ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3931/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1089 din 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata M. (fostă R.) L. din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41, 42 C. pen. în art. 13 alin. (2), (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., din art. 329 alin. (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. și din art. 71 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41, 42 și 23 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (trei fapte).

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul Ș.F. din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) și (3) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul R.Ș. din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) și (3) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., din art. 71 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și din art. 323 alin. (1), (2) C. pen. în art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

1) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata M. (fostă R.) L., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (2), 3 teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., a mai fost condamnată aceeași inculpată la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (trei fapte), a mai fost condamnată aceeași inculpată la trei pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate inculpatei M. (fostă R.) L., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatei, respectiv reținerea din 06 octombrie 2009 și arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

2) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.F., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Ș.F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenția inculpatului, respectiv reținerea din 06 octombrie 2009 și arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

3) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.Ș., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.Ș., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului, respectiv reținerea din 06 octombrie 2009 și arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. pen.p. combinat cu art. 998 C. civ. anterior au fost obligați, în solidar, inculpații M. (fostă R.) L., Ș.F. și R.Ș. să plătească părții civile B. (fostă D.) A. suma de 20000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligată inculpata M. (fostă R.) L. să plătească, câte 20.000 lei părților civile B.A.M. și B.M. (fostă B.) Z. , cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că părțile vătămate D.R. și P. (fostă D.) A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpata M. (fostă R.) L. a echivalentului în lei, la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, al sumei de 8.000 euro, obligând-o la plata acestuia către stat.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.F. a echivalentului în lei, la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, al sumei de 300 euro, obligându-l la plata acestuia către stat.

În baza art. 191 C. pen.p., au fost obligați inculpații M. (fostă R.) L. și Ș.F. să plătească câte 1500 lei, iar inculpatul R.Ș. la 1.800 lei (din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În luna septembrie 2001, partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 16 ani, care locuia în comuna 1 Decembrie, a fost abordată de către învinuitul A.C. zis „C.”, care i-a propus să o ajute să lucreze într-un restaurant din Italia, motivându-i că avea o cunoștință ce o putea angaja în această țară.

Partea vătămată menționată s-a gândit la propunerea învinuitului câteva zile, apoi i-a spus mamei sale, martora T.G., despre această propunere.

Întrucât aveau o situație materială precară și considerând că este o propunere serioasă, martora a fost de acord să o lase pe fiica sa să plece în Italia, la muncă. Atât martora, cât și partea vătămată îl cunoșteau pe învinuit, deoarece acesta venea prin comuna unde ele locuiau pentru că avea afaceri imobiliare.

Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit din nou prin comună cu învinuitul A.C. care a întrebat-o dacă s-a gândit la propunerea lui, iar aceasta i-a spus că s-a gândit și este de acord să lucreze în Italia. Auzind acestea, învinuitul s-a dus la locuința părții vătămate pentru a discuta și cu mama acesteia, martora T.G. Cu această ocazie, învinuitul i-a spus martorei că o poate ajuta pe fiica sa să se angajeze în Italia, la un restaurant, asigurând-o că nu i se va întâmpla nimic rău și că va fi ajutată să se angajeze de către o cunoștință de a lui, și anume de către inculpata M. (fostă R.) L. zisă „G.” Ca urmare a celor spuse de învinuit, martora a fost de acord să o lase pe fiica sa să plece la muncă în Italia și atunci învinuitul a întrebat-o pe partea vătămată, care era de față la discuție, dacă avea pașaport, aceasta comunicându-i că nu avea, astfel că învinuitul i-a spus că se va ocupa el de obținerea pașaportului.

Tot cu această ocazie, învinuitul A.C. i-a cerut părții vătămate să își facă bagajul și să își ia și actele de identitate, respectiv certificatul de naștere și buletinul de identitate, și să îl însoțească la locuința inculpatei M. (fostă R.) L., care o va ajuta să se angajeze în Italia.

Partea vătămată l-a însoțit pe învinuit la locuința inculpatei, iar când au ajuns inculpata i-a spus acesteia că o va angaja în Italia la un restaurant, unde va spăla vase sau va face curățenie, iar cu privire la salariul pe care îl va primi i-a precizat că vor discuta când vor ajunge în această țară.

După această discuție, învinuitul A.C. a plecat, iar partea vătămată B.A.M. a rămas la locuința inculpatei, deoarece aceasta hotărâse să se ocupe de obținerea pașaportului, spunându-i părții vătămate că, după ce îi va obține pașaportul, vor pleca împreună în Italia, pentru a o angaja. A doua zi, la locuința inculpatei M. (fostă R.) L. a mai venit o fată pe care inculpata i-a prezentat-o părții vătămate ca fiind nepoata ei și i-a spus că și aceasta va pleca la muncă în Italia. Apoi, inculpata i-a spus părții vătămate că vor pleca în aceeași zi în Municipiul Timișoara, unde îi va face pașaportul și de unde vor pleca în Italia, motivându-i că în această localitate îi va obține pașaportul mult mai repede.

Astfel, au plecat toate trei în Municipiul Timișoara, iar când au ajuns, inculpata le-a dus la un apartament situat într-un bloc de la marginea orașului, unde le aștepta „o femeie” pe care inculpata o cunoștea. Când au intrat în acel apartament, inculpata M. (fostă R.) L. i-a cerut părții vătămate să se ducă în sufragerie și aceasta s-a dus, ocazie cu care a văzut că în sufragerie se mai aflau alte trei fete. Inculpata s-a retras în bucătărie cu „femeia” la care se aflau, unde au discutat, iar după un timp inculpata a venit în sufragerie la partea vătămată și i-a spus că ea va pleca, urmând ca „femeia” la care se aflau să se ocupe de obținerea pașaportului ei.

După ce inculpata M. (fostă R.) L. a plecat, părții vătămate i s-a cerut de către „femeia” la care fusese lăsată să o însoțească pentru a-i face pașaportul. Apoi, au plecat amândouă cu un taxi care le aștepta în fața blocului și care le-a dus la un centru foto, unde partea vătămată și-a făcut fotografii pentru pașaport, fotografii care au fost reținute de către „femeia” respectivă, după care s-au întors cu același taxi la locuința acesteia. Când au ajuns la apartament, „femeia” respectivă i-a cerut părții vătămate actele de identitate motivându-i că îi trebuiau pentru a-i face pașaportul, iar partea vătămată i le-a dat. Spre seară, la apartament, a venit un „individ” care i-a adus părții vătămate pașaportul, ocazie cu care aceasta a constatat că pașaportul era fals, deoarece avea aplicată pe el fotografia sa, însă datele de identitate nu îi aparțineau. Văzând aceste nereguli, partea vătămată a întrebat-o pe „femeia” la care se afla de ce nu erau trecute pe pașaport datele ei de identitate, iar aceasta i-a răspuns că „era mai bine așa” și i-a cerut să stea liniștită și să memoreze datele care erau înscrise pe pașaport.

Partea vătămată i-a cerut acelei „femei” să îi restituie actele de identitate, dar aceasta a refuzat.

Apoi, noaptea, la locuința acelei „femei” au venit „doi bărbați”, care nu erau cetățeni români, și care au luat-o pe partea vătămată B.A.M., dar și pe una din cele trei fete care se mai aflau în acel apartament.

Acești „doi indivizi” le-au transportat cu un autoturism până la Dunăre, unde au venit alți „doi indivizi” care le-au luat și le-au trecut Dunărea cu o barcă. După ce le-au trecut Dunărea pe celălalt mal, partea vătămată și cealaltă fată au fost preluate de un alt „individ” și transportate cu un autoturism la un imobil, unde au stat o zi, după care, un alt individ pe nume „K.S.”, de etnie albaneză, a venit și a luat-o numai pe partea vătămată și a dus-o la clubul al cărui patron era, care se numea “S.” și care se afla în localitatea Velesta - Macedonia.

În Clubul “S.” se mai aflau alte cinci fete, dintre care patru erau românce, iar una era rusoaică. Aici, partea vătămată a fost obligată, prin violență și amenințări, de către etnicul albanez „K.S.”, să practice prostituția, și, întrucât inițial a refuzat, acesta a amenințat-o chiar cu pistolul, punându-i-l la cap, astfel că, fiindu-i frică, a început să practice prostituția în clubul respectiv.

Timp de un an de zile partea vătămată B.A.M. a fost obligată să practice prostituția în Clubul “S.”, în folosul etnicului albanez „K.S.”, întreținând pe zi raport sexual cu circa 2-3 „clienți”.

Astfel, programul începea la orele 20:00 - 21:00, când partea vătămată și celelalte fete trebuia să iasă din camerele clubului, unde erau cazate, și să coboare la barul clubului, unde trebuia să stea cu „clienții” până la orele 04:00 - 05:00, interval de timp în care „clienții” își alegeau fata cu care doreau să întrețină raport sexual, după care îi comunicau etnicului albanez „K.S.”, care le lua și le transporta la hotelul unde se afla „clientul” și unde trebuia să întrețină raportul sexual.

În toată această perioadă, partea vătămată, dar și celelalte fete, nu au avut voie să părăsească clubul, fiind păzite în permanență de către „K.S.”, iar când acesta nu se afla la club erau păzite de vărul lui, care locuia lângă club și la locuința căruia erau duse și ascunse, atunci când poliția macedoneană efectua razii.

După un an de zile, etnicul albanez „K.S.” a luat-o și dus-o pe partea vătămată B.A.M. în Grecia, unde a vândut-o unui alt etnic albanez pentru a practica prostituția în clubul acestuia, o dată cu aceasta fiind vândută și o altă fată, tot româncă, pe nume „A.”

Partea vătămată și „A.” au fost duse de acest etnic albanez la locuința lui, unde s-au întâlnit cu o altă fată împreună cu care practicaseră prostituția în Clubul “S.” și pe care „K.S.” o vânduse anterior lor. Soția acestui etnic albanez cunoștea limba română și le-a cerut să îi predea actele de identitate pentru a le face pașaport, dar ele i-au spus că nu le aveau asupra lor, părții vătămate fiindu-i oprite de către „femeia” din Municipiul Timișoara, unde fusese dusă și lăsată de către inculpata M. (fostă R.) L.

După aceasta, etnicul albanez le-a dus pe partea vătămată și pe „A.” la un apartament, unde erau păzite de un alt individ și, întrucât, au încercat să fugă, etnicul albanez le-a adus din nou la locuința lui din localitatea T. Apoi, într-una din zile, etnicul albanez a plecat împreună cu soția lui spunându-le că vor reveni într-o jumătate de oră.

În acest context, profitând de lipsa acestora, partea vătămată împreună cu „A.” au reușit să fugă și s-au dus la o casă din apropiere, unde au găsit o femeie căreia i-au cerut ajutorul. Întrucât femeia respectivă nu înțelegea ce îi spuneau, partea vătămată și „A.” au început să repete cuvântul „Poliția”, astfel că acea femeie a anunțat poliția, iar după un timp polițiștii au venit și le-a luat de acolo.

La sediul poliției, partea vătămată și „A.” au dat declarații cu privire la ce li se întâmplase, după care un reprezentant al Consulatului României în Grecia a venit și le-a adus pașapoarte și bilete de avion pentru a putea să se întoarcă în țară.

Când a revenit în țară, partea vătămată B.A.M. a aflat că și sora ei, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., fusese între timp racolată prin înșelăciune, prin aceeași promisiune că va fi angajată în Italia, tot de către învinuitul A.C. și inculpata M. (fostă R.) L. și că ajunsese tot în Macedonia, în localitatea Veleste, la un alt club care aparținea tot etnicului albanez „K.S.”

Partea vătămată B.A.M. nu s-a întâlnit cu sora sa în perioada cât s-a aflat în Macedonia la acel club, deși auzise că se discuta în club cu privire la o fată pe nume „Z.”, iar când a întrebat dacă pe „Z.” o chema B. i s-a răspuns că nu se numea așa.

În timp ce partea vătămată B.A.M. se afla în Clubul “S.” din localitatea Veleste - Macedonia, unde era obligată să practice prostituția, după câteva luni de zile, spre sfârșitul lunii decembrie 2001, învinuitul A.C. zis „C.” a reușit să o convingă pe martora T.G. să o lase și pe cealaltă fiică mai mică, în vârstă de 14 ani, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., să plece în Italia, unde să lucreze împreună sora ei, motivându-i că fiica cea mare își găsise un loc de muncă și era bine, că el personal discutase cu ea la telefon și aceasta îi spusese că era bine.

Fiind convinsă de către învinuit că fiica sa cea mare, partea vătămată B.A.M., era bine, că ajunsese cu bine în Italia și se angajase, martora T.G. a fost de acord să o lase și pe cealaltă fiică, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., să plece la muncă în Italia, unde să lucreze împreună cu sora ei, la același restaurant.

Astfel, învinuitul A.C. le-a dus pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. și pe mama acesteia, martora T.G., la locuința inculpatei M. (fostă R.) L. zisă „G.”, ocazie cu care aceasta le-a întărit convingerea că ceea ce învinuitul le spusese era adevărat, și anume că cealaltă fiică lucra la un restaurant și câștiga „suficienți bani, încât să trimită și acasă”, fapt ce a determinat-o pe martoră să o lase să plece la muncă, în Italia, și pe cealaltă fiică, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. Cu această ocazie, inculpata a întrebat-o pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. dacă deține pașaport, iar aceasta i-a spus că nu avea și atunci, inculpata a asigurat-o că se va ocupa ea de obținerea pașaportului.

După această discuție, martora T.G. a plecat lăsând-o pe partea vătămată la locuința inculpatei pentru a pleca la muncă în Italia.

În acest timp, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. că sora sa este bine și că vor lucra împreună.

În ziua următoare, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a plecat cu trenul spre Municipiul Timișoara cu „un individ”, care locuia cu inculpata și căruia i se spunea „I.”, iar înainte de a pleca, atât inculpata, cât și „I.” i-au spus că în Municipiul Timișoara îi vor face pașaportul și că tot din această localitate va pleca în Italia.

Când au ajuns în Municipiul Timișoara, „I.” a dus-o la locuința unui „individ”, cunoștință de-a lui, și anume la un apartament dintr-un bloc situat pe Bulevardul D.

După ce au ajuns la locuința acestui „individ”, „I.” a plecat, iar partea vătămată a rămas și după câteva ore au venit alți „doi indivizi” care au luat-o cu o mașină, iar noaptea au ajuns pe un câmp, unde un alt „individ” a venit și a luat-o pe partea vătămată, trecând-o „în spate” peste „o apă” (Dunărea), pe malul celălalt. Când au ajuns pe celălalt mal, „individul” care o trecuse apa a predat-o altor „doi indivizi” de naționalitate sârbă, care au luat-o și au dus-o la o casă, unde au stat o jumătate de oră, după care, au dus-o la „o șosea”, unde au predat-o altui „individ”, tot de naționalitate sârbă, care vorbea limba română, și care a dus-o la o altă casă, unde se mai afla o fată, tot româncă. A doua zi, acest „individ” a luat-o pe partea vătămată cu o mașină și a dus-o la o altă casă, unde a lăsat-o în grija unui alt „individ” și unde aceasta a stat câteva zile încuiată într-o cameră. După aceasta, la locuința respectivă a venit „individul” de naționalitate sârbă care o lăsase acolo și i-a adus un pașaport fals, întrucât, analizându-l, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a văzut că pe el era aplicată fotografia sa, însă datele de identitate nu corespundeau, „individul” respectiv cerându-i să memoreze acele date de identitate.

Acest „individ” a transferat-o pe partea vătămată unui alt „individ” și i-a cerut acesteia ca, pe perioada deplasării cu „individul” căruia i-o predase, să nu vorbească.

Acest „individ” care a luat-o pe partea vătămată a dus-o la Clubul “S.” din localitatea Velesta-Macedonia, unde se mai aflau alte 12 fete, dintre care 10 erau românce, iar celelalte două erau moldovence.

Cum a ajuns la acel club, în data de 24 decembrie 2001, părții vătămate i s-au dat alte haine cu care să se îmbrace, și anume o fustă scurtă și un tricou, și i s-a cerut „să treacă la lucru”, adică „să danseze la bară, să se ducă la „clienții” din club și să facă ce îi cereau aceștia”.

Partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a fost obligată de către patronii Clubului “S.” să practice prostituția în folosul lor, unul dintre acești patroni fiind identificat de aceasta în persoana etnicului albanez „K.S.”

În perioada cât partea vătămată a fost ținută în acest club, patronii clubului au obligat-o atât pe ea, cât și pe celelalte fete, să consume băuturi alcoolice cu „clienții”, să danseze la bară pentru a fi vizionate de aceștia în scopul de a fi „alese” pentru a întreține raporturi sexuale.

După ce erau „alese” de către „client” pentru a întreține raport sexual cu el, „clientul” discuta direct cu patronul clubului, numitul „K.S.”, iar după ce stabileau prețul și „clientul” plătea, erau duse de către un șofer al clubului la un hotel, unde „clientul” le aștepta ca să întrețină raport sexual sau perversiuni sexuale, în funcție de dorința acestuia.

Raporturile sexuale le întrețineau neprotejat, întrucât nu li se cumpărau prezervative, iar partea vătămată și celelalte fete nu și le puteau procura, deoarece nu aveau voie să părăsească clubul, iar dacă se opuneau erau bătute de către „K.S.”, care era informat de către „client” cu privire la acest aspect.

Într-o singură zi partea vătămată întreținea raporturi sexuale cu circa 2-3 „clienți” și nu primea nici un ban de la aceștia, deoarece „clientul” plătea direct patronului clubului, numitul „K.S.”

Ziua „de lucru” începea seara, când veneau „clienții” la barul clubului, ocazie cu care li se cerea să iasă din camerele de la club, unde erau ținute și care nu erau prevăzute cu ferestre, și să se ducă în bar, unde intrau printr-o ușă mică, ce era disimulată.

Când poliția efectua razii li se cerea să părăsească barul prin ușa disimulată, care dădea într-un hol, după care traversau dormitoarele până când ajungeau tot la o ușă disimulată, care dădea într-o grădină din spatele clubului, unde se ascundeau.

În data de 24 ianuarie 2002, în timp ce partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. se afla la bar împreună cu celelalte fete și cu „clienții”, li s-a cerut de către patron să părăsească imediat clubul utilizând itinerariul descris mai sus, însă nu au mai apucat să părăsească clubul, deoarece au pătruns lucrătorii de poliție care le-au luat pe toate fetele din club și le-au condus la sediul poliției.

De la sediul poliției au fost preluate de către reprezentanții unei organizații umanitare, după care li s-au eliberat pașapoarte consulare și au fost trimise în țară cu avionul.

Când a ajuns în țară, partea vătămată a aflat că și sora sa, partea vătămată B.A.M., fusese sechestrată și obligată să se prostitueze tot într-un club ce aparținea etnicului albanez „K.S.”, dar nu s-a întâlnit cu aceasta, întrucât, în momentul în care ea a ajuns la clubul “S.”, sora sa fusese vândută etnicului albanez din Grecia.

Părțile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. și D.R., erau vecine de cartier cu inculpatul Ș.F., având o relație de prietenie cu acesta și soția lui.

În luna ianuarie 2002, părțile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. și D.R. s-au dus la locuința inculpatului Ș.F., ocazie cu care au discutat despre posibilitatea de a munci în străinătate, întrucât acestea aveau o situație materială precară, situație pe care o cunoștea și inculpatul.

Inculpatul Ș.F. le-a propus părților vătămate să le facă cunoștință cu o persoană pe nume „G.” (inculpata M. (fostă R.) L.) care se ocupa cu găsirea de locuri de muncă în străinătate și le-a cerut să îl însoțească pentru a discuta cu aceasta.

Întrucât aveau o situație materială precară, cele trei părți vătămate au fost de acord să meargă cu inculpatul la locuința inculpatei M. (fostă R.) L. pentru a discuta cu aceasta, deoarece doreau să lucreze în străinătate.

Astfel, părțile vătămate s-au deplasat cu inculpatul Ș.F. la locuința inculpatei M. (fostă R.) L. din, sector 5.

Inculpatul Ș.F. i-a spus inculpatei M. (fostă R.) L. că părțile vătămate doreau să muncească în străinătate ca să câștige bani pentru întreținerea familiilor lor.

Inculpata M. (fostă R.) L. le-a spus părților vătămate că le putea găsi un loc de muncă în Italia, la un restaurant, unde să lucreze ca ospătar, că vor câștiga suficienți bani încât să își întrețină familiile și le-a întrebat dacă dețin pașaport.

Părțile vătămate i-au spus că nu aveau pașaport, astfel că inculpata s-a oferit să se ocupe ea de obținerea pașapoartelor lor și le-a cerut certificatul de naștere și buletinul de identitate.

Întrucât părțile vătămate nu aveau documentele asupra lor, iar inculpata le-a cerut să le aducă cât mai repede pentru a le obține pașapoartele, acestea au plecat la domiciliile lor, de unde și-au luat documentele și, în aceeași zi, le-au adus inculpatei.

Când au adus documentele, la domiciliul inculpatei se mai afla încă inculpatul Ș.F., dar și fiul acesteia, inculpatul R.Ș..

După ce a primit actele de identitate de la cele trei părți vătămate, inculpata M. (fostă R.) L. le-a cerut acestora să o însoțească pentru a merge să le facă pașapoartele. Crezând că merg la Serviciul Pașapoarte din Municipiul București, părțile vătămate au fost de acord să o însoțească pe inculpată și au plecat împreună cu aceasta și cu fiul ei, inculpatul R.Ș. Apoi s-au deplasat cu autobuzul până la stația „A.”, unde au coborât, după care au luat un microbuz, părțile vătămate fiind convinse că merg la Serviciul Pașapoarte să își facă pașaport.

Întrucât afară se înnoptase și se deplasau de circa trei ore, părțile vătămate au întrebat-o pe inculpată când vor ajunge la Serviciul Pașapoarte, iar aceasta le-a răspuns că mai durează puțin. Apoi, au mai mers cu microbuzul câteva ore, iar la ora 04:00, părțile vătămate au constatat că au ajuns în Municipiul Timișoara, deoarece șoferul microbuzului anunțase acest lucru. Auzind unde au fost duse, părțile vătămate au întrebat-o pe inculpată de ce au ajuns în Timișoara pentru că pașapoartele le puteau face în București, însă inculpata nu le-a răspuns, dar în schimb le-a răspuns inculpatul R.Ș., care le-a spus că din această localitate le duc în Italia. Apoi, au luat un taxi, iar la cererea inculpatei taximetristul i-a lăsat la o adresă indicată de aceasta.

Cei doi inculpați le-au dus pe părțile vătămate la un apartament situat într-un cartier de blocuri, unde locuia „o femeie” care îi cunoștea pe inculpați și unde se mai afla și o altă fată, unde au rămas împreună două zile, timp în care, inculpații au restricționat ieșirea părților vătămate din cameră, acestea putând să iasă doar când aveau nevoie la toaletă.

După câteva zile, la apartamentul respectiv au venit „doi indivizi” care le-au luat pe cele trei părți vătămate și pe fata care o găsiseră acolo și le-au dus în localitatea Moldova Nouă, unde le-au cazat într-o casă, lăsându-le în supravegherea unui alt „individ” căruia i se spunea „C.”

În această locație părțile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. și D.R. au stat circa o săptămână și jumătate. Apoi, într-o noapte, „C.” le-a luat pe cele trei părți vătămate și le-a dus la marginea unei păduri.

De aici, s-au deplasat circa 20 de kilometri numai pe timp de noapte, aproximativ trei zile, până au ajuns la Dunăre, unde au fost trecute cu barca în Serbia, de către „C.”

Pe malul celălalt al Dunării au fost așteptați de un „individ” căruia i se spunea „N.” și care le-a luat pe cele trei părți vătămate și le-a dus într-un apartament din orașul Belgrad, unde au fost vândute unui alt „individ” de etnie sârbă.

În acest apartament din orașul Belgrad, „individul” care le cumpărase le-a obligat prin amenințări să se dezbrace în fața lui, însă partea vătămată D.R. a refuzat, moment în care acesta a început să o lovească mai întâi pe ea, apoi și pe celelalte două părți vătămate, astfel că, în cele din urmă partea vătămată D.R. s-a dezbrăcat.

Timp de trei zile cele trei părți vătămate au fost bătute și înfometate de acel „individ” de etnie sârbă pentru că refuzau să se dezbrace atât în fața lui, cât și în fața altor bărbați, pe care acesta îi aducea și cărora intenționa să le vândă.

Întrucât partea vătămată D.R. nu s-a supus cerințelor acelui „individ” de etnie sârbă, a fost vândută de acesta unui alt cetățean sârb care a dus-o la locuința unui alt cetățean sârb, unde a stat câteva ore, după care, la scurt timp, au apărut niște indivizi care au intrat cu forța în apartament, l-au bătut pe cetățeanul sârb care tocmai o cumpărase, după care au luat-o cu forța și au introdus-o într-o mașină, transportând-o timp de 3 - 4 ore până într-o localitate, unde a fost cazată într-un apartament situat într-o vilă, unde se mai afla o fată, care era tot româncă, și care se afla în aceeași situație ca ea.

Timp de o lună de zile partea vătămată D.R. a fost sechestrată în acel apartament și obligată de către cetățenii sârbi, care o luaseră cu forța, să întrețină raporturi sexuale cu „clienții” pe care îi aduceau, contra cost, banii încasându-i aceștia.

În cazul în care partea vătămată D.R. refuza să întrețină raporturi sexuale cu „clienții” care îi erau aduși, era bătută cu pumnii și picioarele de către cei care o sechestraseră, aceasta fiind obligată să întrețină raporturi sexuale pe zi cu circa 4 - 5 „clienți”.

După circa o lună de zile, partea vătămată D.R. a fost luată de la apartament de către unul din cetățenii sârbi care o sechestraseră și dusă în fața unui bar, unde urma să fie vândută. Când „cumpărătorul” a apărut, aceasta a cerut voie să meargă la toaletă și i s-a permis acest lucru, iar când a ieșit a început să strige în limba engleză „să vină poliția”, astfel că cei doi indivizi, „vânzătorul” și „cumpărătorul”, au fugit.

Din barul respectiv, unul din ospătari a anunțat poliția, care a venit și a condus-o la o secție de poliție, după care a fost dusă într-un centru pentru imigranți din Belgrad, unde a stat timp de o lună și cinci zile, perioadă în care paznicii centrului respectiv au obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu alte persoane din incinta acelui centru, fiind bătută și amenințată de către aceștia în cazul în care se opunea.

La data de 24 aprI. 2002, partea vătămată D.R. a fost repatriată în România.

După ce partea vătămată D.R. a fost vândută de etnicul sârb pe motiv că nu se supunea cerințelor lui de a se dezbrăca în fața lui și a bărbaților pe care îi aducea, părțile vătămate D.A. și P. (fostă D.) A. au rămas în acel apartament, unde primeau de mâncare o dată sau de două ori pe zi și erau obligate să întrețină raporturi sexuale cu diferiți „clienți” pe care respectivul etnic sârb îi aducea.

După o săptămână de zile, partea vătămată D.A. a fost transferată de către acel etnic sârb unui etnic albanez căruia i se spunea „S.”, care a dus-o la barul lui, denumit “S.”

În acest bar, unde se mai aflau alte opt fete, toate românce, partea vătămată D.A. a stat trei zile, timp în care a fost bătută de către etnicul albanez „S.” și obligată să întrețină raporturi sexuale și perversiuni sexuale cu „clienții” care veneau la bar.

Pentru a fi vizionate de „clienții” care veneau la bar, „S.” le obliga să danseze în bar îmbrăcate numai în lenjerie intimă, cu scopul de a fi alese de aceștia pentru a întreține raporturi sexuale cu ei.

A treia zi, văzând ce i se întâmpla, partea vătămată D.A. a început să plângă pentru că nu mai voia să facă ceea ce era obligată, dar mai ales de frica lui „S.” pentru că refuzase să întrețină raport sexual cu un „client” la care fusese dusă, la un hotel, iar acesta îl anunțase pe „S.”

Auzind ce îi spusese „clientul”, „S.” a trimis la hotelul respectiv un băiat ca să o ia și să o aducă la bar. Când a ajuns, partea vătămată a fost bătută de către „S.”, după care acesta a început să sune mai multe persoane cărora le-o oferea spre vânzare.

Urmare a acelor apeluri telefonice, la bar a venit un „individ” pe nume „B.E.” căruia i se spunea „D.”, care era tot etnic albanez și care a cumpărat-o de la „S.” pe partea vătămată D.A. cu suma de 10.000 de euro.

Etnicul albanez „B.E.” a dus-o pe partea vătămată la Clubul „N. , unde a obligat-o să practice prostituția, însă i-a cerut să întrețină raport sexual și cu el, astfel că partea vătămată a devenit „amanta” acestuia și timp de un an de zile a întreținut raporturi sexuale și cu acesta.

Pe parcursul anului, cât a fost obligată să stea în acest club, partea vătămată a fost obligată de către „K.S.” șoferul lui „B.E.” și acesta din urmă să practice prostituția pentru 25 euro/oră sau 50 euro/noapte, banii fiind luați în totalitate de către ei, iar atunci când refuza „să se supună” era bătută de „B.E.”, lucru pe care aceștia îl făceau și cu celelalte fete din club.

„K.S.” era cel care le transporta de la club la hotelul unde trebuia să întrețină raporturi sexuale cu „clienții” clubului, lua banii de la „clienți”, după care le aducea înapoi la club.

Atunci când „B.E.” zis „D.” se îmbăta, le bătea în mod repetat și le amenința că le va vinde lui „M.” un alt traficant de persoane, care sechestrase 8 fete dintre care 6 erau românce și pe care le obliga să practice prostituția pentru el.

Când poliția venea în control la clubul lui „B.E.”, ele erau ascunse de fratele acestuia, „B.D.”, într-o încăpere din casa acestuia, care se afla situată lângă Clubul „N.

Ca urmare a relației apropiate pe care partea vătămată D.A. a avut-o cu „B.E.”, a aflat de la acesta că „S.” o cumpărase de la inculpata M. (fostă R.) L. cu suma de 8 000 euro, iar el o cumpărase de la „S.” contra sumei de 10 000 euro.

În toată această perioadă, partea vătămată i-a cerut etnicului albanez „B.E.” să îi dea voie să se întoarcă acasă, însă acesta o tot amăgea că îi va da voie să plece. Văzând că acesta o tot amâna, în luna august 2002, partea vătămată a sunat la poliția din localitatea Struga, dar și la poliția din localitatea Veleste, anunțând că sunt mai multe fete care sunt sechestrate la Clubul „N. și care doresc să plece, dar nu au acte. După telefonul pe care l-a dat la poliția din cele două localități, abia în luna noiembrie s-a prezentat la club un polițist care l-a atenționat pe „B.E.” că una din fetele de la clubul său a sunat la poliție. Polițistul i-a cerut acestuia să fie atent ca să nu mai sune nici o fată, mai ales să nu se sune la poliția din localitatea Skopje. Văzând că acest polițist nu le ajută și auzind sfatul pe care l-a dat lui „B.E.”, într-o noapte, în jurul orei 02:30, partea vătămată D.A. a sunat și la poliția din localitatea Skopje, dar nici de aici nu s-a prezentat nici un polițist. Apoi, partea vătămată l-a sunat pe concubinul său din România, martorul B.N. și i-a spus ce i se întâmpla.

După această discuție, prin luna septembrie 2002, martorul B.N. a cunoscut doi indivizi macedoneni care lucrau la Ambasada Macedoniei din București și i-a rugat pe aceștia să o ajute pe partea vătămată să revină acasă, dându-le adresa din localitatea Velesta - Macedonia, unde aceasta era sechestrată.

Astfel, în luna ianuarie 2003, după aproximativ o jumătate de an de la demersul martorului B.N., s-au prezentat la Clubul „N. mai mulți polițiști care au întrebat de partea vătămată.

Polițiștii le-au cerut tuturor fetelor din bar să se îmbrace și să îi însoțească la sediul poliției din localitatea Velesta, unde au dat declarații.

Partea vătămată D.A. a dat declarație cu privire la tot ce i se întâmplase, inclusiv cu privire la etnicul albanez „S.”, însă polițiștii sârbi au început să îi vorbească urât, făcând-o „curvă” și au obligat-o să declare că „S.” nu o obligase să practice prostituția pentru el.

Partea vătămată a refuzat să declare mincinos și atunci polițiștii sârbi au amenințat-o că „o să o pățească rău de tot” dacă declara ce vrea ea.

Auzind aceste amenințări, partea vătămată l-a sunat pe „B.E.”, care a venit la sediul poliției și le-a cerut polițiștilor să o lase să declare ce dorea ea, ocazie cu care acesta i-a dat și suma de 150 de euro.

După aceasta polițiștii sârbi împreună cu „B.E.” le-au dus pe toate la poliția din localitatea Struga, unde numai părții vătămate i s-a cerut să dea declarație, după care numai ea a fost dusă la poliția din localitatea Skopje, unde i s-a cerut să dea și aici declarație, apoi a fost dusă la Ambasada României din această localitate și de aici a plecat în țară, acasă.

Când a ajuns acasă, partea vătămată D.A. s-a întâlnit pe stradă cu inculpatul Ș.F., care a întrebat-o pe un ton răstit „dacă s-a întors acasă”, iar ea i-a răspuns că s-a întors și că lucrurile „nu vor rămâne așa”.

Auzind răspunsul părții vătămate, inculpatul Ș.F. a amenințat-o, replicându-i „atât îți trebuie fă, jegoaso!”.

Apoi, mama părții vătămate, martora D.M., s-a întâlnit și ea cu inculpatul Ș.F. și i-a reproșat acestuia cu privire la ce îi făcuse fiicei sale, iar inculpatul a amenințat-o și pe martoră spunându-i că „le va da foc la casă” dacă se vor duce la poliție să îl reclame.

Martora D.M. nu știa ce i se întâmplase părții vătămate, dar când partea vătămată a fost dusă de inculpatul Ș.F. la locuința inculpatei M. (fostă R.) L.) și nu a mai revenit acasă, văzând că fiica sa nu mai vine acasă și știind că fusese la domiciliul inculpatului, s-a dus la acesta și l-a întrebat unde se afla fiica sa, iar inculpatul i-a cerut să stea liniștită, să nu se ducă la poliție pentru că va fi sunată de fiica sa.

Văzând că trecuse un interval de timp și partea vătămată nu se întorcea acasă, martora i-a cerut din nou explicații inculpatului, însă acesta a amenințat-o că îi va da foc la casă dacă se va duce la poliție.

După ce partea vătămată D.A. a fost transferată unui etnic albanez, din apartamentul din Belgrad, de către etnicul sârb care o ținea sechestrată atât pe ea, cât și pe partea vătămată P. (fostă D.) A., aceasta din urmă a continuat să fie sechestrată în acel apartament încă o săptămână de zile, perioadă de timp în care era obligată să întrețină raporturi sexuale cu diferiți „indivizi” aduși de respectivul etnic sârb.

După aceea, partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost și ea transferată altor persoane care veniseră să o vizioneze și care au cumpărat-o de la acel cetățean sârb.

După ce a fost vândută, partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost transportată în Macedonia, în localitatea Skopje, unde a fost cazată într-un apartament timp de o săptămână de zile.

În această perioadă de timp a fost obligată să întrețină raporturi sexuale și perversiuni sexuale contra cost cu diferiți „clienți”, de către persoanele care o cumpăraseră, care erau etnici albanezi și care încasau și sumele de bani.

Apoi, partea vătămată a fost transferată altor persoane, care au transportat-o cu un tir în Grecia, fiind astfel trecută fraudulos frontiera dintre Macedonia și Grecia.

În Grecia a fost cazată în localitatea Salonic, într-un apartament, unde a locuit timp de două luni de zile și unde a fost obligată să practice prostituția într-un bordel din localitate.

Într-una din zile, în timp ce se afla în acel bordel, partea vătămat a refuzat să întrețină raporturi sexuale cu diferiți „clienți”, deoarece nu se simțea bine, astfel că a fost bătută și în cele din urmă, obligată să întrețină raporturi sexuale cu „clienții”.

Apoi, după un interval de timp, a avut loc o razie a poliției la acel bordel, ocazie cu care partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost depistată și audiată, iar după ce s-a stabilit situația ei a fost plasată într-un centru pentru imigranți și după aproximativ o lună de zile a fost repatriată, în luna mai 2002.

Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații M.L., Ș.F. și R.Ș., precum și partea civilă B. (fostă D.) A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

Inculpata M.L. a criticat soluția fondului sub aspectul nelegalității, vizând greșita sa condamnare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 329 C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în raport de data la care s-a săvârșit fapta,nu a solicitat continuarea judecății, în raport de prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. pen.

A solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) și art. 13 alin. (2) și (3), teza I-a și alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În susținerea motivelor de apel, a invocat faptul că numai le-a însoțit pe părțile vătămate, în înțelesul de a le ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate și, așa s-a deplasat la Timișoara, însoțindu-le la o cunoștință a sa, pe nume „C.”

A vorbit cu inculpatul Ș.F. să le ajute pe cele două părți vătămate să plece în străinătate, menționând că nu le-a amenințat, constrâns în vreun fel și nici nu le-a cazat în scop infracțional.

Inculpatul R.Ș. a criticat, prin apelul său, soluția fondului pentru greșita sa condamnare pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că, în ceea ce îl privește, a fost o înscenare a D.I.I.C.O.T.-ului, el neexercitând nici un act material, ci doar a însoțit-o pe mama sa la Timișoara care se deplasa împreună cu părțile vătămate, instanța de fond interpretând în mod greșit ca fiind o implicare directă a sa în această activitate infracțională, cu care de altfel nu are nicio legătură.

Ca o critică, în subsidiar, vizând aspectele de netemeinicie ale soluției fondului, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, arătând că, în mod greșit, i s-a reținut recidiva postexecutorie, întrucât a intervenit reabilitarea, chiar dacă nu a formulat o cerere, la un moment dat, în ceea ce îl privește.

Apelul formulat de către inculpatul Ș.F. vizează aspectul de netemeinicie al hotărârii pronunțate, a solicitat aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., însă, instanța fondului a apreciat că are o poziție oscilantă, sens în care a beneficiat de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., deci, de o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

A solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 81-82 C. pen.

Critica sa vizează și aspecte de nelegalitate, susținând că, de fapt, greșit a fost condamnat el a ajutat părțile vătămate să-și găsească locuri de muncă în străinătate, se află în relații bune cu acestea. Nu le-a racolat, le-a nășit copiii, după întoarcerea lor din străinătate și nu au existat reproșuri, solicitând, în final, achitarea sa, pentru toate infracțiunile, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Partea civilă B.A. a formulat apel împotriva soluției fondului, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei; a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și instituirea sechestrului asigurător pe bunurile mobile ale inculpaților, ca o garanție că inculpații îi vor plăti suma de bani la care i-a obligat instanța.

Prin Decizia penală nr. 145/A din 29 mai 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.L., Ș.F., R.Ș. și partea civilă B.A. împotriva sentinței penale nr. 1089 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A dedus reținerea inculpaților din 06 octombrie 2009 și arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

A obligat pe inculpați la câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 75 lei, onorariul parțial avocat oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe apelantul parte civilă l-a obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea, examinând apelurile declarate, sub aspectul criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, cu următoarea motivare:

Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt și i-a dat și o corectă încadrare juridică.

Astfel, prin modul în care au acționat, în perioada septembrie 2001 - ianuarie 2002, în înțelegere prealabilă, luând aceeași hotărâre infracțională, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu activitate bine determinată în cadrul grupului, cu scopul clar de a racola, prin înșelăciune, pe părțile vătămate minore la data racolării: B.A.M., B.M. (fostă B.) Z., D.A., precum și părțile vătămate majore D.R. și P. (fostă D.) A., și a le găzdui în apartamentul său din municipiul București, de a le transporta la Timișoara, (inculpata M. (fostă R.) L., împreună cu fiul său, R.Ș.) și apoi de a le transfera, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției unor cetățeni din Timișoara (cunoscut fiind faptul că știau că unele sunt minore și, pe de altă parte, nici nu aveau pașaport), care la rândul lor le-au trecut frontiera de stat a României ilegal, în Serbia, care la rândul lor le-au transferat în același scop, unor cetățeni sârbi și moldoveni, care le-au plasat în diferite cluburi - “S.”, din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparținea cetățeanului albanez „K.S.” și în Clubul „N., din aceeași localitate, ce aparținea cetățeanului albanez „B.E.” Aici, fetele erau sechestrate și obligate, prin violență și amenințări, să practice prostituția.

Din declarațiile părților vătămate, a rezultat că, după o anumită perioadă de timp, erau vândute, partea vătămată P. (fostă D.) A. unor alți etnici albanezi în Grecia, unde beneficiau de același tratament de corecție, pentru a continua practicarea prostituției.

S-a făcut o amplă cercetare judecătorească, au fost ascultați inculpații: M. (fostă R.) L., care nu a recunoscut săvârșirea niciunei fapte reținute în sarcina sa, aceeași poziție procesuală a avut-o și fiul acesteia, inculpatul R.Ș., în timp ce, inculpatul Ș.F., inițial, a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost ele descrise în rechizitoriu, în vederea aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., însă, la termenul din 14 decembrie 2012, a învederat instanței că nu recunoaște acuzațiile, pentru că nu corespund adevărului; părțile vătămate B. (fostă D.) A., P.A., care au declarat că au fost ajutate să ajungă în respectivele cluburi de către inculpați, că practicau prostituția, iar în cazul în care se opuneau, erau bătute și amenințate, că erau cazate în niște camere ale clubului/cluburilor, în care se mai aflau și alte românce, pe care le-au cunoscut acolo și, de asemenea, nu aveau posibilitatea să plece, erau sechestrate.

Martorii T.G., B.N. și D.M. care și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală.

Întreaga activitate infracțională a inculpaților se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; declarația părților vătămate B.A.M., B.M. (fostă B.) Z., D.A. și D.R.; recunoașterile din planșa foto efectuate de părțile vătămate în care i-au recunoscut pe inculpații Ș.F., M. (fostă R.) L., R.Ș. și pe învinuitul A.C.; declarația părții vătămate P. (fostă D.) A. dată în data de 06 octombrie 2009; recunoașterile din planșa foto efectuate de partea vătămată P. (fostă D.) A. în care îi recunoaște pe inculpații Ș.F., M. (fostă R.) L. și R.Ș.; declarația martorei T.G. - mama părților vătămate B.A.M. și B.M. (fostă B.) Z.; recunoașterile din planșa foto efectuate de martora T.G. în care îi recunoaște pe învinuitul A.C. și pe inculpata M. (fostă R.) L. ca fiind cei care le-au racolat pe fiicele sale sub promisiunea falsă a obținerii unor locuri de muncă în Italia; declarația martorului B.N., concubinul părții vătămate D.A.; declarația martorei D.M., mama părții vătămate D.A.; recunoașterea din planșa foto efectuată de martora D.M., în care îl indică pe inculpatul Ș.F.; declarațiile inculpatului Ș.F.; declarațiile inculpatului R.Ș.; procesul verbal de consemnare a refuzului inculpatei M. (fostă R.) L. de a da declarații, prevalându-se de disp. art. 70 C. pen.p.; comunicarea Autorităților Macedonene prin Ofițerul de legătură al Poliției Macedoniei cu privire la părțile vătămate B.M. (fostă B.) Z. și D.A., identificate și eliberate din cluburile din Macedonia, localitatea Velesta, unde au fost lipsite de libertate și obligate să se prostitueze de către patronii acestora; comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la Infograma Ambasadei României la Scopje nr. 310 din 06 februarie 2002 prin care s-a transmis că O.I.M. a soli