ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 370/F din 3 mai 2012, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpatul O.N.M., din infracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., înfracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P.A., din infracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) și d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost respinse cererile formulate de inculpați, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. („cu premeditare").

În baza art. 174 alin. (1), art. (175) alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.N.M. la pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa detențiunii pe viață.

Conform art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă de 25 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 113 C. pen. s-a luat față de inculpatul P.A. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata următoarelor sume:

- 5.000 RON daune materiale și 200.000 RON daune morale către partea civilă C.B.P.;

-146 RON daune materiale și 100.000 daune morale către partea civilă C.M.,

- 2.000 RON daune materiale și 150.000 RON daune morale către partea civilă B.P.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența sumei de 615.000 RON în cazul fiecărui inculpat, în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiuni.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpați o șurubelniță și un ciocan, folosite la comiterea faptelor.

S-a dispus restituirea către partea civilă C.B.P. a bunurilor ridicate de la locuința victimei C.N. și a bijuteriilor aparținând acesteia, ca și a telefonului mobil predat de martora B.M.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul P.A. locuia la apartamentul nr. XX din imobilul situat în București, sector 3, de aproximativ 14 ani, la același etaj, la apartamentul nr. YY, stând victima C.N.

La începutul lunii mai 2011, inculpatul P.A. acumulase datorii în valoare de aproximativ 500 de RON, față de mai mulți locatari din imobil. Inculpatul știa despre victimă că are o situație materială normală, având mai multe bijuterii, iar soțul și copiii săi erau plecați să muncească în Spania.

Întrucât inculpatul P.A. îndeplinea în imobil diferite îndatoriri, în calitate de om de serviciu, la începutul lunii mai 2011, victima C.N. i-a solicitat să efectueze niște lucrări de reparație la instalația sanitară din baie. Inculpatul P.A. i-a comunicat aceasta inculpatului O.N.M., pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani și care se ocupa de îngrijirea ghenelor dintr-un bloc învecinat.

În aceste împrejurări, în jurul datei de 21 mai 2011, cunoscând situația materială a victimei, precum și împrejurarea că aceasta are nevoie de unele lucrări de reparație la instalația sanitară, inculpatul O.N.M. i-a propus inculpatului P.A. să meargă „să o facă pe C.N.”. Inițial, inculpații au convenit să meargă la victimă și să-i introducă acesteia în cafea mai multe pastile de Xanax, pentru a o aduce în stare de inconștiență și a-i sustrage bunurile.

Ulterior, cei doi inculpați au convenit să o agreseze pe victimă folosind uneltele pe care le aveau asupra lor pentru efectuarea lucrărilor de reparații, respectiv să o lovească pe aceasta cu ciocanul.

În scopul realizării hotărârii infracționale, cei doi inculpați au premeditat săvârșirea faptei, procurând și pregătind instrumentele necesare comiterii acesteia: două chei franceze, o șurubelniță, un patent, un ciocan, o rolă de bandă adezivă, aduse de inculpatul O.N.M.; banda adezivă tip scotch fusese achiziționată de la un magazin din apropiere, în scopul de a o imobiliza pe victimă și a o împiedica să strige după ajutor.

La data de 25 mai 2011, în jurul orei 10.00, inculpatul P.A. s-a întâlnit la locuința sa cu inculpatul O.N.M., întrucât C.N. îi spusese anterior că în acea zi o să-i cheme pentru efectuarea lucrării de reparație la instalația sanitară.

În jurul orei 11.00, având asupra lor bunurile pregătite pentru comiterea faptei, menționate anterior, cei doi inculpați au sunat la ușa locuinței victimei, fiind poftiți înăuntru de către aceasta, pentru efectuarea lucrărilor de reparație. Inculpații au pătruns în locuință și, în bucătărie, au băut împreună cu victima câte o ceașcă de cafea.

După terminarea lucrării, cei doi inculpați au chemat-o pe victimă în baie, pentru a-i prezenta lucrarea efectuată. în timp ce C.N. se afla așezată în genunchi pe gresia din baie, verificând garnitura montată la bazinul vasului de toaletă, inculpatul O.N.M. a lovit-o pe aceasta în cap de două ori cu ciocanul pe care îl adusese. C.N. a căzut ca urmare a loviturilor primite, după care a fost imobilizată de către inculpatul O.N.M., care i-a înfășurat bandă adezivă în jurul gurii, legându-i totodată mâinile și picioarele.

În continuare, cei doi inculpați au ridicat-o pe victimă de subsuori și au mutat-o în cadă, dând drumul la apă, pentru a o îneca în acest mod. Observând că victima continuă să se zbată, inculpații i-au mai aplicat acesteia câteva lovituri de ciocan în cap.

După imobilizarea și uciderea victimei, inculpatul O.N.M. a sustras bijuteriile pe care aceasta le purta asupra ei, respectiv trei inele (unul având montate mai multe pietre de culoare albă), un lănțișor și o brățară. De asemenea, i-a smuls victimei unul dintre cercei.

În continuare, cei doi inculpați au căutat prin locuința victimei bunuri de valoare, sustrăgând și o casetă cu mai multe bijuterii, un portofel în care se aflau un card bancar, o legitimație și suma de 180 RON, precum și un telefon mobil.

Ulterior comiterii faptei, inculpații s-au deplasat la locuința inculpatului P.A., unde și-au schimbat hainele, pe care le-au abandonat, împreună cu o parte din sculele pe care le-au folosit, la ghena imobilului.

După aceea, cei doi inculpați s-au deplasat în zona Timpuri Noi, pentru a se întâlni cu martorul B.A.A., în jurul orei 18.00, persoană căreia inculpatul O.N.M. i-a solicitat să îi împrumute suma de 50 RON. În schimbul sumei împrumutate și al unei datorii mai vechi, de 50 RON, inculpatul O.N.M. i-a dat martorului B.A.A. telefonul mobil, de culoare roz, sustras de la victimă.

Inculpatul O.N.M. i-a cerut martorului B.A.A. să ia cartea de identitate și să meargă la o casă de amanet, pentru că are niște aur, dar nu îl poate amaneta, neavând buletin. Martorul a fost de acord și cei doi au mers la o casă de amanet din zona Piața Norilor, societatea T., unde au încheiat un contract de amanet pe numele martorului, pentru mai multe bijuterii, în greutate totală de 120 grame, contract ce a fost încheiat pe o perioadă de o zi, banii și un exemplar al contractului fiind luate de către inculpatul O.N.M.

După amanetarea acestor bijuterii, cei doi inculpați s-au despărțit de martorul B.A.A., iar acesta din urmă i-a dat soției sale B.M. telefonul mobil luat de la inculpatul O.N.M.

La data de 26 mai 2011, a doua zi, inculpatul P.A. și-a achitat datoriile pe care le avea față de locatarii din imobil din banii obținuți ca urmare a comiterii faptei.

O parte dintre bijuteriile amanetate au fost recuperate de la SC T.I. SRL și SC S.M.R. SRL, printre acestea aflându-se un lănțișor, două inele (unul având mai multe pietre de culoare albă) și un cercel, toate confecționate din material galben și recunoscute de sora victimei ca aparținându-i acesteia.

La data de 27 mai 2011, în jurul orei 00.30, Dispeceratul 112 a sesizat organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B., Serviciul Omoruri, cu privire la faptul că în apartamentul cu nr. YY din imobilul situat în B., se află decedată o persoană de sex femeiesc. Victima a fost identificată ulterior ca fiind C.N., domiciliată la acea adresă.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 2011 întocmit de INML „M.M.”, moartea numitei C.N. a fost violentă. Ea s-a datorat dilacerării și hemoragiei meningo-cerbrale, consecință a unui traumatism cranio-facial cu fracturi multieschiloase ale neuro și viscerocraniului și hematoame subdurale bilateral.

La necropsie s-au mai constatat echimoze, excoriații și plăgi contuze pe membrele superioare, suprascapular drept și clavicular bilateral și leziuni traumatice minore cervicale, consecutive unei circulare multiple cu material adeziv-scotch (șanț de strangulare).

Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire repetate cu corp dur contondent și comprimare cervicală cu bandă adezivă (scotch) au legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 25 iulie 2011, întocmit de INML „M.M.”, inculpatul O.N.M. prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 29 iulie 2011, întocmit de INML „M.M.”, inculpatul P.A. prezintă retardare mentală ușoară cu tulburare semnificativă a comportamentului. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, conform căruia cadavrul victimei a fost descoperit în cadă, în poziția decubit dorsal, parțial în imersie într-un lichid de culoare roșie; pe cadavrul victimei, cervical circular și mentonier a fost descoperită o bandă adezivă transparentă, înfășurată de mai multe ori; de asemenea, în jurul și pe cadavru se aflau mai multe recipiente de produse cosmetice și de igienă, suportul pe care acestea erau așezate, o pereche de papuci de damă confecționați din material sintetic, precum și un cântar mecanic de persoane;

- procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului P.A., situată în B., potrivit căruia de pe pardoseala locuinței inculpatului P.A. au fost ridicate un ambalaj din carton (o cutie], două blistere goale și un prospect, toate inscripționate cu denumirea "Xanax";

- concluziile raportului medico-legal de necropsie efectuat în cauză, potrivit cărora, pe cadavrul victimei s-au constatat echimoze, excoriații și plăgi contuze pe membrele superioare, suprascapular drept și clavicular bilateral și leziuni traumatice minore cervicale, consecutive unei circulare multiple cu material adeziv-scotch (șanț de strangulare);

- declarația martorei G.G., administrator al imobilului, care a arătat că într-una din zilele anterioare comiterii faptei, a avut o discuție cu inculpatul P.A., referitoare la mai multe datorii bănești pe care inculpatul le acumulase față de unii locatari, prilej cu care inculpatul i-a comunicat că o să rezolve problema datoriilor, deoarece prietenul său „N." (inculpatul O.N.M.) cunoaște o doctoriță care are o casetă de bijuterii;

- declarația martorului T.M., care a arătat că în data de 25 mai 2011, în jurul orei 10.00 l-a observat pe „N." (inculpatul O.N.M.), pe care l-a și recunoscut de pe planșă fotografică, intrând în imobilul situat în București, sector 3, având în mâna stângă o cheie de instalator și, întrebându-l unde se duce, acesta i-a răspuns că are o lucrare la cineva pe scară; de asemenea, în aceeași zi, în jurul orei 13.40, în timp ce se afla în locuința sa, situată la etajul 9 din imobil, a auzit o bubuitură puternică și un țipăt de femeie, provenind de la etajul unde locuia victima C.N.;

- declarația martorului N.I., care a afirmat că, Ia data de 25 mai 2011, în jurul orei 14.00, în timp ce urca scările dintre etajele 9 și 10 ale imobilului situat în B., îndreptându-se spre apartamentul cu nr. ZZ, unde domiciliază, a auzit zgomotul produs de deschiderea yalei de la apartamentul cu nr. YY, unde locuia victima C.N.; martorul a observat că ușa s-a deschis, iar din interiorul apartamentului a apărut inculpatul O.N.M., pe care martorul l-a recunoscut de pe planșă fotografică; a auzit din interiorul locuinței victimei vocea unui alt bărbat, care l-a întrebat pe inculpat: "Cine e?", acesta din urmă răspunzându-i „Vecinul", după care l-a salutat pe martor, ridicând mâna dreaptă și spunând: „Salut, vecine!" și s-a întors în apartamentul victimei;

- declarația martorului B.A.A., care a arătat că la data de 25 mai 2011 s-a întâlnit cu cei doi inculpați în zona Timpuri Noi, inculpatul O.N.M. dându-i martorului un telefon mobil de culoare roz, și cerându-i să meargă la o casă de amanet pentru a-l ajuta să amaneteze niște aur, contractul de amanet pentru mai multe bijuterii, în greutate totală de 120 grame, din 24 mai 2011, fiind încheiat între SC T.I.G. SRL și martor;

- declarația martorei B.M., care, audiată fiind la data de 1 iunie 2011, a arătat că în urmă cu aproximativ o săptămână primise de la soțul ei un telefon mobil marca L.G., telefonul mobil fiind ridicat de către organele de urmărire penală și recunoscut ca aparținând victimei;

- declarația martorei P.P., care a arătat că a declarat că la data de 26 mai 2011, în jurul orei 14.00, inculpatul P.A. ia restituit suma de 150 RON, pe care i-o împrumutase la începutul lunii mai;

- procesul-verbal din data de 15 iunie 2011, potrivit căruia partea civilă B.P., sora victimei, a recunoscut lănțișorul și cele două inele (unul având mai multe pietre de culoare albă), toate confecționate din material galben, ca fiind bijuterii care au aparținut victimei C.N.;

- raportul constatare tehnico-științifică traseologică nr. 210.414 din data de 12.07.2011, potrivit căruia cercelul din material galben ce a aparținut victimei, recuperat de la SC T.I. SRL, și cercelul din material galben ridicat de la urechea stângă a cadavrului prezintă aceleași inscripții referitoare la natura materialului și aceleași marcaje de control, precum și caracteristici comune privind forma, dimensiunile și inscripțiile, provenind, probabil de la aceeași pereche de cercei;

raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 2 iunie 2011, potrivit căruia urma digitală ridicată de pe un pahar aflat în bucătăria din locuința victimei a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului O.N.M., iar urmele papilare ridicate de pe vasul de toaletă din baie și de pe capacul acestuia au fost create de regiunea hipotenară a palmei de la mâna dreaptă și de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna stângă a inculpatului P.A.;

- procesul-verbal de conducere în teren din data de 7 iunie 2011, conform căruia inculpatul O.N.M. a indicat gheena de gunoi de pe Aleea B., unde a abandonat o cheie reglabilă (cheie franceză) folosită la efectuarea lucrărilor din apartamentul victimei;

- procesul-verbal de conducere în teren întocmit la data de 7 iunie 2011, inculpatul P.A. indicând împrejurările de timp și loc în care au fost săvârșite infracțiunile, modalitatea și mijloacele de săvârșire ale acestora, precum și casele de amanet unde au fost valorificate bijuteriile sustrase din locuința victimei C.N.

- raportul de expertiză medico-legală examen din 2011, conform căruia:

- de pe partea metalică a șurubelniței ridicate de la locuința incupatului P.A., la nivelul petei brun-roșcate (posibil sânge uman) s-a stabilit un profil genetic unic, aparținând unei persoane de sex femeiesc, între caracterele genetice din profilul de referință al victimei C.N. și cel evidențiat în probă existând o corespondență perfectă;

- analiza genetică a urmelor de sânge de pe papucii de casă inscripționați „B.", ridicați din locuința inculpatului P.A., a pus în evidență următoarele:

- pe papucul stâng, un profil genetic unic, aparținând unei persoane de sex femeiesc, între caracterele genetice din profilul de referință al victimei C.N. și cel evidențiat în probă existând o corespondență perfectă;

- pe papucul drept un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care minim una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul ADN de referință al victimei regăsindu-se în totalitate în amestec alături de caracterele genetice din profilul de referință aparținând inculpatului O.N.M.

- declarațiile inculpatului P.A., care a recunoscut săvârșirea faptei, regretând-o.

Fiind audiat cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul O.N.M. a recunoscut parțial comiterea faptei, arătând că inculpatul P.A. a lovit-o pe victimă în repetate rânduri, activitatea sa rezumându-se doar la ajutorul dat inculpatului P.A. de a ascunde urmele săvârșirii infracțiunii.

Fiind audiat și în fața instanței de fond, inculpatul O.N.M. a negat comiterea faptei, arătând că el doar l-a ajutat pe inculpatul P.A. să o pună pe victimă în cadă pentru a o spăla.

Reține însă instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă mai presus de orice dubiu, că ambii inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapt pentru care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoare la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la inculpatul O.N.M. apreciază instanța de fond că în raport de atitudinea manifestată de acesta, de indiferență totală față de infracțiunile comise dar și lipsa oricărui regret, perseverența infracțională de care a dat dovadă, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni contra patrimoniului și infracțiuni de violență, se impune a se aplica față de acest inculpat pedeapsa maximă, respectiv detenția pe viață.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut ca fiind întemeiate pretențiile civile formulate de către părțile civile C.B.P., fiul victimei, C.M., soțul victimei și B.P., sora victimei și a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.A. și O.N.M.

În apelul declarat de Parchet sentința a fost criticată sub un singur aspect, și anume netemeinicia în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanța de fond, în sensul înlăturării circumstanței agravante prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen. (omor săvârșit „prin cruzimi").

Invocându-se decizii de speță ale altor instanței, s-a susținut în esență că prin modul în care au conceput și comis faptele, inculpații i-au produs victimei suferințe prelungite, în afara celor inerente activității de ucidere.

Prin apelul său, inculpatul P.A. a criticat sentința sub mai multe aspecte.

S-a susținut, ca un prim motiv de apel, că în cauză nu poate fi reținut, în ceea ce îl privește, elementul de „premeditare". Inculpatul O.N.M. este cel care a procurat instrumentele necesare și chiar dacă a consimțit când acesta a afirmat „hai să o facem" pe C.N., nu a avut de gând să o omoare. El a lovit victima cu ciocanul în cap o singură dată, la îndemnul inculpatului O.N.M.

O altă solicitare a apelantului inculpat a vizat achitarea sa pentru cele două infracțiuni, deoarece le lipsește un element constitutiv, vinovăția și există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - iresponsabilitatea.

A arătat în acest sens că expertiza medico-legală psihiatrică a constatat existența unui retard mintal, care este sinonim cu oligofrenia și conduce la consecința abolirii discernământului. A mai susținut că a fost pur și simplu o unealtă de care s-a folosit inculpatul O.N.M. la comiterea infracțiunilor.

În privința laturii civile a cauzei, inculpatul a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor tuturor părților civile. Daunele morale nu se justifică în contextul concret al raporturilor tensionate între victimă și familia ei, iar cele materiale nu au fost dovedite.

În apelul său, inculpatul O.N.M. a solicitat să i se reindividualizeze pedepsele aplicate în sensul reducerii lor, arătând că a lovit victima o singură dată cu ciocanul, iar infracțiunile au fost premeditate de inculpatul P.A.

Prin decizia penală nr. 255/A din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații P.A. și O.N.M. împotriva sentinței penale nr. 370 din 3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost computată prevenția fiecărui inculpat de la 7 iunie 2011 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpaților O.N.M. și P.A.

Au fost obligații apelanții la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, iar încadrarea juridică dată faptelor este justă.

Se apreciază că este corectă soluția dispusă de instanța de fond de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării agravantei prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât față de modul în care au acționat inculpații nu se poate reține că au comis fapta de omor prin cruzimi.

Cu privire la apelul inculpatului P.A. reține instanța de prim control judiciar că nu este întemeiat, cât timp din probele dosarului rezultă că ambii inculpați au premeditat fapta, au conceput un plan de acțiune bazat pe pretextul efectuării de reparații în baia apartamentului victimei.

Apreciază, de asemenea, instanța de prim control judiciar că nu este întemeiată nici solicitarea privind achitarea inculpatului P.A. pentru iresponsabilitate cât timp expertiza medico-legală psihiatrică a statuat că inculpatul prezintă un retard mintal ușor care are drept consecință scăderea discernământului și nu abolirea acestuia.

Reține instanța de apel că nici apelul inculpatului O.N.M. nu este întemeiat, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect dozată în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen.

Criticile formulate cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei au fost apreciate ca nefiind fondate cât timp părțile civile și-au dobândit calitatea procesuală și dreptul de a pretinde daune iar sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale au fost bine stabilite și în măsură să acopere suferința psihică produsă acestora prin fapta abominabilă comisă de inculpați. împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpații P.A. și O.N.M.

Recurentul inculpat P.A. critică decizia penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor datorită stării de iresponsabilitate, el fiind doar o unealtă de care sa folosit coinculpatul O.N.M., caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Este criticată și latura civilă a cauzei, arătând inculpatul că daunele morale nu sunt justificate iar daunele materiale nu au fost dovedite, fapt pentru care solicită înlăturarea dispoziției privind obligarea la plata acestor sume.

Recurentul inculpat O.N.M. invocă în susținerea recursului său cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în raport de care solicită reducerea pedepsei către limita de 25 ani de închisoare, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta comisă. Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în baza unei analize judicioase a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în fața de cercetare judecătorească, faptele au fost încadrate juridic și corespund situației de fapt, în mod corect reținând instanța de fond că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpații P.A. și O.N.M., la data de 25 mai 2011 în timp ce se aflau în locuința victimei C.N., cu premeditare, au agresat-o pe aceasta, aplicându-i mai multe lovituri cu un corp dur în zona capului, ce i-au produs decesul, după care au sustras mai multe bunuri, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen. și ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

Apărările formulate de inculpatul P.A. în sensul achitării sale pe motiv că nu se face vinovat de comiterea faptelor, invocând starea de iresponsabilitate, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei dispuse de instanța de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că iresponsabilitatea reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, fiind definită de art. 48 C. pen., potrivit căruia, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

Ca atare, iresponsabilitatea poate fi definită ca o stare de incapacitate psihică a unei persoane, care din cauza alienației mintale sau din alte cauze, nu poate să-și dea seama de semnificația socială, morală sau juridică a acțiunilor sale, cât și a urmărilor acestora.

Specific stării de iresponsabilitate este lipsa acelor capacități psihice ale persoanei care țin de factorul intelectiv ori de factorul volitiv sau chiar de ambii factori ai vinovăției, situație în care nu poate fi antrenată răspunderea penală.

Raportând aceste considerații teoretice privind iresponsabilitatea, la cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că inculpatul P.A. suferă de alienație mintală sau alte afecțiuni psihice grave de natură să conducă îa abolirea discernământului și la constatarea că inculpatul a acționat fără vinovăție, situație în care se impunea achitarea sa pentru toate faptele ce i se rețin în sarcină.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul P.A. prezintă retardare mintală ușoară cu tulburare nesemnificativă a comportamentului. La data de 25 mai 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu faptele pentru care este cercetat, fiind recomandată măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. privind obligarea la tratament medical.

În raport de aceste concluzii, în mod corect a apreciat instanța fondului că nu se poate reține această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, cu atât mai mult cu cât din probatoriu rezultă împrejurarea că ambii inculpați, de comun acord, au pus la cale un plan de a o agresa pe victimă pentru a-i sustrage diferite bunuri și bani.

Mai mult decât atât, reține Înalta Curte că inculpatul P.A. locuia în același bloc cu victima, el spunându-i inculpatului O.N.M. că aceasta are o situație materială bună, faptul că locuiește singură, soțul și copii săi fiind plecați la muncă în Spania.

Primind aceste informații de la inculpatul P.A., inculpatul O.N.M. i-a propus celuilalt inculpat „să o facă pe C.N.” în sensul de a o agresa pentru a sustrage bunuri, propunere cu care inculpatul P.A. a fost de acord, sens în care în scopul realizării hotărârii infracționale cei doi inculpați au premeditat fapta, procurând instrumentele necesare comiterii acesteia și anume: două chei franceze, o șurubelniță, un patent, un ciocan, o rolă de bandă adezivă achiziționată de inculpatul O.N.M. în scopul de a o imobiliza pe victimă pentru a nu striga după ajutor.

Acest comportament al inculpatului P.A. nu scoate în evidență faptul că acesta ar fi iresponsabil, din contră, atitudinea sa reflectă împrejurarea că a acceptat cu bună știință să contribuie la agresarea victimei, atât înainte de comiterea faptei, cât și ulterior, după comiterea acesteia, ajutându-l pe inculpat să o pună pe victimă în cadă, au continuat să o lovească pe aceasta până a decedat, ulterior au sustras bunurile din locuință și 1-a însoțit pe inculpatul O.N.M. la casa amanet pentru a amaneta bijuteriile sustrase.

La data de 26 mai 2011, a doua zi după comiterea faptei, inculpatul P.A. și-a achitat datoriile pe care le avea față de locatarii din imobil din banii obținuți ca urmare a comiterii faptei.

Astfel, reține Înalta Curte că materialul probator administrat în cauză relevă că ambii inculpați au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, așa încât criticile formulate de inculpatul P.A. sub acest aspect nu sunt fondate.

Apărarea inculpatului P.A. a invocat și cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., fără a dezvolta motivele pentru care consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Acest caz de casare este incident în situația în care instanța a pronunțat o soluție de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive, situație pe care nu o regăsim în cauza dedusă judecății și ca atare Înalta Curte constată că nu este incident acest caz de casare.

Reține de asemenea Înalta Curte că nu este incident în cauză nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat O.N.M. fapt pentru care va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat.

Astfel, reține Înalta Curte că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost corect dozate, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului P.A. gravitatea deosebită a faptei, gradul său de contribuție la comiterea faptei, ca și starea de sănătate a acestuia, pedeapsa rezultantă în cuantum de 25 ani de închisoare fiind aptă să contribuie la atingerea scopului pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

De asemenea, reține Înalta Curte că și pedeapsa aplicată inculpatului O.N.M. a fost bine individualizată, pedeapsa detențiunii pe viață fiind proporțională cu gravitatea faptei.

Apreciază Înalta Curte că natura infracțiunii comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv faptul că inculpatul a premeditat infracțiunea, agresivitatea deosebită de care a dat dovadă, lovind-o pe victimă cu ciocanul în cap, după care ambii inculpații au pus-o în cadă și realizând că trăiește au lovit-o în continuare pentru a fi siguri că nu va supraviețui, sunt împrejurări care justifică regimul sancționator aplicat inculpatului O.N.M., neexistând împrejurări care să facă posibilă aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Nu în ultimul rând, reține Înalta Curte că antecedența penală a inculpatului, condamnat de 14 ori pentru infracțiuni contra patrimoniului și infracțiuni de violență, dând dovadă de perseverență infracțională, relevă împrejurarea că acesta este extrem de periculos, fapt pentru care se impune izolarea lui de societate pentru tot restul vieții.

Astfel condamnat în repetate rânduri la pedepse cu închisoare, după care a comis faptele extrem de grave deduse judecății, conduc la concluzia că inculpatul nu regretă comiterea acestor fapte și indiferent de cuantumul pedepsei aplicate, acesta nu se poate reeduca, așa încât, apreciază Înalta Curte, că singura pedeapsă ce se impune este aceea a detențiunii pe viață.

Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază Înalta Curte că a fost corect soluționată, daunele morale la plata cărora au fost obligații inculpații au fost bine cuantificate de instanța de fond și în măsură să acopere traumele psihice provocate părților civile ca urmare a condițiilor tragice în care a decedat victima.

De asemenea și daunele morale au fost corect stabilite de instanța de fond în baza probelor existente la dosar, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate în raport de modul de rezolvare a laturii civile sunt nefondate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curtea urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.A. și O.N.M.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția de la 7 iunie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A. și O.N.M. împotriva deciziei penale nr. 255/A din 19 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 7 iunie 2011 la 17 ianuarie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2013.