ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 106 din 09 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în

dosarul nr. 5534/91/2011, s-au dispus următoarele: în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare,

după cum urmează:

- din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și

art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. b) și alin. (2

2

)

lit. a) și c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.

și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen., pentru inculpatul C.N. și

- din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și c)

și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. b) și alin. (2

2

) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., pentru inculpatul B.M.

A condamnat pe

inculpatul C.N.:

- în baza art.

174 alin. (l) raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., la 22 ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav;

- în baza art. 211

alin. (l) și (2) lit. b) si alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie;

- în baza art.

192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsa de 5

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu;

- în baza art.

217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

A constatat că

aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a

fost condamnat prin sentința penala nr. 1986 din 16 noiembrie 2011 a

Judecătoriei Focșani, definitiva la 05 decembrie 2011 prin nerecurare, a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în

individualitatea lor și, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35

alin. (l) și art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de

22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen.

În condițiile

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l)

lit. a)

teza a Il-a, lit. b) și e) C.

pen. A condamnat pe inculpatul B.M.:

- în baza art.

174

alin. (l),

raportat la art. 175

alin. (l) lit. c) și art. 176 alin. (l) lit. d) C. pen., la 22 ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a

Il-a, lit. b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav;

- în baza art. 211

alin. (l) și

(2) lit. b) si alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie;

- în baza art.

192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsa de 4

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu;

- în baza art.

217 alin. (l) și (4) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere.

În baza art. 33

lit. a), art. 34

lit. b)

și art. 35

alin. (l) C. pen., a contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea de 22 ani

închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l)

lit. a)

teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen.

În condițiile

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a)

teza a Il-a, lit. b) și e) C.

pen. A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 700 lei, în favoarea

părții civile N.T., cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat

inculpații C.N. și B.M., in solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu

de daune materiale si a sumei de cate 100.000 lei, reprezentând daune morale,

părților civile L.V. și L.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 1301/P/2011 din

28 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus trimiterea

in judecata a inculpaților:

- C.N., pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere,

prevăzute de art. 174

alin. (l),

art. 175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211

alin. (l),

alin. (2

1

) lit. b), alin. (2

2

)

lit. a) și c) C. pen. și de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.;

- B.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere,

prevăzute de art. 174

alin. (l),

art.

175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211 alin. (l) și (2

1

)

lit. b), alin. (2

2

) lit. a) și c) C. pen. si de art. 217 alin. (l) și

(4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare s-a reținut că, în seara zilei de 12 iunie 2011, în jurul orelor 22

00

- 22

30

, inculpații C.N. și B.M., acesta din urmă fiind nepotul

victimei B.V., ambii fiind pe fondul consumului de alcool, au pătruns în

locuința victimei din comuna Tulnici, au lovit-o cu pumnii si picioarele in mod

repetat, fapt ce a avut ca urmare decesul victimei, după care au sustras din

locuința acesteia un polizor și o drujbă, bunuri pe care le-au vândut cu suma

de 700 lei, si au incendiat locuința victimei.

Analizând

probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

În data de 12

iunie 2011, inculpatul C.N. s-a deplasat în comuna Tulnici, județul Vrancea,

unde avea niște rude. În jurul orelor 12

00

, aflat într-un bar din

aceasta localitate, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B.M. Au consumat

împreuna băuturi alcoolice până, în jurul orelor 14

00

- 15

00

,

după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.M., unde au consumat in

continuare băuturi alcoolice, pana in jurul orei 22

00

, atât singuri,

cât și împreună cu martorul N.A., cunoștința din penitenciar a inculpatului C.N.

Întrucât au

rămas fără bani, inculpatul B.M. i-a propus inculpatului C.N. să meargă la

bunicul său B.V. din aceeași localitate, pentru a sustrage o drujba pe care să

o vândă, cu banii astfel obținuți sa cumpere în continuare băuturi alcoolice.

Inculpatul C.N.

a fost de acord și, în jurul orei 22

00

, cei doi inculpați au plecat

spre locuința victimei B.V. Inculpații au pătruns pe poarta în curtea locuinței

și după ce inculpatul B.M. a ciocănit în geamul locuinței pentru a constata

dacă victima este în stare de veghe, inculpatul C.N. s-a deplasat la ușa de

intrare în locuința. Alertata de prezenta unor persoane la o ora atât de

târzie, victima a ieșit în pragul casei strigând „hoții, hoții”, moment în care

inculpatul C.N. i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, în

zona capului și trunchiului, doborând-o în holul casei. Imediat a intervenit și

inculpatul B.M. care i-a aplicat și el victimei mai multe lovituri cu piciorul

în zona capului și gâtului, pana când aceasta a intrat în stare de

inconștienta.

Inculpații au

intrat în camera victimei unde au scotocit în căutare de bani și alte bunuri ce

ar putea fi valorificate. Aceștia au găsit două telefoane mobile, iar sub patul

victimei o drujba si un polizor.

Înainte de a

părăsi locuința victimei, inculpatul C.N. a îmbrăcat o geaca pe care a găsit-o

în locuința victimei, în buzunarul căreia inculpatul B.M. i-a pus cele doua

telefoane mobile, după care a dat foc la o pilota pentru a incendia locuința și

a șterge urmele. După însușirea obiectelor menționate, inculpații au ieșit din

locuința victimei în jurul orei 23

00

.

Deși se afla

într-o stare foarte gravă, victima a fost abandonată de inculpați în locuința

incendiată si chiar lovită din nou de inculpatul C.N.

Inculpații au

vândut drujba si polizorul părții civile N.T., pentru suma de 700 lei, după

care s-au deplasat la același bar, de unde au procurat băuturi alcoolice, pe

care le-au consumat atât la bar cât și la domiciliul lui B.M., până în jurul

orelor 2

00

, când a venit mama vitregă a inculpatului B.M. și i-a

anunțat că arde casa victimei B.V.

Cei doi

inculpați s-au deplasat la locuința victimei, unde au participat, alături de

alte persoane, la stingerea incendiului.

În aceste

împrejurări victima a fost descoperita în holul locuinței sale, decedată, cu

multiple urme de sânge și de lovituri în zona capului. Prin raportul de

constatare medico-legală s-a concluzionat că între leziunile cauzate victimei

și incendierea imobilului, pe de o parte, și decesul acesteia, pe de altă

parte, există o legătura de cauzalitate multiplă, în sensul că există un

concurs a doua cauze succesive, adică traumatism cranio-cerebral și

cranio-facial cu pierderea stării de conștienta, urmate de intoxicația cu

monoxid de carbon.

Instanța de

fond a reținut că în drept faptele inculpaților, care în noaptea de 12 iunie

2011, pe fondul consumului de alcool, au pătruns fără drept în curtea și apoi

în locuința victimei B.V., bunicul inculpatului B.M., după care i-au aplicat

multiple lovituri în zona capului, gâtului și toracelui, cauzându-i multiple

leziuni letale, urmate de sustragerea unor bunuri și apoi incendierea locuinței

victimei pentru a șterge urmele faptelor, împrejurări ce au condus la moartea

victimei întrunesc:

- pentru

inculpatul C.N. elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de

grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l)

raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art.

217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a)

C. pen., iar

- pentru

inculpatul B.M. elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de

grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l)

raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l)

și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C.

pen. si de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

La

individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere gravitatea

deosebita a faptelor săvârșirea de inculpați, împrejurările săvârșirii

acesteia, modul și mijloacele folosite, urmările extrem de grave, cât și

persoana fiecărui inculpat, apreciind că scopul si funcțiile pedepsei, astfel

cum acestea sunt prevăzute în art. 52 C. pen., pot fi realizate în mod eficient

aplicând inculpaților, pentru fiecare infracțiune, pedeapsa închisorii orientată

spre limita maximă, cu executare în penitenciar.

Împotriva

hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea, criticând aplicarea unor pedepse ce nu corespund pericolului

infracțiunilor comise și nici periculozității inculpaților și, în consecința,

solicitând majorarea pedepselor aplicate acestora, precum și inculpatul C.N.

Prin decizia

penala nr. 186/ A din 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva hotărârii primei instanțe, reținând că

instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică dată

faptelor este legală, iar pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate.

Cu prilejul judecării apelului, procurorul de ședință a suplimentat motivele de

apel, susținând că în privința inculpatului C.N. ar fi trebuit reținute și

dispozițiile art. 175 lit. c) C. pen. (omorul săvârșit asupra soțului sau unei

rude apropiate), întrucât acesta cunoștea cine este victima infracțiunii, iar

această circumstanță se răsfrânge și asupra participanților la comiterea

faptei, în măsura în care aceștia au cunoscut-o.

Prin aceeași

decizie, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpatul C.N.

împotriva sentinței, ca tardiv, reținând că apelul a fost declarat cu depășirea

termenului prevăzut pentru exercitarea acestei căi de atac. S-a reținut că din

adeverința aflată la dosarul de fond rezultă că inculpatului C.N. i s-a

comunicat sentința penală nr. 106 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la

data de 11 aprilie 2012. În aceste condiții, observând dispozițiile art. 186

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul ar fi trebuit să înainteze declarația de

apel cel mai târziu la data de 22 aprilie 2012. Cum această zi a fost una

nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la data de 23 aprilie 2012. Or, data

înscrisă pe plic ca fiind cea a depunerii declarației de apel este 25 aprilie 2012.

Deși, inculpatul a susținut că ar mai fi depus în termen o declarație de apel,

în ziua imediat următoare celei în care i s-a comunicat hotărârea, acesta nu a

făcut vreo dovadă în acest sens.

Cu referire la

apelul declarat de Ministerul Public, instanța de prim control judiciar a

reținut că prima instanță, pe baza analizei juste, complete și critice a

probelor administrate, a stabilit în mod corect situația de fapt și a dat

infracțiunilor comise de inculpați încadrările juridice corespunzătoare.

Astfel, din

probele administrate în cauză [(procesul-verbal de cercetare la fața locului

din data de 13 iunie 2011, inclusiv planșele foto; procesul-verbal din data de

13 iunie 2011, întocmit de organele de urmărire penală cu prilejul ridicării

obiectelor de îmbrăcăminte ce purtau urme de sânge, ascunse de inculpatul B.M. la

domiciliul său; raportul de constatare medico-legală (autopsie) privind victima

B.V., întocmit de S.M.L. Vrancea și avizat de către

I.M.L.

Iași; raportul de expertiză biocriminalistică întocmit de

către I.N.C. București, din care rezultă că profilul genetic al victimei B.V. a

fost identificat în probele biologice recoltate de către organele de cercetare

de pe palmele inculpaților ori de pe obiectele de îmbrăcăminte ale acestora;

rapoartele de expertiză psihiatrică, întocmite de I.N.M.L. București, pentru

cei doi inculpați; declarațiile martorilor N.A., C.M., G.V., T.I., B.C., S.G. și

P.R.; declarațiile inculpaților)] rezultă cu certitudine că, în noaptea de 12

iunie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpații B.M. și C.N.

au pătruns, fără drept, în curtea și apoi în locuința victimei B.V., bunicul

inculpatului B.M., căruia i-au aplicat multiple lovituri în zona capului,

gâtului și toracelui, cauzându-i multiple leziuni letale, urmate de sustragerea

unor bunuri și incendierea locuinței victimei pentru a șterge urmele faptelor,

împrejurări ce au condus în cele din urmă la moartea victimei.

Instanța a

apreciat că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere,

prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., de

art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în privința

inculpatului C.N., respectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de omor

deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de

art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. d) C. pen.,

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit.

a) și c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 217 alin. (1) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în privința inculpatului B.M.

În ceea ce

privește reținerea în încadrarea juridică a faptei de ucidere reținute în

sarcina inculpatului C.N. și a dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen., Curtea

nu a împărtășit punctul de vedere exprimat de procuror, în sensul că

circumstanța personală prevăzută de acest text de lege ar trebui să se reflecte

și în tratamentul penal al celorlalți participanți, în măsura în care aceștia

au cunoscut-o, întrucât, potrivit art. 28 alin. (1) C. pen., circumstanțele

privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți.

Referitor la

motivul de apel care vizează netemeinicia sentinței penale pronunțate de

instanța de fond, Curtea a apreciat că și acesta este nefondat. în opinia

Curții, cuantumurile pedepselor principale rezultante aplicate de instanța de

fond celor doi inculpați reflectă în mod suficient periculozitatea acestora,

fiind în egală măsură corespunzătoare gradului de pericol concret al

infracțiunilor comise, prima instanță efectuând o judicioasă operațiune de

individualizare a pedepselor aplicate și stabilind corect modalitatea de

executare, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

precum și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, inculpatul C.N. și inculpatul B.M.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a susținut că hotărârea atacată este netemeinică,

netemeinicie evidențiata atât de cuantumul redus al pedepselor aplicate, cât și

de neaplicarea unui spor corespunzător pentru concursul de infracțiuni dedus

judecații. În consecința, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea

în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu

și distrugere, contopirea pedepselor aplicate, în condițiile art. 33 lit. a) C.

pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea sporită,

conform art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen.

Inculpatul C.N.

a solicitat în recurs reindividualizarea pedepsei, în sensul menținerii

sentinței penale.

Inculpatul B.M.,

prezent, prin memoriul depus la dosar, a susținut că nu a știut că inculpatul C.N.

avea intenții criminale când l-a condus la casa bunicului său. Apărătorul a

lăsat soluția la aprecierea instanței de recurs față de împrejurarea că

inculpatul nu a declarat apel.

Examinând

hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele.

Potrivit art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse

casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând

hotărârea instanței de apel în raport de criticile formulate în recurs de către

parchet, se constată că instanța de fond a avut în vedere datele care

caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, cunoscuți cu antecedente

penale, cu grad de instrucție mediu, toate acestea constituind elemente

valorificate prin stabilirea de pedepse care au fost orientate spre maximul

prevăzut de lege pentru cea mai gravă dintre infracțiunile concurente reținute

în sarcina acestora.

Totodată,

instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor și gravitatea

deosebită a faptelor săvârșite de inculpați, cu referire la faptul că împreună,

două persoane, pe timp de noapte, au pătruns în curtea și apoi în locuința

victimei, persoană în vârsta de 81 ani, asupra căreia au exercitat violente, nu

numai prevăzând ci urmărind moartea victimei, după care au provocat un incendiu

în vederea distrugerii urmelor faptei lor.

În raport de

toate aceste elemente, corespunzător criteriilor stabilite prin art. 72 C.

pen., instanța de fond a stabilit pentru cea mai grava dintre infracțiunile în

concurs real o pedeapsa cu închisoarea orientată spre maximul special al normei

incriminatoare.

Prin urmare,

prima instanță a ținut seama, cumulat, de toate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate constatându-se a reflecta

concomitent gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea

inculpaților, așa încât respingând apelul, sub aspectul acestor critici, și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de apel a pronunțat o decizie

temeinică.

O altă critica

formulată în recurs, subsumat aceluiași caz de casare, privește neaplicarea

sporului. Sub acest aspect, este de observat că prin Codul penal în vigoare,

pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, a fost adoptat

sistemul cumulului juridic, cu spor facultativ și variabil. În practică există

mai multe variante posibile de individualizare a pedepsei. Instanța de fond,

astfel cum a constatat corect instanța de apel, a ales varianta orientării spre

maximul special a pedepsei celei mai grele, care este și pedeapsa rezultantă, de

executat, considerată suficientă în raport cu pericolul social concret al

faptelor comise și persoana inculpaților.

Prin urmare,

hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., pedepsele fiind just individualizate, așa

încât recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați va fi

respins, ca nefondat.

În ceea ce

privește recursul declarat de inculpatul B.M., Înalta Curte constată că acesta

nu a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, promovând doar recurs

împotriva deciziei penale 186/ A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel

Galați.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) teza I C. proc. pen., nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.

362 C. proc. pen., deci și inculpatul, nu au folosit calea apelului ori când

apelul a fost retras, dacă legea prevede o astfel de cale de atac.

Totuși,

persoanele arătate mai sus, pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în

apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a

fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare,

conform art. 385

1

alin. (4) teza II C. proc. pen., în speță

inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, prin sentința penală nr. 106

din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva

acestei hotărâri inculpatul nu a folosit calea de atac a apelului. În cauză,

numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul C.N. au declarat

apel, primul fiind respins, ca nefondat, iar, cel de al doilea, ca tardiv

introdus, iar prin respingerea apelurilor declarate, hotărârea instanței de

fond nu a suferit nicio modificare.

Potrivit

practicii judiciare inculpatul care nu a declarat apel, este ținut să declare

recurs împotriva deciziei pronunțată de tribunal, numai în limita modificării

operate asupra sentinței, orice critică adusă în afara modificărilor operate,

nefiind admisă.

În condițiile

în care inculpatul nu a atacat cu apel sentința cu privire la condamnare, iar în

urma soluționării apelurilor declarate în cauză a fost menținută hotărârea

fondului, recursul inculpatului B.M. este inadmisibil.

Față de

prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă

analizarea criticilor relative la aprecierea probelor și reținerea stării de

fapt.

Cu privire la

recursul declarat de inculpatul C.N., Înalta Curte reține că apelul declarat

împotriva sentinței de condamnare a fost respins ca tardiv introdus.

Verificând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de

apel a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul C.N., fiind formulat

după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

pen. Se constată că inculpatului i s-a comunicat sentința penală nr. 106 din 9

aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la data de 11 aprilie 2012, iar ultima zi

pentru promovarea căii de atac era 22 aprilie 2012. Așa cum a reținut și

instanța de apel, ziua de 22 aprilie 2012 fiind una nelucrătoare termenul s-a

prelungit până la data de 23 aprilie 2012. În consecință, inculpatul trebuia să

declare apel până la data de 23 aprilie 2012 și nu 25 aprilie 2012, așa cum

rezultă din data înscrisă pe plic atașat la dosar apel.

Față de

prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă

analizarea pe fond a criticii referitoare la greșita individualizare a

pedepsei, în raport cu dispozițiile art. 72 si 52 C. pen.

În consecință,

pentru motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a),

respectiv, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/a din 13 septembrie 2012 a

Curții de Apel Galați și, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva aceleiași

hotărâri de inculpatul B.M.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/ A din 13 septembrie

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la

13 iunie 2011 la 23 ianuarie 2013.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2013.