ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 09 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 5534/91/2011, s-au dispus următoarele: în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, după cum urmează: - din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. b) și alin. (2 2 ) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.

și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru inculpatul C.N. și - din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. b) și alin. (2 2 ) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru inculpatul B.M.

A condamnat pe inculpatul C.N.: - în baza art. 174 alin. (l) raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 22 ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav; - în baza art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) si alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; - în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; - în baza art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

A constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penala nr. 1986 din 16 noiembrie 2011 a Judecătoriei Focșani, definitiva la 05 decembrie 2011 prin nerecurare, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (l) și art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen. În condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B.M.: - în baza art. 174 alin. (l), raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) și art. 176 alin. (l) lit. d) C. pen., la 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav; - în baza art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) si alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; - în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; - în baza art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (l) C. pen., a contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen. În condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen. A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 700 lei, în favoarea părții civile N.T., cu titlu de despăgubiri civile. A obligat inculpații C.N. și B.M., in solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de cate 100.000 lei, reprezentând daune morale, părților civile L.V. și L.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 1301/P/2011 din 28 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus trimiterea in judecata a inculpaților: - C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211 alin. (l), alin. (2 1 ) lit. b), alin. (2 2 ) lit. a) și c) C. pen. și de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.; - B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211 alin. (l) și (2 1 ) lit. b), alin. (2 2 ) lit. a) și c) C. pen.

si de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că, în seara zilei de 12 iunie 2011, în jurul orelor 22 00 - 22 30 , inculpații C.N. și B.M., acesta din urmă fiind nepotul victimei B.V., ambii fiind pe fondul consumului de alcool, au pătruns în locuința victimei din comuna Tulnici, au lovit-o cu pumnii si picioarele in mod repetat, fapt ce a avut ca urmare decesul victimei, după care au sustras din locuința acesteia un polizor și o drujbă, bunuri pe care le-au vândut cu suma de 700 lei, si au incendiat locuința victimei. Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În data de 12 iunie 2011, inculpatul C.N.

s-a deplasat în comuna Tulnici, județul Vrancea, unde avea niște rude. În jurul orelor 12 00 , aflat într-un bar din aceasta localitate, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B.M. Au consumat împreuna băuturi alcoolice până, în jurul orelor 14 00 - 15 00 , după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.M., unde au consumat in continuare băuturi alcoolice, pana in jurul orei 22 00 , atât singuri, cât și împreună cu martorul N.A., cunoștința din penitenciar a inculpatului C.N. Întrucât au rămas fără bani, inculpatul B.M. i-a propus inculpatului C.N. să meargă la bunicul său B.V. din aceeași localitate, pentru a sustrage o drujba pe care să o vândă, cu banii astfel obținuți sa cumpere în continuare băuturi alcoolice.

Inculpatul C.N. a fost de acord și, în jurul orei 22 00 , cei doi inculpați au plecat spre locuința victimei B.V. Inculpații au pătruns pe poarta în curtea locuinței și după ce inculpatul B.M. a ciocănit în geamul locuinței pentru a constata dacă victima este în stare de veghe, inculpatul C.N. s-a deplasat la ușa de intrare în locuința. Alertata de prezenta unor persoane la o ora atât de târzie, victima a ieșit în pragul casei strigând „hoții, hoții”, moment în care inculpatul C.N. i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, în zona capului și trunchiului, doborând-o în holul casei. Imediat a intervenit și inculpatul B.M. care i-a aplicat și el victimei mai multe lovituri cu piciorul în zona capului și gâtului, pana când aceasta a intrat în stare de inconștienta.

Inculpații au intrat în camera victimei unde au scotocit în căutare de bani și alte bunuri ce ar putea fi valorificate. Aceștia au găsit două telefoane mobile, iar sub patul victimei o drujba si un polizor. Înainte de a părăsi locuința victimei, inculpatul C.N. a îmbrăcat o geaca pe care a găsit-o în locuința victimei, în buzunarul căreia inculpatul B.M. i-a pus cele doua telefoane mobile, după care a dat foc la o pilota pentru a incendia locuința și a șterge urmele. După însușirea obiectelor menționate, inculpații au ieșit din locuința victimei în jurul orei 23 00 . Deși se afla într-o stare foarte gravă, victima a fost abandonată de inculpați în locuința incendiată si chiar lovită din nou de inculpatul C.N.

Inculpații au vândut drujba si polizorul părții civile N.T., pentru suma de 700 lei, după care s-au deplasat la același bar, de unde au procurat băuturi alcoolice, pe care le-au consumat atât la bar cât și la domiciliul lui B.M., până în jurul orelor 2 00 , când a venit mama vitregă a inculpatului B.M. și i-a anunțat că arde casa victimei B.V. Cei doi inculpați s-au deplasat la locuința victimei, unde au participat, alături de alte persoane, la stingerea incendiului. În aceste împrejurări victima a fost descoperita în holul locuinței sale, decedată, cu multiple urme de sânge și de lovituri în zona capului.

Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că între leziunile cauzate victimei și incendierea imobilului, pe de o parte, și decesul acesteia, pe de altă parte, există o legătura de cauzalitate multiplă, în sensul că există un concurs a doua cauze succesive, adică traumatism cranio-cerebral și cranio-facial cu pierderea stării de conștienta, urmate de intoxicația cu monoxid de carbon. Instanța de fond a reținut că în drept faptele inculpaților, care în noaptea de 12 iunie 2011, pe fondul consumului de alcool, au pătruns fără drept în curtea și apoi în locuința victimei B.V., bunicul inculpatului B.M., după care i-au aplicat multiple lovituri în zona capului, gâtului și toracelui, cauzându-i multiple leziuni letale, urmate de sustragerea unor bunuri și apoi incendierea locuinței victimei pentru a șterge urmele faptelor, împrejurări ce au condus la moartea victimei întrunesc: - pentru inculpatul C.N.

elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l) raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., iar - pentru inculpatul B.M. elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C. pen.

si de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere gravitatea deosebita a faptelor săvârșirea de inculpați, împrejurările săvârșirii acesteia, modul și mijloacele folosite, urmările extrem de grave, cât și persoana fiecărui inculpat, apreciind că scopul si funcțiile pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 52 C. pen., pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpaților, pentru fiecare infracțiune, pedeapsa închisorii orientată spre limita maximă, cu executare în penitenciar. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând aplicarea unor pedepse ce nu corespund pericolului infracțiunilor comise și nici periculozității inculpaților și, în consecința, solicitând majorarea pedepselor aplicate acestora, precum și inculpatul C.N.

Prin decizia penala nr. 186/ A din 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva hotărârii primei instanțe, reținând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate. Cu prilejul judecării apelului, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, susținând că în privința inculpatului C.N. ar fi trebuit reținute și dispozițiile art. 175 lit. c) C. pen. (omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate), întrucât acesta cunoștea cine este victima infracțiunii, iar această circumstanță se răsfrânge și asupra participanților la comiterea faptei, în măsura în care aceștia au cunoscut-o.

Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinței, ca tardiv, reținând că apelul a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut pentru exercitarea acestei căi de atac. S-a reținut că din adeverința aflată la dosarul de fond rezultă că inculpatului C.N. i s-a comunicat sentința penală nr. 106 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la data de 11 aprilie 2012. În aceste condiții, observând dispozițiile art. 186 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul ar fi trebuit să înainteze declarația de apel cel mai târziu la data de 22 aprilie 2012. Cum această zi a fost una nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la data de 23 aprilie 2012. Or, data înscrisă pe plic ca fiind cea a depunerii declarației de apel este 25 aprilie 2012. Deși, inculpatul a susținut că ar mai fi depus în termen o declarație de apel, în ziua imediat următoare celei în care i s-a comunicat hotărârea, acesta nu a făcut vreo dovadă în acest sens.

Cu referire la apelul declarat de Ministerul Public, instanța de prim control judiciar a reținut că prima instanță, pe baza analizei juste, complete și critice a probelor administrate, a stabilit în mod corect situația de fapt și a dat infracțiunilor comise de inculpați încadrările juridice corespunzătoare. Astfel, din probele administrate în cauză [(procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13 iunie 2011, inclusiv planșele foto; procesul-verbal din data de 13 iunie 2011, întocmit de organele de urmărire penală cu prilejul ridicării obiectelor de îmbrăcăminte ce purtau urme de sânge, ascunse de inculpatul B.M. la domiciliul său; raportul de constatare medico-legală (autopsie) privind victima B.V., întocmit de S.M.L.

Vrancea și avizat de către I.M.L. Iași; raportul de expertiză biocriminalistică întocmit de către I.N.C. București, din care rezultă că profilul genetic al victimei B.V. a fost identificat în probele biologice recoltate de către organele de cercetare de pe palmele inculpaților ori de pe obiectele de îmbrăcăminte ale acestora; rapoartele de expertiză psihiatrică, întocmite de I.N.M.L. București, pentru cei doi inculpați; declarațiile martorilor N.A., C.M., G.V., T.I., B.C., S.G. și P.R.; declarațiile inculpaților)] rezultă cu certitudine că, în noaptea de 12 iunie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpații B.M. și C.N.

au pătruns, fără drept, în curtea și apoi în locuința victimei B.V., bunicul inculpatului B.M., căruia i-au aplicat multiple lovituri în zona capului, gâtului și toracelui, cauzându-i multiple leziuni letale, urmate de sustragerea unor bunuri și incendierea locuinței victimei pentru a șterge urmele faptelor, împrejurări ce au condus în cele din urmă la moartea victimei. Instanța a apreciat că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen.

și de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în privința inculpatului C.N., respectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în privința inculpatului B.M. În ceea ce privește reținerea în încadrarea juridică a faptei de ucidere reținute în sarcina inculpatului C.N.

și a dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen., Curtea nu a împărtășit punctul de vedere exprimat de procuror, în sensul că circumstanța personală prevăzută de acest text de lege ar trebui să se reflecte și în tratamentul penal al celorlalți participanți, în măsura în care aceștia au cunoscut-o, întrucât, potrivit art. 28 alin. (1) C. pen., circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Referitor la motivul de apel care vizează netemeinicia sentinței penale pronunțate de instanța de fond, Curtea a apreciat că și acesta este nefondat.

în opinia Curții, cuantumurile pedepselor principale rezultante aplicate de instanța de fond celor doi inculpați reflectă în mod suficient periculozitatea acestora, fiind în egală măsură corespunzătoare gradului de pericol concret al infracțiunilor comise, prima instanță efectuând o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor aplicate și stabilind corect modalitatea de executare, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, inculpatul C.N. și inculpatul B.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a susținut că hotărârea atacată este netemeinică, netemeinicie evidențiata atât de cuantumul redus al pedepselor aplicate, cât și de neaplicarea unui spor corespunzător pentru concursul de infracțiuni dedus judecații. În consecința, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și distrugere, contopirea pedepselor aplicate, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea sporită, conform art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen. Inculpatul C.N. a solicitat în recurs reindividualizarea pedepsei, în sensul menținerii sentinței penale.

Inculpatul B.M., prezent, prin memoriul depus la dosar, a susținut că nu a știut că inculpatul C.N. avea intenții criminale când l-a condus la casa bunicului său. Apărătorul a lăsat soluția la aprecierea instanței de recurs față de împrejurarea că inculpatul nu a declarat apel. Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând hotărârea instanței de apel în raport de criticile formulate în recurs de către parchet, se constată că instanța de fond a avut în vedere datele care caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, cunoscuți cu antecedente penale, cu grad de instrucție mediu, toate acestea constituind elemente valorificate prin stabilirea de pedepse care au fost orientate spre maximul prevăzut de lege pentru cea mai gravă dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina acestora. Totodată, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpați, cu referire la faptul că împreună, două persoane, pe timp de noapte, au pătruns în curtea și apoi în locuința victimei, persoană în vârsta de 81 ani, asupra căreia au exercitat violente, nu numai prevăzând ci urmărind moartea victimei, după care au provocat un incendiu în vederea distrugerii urmelor faptei lor.

În raport de toate aceste elemente, corespunzător criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen., instanța de fond a stabilit pentru cea mai grava dintre infracțiunile în concurs real o pedeapsa cu închisoarea orientată spre maximul special al normei incriminatoare. Prin urmare, prima instanță a ținut seama, cumulat, de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate constatându-se a reflecta concomitent gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpaților, așa încât respingând apelul, sub aspectul acestor critici, și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de apel a pronunțat o decizie temeinică. O altă critica formulată în recurs, subsumat aceluiași caz de casare, privește neaplicarea sporului.

Sub acest aspect, este de observat că prin Codul penal în vigoare, pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, a fost adoptat sistemul cumulului juridic, cu spor facultativ și variabil. În practică există mai multe variante posibile de individualizare a pedepsei. Instanța de fond, astfel cum a constatat corect instanța de apel, a ales varianta orientării spre maximul special a pedepsei celei mai grele, care este și pedeapsa rezultantă, de executat, considerată suficientă în raport cu pericolul social concret al faptelor comise și persoana inculpaților. Prin urmare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., pedepsele fiind just individualizate, așa încât recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați va fi respins, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul B.M., Înalta Curte constată că acesta nu a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, promovând doar recurs împotriva deciziei penale 186/ A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (4) teza I C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen., deci și inculpatul, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede o astfel de cale de atac. Totuși, persoanele arătate mai sus, pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare, conform art. 385 1 alin. (4) teza II C. proc.

pen., în speță inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, prin sentința penală nr. 106 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea. Împotriva acestei hotărâri inculpatul nu a folosit calea de atac a apelului. În cauză, numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul C.N. au declarat apel, primul fiind respins, ca nefondat, iar, cel de al doilea, ca tardiv introdus, iar prin respingerea apelurilor declarate, hotărârea instanței de fond nu a suferit nicio modificare. Potrivit practicii judiciare inculpatul care nu a declarat apel, este ținut să declare recurs împotriva deciziei pronunțată de tribunal, numai în limita modificării operate asupra sentinței, orice critică adusă în afara modificărilor operate, nefiind admisă.

În condițiile în care inculpatul nu a atacat cu apel sentința cu privire la condamnare, iar în urma soluționării apelurilor declarate în cauză a fost menținută hotărârea fondului, recursul inculpatului B.M. este inadmisibil. Față de prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă analizarea criticilor relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt. Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.N., Înalta Curte reține că apelul declarat împotriva sentinței de condamnare a fost respins ca tardiv introdus. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul C.N., fiind formulat după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

pen. Se constată că inculpatului i s-a comunicat sentința penală nr. 106 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la data de 11 aprilie 2012, iar ultima zi pentru promovarea căii de atac era 22 aprilie 2012. Așa cum a reținut și instanța de apel, ziua de 22 aprilie 2012 fiind una nelucrătoare termenul s-a prelungit până la data de 23 aprilie 2012. În consecință, inculpatul trebuia să declare apel până la data de 23 aprilie 2012 și nu 25 aprilie 2012, așa cum rezultă din data înscrisă pe plic atașat la dosar apel. Față de prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă analizarea pe fond a criticii referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în raport cu dispozițiile art. 72 si 52 C. pen.

În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a), respectiv, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/a din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați și, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul B.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/ A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2011 la 23 ianuarie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013.