Decizia nr. 3571/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 6122/110/2007 — recurs împotriva sentinței nr. 150/2012 a Tribunalului Bacău

L.G. cu cetățenie română, studii gimnaziale, căsătorit, administrator la SC T.C. SRL Bacău, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor: - dare de mită prevăzută prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare; - art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen.,la pedeapsa de 3 ani închisoare În baza art. 33 lit. a), art, 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Pedeapsă de executat: 4 ani închisoare În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.

A.A.C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.

S.R. cetățean român și israelian, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.

G.N. cu cetățenie română, studii liceale, căsătorită, administrator la SC V.N. SRL Bacău, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzute și pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.

C.S.G. cu cetățenie română, studii superioare, căsătorit, arhitect, liber profesionist, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare Conform art. 71 alin. (1). și 2 din C. pen. s-a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a următoarelor sume de bani: - suma de 11. 287 RON; - 20.000 euro; - 700 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Județeană Bacău potrivit ordinului de încasare numerar nr. xxx din 10 aprilie 2009. S-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța din 04 decembrie 2009, potrivit procesului-verbal din 07 decembrie 2009, asupra unui teren al inculpatului L.G. din municipiul Bacău; S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 5 000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. P.N.O. - secretarul municipiului Bacău, a formulat, la data de 30 martie 2009, o sesizare cu privire la faptul că începând din luna martie 2009, L.G. și G.N., în mod direct ori prin intermediari, i-au promis darea sumei de 100.000 euro, suplimentată apoi la suma de 200.000 euro, în vederea soluționării favorabile a unei cereri privind retrocedarea unor imobile de pe raza municipiului Bacău în baza Legii nr. 10/2001. De asemenea, denunțătorul a sesizat că în ziua de 13 februarie 2009 a primit o cutie cu bijuterii din aur de la C.S.G., bunuri care proveneau de la inculpatul L.G. și pe care denunțătorul le-a restituit acestuia din urmă, întrucât erau date în același scop. La data de 06 aprilie 2009, G.C., Șef Serviciu juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău a formulat denunț, sesizând faptul că la începutul anului 2009 a primit suma de 700 euro de la A.A.C., funcționar public în cadrul Serviciului cadastru al primăriei, sumă care, așa cum i-a relatat A.A.C. provine de la L.G. și era dată pentru soluționarea dosarului de retrocedare în care era implicat. S-a reținut că inculpații L.G. și G.N. au dobândit drepturile asupra imobilelor situate în Bacău pe str. O și str. O.6 în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu cedenții F.C., F.C.1 și F.V. la data de 20 august 2008 și autentificat sub nr. aaa din 20 august 2008 la Biroul Notarului Public N. din București, contra sumei de 220.000 euro. Pentru aceste imobile cedenții formulaseră notificare în vederea retrocedării către Primăria municipiului Bacău la data de 10 iulie 2001, înregistrată sub nr. 22944/2001. Imobilul din str. O. consta într-o construcție cu 7 camere și teren în suprafață de 691 m 2 , iar imobilul din str. O.6 era compus dintr-o construcție cu mai multe camere și dependințe și teren în suprafață de 3403,54 m 2 . În urma acțiunii civile promovate de notificatori, prin Sentința civilă nr. 953/D/2008 pronunțată la data de 05 noiembrie 2008 de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6122/110/2007, primarul municipiului Bacău a fost obligat să răspundă la notificarea formulată de F.C., F.C.1 și F.V. Inculpații L.G. și G.N. au comunicat la data de 15 septembrie 2008 Primăriei municipiului Bacău că s-au subrogat în drepturile moștenitorilor și au solicitat ca dispoziția de restituire să fie emisă pe numele lor. După cum s-a stabilit din cercetările efectuate, oportunitatea dobândirii drepturilor litigioase le-a fost prezentată inculpaților de F.I., persoană împuternicită de reprezentanții familiei F. în efectuarea demersurilor legate de soluționarea notificării. Inculpații, care vizau revânzarea imobilelor ce făceau obiectul notificării cu profit substanțial, au achiziționat drepturile litigioase asupra acestora și în baza informațiilor obținute de la funcționari publici din cadrul Primăriei municipiului Bacău, din cercul lor de cunoștințe. Astfel, inculpatul C.S.G. i-a asigurat că stadiul soluționării notificării era avansat, iar emiterea dispoziției administrative de restituire urma să aibă loc în scurt timp, întrucât se discutase deja într-o ședință a Comisiei interne de analiză a notificărilor depuse conform Legii nr. 10/2001. Atât de la procuratorul F.I. cât și pe baza informațiilor solicitate de la Primăria municipiului Bacău, cei doi inculpați au aflat că restituirea nu se putea realiza decât parțial în natură, întrucât clădirea și 120 m 2 teren de pe str. O. erau deținute de SC T. SA Bacău și de o persoană fizică, iar suprafața de 1563,54 m 2 , teren de pe str. O.6 era ocupată de rețele edilitare, de un bloc de locuințe și de alte terenuri private. Cu privire la imobilele ce nu puteau fi restituite în natură, exista posibilitatea legală în baza art. 10 din Legea nr. 10/2001 de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv compensarea cu alte terenuri. În baza aceluiași cerc de cunoștințe, din care făceau parte și inculpatul A.A.C. și martora B.L., funcționari în cadrul Serviciului cadastru (actual Serviciul de restituire proprietăți) al Primăriei municipiului Bacău inculpații au obținut informații despre terenuri în poziții centrale ale municipiului Bacău, de valoare însemnată, aflate în proprietatea privată a municipalității și concesionate de aceasta unor persoane fizice sau juridice. Aceste informații, deși nu sunt interzise accesului public, nu sunt la îndemâna oricărei persoane, ci sunt cunoscute numai la nivelul funcționarilor administrației publice locale iar pe baza lor, inculpații au prefigurat posibilitatea unor câștiguri însemnate și au acționat în scopul ca astfel de terenuri să le fie acordate în compensare odată ce s-au subrogat în drepturile membrilor familiei F. Totodată, au vizat rezolvarea cu celeritate a intereselor lor, având în vedere că doreau câștiguri imediate și în plus, inculpatul L.G. luase credite cu camătă. Inițial, inculpatul L.G. și-a asumat sarcina de a continua și pentru G.N. demersurile legate de soluționarea notificării. În acest sens, s-a prezentat la Primăria municipiului Bacău și a depus la dosar lista cu locațiile unor terenuri ale Consiliului Local Bacău, concesionate, precum și fotografii ale acelor terenuri, cu adnotări olografe ale inculpatului L.G. referitor la amplasamentul lor. Inculpații au urmărit de asemenea ca dispoziția de restituire să le fie direct opozabilă, în condițiile în care nu câștigaseră această vocație în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase. Prin Dispozițiile primarului municipiului Bacău nr. 3858 și 3859 din 18 august 2009, moștenitorilor F.C., F.C.1 și F.V. le-au fost restituite în natură suprafețele de 583 m 2 în Bacău, str. O. și suprafața de 1840 m 2 în str. O.6 (în 3 loturi), iar pentru restul suprafeței de teren, cât și pentru clădirea solicitată s-a respins cererea de restituire în natură, întrucât erau deținute legal de alte persoane ori erau ocupate de rețele de utilități publice și s-a propus acordarea de despăgubiri potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Această soluție, care presupune practic, acordarea unor titluri de valoare emise de Ministerul Finanțelor Publice pentru partea de imobile ce nu s-au putut restitui în natură, nu a convenit inculpaților, întrucât implica prelungirea în timp a rezolvării intereselor lor financiare și imposibilitatea de a specula un profit substanțial. Din aceste motive, inculpații au contestat aceste dispoziții, în numele notificatorilor F.C.1, F.C. și F.V. la Tribunalul Bacău, secția civilă, în Dosarul nr. 6155/110/2009, solicitând anularea lor parțială și obligarea municipalității la restituirea în natură a întregii suprafețe disponibile pe vechiul amplasament și acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent, prin compensarea cu alte bunuri, susținând că au făcut dovada existenței acestor bunuri ce pot fi acordate în compensare. După comunicarea, în luna septembrie 2008, către Primăria municipiului Bacău a subrogării în drepturile reprezentanților familiei F., în vederea scopului urmărit, respectiv de a fi soluționată operativ notificarea, prin restituirea în natură dar și prin compensare cu terenuri centrale, iar soluția să le fie direct opozabilă inculpaților, inculpatul L.G. a promis, a oferit și chiar a dat sume de bani ori bunuri unor funcționari ai Primăriei municipiului Bacău, direct ori prin intermediari. Dacă inițial, prin aceste acțiuni a vizat coruperea funcționarilor cu care se află în relații mai apropiate, pe parcurs a realizat importanța redusă a acestora și a urmărit să ajungă la denunțătorul P.N.O., ca factor de decizie specializat și esențial în ierarhia personalului ce participa la elaborarea actului administrativ prin care se soluționa o notificare la Legea nr. 10/2001. Acesta, în calitatea sa, de secretar al Primăriei municipiului Bacău viza pentru legalitate dispozițiile în această materie, concepute de funcționarii serviciului juridic pe baza verificărilor și referatelor funcționarilor serviciului de cadastru, iar după semnătura sa urma cea a primarului. Întrucât prin aceste manopere inculpatul L.G. nu și-a asigurat realizarea scopului propus, acesta a amenințat că va sesiza D.N.A. și că deține înregistrări ce dovedesc coruperea unor funcționari, determinând o atitudine circumspectă ori chiar reacții de respingere ale funcționarilor primăriei. Pentru aceste motive, începând din luna aprilie 2009, inculpata G.N. și-a asumat rolul de a continua demersurile, inclusiv prin săvârșirea unor acte de corupție, cerând totodată inculpatului L.G. să nu se mai implice, pentru a nu amplifica reacțiile funcționarilor. În acest sens inculpata G.N. a avut mai multe întâlniri cu denunțătorul P.N.O. căruia i-a promis sume de bani pentru rezolvarea notificării în modul dorit. Pe parcursul discuțiilor legate de notificarea familiei F., inculpata G.N., considerând că a câștigat încrederea și cooperarea denunțătorului, i-a expus situația altor notificări, formulate în baza Legii nr. 10/2001 de cetățenii israelieni A.E. și A.C., în care era interesată și i-a promis de asemenea sume de bani pentru soluționarea favorabilă a acestor notificări. Această nouă infracțiune a determinat înregistrarea Dosarului penal nr. 63/P/2009, care, prin rezoluția procurorului din data de 21 octombrie 2009 a fost conexat la Dosarul nr. 42/P/2009. Componența Comisiei de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 constituită la nivelul Primăriei municipiului Bacău este stabilită prin dispoziția primarului municipiului nr. 725 din 31 ianuarie 2007. Potrivit acestei dispoziții denunțătorul P.N.O., inculpatul A.A.C. și martora B.L. fac parte din această comisie. Metodologia de lucru a acestei comisii este prevăzută în anexa la Dispoziția nr. 725/2007 a primarului. 1. Promisiunea sumei de 50.000 euro și oferirea a 20.000 euro de către inculpatul L.G. către inculpatul C.S.G. În perioada de după notificarea adresată Primăriei municipiului Bacău cu privire la subrogarea în drepturile moștenitorilor din familia F. și până la sfârșitul anului 2008, inculpatul L.G. s-a prezentat frecvent la sediul primăriei, întâlnindu-se cu inculpatul C.S.G. în biroul acestuia. În cadrul acestor întâlniri, inculpatul L.G. i-a declarat, în repetate rânduri inculpatului C.S.G., că este dispus să dea suma de 50.000 euro pentru soluționarea în sensul dorit de el a notificării familiei F. Cu ocazia altor asemenea întâlniri, inculpatul L.G. a arătat, în mod repetat, inculpatului C.S.G. un teanc de bancnote euro, precizând că are asupra sa suma de 20.000 euro, pe care i-a oferit-o efectiv în același scop. Potrivit inculpatului C.S.G. aceste fapte s-au săvârșit în luna noiembrie 2008. Inculpatul a adus la cunoștință inculpatului că, în calitatea sa de arhitect șef nu are atribuții în soluționarea notificărilor la Legea nr. 10/2001, astfel încât promisiunile și oferta inculpatului au fost realizate fie pentru inculpatului C.S.G. fie pentru funcționarul competent să îndeplinească actul în folosul inculpatului. Deși acest funcționar nu a fost nominalizat de inculpatul L.G., s-a apreciat că este evident că acesta s-a adresat inculpatului C.S.G., întrucât în virtutea funcției sale, avea o influență cu atât mai calificată, astfel încât să poată determina din poziția sa funcționarul competent. De altfel din acțiunile ulterioare ale inculpatului L.G. și inculpatului C.S.G. rezultă că inculpatul a solicitat inculpatului să-și exercite influența asupra secretarului primăriei, P.N.O., la care inculpatul nu a avut acces în alt mod. Faptele descrise au fost probate prin declarațiile inculpatului C.S.G., dar și din cele făcute în cadrul dialogului ambiental ce a fost interceptat și înregistrat autorizat la data de 02 aprilie 2009 și care s-a purtat în biroul denunțătorului P.N.O., între acesta și învinuiții C.S.G. și A.A.C. (proces-verbal de redare scrisă). Din aceeași înregistrare a rezultat că inculpatul L.G. a obținut informațiile despre locația unor terenuri concesionate din interiorul instituției și i-a cerut inculpatului C.S.G. să-i confirme, din punct de vedere al competențelor sale dacă pe anumite amplasamente din acestea pot fi edificate clădiri. De asemenea, a rezultat că inculpatul L.G. a promis și oferit banii în contextul în care l-a rugat pe inculpatul C.S.G. să vorbească cu secretarul Primăriei municipiului Bacău, inculpatul făcându-i și o vizită la domiciliu inculpatului. În același context, în cadrul dialogului înregistrat, s-a afirmat despre împrejurarea că atât inculpatul C.S.G. cât și inculpatul A.A.C. l-au introdus pe inculpatul L.G. în audiență la denunțătorul P.N.O., căruia i-au expus solicitările inculpatului. Din înregistrarea altui dialog ambiental, purtat la data de 18 septembrie 2009 între denunțătorul P.N.O. și inculpata G.N. la ieșirea din cofetăria "A." din municipiul Bacău, a rezultat că aceasta din urmă a împrumutat inculpatului L.G. suma de 100.000 euro, din care cel din urmă intenționa să dea 50.000 euro drept mită pentru a asigura soluționarea favorabilă a notificării, însă în final inculpatul i-a cheltuit cu dobânzile ce curgeau la alte împrumuturi luate cu camătă. Cu privire la învinuirea adusă lui C.S.G., despre care au existat indicii că ar fi primit suma de 20.000 euro de la inculpatul L.G. pentru a-și trafica influența aspra denunțătorului P.N.O., probele administrate în cauză nu au confirmat săvârșirea faptei prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către învinuit, și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. 2. Darea de către inculpatul L.G. de sume de bani inculpatului A.A.C. și darea prin intermediul acestuia a sumei de 700 euro către denunțătorul G.C. Potrivit denunțului formulat de G.C. și a declarației acestuia, (la începutul anului 2009, a primit de la inculpatul A.A.C. suma de 700 euro ce provenea de la inculpatul L.G., astfel încât în virtutea atribuțiilor sale de șef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău și membru în Comisia de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 să asigure soluționarea notificării familiei F. conform intereselor inculpatului. Cu ocazia formulării denunțului, G.C. a predat organelor de urmărire penală suma de 700 euro primită de la inculpatul A.A.C. În declarația dată în instanță, denunțătorul G.C. a arătat că lucrează în cadrul Primăriei mun. Bacău ca șef serviciu contencios, calitate în care avea va atribuții de servicii și aceea de a verifica legalitatea documentelor pentru dosarele privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001. Arată denunțătorul că inculpatul A.A.C. i-ar fi pus într-un pachet de țigări suma de 700 euro pe care a găsit-o după câteva zile și întrebându-l pe acesta ce reprezintă suma de bani, A. i-a spus că îi va spune altădată. Ulterior, aflând că inculpatul L.G. a corupt mai mulți funcționari din primărie l-a întrebat pe inculpatul A.A.C. ce reprezintă suma de 200 euro iar acesta i-a spus că este primită de la inculpatul L.G. Arată denunțătorul că a discutat cu secretarul Primăriei P.O. despre cele întâmplate, acesta îndemnându-l să formuleze denunț la poliție. 3. Darea de către inculpatul L.G. a unor bijuterii de aur în cantitate de 267,88 g și în valoare de 11.287 RON către denunțătorul P.N.O. prin intermediul inculpatului C.S.G. La data de 13 februarie 2009, inculpatul L.G. a dat, prin intermediul inculpatului C.S.G., bijuterii confecționate din aur denunțătorului P.N.O., în scopul precizat anterior, bunurile fiind restituite de denunțător către inculpatul L.G. în ziua de 16 februarie 2009, în prezența inculpatului C.S.G. Potrivit denunțului și declarațiilor denunțătorului P.N.O., la data de 13 februarie 2009, o zi de vineri, spre sfârșitul programului de lucru, în timp ce se pregătea să plece de la serviciu, în biroul său a intrat inculpatului C.S.G. care i-a lăsat pe un scaun o sacoșă în care se afla o cutie de culoare roșie, declarându-i că reprezentau o "atenție de Crăciun", venită mai târziu. Denunțătorul a părăsit biroul împreună cu inculpatul și a verificat conținutul cutiei în prima zi lucrătoare după week-end, respectiv luni, 16 februarie 2009, când a revenit la serviciu, constatând că în ea se află bijuterii din aur, de genul lanțurilor, brățărilor, inelelor, etc. Denunțătorul a chemat pe inculpatul C.S.G. de la acesta aflând că bunurile provin de la inculpatul L.G.. La cererea denunțătorului, inculpatul C.S.G. a invitat pe inculpatul L.G., ce se afla în sediul primăriei, în biroul denunțătorului P.N.O., acesta din urmă restituind direct inculpatului cutia cu bijuterii. Denunțătorul a dedus scopul în care i-au fost date bunurile din contextul doleanțelor exprimate de inculpat, ce solicita cu insistență atribuirea unor terenuri concesionate de primărie. Inculpatul L.G. și inculpatul C.S.G. au recunoscut darea bijuteriilor, însă, cu privire la titlul cu care acestea au fost remise denunțătorului, au dat declarații contradictorii. Astfel, deși atât inculpatul L.G. cât și inculpatul C.S.G. au susținut că bijuteriile au fost prezentate denunțătorului în ideea că denunțătorul să-și aleagă una sau mai multe din ele, pentru a cumpăra, înainte de perioada sărbătorilor de iarnă de la sfârșitul anului 2008, când în general se fac cadouri, s-au contrazis cu privire la alte împrejurări. Astfel, în timp ce inculpatul L.G. a susținut că inițiativa în acest sens a aparținut inculpatului C.S.G., care i-a solicitat să îi prezinte o ofertă de bijuterii, pentru a fi arătate și altor colegi de serviciu, pentru a fi cumpărate drept cadouri de sărbători, cunoscând că inculpatul deținuse un magazin de profil, inculpatul C.S.G. a susținut că, dimpotrivă inculpatul a făcut oferta din proprie inițiativă. Cu privire la momentul restituirii bunurilor de către denunțător, inculpatul L.G. a arătat că acesta s-a consumat după o lună sau chiar două de la darea bijuteriilor către inculpatului C.S.G. în timp ce acesta din urmă a susținut că a dat imediat ce le-a primit de la inculpat, bijuteriile către denunțător, care le-a restituit după câteva zile, întrucât niciuna nu a prezentat interes pentru el pentru a o cumpăra. Ulterior, cu ocazia confruntării cu denunțătorul inculpatul C.S.G. a achiesat la declarațiile denunțătorului în sensul că data la care i-a dat acestuia bijuteriile putea fi 13 februarie 2009 și a declarat că, de fapt, oferta de vânzare a bunurilor viza zilele de 1 și 8 martie și nu sărbătorile de iarnă. Inculpatul C.S.G. a susținut în declarațiile sale că denunțătorul a fost avizat cu privire la titlul cu care îi dădea bijuteriile și i-au fost restituite întrucât nu au fost pe gustul denunțătorului. În declarația dată în instanță inculpatul a arătat că "L-am cunoscut pe inc. L.G., acesta s-a prezentat de mai multe ori la biroul la care lucram și mi-a spus că are niște probleme litigioase la nivelul Primăriei Bacău, în sensul că a formulat mai multe cereri în care solicita anumite drepturi, am înțeles că priveau retrocedarea anumitor drepturi din dosarul de restituire întocmit de numiții F. Aceste aspecte mi-au fost relatate de către inc. L. deoarece eu aveam biroul în cadrul sediului Primăriei la parter, unde veneau mai multe persoane care aveau de rezolvat tot felul de cereri și în aceste condiții inculpatul L.G. mi-a relatat de problema sa cu Primăria. Este adevărat că la un moment dat inc. L.G. a venit la biroul la care lucram, știam că acesta are o situație familială deosebită cu copii, și că locuiau în clădirea unui cinema dezafectat, și pentru a da dovadă de umanitate am acceptat ca acesta să-mi prezinte mai multe bijuterii, care erau într-o cutie, nu pot preciza numărul acestora întrucât nu m-a interesat ca să cumpăr deși, inculpatul mi-a sugerat că aș putea să-i iau un cadou soției mele. Rețin că acest aspect s-a produs într-o zi de vineri, la sfârșitul programului, deși nu pot preciza exact perioada când s-a întâmplat acest lucru, consider că s-a întâmplat în primăvară, fie înainte de 8 Martie, fie înainte de Sărbătorea de Paști, în nici într-un caz înaintea sărbătorilor de Crăciun. Am luat cutia cu bijuterii, am mers la etaj la biroul secretarului Primăriei, respectiv la denunțătorul P.O., i-am relatat acestuia că s-a prezentat la mine inc. L.G., care dorește să înstrăineze bijuteriile respective. Fac precizarea că eu nu l-am întrebat pe inc. L.G. cu cât vinde gramul de aur al bijuteriilor prezentate spre vânzare, și nici denunțătorului P.O. nu i-am spus care este prețul acestora. Știam că problemele pe care le avea inc. L.G. urmau a fi soluționate și erau de competența secretarului Primăriei, respectiv a denunțătorului P.O. I-am spus secretarului ce bunuri conține cutia, acesta era grăbit, mi-a spus să-i las cutia pe un scaun de la birou după care a plecat din sediu. Luni dimineață în birou la mine a venit inc. L.G., rețin că l-am sunat pe secretarul P.O., i-am relatat acestuia că sunt cu inc. L.G., acesta mi-a solicitat să urcăm împreună în biroul său, aici secretarul i-a remis caseta cu bijuterii inc. L.G., acesta și-a luat bijuteriile, moment în care eu am plecat din birou. Fac precizarea că înainte de a merge la secretar inc. L.G. mi-a relatat din nou cu privire la problemele litigioase pe care le avea în Primărie. Precizez că inc. L.G. a venit în dimineața zilei de luni pentru a se interesa de bijuteriile pe care mi le lăsase în ziua de vineri. Eu nu aveam ca atribuțiuni de serviciu rezolvarea problemelor pe care inc. L.G. le avea la nivelul Primăriei, la data respectivă având calitatea de arhitect șef. Rețin că înainte cu două săptămâni de episodul cu caseta cu bijuterii am fost chemat în birou de către secretarul P., acesta mi-a solicitat să găsesc un teren în compensare față de solicitările inc. L.G., i-am spus secretarului că nu este de competența mea, față de atribuțiile serviciu pe care le aveam, să fac acest lucru, motiv pentru care rețin că secretarul P. l-a sunat de dl. A.L. și i-a trasat sarcinile în sensul menționat. Nu este adevărat că aceste discuții ar fi fost purtate în momentul în care secretarul P. ar fi remis caseta cu bijuterii inc. L.G. Consider că secretarul Primăriei a apelat la mine pentru a rezolva problema inc. L.G. deoarece și în alte împrejurări am acordat clemență și înțelegere unor persoane care aveau probleme la nivelul Primăriei deși aceste aspecte nu intrau în competența mea. Deși așa cum am arătat în declarația de la u.p., inc. L.G. a spus la un moment dat că este dispus să dea o sumă foarte mare de euro, respectiv 50.000 euro, așa cum am arătat în declarații către persoana care îi va rezolva problema și că deși la un moment dat acesta mi-a prezentat mai multe bancnote în euro spunând că este dispus să le dea tot persoanei care va rezolva problema pe care o avea la primărie, eu totuși l-am perceput pe inculpat L. ca fiind o persoană cu probleme financiare și familiale deosebite, așa cum am arătat și mai sus. L-am perceput pe inc. L.G. ca fiind o persoană necăjită cu probleme financiare deoarece acesta locuia într-un cinematograf vechi, știu că își construia și un spațiu la Piața Centrală și consider că avea într-adevăr probleme materiale față de acesta, aspecte relatate. Nu cunoșteam în amănunt în ce calitate se interesa inc. L.G. de revendicările familiei F., am înțeles de la acesta că este îndreptățit să facă acest lucru. Precizez că eu am fost cu inc. L.G. la secretarul Primăriei în trei rânduri: prima dată în momentul în care i-am expus secretarului primăriei despre probleme inc. L.G., acest lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de remiterea bijuteriilor; a doua oară am fost la secretarul primăriei împreună cu inc. L.G. în momentul în care secretarul mi-a solicitat să-i găsesc acestuia un teren în compensare; iar a treia oară, am fost la secretar împreună cu inc. L.G. în momentul în care i-a restituit acestuia caseta cu bijuterii. Fac precizarea că prima dată când am fost cu inculpatul L. la secretar, inculpatul a fost cel care i-a expus secretarului probleme litigioase. L-am cunoscut pe inc. L.G. prin toamna anului 2008 și prima dată când am discutat cu acesta a fost când am discutat cu privire la spațiul comercial pe care îl construia la Piața Centrală, iar problemele discutate cu privire la acest spațiu era de competența mea. Deși în declarațiile date la u.p. am menționat că sumele de 50.000 euro și 20.000 euro, așa cum au fost consemnate, ar fi fost oferite de către inc. L.G. pentru soluționarea drepturilor sale litigioase privind terenurile, reanalizând astăzi modul în care s-au desfășurat lucrurile și față de surescitarea nervoasă în care eram când am dat declarație, consider că aceste sume de bani ar fi privit rezolvarea drepturilor cu privire la spațiul pe care inculpatul îl construia în Piața Centrală Bacău. Știu că, pentru rezolvarea problemelor la Legea nr. 10/2001 existau anumite comisii la nivelul Primăriei Bacău care aveau competență în acest sens, însă eu personal nu am făcut parte din aceste comisii." Inculpatul L.G. a declarat însă că, în momentul în care denunțătorul i-a restituit bunurile, acesta a afirmat că "nu vrea probleme", iar inculpatul i-a replicat că el nu îi dăduse lui bijuteriile, fără a se discuta altceva. Din declarațiile diferiților funcționari ai primăriei audiați în cauză, (s-a reținut că inculpatul C.S.G. nu a prezentat oferta de bijuterii și altor persoane în afara denunțătorului, fapt recunoscut chiar de către învinuit, care a motivat aceasta prin împrejurarea că, atunci când a primit bijuteriile de la inculpat, fiind o zi de vineri, spre sfârșitul programului de lucru, a prezentat oferta numai denunțătorului, deplasându-se în biroul său întrucât cunoștea că numai acesta obișnuia să mai întârzie la serviciu la sfârșitul săptămânii. Alte motivații invocate de inculpatului C.S.G. precum aceea că a prezentat denunțătorului oferta făcută de inculpat, pentru a scăpa de insistențele acestuia din urmă, cu ocazia frecventelor deplasări la sediul primăriei, sunt evident nerealiste, având în vedere și faptul că inculpatul se confruntase deja cu promisiunea și oferta inculpatului de dare a unor sume de bani pentru a-i fi satisfăcute interesele. Astfel, din declarațiile coroborate ale denunțătorului P.N.O., inculpatului L.G. și inculpatului C.S.G. s-a reținut cu certitudine că bunurile au fost date de inculpatul L.G. inculpatului C.S.G. înainte de sărbătorile de iarnă de la sfârșitul anului 2008 și au rămas în posesia acestuia din urmă până în ziua de 13 februarie 2009, când le-a dat denunțătorului, fără ca în acest timp să le prezinte altor salariați ai primăriei. Aceste împrejurări, precum și titlul cu care au fost date aceste bijuterii, au rezultat cert și din înregistrări ambientale autorizate efectuate în cauză. Astfel din convorbirile purtate de denunțătorul P.N.O. cu învinuiții C.S.G. și A.A.C. în ziua de 02 aprilie 2009 în biroul denunțătorului, care, în contextul întregului dialog, redat în din dosar, dovedesc și săvârșirea faptelor: …………………………………………………………………………………… "P.N.O.: Bă! L-am luat pe C. la împins vagoane (...) C.S.G.: Așa! P.N.O.: Că-s cam supărat pe voi. Băi, când o apărut situația cu L.G.? C.S.G.: Da! P.N.O.: Pân’ la urmă ăsta la cine a venit, la tine sau la ăsta a venit? C.S.G.: C. întâi s-a dus jos și a verificat cum stau documentele. Și de aicea a plecat ideea. A.A.C.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: C. a zis că tu i-ai chemat pe ei și le-ai spus. C.S.G.: Nu! El a venit la mine. P.N.O.: Cine? C.S.G.: G. P.N.O.: Așa! C.S.G.: O zis. În primul rând a venit în audiență. Da! Hai ca s-o discutăm pe clar, da! …………………………………………………………………………………… C.S.G.: Deci, acest personaj a venit în audiență. A precizat faptul (...) P.N.O.: Când a venit? C.S.G.: Când a venit, acu’ cinci luni, șase luni (...) A.A.C.: Prin vară, toamnă. C.S.G.: (...) cum vine oricine, da. A intrat în audiență. P.N.O.: La primar sau la cine? C.S.G.: Nu domnule (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil -n.n ] (...) P.N.O.: Aa! La tine. C.S.G.: Eu vă spun, eu îți povestesc situația mea... P.N.O.: Păi da, da (...) C.S.G.: (...) ca să știi de la a la z, da? P.N.O.: Corect. C.S.G.:A venit în audiență, A spus domnu’ (...) arhitect, de doi ani de zile trebuia să se recupereze aceste terenuri de care sânt îndreptățit să fac (...) ăă (...) să am beneficiu, să le pot avea. Sânt într-o situație disperată, locuiesc într-un cinematograf, fecioră-mi-u a pierdut casa în care locuiam la cărți, sânt nenorocit. Eu l-am înțeles ca și conjunctură, cum înțeleg pe toată lumea că-s carne de tun în coridoru’ ăla unde intră cine vrea și cum vrea și-am zis așa: domnu’ G., cu toată dragostea, că tre’ să scapi și de-o cioară din asta care-ți vine și îți stă pe lângă ușă așa. Zic: uitați o să verificăm dacă este (...) ăă (...) treaba legală, dacă sânteți îndreptățit sau nu. Ce să-i spun: du-te dom’le, nu mă interesează problemele dumitale, trebuia să verific, nu? Că de-aia vine omul să discute. Și-am zis: Ăă (...) ăă (...) dumneavoastră ce știți, cu cine ați discutat și vi s-au verificat documentele? Cică da! Uitați, doamna B. știe, a verificat documentele, sânt îndreptățit, am totul pregătit, totul este ok. Bun. Doamna B. Am sunat: Doamna B., ce-i cu domnu’ respectiv, are dreptu’ își obține și le (...) rezolvă problema, uite îi într-un necaz. Da domnu’ C., e-ndreptățit trebuie numai să intre în comisie să i se rezolve sau ceva de genul ăsta. A.A.C.: Probabil o fi aranjat (...) actele în dosar, s-o fi uitat prin el (...) C.S.G.: Bun, bun. A.A.C.: (...) și probabil (...) [vorbește concomitent cu C.S.G., neinteligibil-n.n.] (...) C.S.G.: Ce s-a întâmplat în continuare: O revenit în audiență, zic: Domnu’ G.! Am înțeles situația. Deci trebuie să considerați că cine poate să hotărască orice în comisie și cine are puterea și autoritatea este numai domnu’ secretar. P.N.O.: Da’ când asta, băi G.? C.S.G.: Acu’ cinci luni sau (...) cât era. A.A.C.: Eu zic în vară, în toamnă, septembrie, august. C.S.G.: Da! Au (...) Nu! Noiembrie cred că era. A.A.C.: Nu știu! În fine! C.S.G.: Fii atent! Nu! Că n-am (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n.] (...) P.N.O.: De ce te-ntreb chestia asta (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: Că eu i-am spus lui când o venit. I-am zis: Băi! Dacă acuma zici că eu sunt (...) ăă (...) dracu pe comoară și eu hotărăsc. Bun! Dar (...) nu era normal ca înainte de a face pasul ăsta să vii băi atunci băi? Și să spui: Domnu secretar! Pot (...)? Uite! Am în cap tâmpenia asta! A.A.C.: Da! Da înainte se fac cesiuni. …………………………………………………………………………………… C.S.G.: Așa! Iar din punct de vedere al (...) ăă (...) atitudinii, dacă nu se-nțelege că noi facem tot ce putem de ani de zile ca să menținem un echilibru și se interpretează cu cine? Cu-n nenorocit? Care mi-o venit de două ori cu douășdemii în mână în birou și l-am dat afară? Ăă (...) at (...) O.! P.N.O.: Cine mă o venit? C.S.G.: Acest personaj! Domnul G.! P.N.O.: Cum bă? O venit cu bani la tine? C.S.G.: Domnul (...) domnule! Da’ eu îți spun prostii? A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...) C.S.G.: Domnule! O venit în birou la un moment dat, deci, (...) ăă (...) nu că (...) lasă-mă să-ți spun tot! P.N.O.: Da! Păi zii! C.S.G.: Bun! P.N.O.: Păi iar că vreau să dețin și eu toate elementele. C.S.G.: (...) [ neinteligibil] (...) P.N.O.: Că ăsta va face scandal. C.S.G.: Ascultă-mă puțin că tre’ să știi de la a la z. P.N.O.: Da! C.S.G.: Toată conjunctura. Da? Ăă (...) după chestia asta, bineînțeles că (...)ăă (...)a început să caute (...) a, a venit cu prima informație, asta nu știu de unde (...) Cică: Domnu’ arhitect! Am înțeles că dacă eu nu pot să-mi primesc drepturile, am posibilitatea să primesc concesionări. Zic: Domnule, eu nu știu. Nu știu, asta (...) nu mă pricep (...) eu am înțeles că ești (...) ai dreptul și ești ok, cu plăcere (...) Cum să-l tratezi pe unu din ăsta? Încă nu venise cu (...) cu bani. Da? Așa! O venit la un moment dat de jos și avea o (...) o listă cu (...) nu știu. Cu douăzeci, cu cincizeci, adunase el o sumă de concesionări sub formă de listă. Da? (...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar P.N.O., timp de 15 secunde, poartă un dialog ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...) C.S.G.: Bun! Asta era înainte de Sărbători oricum. Și de ce spun asta, că știu. Da? P.N.O.: Văleu! Da! C.S.G.: Deci (...) C.S.G.: Ascultă-mă ca să-mi termin povestea. P.N.O.: Așa! C.S.G.: Da! Bun (...) [ neinteligibil] (...) Ăă (...) o venit cu (...) concesionările (...) P.N.O.: Da! C.S.G.: Zic: Dom’le astea trebuie discutate la oameni care pot decide. Că astea nu sânt (...) În primul rând tre’ să ții cont că e proprietatea adiacentă a altei proprietăți, e deja proprietate pe concesionare, e-o decizie (...) Să știți că am să fac precontracte. Zic: Dom’le, dumneata vinzi blana ursului din pădure. A.A.C.: Normal! C.S.G.: Cum să faci precontracte pe documente care nu (...) nu ai nici o certitudine (...) cum să faci precontractele. Deci a fost prima discuție care pe mine m-a uimit. Și imediat am chemat-o pe doamna B. de jos și i-am zis: Doamna B., nu mă interesează cine, opriți (...) ăă (...) mârșăvia asta cu (...) ce faceți cu (...) Nu știu cum, zic: cine i-o dat, cum i-o dat, nu știu, nu mă interesează. P.N.O.: Bun. Și cine, cine ți-a spus, cine i-a dat? C.S.G.: Nu, nu știu dacă mi-a răs (...) chiar nu știu dacă mi-a răspuns (...) P.N.O.: Aa! C.S.G.: (...) ideea este că (...) P.N.O.: Da’ uite, are listă de concesionare la dosar. Uite acolo! C.S.G.: Bun. Fii atent! Deci e vorba de listă. P.N.O.: Așa! Bun. C.S.G.: E vorba de lista de concesionări. P.N.O.: Corect. C.S.G.: Da! Bun. Așa! Ăă (...) pe urmă ce semnal am avut (...) Aa! Bun. O (...) ăă (...) că-și caută (...) terenuri. P.N.O.: Așa! C.S.G.: Că dacă (...) c-o primit indicații de la (...) cadastru că dacă el nu primește sau nu poate primi decât parțial, o auzit el că se poate da în compensare (...) cum îi dă concesionările. Zic: Dom’le, găsește-ți, caută-ți, treaba ta, eu ce să-i spun O. când îți intră unul din ăsta, el unde să intre. Intră unde are (...) ăă (...) loc (...) A.A.C.: Așa este! C.S.G.: (...) unde poa’ să deschidă o ușă. Păi asta-i ideea, că asta-i înnebunitor la un cioroi din ăsta. Bun. Ce face, (...) ăă (...) vine la un moment dat și-mi arată: Uitați domnu’ arhitect, am găsit (...) ăă (...) în centru aicea la A. Zic: Dom’le, niciodată aicea n-ai să poți construi. P.N.O.: Da! Da’ a venit C. cu el, cu do (...) , cu terenu’ ăsta de la A. A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...) P.N.O.: A venit C. la mine în birou și i-am spus și-atunci. Cum naiba, când ai venit cu pozele și ți-am arătat, erai cu el mă. Și ți-am spus: Băi C., tu ești sănătos la cap (...) A.A.C.: Nu! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) astea de la rețele. P.N.O.: Băă! Bă băiete, băi! Erau pozele de la A. A.A.C.: Erau pozele, da, da, da! Da! P.N.O.: Păi bun. Și nu ți-am spus (...) A.A.C.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: (...) da zic: Băi, ești sănătos la cap, de ce-ți bați joc de ăsta aici? C.S.G.: Vreau să (...) P.N.O.: (...) [vorbește concomitent cu C.S.G., neinteligibil - n.n] (...) băi? C.S.G.: Vreau să-nțelegi o singură conjunctură. Pe chestia în care el aduna informații pe treabă de (...) terenuri, venea, făcea presiuni pe partea asta: Dom’le, pot construi, nu pot construi? Zic: Dom’le! Legea să-ți emit eu documente (...) P.N.O.: Corect! C.S.G.: (...) că poți sau nu po (...) poți construi, decât în momentul în care ești proprietar, începi demersul legal, nimeni nu-ți poate spune dinainte. Eu i-am explicat ca la proști. Și i-am mai spus: Vezi că dumneata nu ești de azi, de ieri. Deci știi asta că doar nu ești la prima (...) construcție făcută. Adică, tot tre’ să știi niște (...) demersuri. Nu mă lua cu (...) P.N.O.: Da! C.S.G.: Așa! Bun. Și la un moment dat (...) ăă (...) vine și spune așa: Domnu’ C.! Haideți vă rog, ajutați-mă, faceți (...) Avea un șomoiog de (...) ăă (...) euroi, nu știu că n-am (...) nici măcar n-am (...) vrut să mă uit de ce face (...) Așa! La mine, inclusiv ieri, unu’ T. și la (...) inclusiv de opt ani jumătate (...) ăă (...) ori trimiși ori puși ori nepuși ori de nesimțiți ce sunt și needucați, vin oameni cu plicuri, cu câ (...) .i (...) [folosește un cuvânt vulgar - n.n.] (...) , nu știu ce, niciodată n-am pus mâna pe vreun ban de la nimeni. P.N.O.: Eu am mai avut discuția asta, ar fi (...) C.S.G.: Șefu’, m-asculți? P.N.O.: (...) a, ai fi nesimțit să iei bani, băi! Ai o meserie (...) [ râde-n.n.] (...) C.S.G.: Este cea mai rușinoasă (...) Aa! Știi cum le spun: Ți se pare că n-am ce mânca? Îs gunoier sau ce-s? Dom’le, eu îs arhitect. Deci, textul pe care-l foloseam (...) C.S.G.: Așa! Și (...) vin (...) zic (...) ăă (...): G., ia-ții, nici să nu-i văd. Mi-i băga pe-acolo. Zic: ia-ți de-aicea (...) Șefu, douăjdemii și (...) [ vorbește în șoaptă, neinteligibil-n.n.] (...) Zic: Băi! Ia-ți de-aicea mizeria! Te rog frumos! Deci, te rog frumos, i-am zis. Nu știi nici ce să faci. Că-ți dai seama. Nu mai pun problema să te uiți sau să te-atingi de ei. I-o luat. A plecat. Pe urmă vine, cică: Zic: Domnu’ C. (...) m-ajutați, că uitați: am găsit pe (...) ăă (...) nu știu pe unde, pe la (...) ăă (...) doamna (...) asta, sportiva. Cum o cheamă? P.N.O.: Da! D.M. C.S.G.: M. Așa! P.N.O.: Culmea (...) C.S.G.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: (...) culmea-n fața blocului la mine. Știi? C.S.G.: O. (...) P.N.O.: Bă (...) [ râde-n.n.] (...) bă! C.S.G.: Și-i zic: Dom’le, nu știu. Deci, treaba dumitale (...) A.A.C.: Da’ a făcut la Biserica Sfântu Neculai una. C.S.G.: O.! P.N.O.: I-o plăcut acolo. Nu-i plac la ăștia. C.S.G.: Deci înțelegi ce-ți vreau să-ți spun? P.N.O.: Da, da! C.S.G.: Deci omu’ s-o interesat, s-a uitat, zic: Dom’le mai du-te și vezi-ți, uită-te, alegeți, fă ce vrei tu! P.N.O.: Așa! Da’ stai jos, băi! C.S.G.: Bun. Hai! Și (...) a trecut chestia asta, o mai venit odată cu (...) ăă (...) cu banii. Da! O mai venit odată cu banii. Și-am zis: Bă, da’ tu chiar nu ai înțeles? De-acuma, deci, ne supărăm! P.N.O.: Cu ace (...) erau aceeași? C.S.G.: Probabil că aceeași. Ori (...) oricum tot forma, formula aceea de șomoiog (...) ăă (...) de (...) de bani..ăă (...) învârtiți și pe-același text: Hai șefu! Nu mi-a mai zis că-mi dă douăjdemii, o zis hai ia (...) Zic: Băi, dispari că (...) te rog frumos. Oricum, cine vrea să facă o treabă urâtă, atât timp cât eu nu pun mâna, nu cer, deci n-ai să-auzi de la mine vreodată din gură că am cerut eu ceva. E foarte important pentru oricine. Și (...) d (...) de promisiuni nu mai discutăm. Aa! Că se folosesc alții de noi și vin cu diversiuni de tipul ăsta și tu de bună credința îl asculți și că-l primești și că (...) nu știi cum să reacționezi. Că noi tre’ să ne-mpăcăm cu toată lumea. Că (...) hai să fim serioși. Nimeni nu-i veșnic în scaun, te-ntâlnești cu ei și pe stradă C.S.G.: Pe urmă îți pui problema, firește, ce reacții ai față de un om din ăsta care (...) când toată lumea de sărbători o venit cu un parfum, cu un (...) așa, ce să-i zici, că pe urmă zice că-i ești dușman și că (...) tu-i faci rău. Deci, zice că nu îl primești, dar îl pui piedici, că asta-i reacția. Bine-nțeles, că în conjunctura tâmpită care îi o (...) ăă (...) un Crăciun, când toată lumea primește câte o sticlă, câte un (...) o atenție (...) P.N.O.: Corect! Ceva tradițional. C.S.G.: (...) în contextul ăsta și în contextul în care (...) ăă (...) personal m-a rugat foarte mult: Domnu’ arhitect, n-ați luat nimic, făceți-o măcar să-nțeleg că nu-mi sunteți potrivnic. Zic: Da dom’le, nu sânt! Un parfum, un gest (...) Da dom’le de sărbători, cât (...) o-i primi cadoul cu mâna pe inimă (...) P.N.O.: Corect! C.S.G.: Nu zic că am primit orice (...) nenorocit, că nu se discută, da’ cine-o venit, ca o atitudine no (...) de normalitate într-un moment din ăla, am făcut-o. Da! P.N.O.: Automat. Normal! Bun! C.S.G.: Bun. Ăă (...) și în contextul ăsta am venit și eu la dumneavoastră, da? P.N.O.: Stai oleacă, că aicea (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: (...) să lămuresc o chestie. Fii atent, c-o venit prietenul lui, la mine (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: (...) și mi-o zis: Domnu’ (...) secretar, vedeți că (...) ăă (...) mi-o spus (...) ăă (...) G. că domnu’ C. când lua parfumul, cică: Mai dați-mi două și pentru domnul secretar! C.S.G.: Niciodată! P.N.O.: Băi, eu ți-am spus ca să spun ce spune L.G.! C.S.G.: Niciodată! P.N.O.: Mie de-asta mi-i, că se duce la primar (...) C.S.G.: Domnu’ secretar (...) P.N.O.: Fii atent! C.S.G.: (...) asta-nseamnă (...) P.N.O.: Stai oleacă! C.S.G.: (...) trafic de influență. P.N.O.: Băi, tu m-auzi? C.S.G.: Da! P.N.O.: Nu știu ce se cheamă. C.S.G.: Nu știu. P.N.O.: Cert este că se duce la primar și zice: Băi ăia m-o (...) [ neinteligibil] (...) de parfumuri, știi? A.A.C.: (...) [ râde-n.n.] (...) C.S.G.: Nu șefu! P.N.O.: Bun. Da’ lămurește-mă și pe mine, totuși. C.S.G.: Da! A (...) ascultă-mă! P.N.O.: Așa! Bun. C.S.G.: Bun. În contextul ăsta s-o și-ntâmplat, la maniera în care, am venit și (...) am vrut să-l sprijin să (...) ăă (...) să ajungă și la tine un gest. Da’ nu în maniera în care (...) P.N.O.: Băi da (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: Tu te-ai uitat în cutia aia? C.S.G.: Nu m-am uitat șefu. P.N.O.: Băi, eu când am deschis cutia aia, mi s-a tăiat picioarele. C.S.G.: Am înțeles. P.N.O.: Bă! În primul rând, prima reacție am avut-o, mi s-o (...) m-o bușit râsul. C.S.G.: Da! P.N.O.: Bă! Că (...) îți spun eu de ce, imediat. Trei lanțuri de neam prost și cu două brățări și cu-n ghiul, eu care nu port nici verighetă. C.S.G.: Am înțeles. Da’ șefu (...) P.N.O.: Și te-am sunat, (...) [ neinteligibil] (...) eram în drum spre Brașov (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: Te-am sunat și ți-am spus: (...) C.S.G.: Da! Da! P.N.O.: Băi! Băi G., dă-o dracu, băi! C.S.G.: Da! P.N.O.: Ți-am zis: Unde ești? C.S.G.: Da! P.N.O.: Păi am plecat șefu. Băi, îți rup gâtu’ luni. C.S.G.: Da! Corect! Așa este! P.N.O.: Bun. C.S.G.: Bun. P.N.O.: Da’ știi ce-o zis țiganu’? C.S.G.: Îî? P.N.O.: Că cutia o rămas la tine. C.S.G.: Nu șefu! P.N.O.: Bă (...) ! C.S.G.: Da! Da! P.N.O.: (...) Îți spun o chestie. Că ăsta se duce (...) ăsta știi, știi cum e primaru’? E genul de om care când aude: Ha (...) C.S.G.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: (...) ați luat, bă, bă, bă (...) C.S.G.: Nu! Nu! P.N.O.: (...) vreau să discut cinstit cu voi. C.S.G.: Da! Discutăm! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: Și mai ales cu C. C.S.G.: Vreau să (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) Lasă-mă o secundă (...) P.N.O.: Și i-am spus: Bă, când o-nceput rahatu’ ăsta (...) C.S.G.: Șefu, lasă-mă o secundă (...) P.N.O.: Zii! C.S.G.: (...) să-ți spun ceva esențial! P.N.O.: Zii! C.S.G.: În contextul în care, tu, ești aici și-ai avut permanent ușa deschisă pentru toată lumea (...) P.N.O.: Corect! C.S.G.: (...) ai numa’ un gardian jos care nu știe iarăși ca să și cum. Eu care-s carne de tun jos, am stat în orice moment greu am fost și am pus umărul și-am știut cum să facem cum să fie corect și bine. Cum adică? Vrei să-mi spui mie (...) îți spun eu, O., în locul nostru câți nenorociți sânt (...) (...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de deschiderea unei uși iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o altă persoană ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...) C.S.G.: Asta vreau să spun. Dacă se privește unilateral și nu vezi pericolul la care suntem supuși, ci facem, în mod esențial ca să ne menținem o decență, că asta-i ideea, de a nu (...) de a ne-ndepărta de mizerii, da? Păi ia spune-mi și mie O.: venea cu bani (...) ă, ă. Dacă era să fie, nu se luau bani. P.N.O.: Băi, da’ trebuia să fii tâmpit să iei bani. C.S.G.: Păi da (...) mă-nțele (...) băi, nu știu, da’ spun (...) P.N.O.: Bă, G., ești arhitectul șef al județului, ai o profesiune (...) C.S.G.: Da! P.N.O.: (...) care-ți permite, eu ți-am mai spus ție (...) C.S.G.: Corect! P.N.O.: (...) îți permite în două minute să faci cincizeci de mii de euro. C.S.G.: Corect! P.N.O.: Legal, corect (...) C.S.G.: Corect! P.N.O.: (...) și (...) ca lumea. C.S.G.: Corect! P.N.O.: Deci, cre’ că tre’ să fii nebun. C.S.G.: Trebuie să fii nebun (...) P.N.O.: Problema este că nu tre’ să m-amestecați pe mine. Și în primul rând îi reproșez (...) C.S.G.: Nu! P.N.O.: (...) lui C. (...) C.S.G.: Nu! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) P.N.O.: (...) pentru că eu am crezut că-i ok treaba aia. Sincer! C.S.G.: Vreau să-ți povestesc până la capăt, ca să știi (...) P.N.O.: (...) dați-o naibii de treabă, băi! C.S.G.: O (...) O., vreau să-ți povestesc până la capăt (...) [ neinteligibil] (...) Deci, în contextul ăsta, de (...) ce găsea el și cum găsea (...) (...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o persoană - n.n.] (...) Da nea L.! C.A. e la mine (...) și care sus? O să vină C., o să vină A. Da! Dosarul e la mine în față, că vorbesc acum cu C. pe el (...) Da! Ăă (...) C., du-te tu (...) ăă (...) de fapt, lasă că vine imediat, în cinci minute C. C.S.G.: O., fii atent! Două vorbe să-ți mai spun (...) [ neinteligibil] (...) P.N.O.: Da! C.S.G.: Am pățit ce-am pățit cu necazul meu. Primul om care sună în dimineața aia, după accident, ăsta. Domnu’ C., vin c-o floare, vin să v-arăt (...) Și de slăbiciune, când e-un moment de ăsta (...) P.N.O.: Da! C.S.G.: (...) ți-e greu să (...) nici să refuzi, nu știu ce (...) Zic: Bă, omu’ vine (...) ă. Cu mâna pe inimă că în afară de flori și de două ciocolate, fiu-miu, o fost ziua lui pe nouășpe