ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, rejudecând cauza în fond după casare, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului J.A.J. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului N.I. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatei M.O.R. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracțiunea prev. art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 71-76 lit. c) C. pen.

Conform art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisa termen de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. final C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații N.I. și M.O.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Conform art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul J.A.J. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. GTS Trading SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL la plata sumei de 5.517.278,86 dolari SUA (respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății), din care 2.501.004,88 dolari SUA prejudiciu efectiv (valoarea creanței forfetare, respectiv scontate și neîncasate) și 3.016.273,98 dolari SUA dobândă, în favoarea părții civile R.B.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 7 ianuarie 2000 și respectiv 7 februarie 2000 asupra bunurilor inculpaților N.I. și M.O.R.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 639 din 07 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 2537/2000, a fost respinsă, ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și a faptelor săvârșite de inculpații N.I. și M.O.R. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen., de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații I.C., N.I. și M.O.R., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.G. nr. 18/2003 au fost constatate grațiate în întregime pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.C., N.I. și M.O.R.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații I.C., N.I. și M.O.R. la plata sumei 3.963.603,25 dolari SUA în echivalent lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. de la data efectuării plății, din care, în solidar și cu inculpatul J.A.J. la echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. la data plății a sumei de 1.525,162,61 dolari SUA (prejudiciul aferent celor 5 convenții forfetare) către partea civilă R.B.

A fost menținut sechestrul dispus prin ordonanța 07 ianuarie 2000 asupra apartamentului nr. x situat în București str. Ceahlăul, proprietatea inculpatului N.I. și sechestrul dispus prin ordonanța din 07 februarie 2000 asupra apartamentului nr. y situat în București, str. Ghirlandei, proprietatea inculpatei M.O.R.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.C., N.I., M.O.R. și J.A.J.

Prin decizia penală nr. 40/A din 22 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 2867/2003, au fost admise apelurile declarate (atât de către procuror cât și de către inculpați) împotriva sentinței penale nr. 639 din 07 iulie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost desființată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.

Din criticile formulate în apel de inculpați a rezultat că instanța de fond (în baza concluziilor expertizei tehnice contabile efectuată în cauză la urmărire penală) a reținut o situație neconformă cu natura reală a efectuării unor operațiuni bancare de felul celor analizate, așa încât, Curtea a apreciat ca fiind justificată cererea acestora de a se efectua o expertiză de către experți bancari sau cu participarea unor specialiști dintr-o instituție bancară.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza contabilă este proba care poate constitui temei de apreciere a încălcărilor în raport de care se stabilește și răspunderea penală a inculpaților, o asemenea expertiză, care analizează încălcarea unor norme bancare, trebuie efectuată de experți specializați pentru a se putea da eficiență cerințelor art. 116 C. proc. pen.

Ca urmare, instanța de apel a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 15 aprilie 2005 sub nr. 16128/3/2005 (2429/2005).

În fond după desființare, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile financiar-bancare și a fixat obiectivele acesteia, fiind depus la dosar la data de 25 august 2006, raportul de expertiză întocmit de expert contabil, auditor financiar C.O. (filele 148-221 vol. II dosar instanță).

Rejudecând cauza după desființare, tribunalul, analizând materialul probator administrat, a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada septembrie 1998 - martie 1999 SC B.A. SA a efectuat o serie de operațiuni de scontare și forfetare prin incasso documentar în favoarea unor clienți persoane juridice, între care SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL.

Aceasta constituia o activitate nouă în bancă, astfel că s-au emis „Norme de lucru privind operațiuni de scontare, forfetare și avalizare”, aprobate la 6 iulie 1998 și completate în luna septembrie a aceluiași an.

În baza acestora, SC B.A. SA a încheiat 11 convenții de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL, cu o valoare totală de 2.479.335,60 dolari SUA, care au rămas nefinalizate, adică neîncasate.

La data de 14 ianuarie 1999, banca exportatorului, „B.C.

”

a atenționat că operațiunile inițiate de SC G.T.S.T.C. SRL ca ordonator de incasso nu decurg normal, importatorul neprezentându-se pentru ridicarea documentelor și plata lor.

Documentele trimise pentru încasare la banca egipteană au fost restituite după trecerea termenului de decontare de 60 de zile, conform uzanțelor internaționale, întrucât clientul extern, importatorul, nu s-a prezentat să ridice marfa și să efectueze plata.

La rândul său, SC B.A. SA - Sucursala municipiului București, a restituit clientului SC G.T.S.T.C. SRL documentele comerciale referitoare la aceste forfetari prin incasso.

Comisionul nu a fost încasat iar actele nu au fost ridicate de la SC B.A. SA - Sucursala municipiului București.

S-a reținut de către tribunal că sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relația Egipt și 21.669,28 dolari SUA, conform convenției de scontare din 23 martie 1999, diferență rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C. SRL.

Referitor la aceste operațiuni comerciale, prin rechizitoriu inculpații au fost acuzați după cum urmează:

- I.C., pentru că în calitate de director al Direcției de Operațiuni Valutare din cadrul SC B.A. SA și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și cu SC L.C. SRL, fără existența unei documentații aferente complete și a urgentat încheierea lor cu creditarea anterioară a contului clientului.

-

N.I. și M.O.R., pentru că, în calitate șef al Serviciului Scontare - Forfetare și respectiv de consilier bancar în cadrul acesteia, și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele Băncii Agricole, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL, pe baza unei documentații incomplete.

- J.A.J., pentru că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL, a indus în eroare reprezentanții SC B.A. SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a scontării sumei de 45.000 dolari SUA, trasă de SC L.G. SRL., emisă la 22 martie 1999. S-a mai susținut în rechizitoriu că, după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator al societăților, a încheiat în continuare 4 convenții de forfetare.

În ceea ce îi privește pe cei trei funcționari bancari inculpați în cauză, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că, deși în activitățile derulate de ei în exercitarea atribuțiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudiciul produs părții civile nu este rezultatul acestora.

Astfel, tribunalul a apreciat că în contextul modificării Normelor de lucru menționate și acceptării unor bilete la ordin „în alb”, măsuri dispuse de conducerea executivă a băncii și Comitetului de coordonare al restructurării, succesul operațiunilor depindea exclusiv de buna-credință a clientului (în speță SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL) în îndeplinirea obligațiilor asumate. Așa fiind, inculpații I., M. și N. nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligații comerciale nu poate fi anticipată, banca finanțatoare preluând, prin definiție, riscul de neplată al exportului.

Tribunalul a concluzionat, sub acest aspect, că rămân lipsite de semnificație atât bonitatea clientului, cât și orice documente ori rapoarte ce ar fi însoțit cererile vizând operațiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanție pentru cazul neexecutării obligațiilor.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora.

Astfel, în ceea ce privește sucursala municipiului București a SC B.A. SA, s-a dovedit că:

- nu și-a îndeplinit obligația de a verifica documentația necesară ce însoțește cererea de scontare, potrivit normelor de lucru privind operațiunile de scontare/ forfetare;

- a încălcat Regulamentul Operațiunilor Valutare nr. 3/1997, în vigoare la momentul respectiv, care prevedea obligativitatea avizării și verificării exemplarului DIV cu ștampila Vămii;

- a restituit documentele de export, în special conosamentul în original, ceea ce a făcut ca SC G.T.S.T.C. SRL să rămână atât cu marfa aflată în Port-Said (Egipt) dar și cu finanțarea de 2.479.335,60 dolari SUA;

- nu a verificat documentația inițială, astfel că a întocmit în mod eronat nota de apreciere pentru clientul S.C. Lama. Group Co S.R.L.;

- a eliberat către clienții SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL sumele din cont, fără documente justificative și nu a urmărit destinația sumelor.

Pe de altă parte, Direcția juridică a băncii:

- nu a solicitat ca biletele la ordin luate în garanție în cadrul convențiilor de forfetare să fie avalizate, conform procedurii interne, acest fapt constituind, după aprecierea tribunalului, cel mai important impediment în recuperarea sumelor;

- a întârziat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin și le-a restituit în mod eronat;

- nu a exercitat dreptul de recurs prin acțiunea cambială de regres a posesorului cu privire la convenția de scontare din 23 martie 1999;

- nu a efectuat în timp util protest de neplată pentru cambia trasă asupra firmei N.M.T.C.L.T.D. și nici demersuri legale în vederea încasării în cazul tranzacției de forfetare F 003.

Pe de altă parte, deciziile directorului SC B.A. SA și ale Comitetului Conducerii Executive, ale Comitetului de Coordonare a Restructurării au jucat un rol hotărâtor în procesul decizional, influențând activitatea inculpaților I.C., N.I. și M.O.R.. Aceste organisme au aprobat modificarea Normelor de lucru pentru scontare/forfetare (NLSF) fără să ia în considerare riscurile de neplată a importatorului în tranzacția de forfetare a documentelor comerciale și financiare la incasso, faptul că prin forfetare se pierdea dreptul de recurs asupra exportatorului; s-a omis împrejurarea că acele creanțe forfetare trebuiau garantate de o instituție bancară sau financiară.

În acest context și date fiind cele reținute, tribunalul a considerat că activitățile desfășurate de cei trei inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu constituie cauza vătămării produse SC B.A. SA

S-a mai apreciat ca importantă și împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu există o fișă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției; pe de altă parte, în perioada septembrie 1998 - aprilie 1999 nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a SC B.A. SA, și niciunul din cei trei inculpați nu a avut întocmită o fișă a postului cuprinzând atribuțiile, drepturile și obligațiile care le reveneau în cadrul Direcției.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că lipsesc intenția (în cazul inculpatului I.C.), respectiv culpa (pentru inculpații N.I. și M.O.R.), pentru ca activitățile derulate de ei să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu.

Toate aceste împrejurări, pe larg expuse în sentință, au condus instanța de fond la concluzia că faptele inculpaților I.C., N.I. și M.O.R., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat, pentru rigoarea acesteia, că în cazul inculpatului I. ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece banca este o persoană juridică de drept privat.

În privința inculpaților N. și M. s-a motivat că nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba despre posibile infracțiuni din culpă, incompatibile cu forma continuată.

Prima instanță a reținut, referitor la inculpatul J.A.J., că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții reținută prin actul de sesizare.

S-a concluzionat, din analiza probatoriilor administrate, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL, a indus în eroare reprezentanții SC B.A. SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a operațiunii de scontare a unei sume de 45.000 DOLARI SUA trasă de SC L.G. SRL., emisă la 23 martie 1999. S-a mai reținut că același inculpat, după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut caritatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeași calitate, patru convenții de forfetare.

S-a mai motivat că nu orice neexecutare a obligațiilor contractuale constituie infracțiunea de înșelăciune, ci doar atunci când încheierea contractului sau neexecutarea sunt rezultatul unor manopere dolosive, așa cum este cazul în speță.

Inculpatul a profitat de crearea confuziei între incasso guvernat de Regulile și Uzanțele Uniforme ale Camerei Internaționale de Comerț de la Paris și forfetarea la incasso a unei creanțe cumpărate de SC B.A. SA, ceea ce a făcut ca funcționarii bancari să predea conosamentele (Titlul de proprietate a mărfii) restituite de banca egipteană pentru exporturile reale. Astfel a fost posibil ca SC T.G.S.T. SRL, care ulterior a ridicat marfa în Port-Said (Egipt), să rămână și cu finanțarea de 2.479.335,60 dolari SUA și cu marfa exportată real.

Alt act material de inducere în eroare a SC B.A. SA îl constituie semnarea biletului la ordin de către inculpat după data de 17 februarie 1999, când nu mai avea calitatea de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL

Așa fiind, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., reținându-se și incidența alin. (1) art. 215 C. pen., care reglementează infracțiunea-cadru.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații J.A.J., I.C. și M.O.R.

Prin decizia penală nr. 271/A din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005.

A fost desființată în parte sentința și rejudecând:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 81-82 C. pen. și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. c) C. pen. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului J.A.J.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații J.A.J., M.O.R. și I.C. împotriva aceleași sentințe.

Împotriva deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J.A.J. și M.O.R..

Prin decizia penală nr. 1336 din 04 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J.A.J. și M.O.R., împotriva deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost casată decizia penală atacată și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel București în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații J.A.J., I.C. și M.O.R., împotriva sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2 Tribunalului București, secția I penală.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Cu privire la excepția tardivității apelului formulat de inculpatul I.C.

Potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Din actele dosarului și din practicaua sentinței penale nr. 469/F/l din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rezultă că inculpatul I.C. a fost prezent la dezbateri așa încât termenul de 10 zile a început să curgă de la pronunțare, respectiv de la 11 aprilie 2008, ultima zi de declarare a apelului fiind la data de 22 aprilie 2008.

Data de expediere a recursului inculpatului astfel cum rezultă de pe ștampila poștei aplicată pe plicul în care a fost trimisă declarația de recurs este 08 septembrie 2008 (fila 51 din Dosarul nr. 2429/2005).

Pentru considerentele expuse, instanța de prim control judiciar a apreciat că exercitarea căii de atac a apelului s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de 363 alin. (1) din C. proc. pen., astfel că apelul formulat de inculpatul I.C. a fost respins ca tardiv.

Prin urmare, nu a mai analizat motivele de apel ale acestuia.

A reținut că cele 14 convenții de scontare forfetare dintre SC G.T.S.T.C. SRL și SC B.A. SA și o convenție de scontare forfetare dintre SC L.G.C. SRL și SC B.A. SA au fost încheiate fără ca la dosarul acestora să existe documentele contabile cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, pentru a se putea calcula încadrarea într-o clasă de risc, a indicatorilor de bonitate, că notele de apreciere întocmite și rapoartele de evaluare semnate de cei trei inculpați, în baza cărora s-au încheiat convențiile, nu cuprind nici o informație cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, iar la unele din dosare lipsește documentația care să ateste livrarea mărfii, ori pentru o parte din convențiile încheiate.

De asemenea, a mai reținut că încheierea convențiilor de scontare forfetare dintre Banca Agricolă și cele două societăți, a avut loc cu încălcarea Normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare de către cei trei inculpați I.C., N.I. și M.O.R.

Sub aspectul vinovăției a apreciat că inculpatul I.C. a săvârșit fapta cu intenție întrucât prin modul în care a acționat, anterior descris, a urmărit crearea unui prejudiciu băncii semnând convențiile de scontare forfetare în lipsa oricăror documente care să însoțească cererea clientului băncii. Totodată, inculpatul I.C. a încălcat prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depășirea creditelor pentru un singur debitor de peste 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepționale și numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA”, aprobare inexistentă în cazul acestor convenții.

De asemenea, a apreciat că, în mod just, instanța de fond a reținut că „acțiunile ilicite” descrise în actul de sesizare plasează conduita acestuia în planul unui „exercițiu abuziv” decât a „neglijenței” și, în consecință, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, s-a mai reținut că în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, Banca nu face parte din categoria persoanelor juridice de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat, iar activitatea inculpatului ar fi putut vătăma interesele legitime ale acționarilor acesteia, ceea face să fie în discuție realizarea conținutului constitutiv infracțiunii prev. de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar a reținut că fapta inculpatului I.C., constând în aceea că în calitate de director al Direcției de Operațiuni Valutare din cad: SC B.A. SA și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile serviciu în sensul ca a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.C. SRL, fără existența documentației aferente complete și a urgentat încheierea acest convenții, cu creditarea contului clientului, cererea clientului fiind ulterioară semnării convenției, producând un prejudiciu băncii în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei Curtea de apel a ținut seama de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise și de contribuția sa efectivă, de cauzele de agravare a pedepsei sau de atenuare, de urmările produse dar și de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, sub acest aspect reținându-se că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce-i privește pe inculpații N.I. și M.O.R., instanța de apel a reținut că probele atestă că au acționat din culpă, iar infracțiunile din culpă nu sunt susceptibile de a fi săvârșite în formă continuată, conchizând că, în mod corect instanța de fond a înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. din încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina acestor inculpați.

În consecință, s-a reținut că faptele inculpaților N.I. și M.O.R., care în calitate de șef al Serviciului Scontare Forfetare și respectiv de consilier bancar în cadrul acestui serviciu, și-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele Băncii Agricole, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C. SRL, pe baza unei documentații incomplete, producând o pagubă SC B.A. SA în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA (inculpatul N.I.) și 927.100 dolari SUA (inculpata M.O.R.) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, care demonstrează fără putință de tăgadă vinovăția inculpatei M.O.R., instanța de apel a apreciat că apelul formulat de aceasta prin care solicită schimbarea temeiului achitării este neîntemeiat.

Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, inculpata M.O.R. a participat la încheierea doar a 8 rapoarte de evaluare corespunzătoare unui număr de 8 convenții, dintre care 3 au fost încasate integral. Prejudiciul aferent celor 5 rapoarte pe care ea le-a întocmit fără a avea documentația necesară este în cuantum de 927.100 dolari SUA

În dezacord cu instanța de fond, instanța de apel a reținut că prejudiciul produs părții civile este rezultatul activității infracționale desfășurate de inculpați. Aceștia aveau obligații stabilite prin Normele de lucru pe care nu le-au respectat. Astfel, dacă ar fi acționat conform procedurii de lucru instituite prin Norme, constatând că cererile formulate de clientul băncii nu erau însoțite de documentația necesară, acestea trebuiau restituite. Existenta documentației care trebuia să facă dovada bonității clientului, dar și a dovezilor privind exportul produselor erau esențiale pentru eliminarea riscului de încheiere a unor convenții care s-au dovedit păgubitoare. Dispoziția patrimonială păgubitoare a putut fi luată ca urmare a neîndeplinirii de către inculpați a atribuțiilor de serviciu. în fapt, prin activitatea lor infracțională contul clientului băncii a fost creditat cu suma de 2.501.004,88 dolari SUA fără că acesta să depună nici un act din care să rezulte că bonitatea firmelor sale.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța de fond a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora în sensul că nici funcționarii de la Sucursala municipiului București a SC B.A. SA și Direcția Juridică nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.

În ceea ce privește Sucursala municipiului București a SC B.A. SA și Direcția Juridică s-a reținut, prin expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești, că nu și-au îndeplinit propriile obligații rezultând din Normele de lucru.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea de apel a apreciat că existența unor erori ori omisiuni pe parcursul derulării operațiunilor comerciale, ori împrejurarea că alte persoane angajate la aceeași bancă au contribuit la producerea prejudiciului, nu îi exonerează pe inculpați de răspunderea propriile fapte.

Nefondată a fost apreciată și susținerea potrivit căreia activitățile inculpaților nu îmbracă caracter penal deoarece încheierea unor convenții de acest gen prezintă prin ele însele un risc bancar, întrucât existența acestui risc nu exclude răspunderea penală atunci când aprecierea cu privire la oportunitatea încheierii convențiilor s-a făcut defectuos din culpa inculpaților în sensul încălcării normelor de lucru.

Împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu existat la data comiterii faptelor o fișă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției și nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a SC B.A. SA nu înlătură răspunderea acestora ca angajați ai băncii care aveau obligația de a respecta procedura de lucru instituită prin Norme aprobate de conducerea băncii. Inculpații, angajați ai părții civile, aveau obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementau domeniul în care își desfășurau activitatea.

În ceea ce privește răspunderea penală a inculpaților N.I. și M.O.R. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare, Curtea de apel a constatat că a intervenit prescripția specială.

Astfel potrivit disp. art. 122 alin. l lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, iar în conformitate cu art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Prin urmare, termenul de prescripție specială a început să curgă de la data săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu respectiv martie 1999, când a încetat activitatea infracțională, și s-a împlinit în martie 2011.

Așadar, s-a constatat că, în ceea ce-i privește pe inculpații N.I. și M.O.R., s-a prescris răspunderea penală urmând a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către inculpatul J.A.J. a faptei descrise, instanța de apel a reținut că, în drept, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Motivele de apel ale Parchetului, vizând pe inculpatul J.A.J. referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul de 3 ani și 4 luni impus prin dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. dar și la netemeinicia pedepsei ca urmare a reținerii formale a circumstanței atenuante judiciare, au fost apreciate ca fiind întemeiate.

Prin urmare, instanța de control judiciar a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă situată în limitele prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. și anume de 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că apelul formulat de inculpatul J.A.J. este neîntemeiat fiind respins.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a constatat că partea civilă, R.B., s-a subrogat în drepturile SC B.A. SA întrucât a fuzionat cu aceasta la 23 mai 2002, a depus în primul ciclu procesual acte atât cu privire la calitatea de parte civilă, cât și cu privire la exercitarea acțiunii civile, arătând că se constituie parte civilă cu suma de 3.431.584,23 dolari SUA din care 2.501.004,88 dolari SUA reprezintă valoarea creanțelor forfetare, respectiv scontate și neîncasate la scadență și 930.579,35 dolari SUA dobânzi penalizatoare, potrivit notei de calcul anexate, cu mențiunea că va actualiza nivelul dobânzilor până la data soluționării definitive a acțiunii penale, (fila 119 din dosarul 2537/2000 al Tribunalului București, secția I penală)

Dobânzile stabilite prin Nota de calcul depusă nu a oferit nici un algoritm de calcul pe baza căruia Curtea de apel să poată verifica cum s-au stabilit. Din acest motiv instanța de apel a aplicat dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile, R.B..

Sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relația Egipt și 21.669,28 dolari SUA, conform convenției de scontare din 23 martie 1999, diferență rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C. SRL

Prin urmare, apreciind ca dovedit prejudiciul în sumă de 2.501.004,88 dolari SUA, Curtea de apel i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata acestuia, ținând seama că inculpații I.C., N.I. și J.A.J. au contribuit la întreaga activitate infracțională care a condus la producerea prejudiciului de 2.501.004,88 dolari SUA, iar inculpata M.O.R. a avut o participație mai redusă paguba la a cărei producere a contribuit fiind de 927.100 dolari SUA

Inculpatul J.A.J., a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J.C.G. SRL.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul J.A.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat șa art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. c) raportat la art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat șa art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. c) raportat la art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.O.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 14 rap la art. 346 C. proc. pen., a obligat, în solidar, pe inculpații I.C., N.I. și J.A.J., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL prin lichidator judiciar SC B.F.J.C.G. SRL, la plata sumei de 1.573.904,88 dolari SUA, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile R.B.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., i-a obligat, în solidar, pe inculpații M.O.R., I.C., N.I. și J.A.J., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL prin lichidator judiciar SC B.F.J.C.G. SRL, la plata sumei de 927.100 dolari SUA, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile R.B.

A menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din 7 ianuarie 2000 asupra apartamentului nr. 84 situat în București, str. Ceahlău, proprietatea inculpatului N.I. și prin ordonanța din 7 februarie 2000 asupra apartamentului nr. 36 situat în București, str. Ghirlandei, proprietatea inculpatei M.O.R. (filele 195 și 203 din dosarul de urmărire penală, vol. I).

În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul J.A.J. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J.C.G. SRL, la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații I.C., N.I. și M.O.R. la plata sumei de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații J.A.J. și M.O.R. și ca tardiv, apelul formulat de inculpatul I.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații I.C., J.A.J. și M.O.R., la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, în termen legal s-au exercitat recursuri de către toți inculpații, respectiv I.C., J.A.J., M.O.R. și N.I.

Prin decizia penală nr. 3163 din 5 octombrie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații I.C. și J.A.J. împotriva deciziei penale nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, în ceea ce-i privește pe inculpații I.C. și J.A.J. și, rejudecând în fond:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

- art. 86

2

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

În baza art. 86

3

C. pen. a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpatul I.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 359 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

A dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpatul J.A.J. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O.R. și N.I. împotriva aceleași decizii penale.

A obligat recurenții inculpați M.O.R. și N.I. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a dispus ca onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I.C. și J.A.J., în sumă de câte 50 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limbă arabă să se plătească din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța supremă a constatat, raportat la judecata din apel a inculpatului J.A.J., în ultima sa desfășurare că, deși citarea, în genere, a persoanelor chemate în judecată s-a transformat prin Legea nr. 202/2010 într-o procedură laxă, aceasta nu a fost respectată riguros în cauză, în condițiile în care față de inculpatul J.A.J., asistat de apărător desemnat din oficiu, instanța a forțat mersul dosarului stabilind că: „inculpatul nu locuiește la adresele cunoscute din străinătate, astfel cum rezultă din recomandatele aflate la filele 13 și 15”, fiind de citat la ușa instanței (încheierea din 12 octombrie 2011, f. 54).

În aceste condiții, s-a opinat că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 21 al art. 385

9

C. proc. pen., vizând nelegala citare a inculpatului J.A.J., urmând ca acesta să fie citat la adresa confirmată prin intermediul avocatului său ales din Beirut, str. Zouk.

În fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:

În perioada septembrie 1998 - mai 1999 SC B.A. SA a procedat la achiziționarea, în regim de scontare și forfetare, a unor incasso-uri documentare aferente exporturilor efectuate de SC G.T.S.T.C. SRL București și SC L.G.C. SRL București în Maroc, Grecia și Egipt, ce nu au putut fi însă valorificate la scadență, deoarece importatorul nu s-a prezentat la banca însărcinată cu colectarea contravalorii creanțelor în cauză.

SC G.T.S.T.C. SRL București a fost înființată prin sentința civilă nr. 13087 din 21 iulie 1994 a Tribunalului București, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J 40/14108/1994 și având ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import-export cu produse agro alimentare (în prezent fiind dizolvată de drept). Inculpatul J.A.J. a devenit asociat unic și administrator al SC G.T.C. SRL la data de 22 septembrie 1998 prin preluarea părților sociale de la J.I. La data de 17 februarie 1999 inculpatul a cedat părțile sociale numitului C.M. pierzându-și calitatea de administrator al societății. Pentru derularea operațiunilor de încasări și plați aferente activității comerciale SC G.T.S.T.C. SRL a deschis conturi în lei și în valuta la data de 28 septembrie 1998 la SC B.A. SA (actualmente SC R.B. SA) Sucursala Municipiului București.

SC L.G.C. SRL a fost înființată în anul 1994 și înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. x/1994 având ca asociat unic pe S.S.B. și ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import export cu produse alimentare si nealimentare. Prin actul adițional înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului din 08 noiembrie 1994, J.A.J. a fost numit director general și administrator cu puteri depline al societății. Societatea a fost atrasă în portofoliul de clienți al SC B.A. SA în data de 23 martie 1999, dată la care a deschis cont în valută la Sucursala Municipiului București.

În cadrul Băncii Agricole inculpatul I.C. a îndeplinit funcția de director al Direcției de operațiuni valutare, inculpatul N.I. a îndeplinit funcția de sef al Serviciului Scontare Forfetare, iar inculpata M.O.R. a îndeplinit funcția de consilier bancar la Serviciul Scontare Forfetare.

Atribuțiile de serviciu ale celor trei inculpați decurgeau din Normele de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare (fila 8 vol. II si vol. IV din dosarul de urmărire penală).

Potrivit acestor Norme de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare etapele derulării operațiunilor de scontare forfetare erau:

- cererea de scontare sau forfetare, care se depunea la sucursala băncii unde clientul avea deschis contul, trebuia să fie însoțită de ultimul bilanț contabil, ultima balanța de verificare, copie a contractului și copii ale titlurilor de credit sau alte creanțe, factura comercială, exemplarul 4 din declarația de încasare valutară (D.I.E.), documentele de transport, declarația vamală de export (D.V.E.);

- certificatul de origine eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României, certificate sanitar-veterinare, fito-sanitare, de radioactivitate, polițe de asigurare, copia scrisorii de garanție bancara, în cazurile în care titlurile de credit sunt garantate printr-o scrisoare de garanție bancara;

- în baza acestei documentații se întocmea nota de apreciere a clientului la nivelul sucursalei băncii unde clientul are deschis contul care va fi înaintată cu documentație Direcției de Operațiuni Valutare - Serviciul Scontare Forfetare (din care făceau parte inculpații I.C., N.I. și M.O.R.);

- în vederea analizării oportunității tranzacției, economistul din cadrul Serviciului Sanitare Forfetare trebuia să întocmească raportul de evaluare pe care urma să îl semneze alături de șeful serviciului scontare-forfetare, directorii adjuncți si directorul direcției de operațiuni valutare.

După întocmirea lucrărilor, dosarul privind tranzacția urma să fie înregistrat într-un registru special, tranzacția urmând a fi analizată de un colectiv format din economistul care a întocmit documentația, șeful serviciului scontare-forfetare, directorii adjuncți și directorul Direcției de Operațiuni Valutare care astfel examinau toate documentele, riscurile pe care le implica tranzacția respectivă, analiza produselor exportate, a băncii externe. în urma analizării tranzacției se întocmea un proces-verbal în care se consemnau deciziile favorabile sau nefavorabile, luate de colectivul menționat mai sus, în cazul in care tranzacția era apreciată în mod favorabil, serviciul scontare forfetare elabora proiectul convenției de scontare sau forfetare care urma să fie înaintat Direcției Juridice.

În cazul în care tranzacția nu era apreciată favorabil, întreaga documentație primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreună cu scrisoare explicativă a motivelor respingerii.

Același procedeu se aplica și în cazul în care Direcția Juridică ar fi avut rezerve cu privire la legalitatea tranzacției.

Așadar, selectarea clientului pe criterii de performanță constituia condiția fundamentală în acceptarea de către bancă a derulării unor astfel de tranzacții cu grad ridicat de risc, acesta fiind și motivul pentru care în Normele de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare, anterior menționate, s-a prevăzut că la solicitarea unor astfel de operațiuni cererile să fie însoț