ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 177 din data de 2 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în baza art. 199 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din C. pen.

În baza art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen.

În baza art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul A. să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea din 5 august 2019 a Tribunalului Mehedinți.

În baza art. 25 rap. la art. 397 C. proc. pen., art. 1349 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile B., C., D. și s-a dispus obligarea inculpatului A. să plătească fiecăreia dintre aceste părți civile, cu titlu de despăgubiri, câte 50.0000 RON reprezentând contravaloarea daunelor morale, precum și câte 3.274 RON reprezentând contravaloarea daunelor materiale (cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare efectuate în mod egal de cele trei părți civile).

S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin și Serviciul Județean de Urgență Mehedinți nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON, din care suma de 760,66 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în cursul urmăririi penale, iar diferența reprezentând cheltuielile efectuate de stat în cursul judecății.

În baza art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., suma de 434 RON reprezentând parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat a rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON către partea civilă B., reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

Prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2019 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea prev. de art. în art. 199 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., întrucât din probele de la dosarul cauzei a reieșit că persoana vătămată era în relații de concubinaj cu inculpatul și locuia împreună cu acesta.

În acest sens s-a reținut că, potrivit art. 177 alin. (1) lit. b) C. pen., prin membru de familie se înțeleg și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc.

Astfel, s-a constatat în drept că fapta săvârșită de inculpat, constând în aceea că, în seara de 3 august 2019, în jurul orei 22:00, a agresat-o fizic pe concubina sa, E., în locuința tatălui autorului, din orașul Strehaia, în urma unei altercații verbale care a degenerat într-un conflict fizic, bărbatul lovind-o pe femeie cu pumnii în cap și peste față, în timp ce se aflau în pat, femeia retrăgându-se în colțul patului, după care autorul, sprijinindu-se cu mâinile pline de sânge de cele două ziduri din jurul patului, stând în picioare, a sărit cu picioarele pe victimă, vizând toracele și abdomenul acesteia, producându-i leziuni extrem de grave, în urma cărora femeia a decedat în scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpatul A..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în motivele de apel dezvoltate în scris, depuse la dosar la 13 decembrie 2019, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, arătând că s-a omis deducerea reținerii și arestării preventive a inculpatului A., deși instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 12 ani închisoare, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură preventivă, a omis să deducă reținerea și arestarea preventivă începând cu 4 august 2019 la zi.

De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă cu privire la durată, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum și la dispozițiile art. 74 C. pen.

Inculpatul A., în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la data de 16 ianuarie 2020, a susținut că sentința penală pronunțată de Tribunalul Mehedinți este criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale ce i-a fost aplicată. Astfel, s-a arătat că durata pedepsei închisorii, așa cum a fost stabilită de instanța de fond, de 12 ani închisoare, nu a fost corect individualizată.

Prin Decizia penală nr. 260 din data de 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 177 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2019.

A fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, declarat împotriva Sentinței penale nr. 177 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2019.

A fost desființată în parte, pe latură penală, sentința apelată și a fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului la 16 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii stabilite de prima instanță și s-a interzis inculpatului și dreptul de a alege prev. de art. 66 alin. (1) lit. d) C. pen. ca pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa pe durata stabilită prin sentința penală conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și ca pedeapsă accesorie, ce se va executa pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa principală de mai sus perioada detenției preventive de la 4 august 2019 la 2 decembrie 2019.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost dedusă în continuare detenția preventivă a inculpatului de la 2 decembrie 2019, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului, inclusiv cheltuielile privind asistența juridică din oficiu.

Împotriva Deciziei penale nr. 260 din data de 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori inculpatul A., prin avocat F., a declarat recurs în casație la data de 13 aprilie 2020.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Apărătorul a arătat că în faza de judecată prima instanța a reținut arbitrar alte împrejurări ale faptei decât cele recunoscute de către inculpat și expuse în rechizitoriu și, fără a prezenta probe noi (apte să răstoarne probele administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă inexistența între inculpat și victimă a relațiilor asemănătoare dintre soți în cazul conviețuirii), a dispus nelegal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că inculpatul a recunoscut fapta sub încadrarea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane și că nu s-a aflat cu victima în relații de conviețuire astfel cum acestea sunt menționate la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen.

Procedând astfel, inculpatul apreciază că instanța de judecată a nesocotit disp. art. 103 alin. (2) C. proc. pen. și a pronunțat o hotărâre de condamnare nedovedită în faza de judecată, aflată în contradicție cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Ulterior, Curtea de Apel Craiova nu numai că a acoperit nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, dar chiar a agravat pedeapsa (fără apune în discuție și evalua, de exemplu, la dezbateri, încercarea inculpatului de a salva viața victimei atât prin manevre proprii de acordare de ajutor cât și prin apelarea telefonică a nr. 112 împrejurare consemnată în dosarul de urmărire penală anexat).

În esență, apărătorul inculpatului arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) teza a II-a C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.. Prin urmare, pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare dispusă pentru infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală și reținută în rechizitoriu depășește maximul de 20 ani redus cu o treime.

Prin Încheierea din data de 16 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 260 din data de 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 28 octombrie 2020, dispunându-se citarea recurentul inculpat la locul de deținere.

Dezbaterile asupra recursului în casație au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2020, susținerile părților fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 260 din data de 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii de recurs în casație inculpatul, prin apărător a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) teza a II-a C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.. Prin urmare, pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare dispusă pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală și reținută în rechizitoriu depășește maximul de 20 ani redus cu o treime.

Totodată, atât cu ocazia dezbaterilor cât și în concluziile scrise depuse la dosar inculpatul, prin apărător, critică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de violență în familie prevăzută de art. 199 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., care în opinia sa, a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Cazurile în care se poate exercita recursul în casație vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, înlăturând astfel, rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

Susținerile inculpatului vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, cu consecința stabilirii unei situații de fapt contrară celei deja stabilite de instanțele anterioare care să aibă drept consecință pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatul A. pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, respectiv, infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., ceea ce nu este posibil în calea extraordinară a recursului în casație.

Criticile inculpatului, potrivit cu care instanța de fond a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei fără ca în prealabil să acorde inculpatului timp în vederea pregătirii apărări, nu pot fi analizate de instanța de recurs în casație. Totodată, inculpatul a mai arătat că nu i-au fost acordate circumstanțe atenuante, iar în apel, s-a procedat la majorarea pedepsei, pronunțându-se o hotărâre în contradicție cu probele administrare în cursul urmăririi penale.

Înalta Curte reamintește că aceste solicitări nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casație, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operațiune judiciară fiind de esența căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce pe calea recursului în casație se verifică numai erori de drept.

Referitor la cazul de casare invocat de inculpat - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, art. 199 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 10 ani la 25 ani (întrucât potrivit art. 199 alin. (1) C. pen., "daca faptele prevăzute în art. 188 sunt săvârșite asupra unui membru al familiei, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime").

Din actele dosarului rezultă că la data de 4 noiembrie 2019, cu ocazia audierii în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat să fie judecat în baza dispozițiilor art. 375 C. proc. pen., procedura recunoașterii învinuirii, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., adică a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Contrar susținerilor apărării, care atât în motivele scrise de recurs, cât și în concluziile scrise depuse cu ocazia dezbaterilor, face referire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor (art. 188 alin. (1) C. pen.), Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă reduse cu o treime pentru infracțiunea de violență în familie săvârșită de inculpatul A. se situează între 6 ani și 8 luni închisoare și 16 ani și 8 luni închisoare.

Prin urmare, pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare, stabilită inculpatul A. de instanța de apel este legală, cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu este incident.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 260 din data de 12 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 260 din data de 12 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2020.

GGC - CL