ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2689/2013

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 187 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinți, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul O.G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, din infracțiunile prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.G., fără antecedente penale, la pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsă principală de 9 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, a fost condamnat aceiași inculpat la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului O.G. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 7 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 14 noiembrie 2011 până la 11 octombrie 2012 și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a briceagului cu lama rabatabilă, metalic, lungime 13 cm, plasele de culoare maro - înaintat la Tribunalul Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4.

În baza art. 169 raportat la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, partea vătămată sau oricare altă persoană îndreptățită, după caz, a celorlalte obiecte înaintate odată cu rechizitoriul nr. 906/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul O.G., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., în condițiile actului normativ menționat.

S-a luat act că părțile vătămate P.L.G. și C.A.S. nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin și a fost obligat inculpatul O.G. să plătească suma de 1.767,00 RON cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.L.G.

S-a respins, ca nedovedită, acțiunea civilă formulată de partea vătămată E.I.

A fost obligat inculpatul O.G. la 2.102, 925 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 19 din 06 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 233/101/2012, al Tribunalul Mehedinți s-a dispus condamnarea inculpaților L.D. și L.I.A., fiind admise cererile formulate în temeiul art. 320

1

C. proc. pen. și disjungerea cauzei cu privire la ceilalți doi inculpați și la acțiunile civile.

Prin Sentința penală nr. 52 din 07 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1310/101/2012, Tribunalul Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului B.I., fiind admisă cererea acestuia formulată în temeiul art. 320

1

C. proc. pen. și s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul O.G. și la acțiunile civile.

Prezenta cauză a fost înregistrată sub nr. 2370/101/2012, la data de 07 martie 2012.

În ceea ce privește pe inculpatul O.G., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 906/P/2011, acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a șase infracțiuni, respectiv; infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., două infracțiuni prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată inculpații: L.D., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj" și "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" fapte prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., B.I., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de"ultraj", "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", p infracțiune de "violare de domiciliu" și două infracțiuni de "distrugere" fapte prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și L.I.A., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea a două infracțiuni de "ultraj", o infracțiune de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", o infracțiune de "violare de domiciliu" și două infracțiuni de "distrugere", fapte prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

S-a reținut că, prin rezoluția nr. 53 din 13 noiembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații L.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., O.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.,art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., L.I.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., iar prin ordonanța din 13 noiembrie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați.

De asemenea, s-a reținut că, prin rezoluția nr. 55 din 16 noiembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații O.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. și 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și L.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., iar prin ordonanța din 06 ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 12 noiembrie 2011, inculpații B.I., L.D., O.G. și L.I.A., au consumat băuturi alcoolice în apropierea locuinței numitei I.R.A., în fața magazinului de pe raza comunei R., sat P.

În timp ce consumau băuturi alcoolice, inculpatul B.I. a contactat-o telefonic pe martora I.R.A. și i-a solicitat acesteia să îi dea câteva țigări și întrucât aceasta a fost acord, a ieșit la poartă să se întâlnească cu inculpatul.

În fața porții acesteia se afla parcat autoturismul unchiului său, E.I., marca D., cu nr. de înmatriculare X.

După ce a luat țigările, inculpatul B.I. a întrebat-o pe I.R.A. cine este în autoturism și aflând că este E.I., inculpatul a mers la acesta și l-a întrebat ce caută acolo.

În acel moment, inculpatul B.I. (zis B.) a rupt o scândură din gardul părții vătămate S.I. și a lovit cu aceasta în autoturismul martorului E.I., rupându-i oglinda retrovizoare, după care a plecat.

Martorul E.I. a sesizat organele de poliție în legătură cu cele întâmplate și a rămas împreună cu I.R.A., la poartă în așteptarea acestora.

În acel moment, în fața porții a revenit B.I. însoțit de L.I.A., au rupt scânduri din gardul numitului S.I., iar L.I.A. a lovit cu o scândură în portiera dreaptă-spate a autoturismului, deteriorând-o.

Cei doi inculpați au pătruns în curtea locuinței martorei I.R.A. și au încercat să-l lovească pe E.I., în învălmășeala creată inculpatul L.I.A. lovind-o în zona nasului pe I.R.A., după care au plecat.

În urma sesizării, pe raza satului P., s-a deplasat un echipaj format din agent șef P.L.G. și agent șef adjunct C.A.S., din cadrul secției 7 Vânju Mare, care s-au deplasat spre locuința părții vătămate E.I. deoarece acesta făcuse sesizarea.

În timp ce se deplasau, lucrătorii de poliție au observat că în fața magazinului a fost făcut un foc și se aflau adunate mai multe persoane care, în momentul în care i-au văzut, au luat-o la fugă.

Oprind autoturismul, lucrătorii de poliție au stat de vorbă cu L.D., B.I. și C.C. și, întrucât aceștia au arătat că nu au nicio legătură cu scandalul, au plecat mai departe spre locuința lui E.I. și au constatat că la locuința acestuia nu avusese loc nici un scandal.

Luând legătura telefonic cu I.R.A., au fost îndrumați de aceasta către locuința numitei E.E.

Cei doi lucrători de poliție s-au îndreptat cu autoturismul spre locuința lui E.E., unde, în timp ce stăteau de vorbă cu E.I. și I.R.A., pe uliță au venit și inculpații O.G., L.D. și B.I., care se aflau în stare de ebrietate și care proferau insulte și amenințări, atât față de cei doi martori cât și față de lucrătorii de poliție.

Atât P.L.G. cât și C.A. le-au cerut inculpaților să se oprească, să rămână pe loc, dar, în acel moment, L.D. l-a îmbrâncit pe agentul șef adjunct C.A.S., astfel că acesta a fost nevoit să-l imobilizeze pe inculpat.

În timp ce C.A.S. îi punea cătușele inculpatului L.D., inculpatul B.I. a început să arunce cu pietre înspre C.A.S., acesta fiind avertizat de către colega sa P.L.G., să se ferească.

În acel moment, inculpatul O.G. a lovit-o cu un cuțit pe partea vătămată P.L.G., în zona hemitoracelui stâng, după care s-a îndreptat către partea vătămată C.A.S. și a încercat să o lovească și pe aceasta cu cuțitul.

Partea vătămată P.L.G. s-a urcat în autoturism și a solicitat în ajutor alte echipaje de poliție.

Partea vătămată C.A.S. l-a somat verbal pe inculpatul O.G., să rămână pe loc și întrucât acesta nu s-a conformat și intenționa să-l lovească cu cuțitul, cu arma din dotare, a tras trei focuri, de avertizare, în plan vertical, aer și întrucât inculpatul continua să-l amenințe cu cuțitul și să se îndrepte spre el, a tras un foc în direcția picioarelor inculpatului.

Inculpatul nu s-a oprit, iar partea vătămată C.A.S., a mai tras două focuri de armă în direcția picioarelor inculpatului.

Fiind împușcat în zona picioarelor și în abdomen, inculpatul O.G. s-a oprit în mijlocul drumului, ținând în continuare cuțitul în mână, a traversat strada și s-a rezemat de un pom.

Partea vătămată C.A.S., nu a apucat să-l deposedeze de cuțit pe inculpatul O.G. că, în acel moment, a apărut pe uliță inculpatul L.I.A., proferând injurii și amenințări la adresa lucrătorilor de poliție, întrucât l-au imobilizat pe tatăl său și s-a îndreptat spre partea vătămată C.A..

În acel moment, partea vătămată C.A.S. l-a somat pe inculpatul L.I.A. să se oprească și întrucât acesta nu s-a oprit, a scos un nou încărcător, a armat pistolul și după ce l-a somat, a tras un foc de armă în plan vertical.

Partea vătămată P.L.G., deși era rănită, a coborât din autoturism și l-a încătușat pe L.I.A..

Atunci, partea vătămată C.A.S. a constatat că inculpatul L.D., care era încătușat, fugise de la fața locului.

Ulterior, la fața locului au sosit mai multe echipaje de poliție și jandarmi, iar inculpatul L.D. a fost găsit la locuința sa, având cătușe la mâini.

S-a mai precizat că, din concluziile raportului medico-legal nr. 774 din 12 decembrie 2011, întocmit de SML Mehedinți, a rezultat că partea vătămată P.L.G. a suferit leziuni la nivelul toracelui produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

De asemenea, din concluziile raportului medico-legal nr. 775 din 12 decembrie 2011, întocmit de SML Mehedinți, a rezultat că O.G. a suferit leziuni produse prin împușcare, la nivelul abdomenului și membrului inferior stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Starea de fapt s-a probat cu: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de consemnare a sesizării prin SNUAU 112, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de predare haine aparținând părții vătămate P.L.G., planșe foto, raport medico-legal nr. 774 din 12 decembrie 2011, eliberat de SML Mehedinți, raport medico-legal nr. 775 din 12 decembrie 2011, eliberat de S.M.L. Mehedinți, declarație parte vătămată P.L.G., procese-verbale victimă, raport întocmit de către agent șef adjunct C.A.S., raport întocmit de către agent șef adjunct C.A.S., declarație parte vătămată C.A.S., declarații învinuit/inculpat O.G., declarații făptuitor, învinuit/inculpat L.I.A., declarații făptuitor, învinuit/inculpat L.D., declarații făptuitor, învinuit/inculpat B.I., declarații martor B.G.M., declarații martor I.R.A., declarație martor E.E., declarație martor P.A.T., declarație martor G.I., declarație martor S.I., declarație martor M.D.V., declarație martor T.G.G., declarație parte vătămată, martor E.I., plângere parte vătămată E.I.

S-a reținut de asemenea că, la data de 16 noiembrie 2011 E.I. a formulat plângere împotriva inculpaților B.I. și L.I.A., pentru infracțiunea de distrugere întrucât, la acea dată, i-au rupt oglinda de la autoturism și i-au îndoit ușa dreapta spate de la autoturismul său, care era parcat în fața locuinței lui E.E.

S-a arătat că, faptele inculpatului O.G. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în fața locuinței numitei E.E., în satul P., comuna R., a proferat amenințări la adresa lucrătorilor de poliție P.L.G. și C.A.S., aflați în exercițiul funcțiunii și în aceste împrejurări a lovit-o cu cuțitul pe P.L.G., producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața și a intenționat să-l ucidă cu cuțitul și pe agentul de poliție C.A.S., fiind necesar ca acesta din urmă să utilizeze armamentul din dotare pentru a înlătura atacul îndreptat împotriva sa, prin faptele sale săvârșite împreună cu inculpații L.D., L.I.A. și B.I., tulburând grav liniștea și ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., o faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și o faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată.

Faptele inculpatului L.D. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în fața locuinței numitei E.E., în satul P., comuna R., l-a amenințat și l-a îmbrâncit pe agentul de poliție C.A.S., aflat în exercițiul funcțiunii, prin faptele sale săvârșite împreună cu inculpații O.G., L.I.A. și B.I., tulburând grav liniștea și ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Faptele inculpatului B.I. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, a lovit cu o scândură autoturismul aparținând părții vătămate E.I., parcat în fața locuinței numitei E.E., în satul P., comuna R., producându-i avarii și împreună cu L.I.A., a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei E.E., după care, în timp ce se afla în fața locuinței acesteia din urmă, a adresat amenințări agenților de poliție P.L.G. și C.A.S., aflați în exercițiul funcțiunii, prin faptele sale săvârșite împreună cu inculpații O.G., L.I.A. și L.D., tulburând grav liniștea și ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) Cod penai, art. 192 alin. (2) C. pen. și o faptă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

Faptele inculpatului L.I.A. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, a lovit cu o scândură autoturismul aparținând părții vătămate E.I., parcat în fața locuinței numitei E.E., în satul P., comuna R., producându-i avarii și împreună cu B.I., a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei E.E., după care, în timp ce se afla în fața locuinței acesteia din urmă, a adresat amenințări agenților de poliție P.L.G. și C.A.S., aflați în exercițiul funcțiunii, fiind necesar ca agentul de poliție C.A.S. să folosească armamentul din dotare pentru imobilizarea acestuia, prin faptele sale săvârșite împreună cu inculpații O.G., B.I. și L.D., tulburând grav liniștea și ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

S-a mai reținut că, fiind audiată partea vătămată P.L.G., a declarat că dorește să participe în proces ca parte vătămată și nu se constituie parte civilă.

De asemenea, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, aceasta a arătat că nu dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații financiare.

De asemenea, fiind audiată partea vătămată C.A., a declarat că dorește să participe în proces ca parte vătămată și nu se constituie parte civilă și fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, aceasta a arătat că nu dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații financiare.

Fiind audiat, E.I. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 100 RON, reprezentând contravaloarea daunelor produse.

La data de 13 noiembrie 2011, I.R.A. a arătat că nu formulează plângere împotriva numitului L.I.A., întrucât a lovit-o cu cotul în zona nasului, atunci când a pătruns, fără drept, în curtea locuinței sale, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

Față de împrejurarea că, partea vătămată C.A.S., a tras cu arma din dotare înspre inculpatul O.G., producându-i acestuia leziuni, prin împușcare la nivelul abdomenului și membrului inferior stâng și i-au pus în primejdie viața, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (1) C. pen., agentul de poliție C.A.S., acționând în stare de legitimă apărare.

Acesta a fost nevoit să utilizeze arma din dotare, pentru a-l putea opri pe inculpat, care se îndrepta, având un cuțit asupra sa, cu intenția de a ucide partea vătămată, după ce anterior o înjunghiase, cu același cuțit și pe colega părții vătămate.

S-a mai reținut că acțiunea agentului de poliție a fost justificată pentru a înlătura atacul material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care punea în pericol grav persoana sa.

În baza art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns judecarea cauzei în ce privește pe inculpatul O.G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) Legea nr. 61/1991 toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și cu privire la judecarea acțiunilor civile și s-a fixat termen de fond la data de 14 martie 2012.

Prin încheierea nr. 41 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosar nr. 8432/101/2011, s-a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului O.G. pentru o perioadă de 30 de zile.

Tribunalul Mehedinți, prin încheierea din data de 06 decembrie 2012 a dispus prelungirea măsurii preventive a inculpatului, iar prin încheierile din 10 ianuarie 2012, respectiv, 06 februarie 2012 și 27 martie 2012,16 mai 2012, 27 iunie 2012,31 iulie 2012 și 19 septembrie 2012 a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, măsura fiind menținută, în temeiul art. 300

1

C. proc. pen., respectiv art. 300

2

C. proc. pen.

Pe parcursul cercetării judecătorești, în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin s-a constituit parte civilă cu suma de 1.767,00 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate P.L.G. cât și cu suma de 1.767,00 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea inculpatului O.G.

S-a luat câte o declarație părților vătămate P.L.G. și C.A.S. care au arătat că doresc să participe în această cauză doar în calitate de părți vătămate.

A fost audiat inculpatul O.G.

Au fost audiați martorii I.R.A., P.A.T., E.E., G.I., S.I., B.G.M., M.D.V. și T.G.G.

Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, în fapt, cu privire la inculpatul O.G., instanța a reținut că în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în fața locuinței numitei E.E., în satul P., comuna R., acesta a proferat amenințări la adresa lucrătorilor de poliție P.L.G. și C.A.S., aflați în exercițiul funcțiunii și în aceste împrejurări a lovit-o, cu un cuțit pe care-l purta asupra sa, pe P.L.G., producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața și, având cuțitul în mână, a continuat deplasarea spre agentul de poliție C.A.S., amenințându-l, fiind necesar ca acesta din urmă să utilizeze armamentul din dotare pentru a-l determina să se oprească, prin faptele sale săvârșite împreună cu inculpații L.D., L.I.A. și B.I., tulburându-se grav liniștea și ordinea publică.

S-a mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj, împotriva agentului de poliție C.A.S., încadrarea juridică fiind în dispozițiile art. 239 alin. (1) și (5) C. pen., fapta concretă fiind aceea de a profera amenințări verbale.

Acțiunea inculpatului de a se deplasa, având cuțitul în mână, spre agentul de poliție a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, încadrarea juridică fiind în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

Cu privire la acțiunile inculpatului, constând în aceea că după ce a amenințat-o verbal a lovit-o cu cuțitul pe polițista P.L.G., s-a apreciat că sunt realizate elementele constitutive atât ale infracțiunii de ultraj - prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cât și ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav - prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

De asemenea, manifestările inculpatului, alăturate manifestărilor celorlalți inculpați, săvârșite într-un loc public, au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., constituind infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, iar portul fără drept al cuțitului, în acele împrejurări, a fost apreciat ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată.

La încadrarea juridică au fost reținute dispozițiile privind concursul real de infracțiuni.

Raportat la starea de fapt reținută mai sus, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:

- cu privire la agentul de poliție P.L.G., s-a reținut că amenințările și lovirea se absorb în acțiunea mai gravă, faptele întrunind elementele constitutive doar ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

Când un inculpat comite în cadrul uneia și aceleiași laturi obiective o acțiune de insultare, amenințare și lovire a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, săvârșește o singură infracțiune de ultraj în formă calificată, care absoarbe și forma simplă a acestei infracțiuni, iar dacă forma calificată constituie o tentativă la omor deosebit de grav nu se pot reține, în concurs cele două infracțiuni, răspunderea penală a inculpatului urmând a se angaja doar pentru infracțiunea mai gravă, respectiv tentativa la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen. Corespunzător, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., în art. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

- cu privire la agentul de poliție C.A.S., s-a reținut că inculpatul nu a început punerea în executare a hotărârii de a ucide polițistul, amenințările și deplasarea sa, cu cuțitul în mână, spre polițist neintrând în sfera de executare a tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav ci întrunind doar elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, în forma prevăzută de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen.

Câtă vreme nu s-a trecut la lovirea efectivă, cu cuțitul, a polițistului nu se poate pune problema comiterii unei acțiuni îndreptată împotriva vieții persoanei.

De altfel, s-a observat chiar din textul art. 239 C. pen. că tentativa, deși posibilă la formele agravate - de ex. încercarea de lovire a unui polițist - nu este pedepsită.

Materialitatea actelor comise de inculpat nu poate îmbrăca forma concursului de infracțiuni, urmând ca, în mod corespunzător, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor, din art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., în art. 239 alin. (1) și (5) C. pen.

Referitor la reținerea agravantelor prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) și c) din C. pen. s-a reținut că doar infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice a fost comisă de inculpatul O.G. împreună cu ceilalți 3 inculpați, unul dintre aceștia fiind minor, celelalte fapte - ultrajul, tentativa de omor deosebit de grav și portul fără drept al cuțitului - fiind fapte ce nu s-au comis prin participarea a trei sau mai multe persoane.

În rezolvarea acțiunii penale, instanța a avut în vedere declarația inculpatului care, deși nuanțat, recunoaște comiterea infracțiunilor, declarație care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul-verbal de ridicare a obiectelor, declarațiile părților vătămate, actele medico-legale și declarațiile martorilor - audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reținând limitele pedepselor prevăzute de lege sunt închisoarea de la 10 la 25 de ani sau între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, închisoarea între 9 luni și 4 ani sau amenda, închisoarea de la 2 la 7 ani, respectiv, închisoarea între 3 luni și 2 ani sau amenda; inculpatul a comis patru infracțiuni aflate în concurs real, faptele săvârșite prezentând un grad ridicat de pericol social, fiind o infracțiune contra vieții comisă într-un loc public, o infracțiune contra autorității, două infracțiuni contra regulilor de conviețuire socială, una dintre infracțiuni fiind comisă de mai multe persoane împreună, unul dintre participanți fiind minor; inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine relativ sinceră.

S-a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav și pentru cea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cât privește condiția referitoare la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică s-a apreciat că este îndeplinită având în vedere natura infracțiunilor - omorul fiind o infracțiune de violență, contra vieții, chiar dacă fapta a rămas în forma tentativei, modalitatea în care inculpatul a comis faptele - la încadrarea juridică fiind reținută forma agravată, impactul negativ pe care comiterea unor asemenea fapte îl are în rândul comunității și, nu în ultimul rând, necesitatea unei reacții ferme a autorităților pentru stingerea conflictului de drept penal, coroborate cu sentimentul de insecuritate creat opiniei publice în situația în care persoanele față de care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei, chiar nedefinitivă, ar fi lăsate în stare de libertate.

S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 14 noiembrie 2011, durata acesteia nu a depășit un caracter rezonabil, fiind respectate exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene, iar menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare, în continuare, a procesului penal și pentru a împiedica eventuala sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispozițiile art. 414

5

alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor și de împrejurările cauzei, așa cum au fost mai sus menționate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Referitor la pedeapsa complementară, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins, ca nedovedită, acțiunea civilă formulată de partea vătămată E.I. Acesta, deși prezent la un termen de judecată, nu a formulat cereri privind administrarea unor probe necesare dovedirii cuantumului despăgubirilor solicitate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a briceagului cu lama rabatabilă, metalic, lungime 13 cm, plasele de culoare maro - înaintat la Tribunalul Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4.

În baza art. 169 rap. la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, partea vătămată sau oricare altă persoană îndreptățită, după caz, a celorlalte obiecte înaintate odată cu rechizitoriul nr. 906/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul O.G., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., în condițiile actului normativ menționat.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul O.G.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul O.G. a fost trimis în judecată, în sensul că pentru fapta de tentativă la omor deosebit de grav nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen., deși a fost comisă în public.

De asemenea, a menționat că în mod nelegal față de inculpat nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru fapta prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen., deși legea prevede obligatoriu aplicarea acestei pedepse.

Pe de altă parte, a arătat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost dispusă după aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiunii și stabilirea pedepsei rezultante.

Pe latură civilă, a menționat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpat la plata despăgubirilor către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin pentru cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.L.G., suma urmând să fie actualizată cu rata inflației.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege, deoarece nu are antecedente penale și are posibilitatea de a se reeduca, cu reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 137 din data de 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova , secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.G.și a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva Sentinței penale nr. 187 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 2370/101/2012, a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului O.G. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

În baza art. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.G. la pedeapsa de 7 ani și 6) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav.

În baza art. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de ultraj, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de port fără drept al briceagului, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dedu din pedeapsa aplicată durata prevenției în continuare până la zi și a menținut starea de arest.

A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul de Urgență Drobeta-Turnu Severin la plata sumei de 1767 RON actualizată cu indicele de devalorizare a monedei naționale, la data achitării efective a debitului.

A menține restul dispozițiilor sentinței, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 RON, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză, curtea de apel a constatat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului O.G. i s-a dat o greșită încadrare juridică, în sensul că s-a omis aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen., încadrarea juridică corectă fiind în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă împotriva agentului de poliție a fost săvârșită în public, respectiv pe o stradă din satul P. comuna R., județul Mehedinți, astfel încât în cauză trebuiau reținute și dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat că în mod greșit instanța de fond nu a aplicat inculpatului O.G. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu privire la tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, deși legea prevede obligatoriu aplicarea acestei pedepse.

Mai mult, instanța de fond, după aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și stabilirea pedepsei rezultante, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a făcut aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare, deși aceasta trebuia dispusă după stabilirea pedepsei principale pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și deosebit de grav.

Curtea de apel a apreciat că și cel de-al doilea motiv de apel invocat de procuror este fondat, în sensul că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin, pentru cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.L.G.

Astfel, conform adresei nr. 5171 de la 2 aprilie 2012, aflată la dosarul de fond, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin și-a precizat pretențiile civile cu privire la aceasta, constituindu-se parte civilă cu suma de 1.767,00 RON, sumă care să fie actualizată cu rata inflației.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.G., invocând greșita aplicare a legii cu privire la stabilirea pedepsei aplicate pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, apreciind că instanțele ar fi trebuit să rețină ca și circumstanță atenuantă starea de tulburare în care se afla ca urmare a loviturilor aplicate de către partea vătămată P.L.G.

Examinând recursul declarat de inculpatul O.G., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Potrivit vechiului text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că inculpatul O.G. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 17 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate prin nereținerea circumstanțelor atenuante, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 17 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 14 noiembrie 2011 la 12 septembrie 2013 și va oblig recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 17 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 14 noiembrie 2011 la 12 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV