este relativ ușoară, în cazul răspunderii civile patrimoniale,

întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a

pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, spre deosebire de cazul

răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, când prejudiciile sunt

imateriale, nesusceptibile prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În legislația

românească nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor

morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice

plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală

care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte,

această compensație de natură materială trebuie să fie justă și proporțională

cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta cauză,

este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune suferit de victimele

indirecte, prejudiciu ce trebuie reparat de persoana culpabilă, respectiv de

inculpat.

În speță, s-a dovedit

mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică

deosebită, determinată de fapta săvârșită de inculpat - prin care s-a pricinuit

moarte soțului și respectiv a fiului părților civile, astfel încât instanța de

apel apreciază că, acordarea daunelor morale în cuantum majorat de 20.000 RON,

pentru fiecare, va reprezenta o compensare a prejudiciului efectiv cauzat

acestora, de care victima era legal printr-o relație afectivă de natură

familială.

Cu privire la daunele

materiale, în sumă de 13.000 RON, Curtea constată că, acestea au fost, în mod

greșit, acordate ambelor părți civile, Ț.I. și Ț.D., în condițiile în care

numai partea civilă Ț.I. a solicitat acordarea despăgubirilor materiale,

reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli dovedite prin probatoriul

administrat pe latură civilă, impunându-se reformarea hotărârii sub acest

aspect.

Referitor la

apelurile declarate de apelanții Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I., Curtea reține

următoarele:

Potrivit art. 15

alin. (2) C. proc. pen. "Constituirea ca parte civilă se poate face în

cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la

citirea actului de sesizare". Persoana vătămată se poate constitui parte

civilă și după citirea actului de sesizare numai cu acordul inculpatului sau

chiar și în lipsa acestuia acord, în cazul în care persoana vătămată este o

persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu

restrânsă, iar acțiunea civilă nu a fost însă exercitată din oficiu de

procuror.

În speță, apelanții

Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I., în calitate de copii majori ai victimei infracțiunii,

au formulat cererea de constituire ca părți civile, la data de 31 octombrie

2012, cu mult după momentul limită stabilit de lege, iar apărătorul inculpatul

N.C.C. s-a opus introducerii lor în cauză, astfel încât, în mod corect,

instanța a respins, ca tardive, cererile acestora.

Nu poate fi reținut

argumentul prezentat de apelanți, în sensul că instanța nu le-ar fi adus la

cunoștință dreptul de a participa în proces în calitate de părți civile,

deoarece, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, funcționează pe deplin

principiul disponibilității, iar rolul activ al instanței nu poate suplini

pasivitatea persoanelor vătămate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E. și Ț.S.I.

Având în vedere că în

cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar

conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr.

255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică

legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 2/2013.

Recursurile au fost

motivate în termen legal, cu 5 zile înaintea primului termen de judecată,

potrivit art. 385

10

C. proc. pen., dar nu a fost invocat niciunul

din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

În motivare se arătă

că Ț.A.M., D.E. și S.I. s-au constituit părți civile încă de la urmărirea

penală, prin reprezentant legal, iar în privința părților civile Ț.D. și I., că

daunele morale de 20.000 RON acordate în apel sunt insuficiente pentru

acoperirea suferințelor acestora.

Cu ocazia

dezbaterilor, apărătorul ales al recurenților a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul

părților civile este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce

succed.

Legea nr. 2/2013 a

adus o modificare de substanță dispozițiilor legale ce reglementează recursul -

ca a doua cale de atac exercitată împotriva hotărârilor penale, stabilind un

nou cadru, mult mai strict și bine delimitat, prin restrângerea cazurilor de

casare și, implicit, a limitelor în care instanța de recurs poate examina cauza

dedusă judecății.

Toate modificările

pun în evidență reglementarea recursului ca și cale de atac ce vizează exclusiv

aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt și

a soluțiilor ce implică aprecierea probelor administrate.

Indiferent de

respectarea dispozițiilor referitoare la termenul de motivare a recursului,

Înalta Curte urmează să examineze criticile formulate și din punct de vedere al

conținutului acestor critici, respectiv dacă se încadrează sau nu în cazurile

de casare invocate sau în cele ce pot fi examinate din oficiu. Altfel spus,

motivarea în termen a recursului nu obligă de plano instanța de control

judiciar să examineze respectivele motive, decât în situația în care acestea se

circumscriu cazurilor de casare invocate sau a celor ce pot fi avute în vedere

din oficiu, astfel cum sunt reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

Motivele invocate de

părțile civile Ț.D. și Ț.I. nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., așa încât nu pot fi

supuse analizei instanței de recurs.

Aceste trei părți

civile au formulat critici în legătură cu cuantumul daunelor morale, critici ce

nu vizează chestiuni de legalitate. Or, întinderea prejudiciului moral, al

cărui cuantum se stabilește prin apreciere, este atributul exclusiv al

instanței de fond și de apel, în fața cărora cauza devoluează integral.

Cu ocazia

soluționării recursului, Înalta Curte nu poate proceda la reevaluarea

materialului probator, cu consecința adoptării altor concluzii, diferite de

cele stabilite prin hotărârile atacate și care au fundamentat soluțiile

contestate de recurentele părți civile.

Drept urmare, critica

privind cuantumul daunelor morale nu poate fi analizată în recurs.

Cu privire la

recursurile declarate de Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I., se constată că soluția

instanței referitoare la tardivitatea cererilor de constituire de parte civilă

constituie o chestiune de legalitate ce poate fi încadrată în cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., potrivit

căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii

sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Critica este însă

nefondată.

În mod corect,

cererile de constituire de parte civilă formulate de Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I.

au fost respinse ca tardive, întrucât au fost formulate după citirea actului de

sesizare, fără ca inculpatul să fie de acord.

Nu se poate susține

că aceste cereri au fost formulate încă din cursul urmăririi penale.

În raport cu data

săvârșirii faptei de către inculpat, deci a faptului prejudiciatul, se constată

că Ț.A.M. și Ț.D.E. și Ț.S.I. erau majori. Pe cale de consecință, aveau deplina

capacitate de exercițiu și era necesar să formuleze cererea în termenul

prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

Constituirea de parte

civilă ce aparține mamei acestora (partea civilă Ț.D.) nu este valabil

formulată în ce-i privește, în absența unui mandat convențional de

reprezentare. Mama celor trei recurenți a acționat în calitate de reprezentant

legal până la împlinirea vârstei de 14 ani și apoi ca ocrotitor legal, până la

împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani, însă după data la care au

devenit majori, aceștia își exercită singuri drepturile, inclusiv cele

procesuale.

Pe de altă parte,

aceștia nu se găseau în una din situațiile prev. de art. 17 C. proc. pen., când

acțiunea civilă se exercită din oficiu.

Drept urmare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

Văzând și

dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile Ț.D., Ț.I., Ț.A.M., Ț.D.E.

și Ț.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul N.C.C.

Obligă recurenții

părți civile la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 40 RON (în total 200 RON) reprezentând onorariul apărătorului din oficiu

desemnat pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS