ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3163/2012

Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rejudecând cauza în fond după casare, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului J.A.J. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului I.C. din infracțiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului N.I. din infracțiunea prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului M.O.R. din infracțiunea prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracțiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 71-64 lit. c) C. pen.

Conform art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. final C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev.de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata termenului de încercare.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații N.I. și M.O.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Conform art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul J.A.J. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL și SC L.C. SRL - SC V.G. SRL la plata sumei de 5.517.278,86 dolari SUA (respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății), din care 2.501.004,88 dolari SUA prejudiciu efectiv (valoarea creanței forfetate, respectiv scontate și neîncasate) și 3.016.273,98 dolari SUA dobândă, în favoarea părții civile R.B.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 7 ianuarie 2000 și respectiv 7 februarie 2000 asupra bunurilor inculpaților N.I. și M.O.R.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 639 din 07 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 2537/2000, a fost respinsă, ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și a faptelor săvârșite de inculpații N.I. și M.O.R. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen., de a ocupa funcție de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații I.C., N.I. și M.O.R., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.G. nr. 18/2003 au fost constatate grațiate în întregime pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.C., N.I. și M.O.R.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. '

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații I.C., N.I. și M.O.R. la plata sumei 3.963.603,25 dolari SUA în echivalent lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. de la data efectuării plății, din care, în solidar și cu inculpatul J.A.J. la echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. la data plății a sumei de 1.525,162,61 dolari SUA (prejudiciul aferent celor 5 convenții forfetare) către partea civilă R.B.

A fost menținut sechestrul dispus prin ordonanța din 07 ianuarie 2000 asupra apartamentului situat în București, sector 6, proprietatea inculpatului N.I. și sechestrul dispus prin ordonanța din 07 februarie 2000 asupra apartamentului situat în București, sector 6, proprietatea inculpatei M.O.R.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.C., N.I., M.O.R. și J.A.J.

Prin Decizia penală nr. 40/A din 22 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 2867/2003, au fost admise apelurile declarate (atât de către procuror cât și de către inculpați) împotriva sentinței penale nr. 639 din 07 iulie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost desființată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.

Din criticile formulate în apel de inculpați a rezultat că instanța de fond (în baza concluziilor expertizei tehnice contabile efectuată în cauză la urmărire penală) a reținut o situație neconformă cu natura reală a efectuării unor operațiuni bancare de felul celor analizate, așa încât, Curtea a apreciat ca fiind justificată cererea acestora de a se efectua o expertiză de către experți bancari sau cu participarea unor specialiști dintr-o instituție bancară.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza contabilă este proba care poate constitui temei de apreciere a încălcărilor în raport de care se stabilește și răspunderea penală a inculpaților, o asemenea expertiză, care analizează încălcarea unor norme bancare, trebuie efectuată de experți specializați pentru a se putea da eficiență cerințelor art. 116 C. proc. pen.

Ca urmare, instanța de apel a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 15 aprilie 2005 sub nr. 16128/3/2005 (nr. 2429/2005).

În fond după desființare, instanța a dispus efectuarea in cauză a unei expertize contabile financiar-bancare și a fixat obiectivele acesteia, fiind depus la dosar la data de 25 august 2006, raportul de expertiză întocmit de expert contabil, auditor financiar C.O. (filele 148-221 vol. II dosar instanță).

Rejudecând cauza după desființare, tribunalul, analizând materialul probator administrat, a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada septembrie 1998 - martie 1999 SC B.A. SA a efectuat o serie de operațiuni de scontare și forfetare prin incasso documentar în favoarea unor clienți persoane juridice, între care SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL.

Aceasta constituia o activitate nouă în bancă, astfel că s-au emis „Norme de lucru privind operațiuni de scontare, forfetare și avalizare", aprobate la 6 iulie 1998 și completate în luna septembrie a aceluiași an.

În baza acestora, SC B.A. SA a încheiat 11 convenții de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL, cu o valoare totală de 2.479.335,60 dolari SUA, care au rămas nefinalizate, adică neîncasate.

La data de 14 ianuarie 1999, banca exportatorului, „B.C." a atenționat că operațiunile inițiate de SC G.T.S.T.C. SRL ca ordonator de incasso nu decurg normal, importatorul neprezentându-se pentru ridicarea documentelor și plata lor.

Documentele trimise pentru încasare la banca egipteană au fost restituite după trecerea termenului de decontare de 60 de zile, conform uzanțelor internaționale, întrucât clientul extern, importatorul, nu s-a prezentat să ridice marfa și să efectueze plata.

La rândul său, SC B.A. SA - Sucursala municipiului București, a restituit clientului SC G.T.S.T.C. SRL documentele comerciale referitoare la aceste forfetari prin incasso.

Comisionul nu a fost încasat iar actele nu au fost ridicate de la SC B.A. SA - Sucursala municipiului București.

S-a reținut de către tribunal că sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relația Egipt și 21.669,28 dolari SUA, conform convenției de scontare nr. 551 din 23 martie 1999, diferență rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C SRL.

Referitor la aceste operațiuni comerciale, prin rechizitoriu inculpații au fost acuzați după cum urmează:

- I.C., pentru că în calitate de director al D.O.V. din cadrul SC B.A. SA și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și cu SC L.C. SRL, fără existența unei documentații aferente complete și a urgentat încheierea lor cu creditarea anterioară a contului clientului.

- N.I. și M.O.R. pentru că în calitate de șef al S.S.F. și respectiv de consilier bancar în cadrul acesteia, și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele SC B.A. SA, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL, pe baza unei documentații incomplete.

- J.A.J., pentru că în perioada ianuarie 1998 -iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL, a indus în eroare reprezentanții SC B.A. SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a scontării sumei de 45.000 dolari SUA, trasă de SC L.G. SRL, emisă la 22 martie 1999. S-a mai susținut în rechizitoriu, că după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator al societăților, a încheiat în continuare 4 convenții de forfetare.

În ceea ce îi privește pe cei trei funcționari bancari inculpați în cauză, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că deși în activitățile derulate de ei în exercitarea atribuțiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudiciul produs părții civile nu este rezultatul acestora.

Astfel, tribunalul a apreciat că în contextul modificării Normelor de lucru menționate și acceptării unor bilete la ordin „în alb", măsuri dispuse de conducerea executivă a băncii și Comitetului de coordonare al restructurării, succesul operațiunilor depindea exclusiv de buna-credință a clientului (în speță SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL) în îndeplinirea obligațiilor asumate. Așa fiind, inculpații I., M. și N. nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligații comerciale nu poate fî anticipată, banca finanțatoare preluând, prin definiție, riscul de neplată al exportului.

Tribunalul a concluzionat, sub acest aspect, că rămân lipsite de semnificație atât bonitatea clientului, cât și orice documente ori rapoarte ce ar fi însoțit cererile vizând operațiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanție pentru cazul neexecutării obligațiilor.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora.

Astfel, în ceea ce privește sucursala municipiului București a SC B.A. SA, s-a dovedit că:

- nu și-a îndeplinit obligația de a verifica documentația necesară ce însoțește cererea de scontare, potrivit normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare;

- a încălcat R.O.V. din 1997, în vigoare la momentul respectiv, care prevedea obligativitatea avizării și verificării exemplarului D.I.V. cu ștampila Vămii;

- a restituit documentele de export, în special conosamentul în original, ceea ce a făcut ca SC G.T.S.T.C. SRL să rămână atât cu marfa aflată în Port-Said (Egipt) dar și cu finanțarea de 2.479.335,60 dolari SUA;

- nu a verificat documentația inițială, astfel că a întocmit în mod eronat nota de apreciere pentru clientul SC L.G.C. SRL.;

- a eliberat către clienții SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL sumele din cont, fără documente justificative și nu a urmărit destinația sumelor.

Pe de altă parte, Direcția juridică a băncii:

- nu a solicitat ca biletele la ordin luate în garanție în cadrul convențiilor de forfetare să fie avalizate, conform procedurii interne, acest fapt constituind, după aprecierea tribunalului, cel mai important impediment în recuperarea sumelor;

- a întârziat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin și le-a restituit în mod eronat;

- nu a exercitat dreptul de recurs prin acțiunea cambială de regres a posesorului cu privire la convenția de scontare din 23 martie 1999;

- nu a efectuat în timp util protest de neplată pentru cambia trasă asupra firmei N.M.T.C. Ltd și nici demersuri legale în vederea încasării în cazul tranzacției de forfetare.

Pe de altă parte, deciziile directorului SC B.A. SA și ale Comitetului Conducerii Executive, ale Comitetului de Coordonare a Restructurării au jucat un rol hotărâtor în procesul decizional, influențând activitatea inculpaților I.C., N.I. și M.O.R.. Aceste organisme au aprobat modificarea Normelor de lucru pentru scontare/forfetare (N.L.S.F.) fără să ia în considerare riscurile de neplată a importatorului în tranzacția de forfetare a documentelor comerciale și financiare la incasso, faptul că prin forfetare se pierdea dreptul de recurs asupra exportatorului; s-a omis împrejurarea că acele creanțe forfetate trebuiau garantate de o instituție bancară sau financiară.

În acest context și date fiind cele reținute, tribunalul a considerat că activitățile desfășurate de cei trei inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu constituie cauza vătămării produse SC B.A. SA.

S-a mai apreciat ca importantă și împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu există o fișă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției; pe de altă parte, în perioada septembrie 1998 - aprilie 1999 nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a SC B.A. SA, și niciunul din cei trei inculpați nu au avut întocmită o fișă a postului cuprinzând atribuțiile, drepturile și obligațiile care le reveneau în cadrul Direcției.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a reținut că lipsesc intenția (în cazul inculpatului I.C.), respectiv culpa (pentru inculpații N.I. și M.O.R.), pentru ca activitățile derulate de ei să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu.

Toate aceste împrejurări, pe larg expuse în sentință, au condus instanța de fond la concluzia că faptele inculpaților I.C., N.I. și M.O.R., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat, pentru rigoarea acesteia, că în cazul inculpatului Istrate ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece banca este o persoană juridică de drept privat.

În privința inculpaților N. și M. s-a motivat că nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba despre posibile infracțiuni din culpă, incompatibile cu forma continuată. Tribunalul a reținut, referitor la inculpatul J.A.J., că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții reținută prin actul de sesizare.

S-a concluzionat, din analiza probatoriilor administrate, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL și SC L.G.C SRL, a indus în eroare reprezentanții SC B.A. SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a operațiunii de scontare a unei sume de 45.000 dolari SUA trasă de SC L.G. SRL, emisă la 23 martie 1999. S-a mai reținut că același inculpat, după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeași calitate, patru convenții de forfetare.

S-a mai motivat că nu orice neexecutare a obligațiilor contractuale constituie infracțiunea de înșelăciune, ci doar atunci când încheierea contractului sau neexecutarea sunt rezultatul unor manopere dolosive, așa cum este cazul în speță.

Inculpatul a profitat de crearea confuziei între incasso guvernat de Regulile și Uzanțele Uniforme ale Camerei Internaționale de Comerț de la Paris și forfetarea la incasso a unei creanțe cumpărate de SC B.A. SA, ceea ce a făcut ca funcționarii bancari să predea conosamentele (Titlul de proprietate a mărfii) restituite de banca egipteană pentru exporturile reale. Astfel a fost posibil ca SC T.G.S.T. SRL, care ulterior a ridicat marfa în Port-Said (Egipt), să rămână și cu finanțarea de 2.479.335,60 dolari SUA și cu marfa exportată real.

Alt act material de inducere în eroare a SC B.A. SA îl constituie semnarea biletului la ordin de către inculpat după data de 17 februarie 1999, când nu mai avea calitatea de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL.

Așa fiind, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., reținându-se și incidența alin. (1) al art. 215 C. pen., care reglementează infracțiunea-cadru.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații J.A.J., I.C. și M.O.R.

Prin Decizia penală nr. 271/A din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005.

A fost desființată în parte sentința și rejudecând: Au fost înlăturate dispozițiile art. 81-82 C. pen. și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. c) C. pen. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului J.A.J.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații J.A.J., M.O.R. și I.C. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva Deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J.A.J. și M.O.R.

Prin decizia penală nr. 1336 din 04 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J.A.J. și M.O.R., împotriva Deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost casată decizia penală atacată și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel București în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații J.A.J., I.C. și M.O.R., împotriva sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția I penală.

Rejudecând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații J.A.J., I.C. și M.O.R., Curtea a constatat următoarele:

Prin apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat soluția sub două aspecte esențiale:

- greșita achitare a inculpaților I.C., M.O.R. și N.I.;

- netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului J.A.J., prin reținerea formală a circumstanței atenuante judiciare privind buna sa conduită înainte de săvârșirea infracțiunii și nelegalitatea pedepsei aplicate care potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. care nu putea fi mai mică de 3 ani și 4 luni (extindere a motivelor de apel la 10 octombrie 2008)

În ceea ce privește achitarea celor trei inculpați, s-a motivat că tribunalul s-a conformat deciziei de casare a Curții de Apel, în primul ciclu procesual, de a dispune efectuarea unei noi expertize financiar-contabile cu specific bancar, însă și-a fundamentat soluția aproape exclusiv pe aceasta din urmă. în acest fel tribunalul a realizat o analiză incompletă a mijloacelor de probă, fără să se pronunțe și asupra primei expertize și să precizeze care sunt rațiunile ce au determinat-o să o înlăture.

Pe de altă parte, temeiul achitării, respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., este greșit. Se arată în apel că dacă este corectă concluzia tribunalului, în sensul că inculpații au acționat cu bună-credință, în limitele principiilor de drept comercial și bancar, soluția de achitare trebuia fundamentată pe prevederile art. 10 lit. a) sau b) C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul J.A.J. s-a susținut că în mod greșit s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a bunei comportări anterioare, simpla împrejurare că acesta nu are antecedente penale nefrind suficientă. S-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social ridicat al infracțiunii.

La data de 10 octombrie 2008 Parchetul și-a completat motivele de apel, susținând că tribunalul a încălcat prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că minimul special de 10 ani închisoare nu putea fi redus sub o treime, deci pedeapsa aplicată inculpatului nu putea fi mai mică de 3 ani și 4 luni.

Inculpatul I.C. a solicitat prin motivele de apel:

- desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală;

- în subsidiar, să se constate incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev.de art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Motivându-și apelul, inculpatul a arătat, în esență, că:

- actele materiale reținute în sarcina sa reprezintă acte de comerț, de decizie de afaceri, ce nu intră sub incidența legii penale;

- schimbarea încadrării juridice dispusă de instanță este greșită;

- nu au fost luate în considerare apărările sale, o serie de acte materiale fiind realizate de un alt funcționar bancar;

- latura subiectivă a faptelor nici nu ar fi trebuit să constituie obiect de analiză, în condițiile în care activitatea desfășurată nu constituie element material al vreunei infracțiuni;

- întrucât banca este o persoană juridică de drept privat și lipsește plângerea prealabilă a acesteia, este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. f), care trebuia să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin apelul declarat, inculpata M.O.R. a criticat soluția sub aspectul temeiului juridic al achitării. A susținut că incidente în cauză sunt prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece nu există vreo îndeplinire defectuoasă ori o neîndeplinire a vreunei obligații de serviciu.

Apelanta inculpată a arătat în esență că:

- în perioada septembrie 1998-aprilie 1999 ea nu avea întocmită o fișă a postului și nici nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a SC B.A. SA;

- rapoartele de evaluare pe care le-a întocmit aveau la bază documentația primită de la nivelul Sucursalei municipiului București a băncii și erau vizate, aprobate și semnate de mai mulți factori de decizie din cadrul D.O.V., iar ulterior validate de Direcția Juridică.

Inculpatul J.A.J. prin motivele scrise de apel a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei sale condamnări solicitând achitarea.

Curtea de Apel București menționează că inculpatul J.A.J. deși legal citat, nu s-a prezentat la judecata în apel.

În raport cu împrejurarea că față de inculpații I.C., M.O.R. și N.I. instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre de condamnare, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea i-a întrebat dacă vor să facă declarații însă aceștia au uzat de dreptul la tăcere.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Cu privire la excepția tardivității apelului formulat de inculpatul I.C.

Potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Din actele dosarului și din practicaua sentinței penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rezultă că inculpatul I.C. a fost prezent la dezbateri așa încât termenul de 10 zile a început să curgă de la pronunțare, respectiv de la 11 aprilie 2008, ultima zi de declarare a apelului fiind la data de 22 aprilie 2008.

Data de expediere a recursului inculpatului astfel cum rezultă de pe ștampila poștei aplicată pe plicul în care a fost trimisă declarația de recurs este 08 septembrie 2008.(fila 51 din Dosarul nr. 2429/2005).

Pentru considerentele expuse. Curtea a apreciat că exercitarea căii de atac a apelului s-a făcut cu depășirea termenului de prevăzut de 363 alin. (1) C. proc. pen., astfel că apelul formulat de inculpatul I.C. a fost respins ca tardiv.

Prin urmare, Curtea nu a mai analizat motivele de apel ale acestuia.

Cu privire la apelul Parchetului privind pe inculpații I.C., M.O.R. și N.I. și apelurile formulate de inculpata M.O.R.

Prin motivele de apel Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei achitări a acestora iar inculpata M.O.R. a criticat soluția sub aspectul temeiului juridic al achitării susținând că incidente în cauză sunt prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Examinând cauza, Curtea reține următoarele: în perioada septembrie 1998 - mai 1999 SC B.A. SA a procedat la achiziționarea in regim de scontare și forfetare a unor incasso-uri documentare aferente exporturilor efectuate de SC G.T.S.T.C. SRL București si SC L.G.C. SRL București în Maroc, Grecia și Egipt, ce nu au putut fi însă valorificate la scadenta, deoarece importatorul nu s-a prezentat la banca însărcinată cu colectarea contravalorii creanțelor în cauza. SC G.T.S.T.C. SRL București a fost înființată prin sentința civilă nr. 13087 din 21 iulie 1994 a Tribunalului București, fiind înregistrata la O.R.C. din 1994 și având ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import-export cu produse agroalimentare (în prezent fiind dizolvată de drept).

Inculpatul J.A.J. a devenit asociat unic și administrator al SC G.T.S.T.C. SRL la data de 22 septembrie 1998 prin preluarea părților sociale de la J.I.

La data de 17 februarie 1999 inculpatul a cedat părțile sociale numitului C.M. pierzându-si calitatea de administrator al societății.

Pentru derularea operațiunilor de încasări și plați aferente activității comerciale SC G.T.S.T.C. SRL a deschis conturi în lei si în valuta la data de 28 septembrie 1998 la SC B.A. SA (actualmente R.B. SA) Sucursala Municipiului București.

SC L.G.C. SRL a fost înființata în anul 1994 si înregistrata la O.R.C. din 1994 având ca asociat unic pe S.S.B. și ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import export cu produse alimentare si nealimentare.

Prin actul adițional înregistrat la O.R.C. din 08 noiembrie 1994, J.A.J. a fost numit director general și administrator cu puteri depline al societății.

Societatea a fost atrasă în portofoliul de clienți al SC B.A. SA în data de 23 martie 1999, dată la care a deschis cont în valuta la Sucursala Municipiului București.

Pentru înțelegerea corectă a relațiilor care s-a derulat între SC B.A. SA și cele două societăți anterior menționate, s-a procedat prin rechizitoriu la o prezentare sumară a noțiunilor de incasso, scontare și forfetare.

Prin incasso se înțelege transmiterea, pe canal bancar, a documentelor privind livrarea mărfurilor de la exportator la importator, în sensul că prin vehicularea documentelor de către bănci, mecanismul permite, în final să se obțină plata contra documente. Prin transmiterea documentelor în acest mod, se urmărește ca destinatarul acestora să nu intre în posesia lor decât în momentul executării obligației de plată, importatorul efectuând plata nu contra marfa ci contra documentelor care atesta valoarea.

Scontarea este o formă de mobilizare a creanțelor externe pe termen scurt, prin cedarea către banca a drepturilor de creanță încorporate în titlurile de credit. Tranzacția consta în transmiterea titlului de proprietate asupra efectului de comerț respectiv, de la beneficiarul efectului de comerț, la banca, în schimbul unui preț ce constituie valoarea actualizata a titlului ți care este mai mica decât valoarea nominala a titlului. în valoarea nominala a titlului sunt incluse taxa scontului si a comisionului de gestiune, percepute de bancă.

Forfetarea constituie o modalitate de finanțare în comerțul exterior si constă în negocierea de titluri de credit rezultate dintr-o operațiune de expert, banca renunțând sa întreprindă acțiune în regres fata de orice detonator anterior al titlului de credit, titularul inițial (exportatorul) sau orice alt detonator. Scopul unei tranzacții de forfetare este de a transforma creditul comercial al unei companii care are ca activitate de baza derularea de operațiuni de export, într-o tranzacție în numerar. în cazul în care operațiunea de forfetare se inițiază și efectuează în etapa precontractuala se percepe și comisionul de opțiune.

Condițiile în care au loc aceste operațiuni sunt prevăzute în Normele de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare, aprobate în ședința Conducerii executive a băncii din data de 6 iulie 1998 (fila 194 din Dosarul nr. 2537/2000, vol. I).

În cadrul SC B.A. SA inculpatul I.C. a îndeplinit funcția de director al D.O.V., inculpatul N.I. a îndeplinit funcția de sef al S.S.F., iar inculpata M.O.R. a îndeplinit funcția de consilier bancar la S.S.F..

Atribuțiile de serviciu ale celor trei inculpați decurgeau din Normele de lucru ale S.S.F. (fila 8 vol. II și vol. IV din dosarul de urmărire penală).

Potrivit acestor Norme de lucru ale S.S.F. etapele derulării operațiunilor de scontare forfetare erau:

- cererea de scontare sau forfetare, care se depunea la sucursala băncii unde clientul avea deschis contul, trebuia să fie însoțită de ultimul bilanț contabil, ultima balanța de verificare, copie a contractului si copii ale titlurilor de credit sau alte creanțe, factura comerciala, exemplarul 4 din declarația de încasare valutara (D.I.E.), documentele de transport, declarația vamala de export (D.V.E.);

- Certificatul de origine eliberat de Camera de Comerț si Industrie a României, certificate sanitar-veterinare, fito-sanitare, de radioactivitate, polițe de asigurare, copia scrisorii de garanție bancara, în cazurile în care titlurile de credit sunt garantate printr-o scrisoare de garanție bancara;

- În baza acestei documentații se întocmea nota de apreciere a clientului la nivelul sucursalei băncii unde clientul are deschis contul care va fi înaintată cu documentație D.O.V. - S.S.F. (din care făceau parte inculpații I.C., N.I. și M.O.R.);

- În vederea analizării oportunității tranzacției, economistul din cadrul Serviciului Sanitare Forfetare trebuia să întocmească raportul de evaluare pe care urma să îl semneze alături de șeful S.S.F., directorii adjuncți si directorul D.O.V.

După întocmirea lucrărilor, dosarul privind tranzacția urma să fie înregistrat într-un registru special, tranzacția urmând a fi analizată de un colectiv format din economistul care a întocmit documentația, șeful S.S.F., directorii adjuncți și directorul D.O.V. care astfel examinau toate documentele, riscurile pe care le implica tranzacția respectivă (riscul de schimb valutar, riscul de tara aferent în tara importatorului, riscul de insolvabilitate a importatorilor, riscul global) analiza produselor exportate, a băncii externe.

În urma analizării tranzacției se întocmea un proces-verbal în care se consemnau deciziile favorabile sau nefavorabile, luate de colectivul menționat mai sus, în cazul in care tranzacția este apreciata in mod favorabil, S.S.F. elabora proiectul convenției de scontare sau forfetare care urma să fie înaintat Direcției Juridice.

În cazul în care tranzacția nu este apreciată favorabil, întreaga documentație primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreuna cu scrisoare explicative a motivelor respingerii.

Același procedeu este și în cazul în care Direcția Juridică are rezerve cu privire la legalitatea tranzacției.

Convenția urma să fie semnată de șeful S.S.F., directorii adjuncți și directorul D.O.V. cu avizarea Direcției Juridice a băncii și de client.

Așadar, selectarea clientului pe criterii de performantă constituia condiția fundamentală în acceptarea de către bancă a derulării unor astfel de tranzacții cu grad ridicat de risc, acesta este și motivul pentru care în Normele de lucru ale S.S.F., anterior menționate, s-a prevăzut că la solicitarea unor astfel de operațiuni cererile să fie însoțite de ultimul bilanț contabil al clientului, ultima balanță de verificare, copii de pe contractul comercial, de pe titlurile de credit sau alte creanțe, etc.

Mai rezultă din examinarea dispozițiilor prevăzute de aceleași norme că o parte din documentele solicitate (contabile) ajuta la aprecierea puterii financiare a clientului exportator, iar documentele vamale, de transport și comerciale, o dată prezentate făceau dovada livrării mărfii la export, condiție sine qua non pentru existența creanței a cărei forfetare sau scontare se cere și pentru casarea la scadenta de către bancă a contravalorii acesteia.

Prin procesul verbal întocmit la data de 30 iulie 1999 de B.N.R. - D.G.C.l, cu ocazia controlului efectuat la SC B.A. SA, precum și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale, în perioada 29 septembrie 1998 - 25 martie 1999, SC B.A. SA a încheiat 15 convenții de forfetare din care 14 convenții de forfetare a unor incasso-uri în favoarea SC G.T.S.T.C. SRL în sumă totală de 2.619.935,60 dolari SUA și o convenție de scontare, trasă de SC L.G.C. SRL în suma de 45.000 dolari SUA.

Din cele 14 convenții de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL, banca a încasat sumele mari din primele trei convenții derulate pe relația Grecia și Maroc și anume o sumă totală de 140.600 dolari SUA.

Din extrasele de cont ale firmei SC G.T.S.T.C. SRL rezultă că de la prima operațiune și până la data controlului, când soldul contului era zero, singurele alimentări ale contului au avut ca sursă, sume provenind din convenții de forfetare a unor incasso-uri de export pe relația Egipt dar neîncasate.

Conform actului de control al B.N.R. și expertizei contabile rezultă că pentru cinci operațiuni de forfetare din cele 14, respectiv convențiile din 11 februarie 1999, din 18 februarie 1999, din 02 martie 1999, din 2 martie 1999 și din 25 martie 1999 toate pe relația Egipt au fost remise la încasare seturi de documente din care rezultă că nu s-a făcut exportul.

Această împrejurare rezultă din comunicarea S. și este confirmată de existența la dosarele operațiunilor a exemplarului 2 din declarația de încasare valutară, fără viza lucrătorului vamal și ștampila vămii, exemplar care trebuia remis de organul vamal.

De asemenea, pentru 8 operațiuni de forfetare, banca externă - B.P.S.B. a restituit ca urmare a refuzului de plată a importatorului, toate seturile de documente remise pentru încasare.

La convențiile de forfetare incasso-urilor de mai sus garanția bancară este reprezentată numai de un bilet la ordin emis în favoarea SC B.A. SA, neavalizat de un terț, care face imposibilă recuperarea sumelor neîncasate de către bancă.

Referitor la convențiile de forfetare din 29 septembrie 1998, din 04 noiembrie 1998, din 17 noiembrie 1998 și din 26 noiembrie 1998 acestea au fost încheiate în condițiile în care banca înregistra fonduri propriii negative și fusese atenționată, la datele de 03 iunie 1998 și 10 august 1998 cu adresele asupra riscurilor de credit și menținerea băncii la nivelul minim de solvabilitate.

Totodată, pe perioada 28 septembrie - 17 noiembrie 1998 când SC B.A. SA înregistra fonduri proprii negative, nu a existat aprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurării pentru angajarea fondurilor băncii în operațiuni de forfetare, acestea fiind aprobate doar la nivelul D.O.V. (director inculpatul I.C.). Inculpatul I.C. a încălcat astfel prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depășirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepționale și numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA, aprobare inexistentă în cazul acestor convenții.

De asemenea, nici unul din cele 14 dosare aferente celor 14 convenții de forfetare încheiate de SC B.A. SA cu SC G.T.S.T.C. SRL, nu prezintă date cu privire la situația economică a societății și calculul indicatorilor de bonitate al acestei, lipsesc balanțele de verificare, bilanțurile contabile, date cu privire la conturile deținute la alte bănci sau credite contractate la acestea, date privind cifra de afaceri, profit, fluxuri de numerar, iar notele de apreciere și rapoartele de evaluare în baza cărora s-au încheiat convențiile de forfetare, nu cuprind nici o informare cu privire la situația patrimonială a clientului și nu permit calculul indicatorilor privind încadrarea acestuia într-o clasă de risc, inculpații I.C., N.I. și M.O.R. încălcându-se astfel normele de lucru privind operațiunile de scontare/ forfetare și care precizează documentația care trebuie să însoțească cererea de scontare/forfetare a clientului pe baza căreia se aprecia bonitatea clientului.

În cazul convențiilor de forfetare din 10 decembrie 1998, din 15 decembrie 1998, din 26 noiembrie 1998 și din 17 decembrie 1998 scadența a fost prelungită prin referatul din 02 martie 1999 întocmit de D.O.V. (inculpatul I.C.) și semnat numai de președintele Băncii, I.L.A., a fost prelungită scadența cu 90 de zile, încălcându-se circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA pe anul 1998 și conform căreia pot fi amintite la plata unor rate scadente și numai până la 60 de zile de la data scadenței cu condiția ca agenții economici să nu înregistreze credite și dobânzi restante. Sumele aferente celor 4 convenții de forfetare au fost refuzate la plata de banca corespondența externă, exporturile fiind neîncasate.

Totodată, convențiile de forfetare din 18 februarie 1998, din 02 martie 1999, din 22 martie 1999 și din 25 martie 1999 au fost semnate de inculpatul J.A.J. în calitate de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL în condițiile în care acesta nu mai era administratorul și nici asociatul acesteia din 17 februarie 1999 - director general și asociat unic fiind C.M., iar sediul firmei se schimbase la aceeași dată.

Toate cele 14 convenții de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL au fost analizate și avizate de inculpații N.I. și I.C. iar M.O. a participat doar la analizarea și avizarea a 8 convenții de forfetare din cele 14, conform funcției și atribuțiilor fiecăruia.

Pentru nici una din cele 14 convenții nu s-a întocmit un proces verbal în care să se consemneze deciziile luate de cei trei inculpați, după ce au analizat, conform normelor, titlurile de credit, contractul comercial, riscul tranzacției, a băncii externe, a importatorului, conform cap. IV din Normele de lucru privind operațiunile de scontare forfetare.

Cu privire la operațiunea de scontare a unei cambii trasă de SC L.G.C. SRL (asociat inculpatul J.A.J.) asupra firmei N.M.T.C. Limited Grecia, emisă la 22 martie 1999 în sumă de 45.000 dolari SUA, cu scadența la 20 iunie 1999, convenția nu a fost semnată de Direcția Juridică, iar din documentele existente la dosarul operațiunii nu rezultă nici o informație referitoare la bonitatea clientului, conturile deținute la alte bănci, ultima balanță de verificare, încălcându-se dispozițiile din capitolul II al Normelor menționate mai sus.

Garanția existentă în portofoliul băncii este un bilet la ordin, neavalizat, emis de SC L.G.C. SRL în favoarea SC B.A. SA, bilet ce nu poate fi tras deoarece nu există disponibilități în contul agentului economic, iar conform raportului B.N.R. SC L.G.C. SRL figurează pe lista debitorilor predați la A.V.A.B. de către SC B. SA la 06 iulie 1999 cu suma de 41,5 miliarde lei.

Nici în acest caz cei trei inculpați nu au întocmit procesul-verbal în care să se consemneze deciziile luate conform cap. IV din Norme.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești nu este în contradicție cu cele constatate prin procesul verbal întocmit la data de 30 iulie 1999 de B.N.R. - D.G.C.l, cu ocazia controlului efectuat la SC B.A. SA și nici cu expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, acestea se completează și, în final, concluzionează că inculpații și-au încălcat atribuții de serviciu decurgând din Normele de lucru.

Astfel, raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești reține că, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că, în efectuarea operațiunilor de forfetare a celor 14 creanțe ale SC G.T.S.T.C. SRL, s-au produs o serie de nereguli care au condus la prejudicierea SC B.A. SA (în continuare numită B.A.S.A.) cu suma de 2.479.335,60 dolari, cum urmează :

S-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 Etapa I "Solicitarea operațiunii de forfetare", unde se prevede:

"Cererea de forfetare va fi însoțită de ultimul bilanț contabil al clientului, ultima balanță de verificare, o copie a contractului comercial, factura comercială, D.I.V., D.E.V., certificate de origine, fitosanitare."

Din modul de întocmire a Notei de apreciere se poate opina că, SC B.A. SA -S.M.B. nu a avut la dispoziție toate documentele referitoare la activitatea economico-fînanciara a SC G.T.S.T.C. SRL pentru a putea întocmi în mod corect o Nota de Apreciere (vezi Notele de Apreciere de la Convențiile de Forfetare).

Astfel s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. lll pct. 8 Etapa II "Elaborarea Notei de Apreciere la nivel de sucursala județeană i coordonatoare".

De asemenea, în Raportul de Evaluare nu se face nicio precizare privind oportunitatea tranzacției (vezi Rapoartele de Evaluare de la C.F.).

Astfel s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. lll pct. 8 Etapa III "Elaborarea Raportului de Evaluare la nivelul S.S.F.", care prevede în mod expres "în vederea analizării oportunității tranzacției de forfetare și în baza documentației depuse de clientul B.A.S.A., a Cererii de Forfetare și a Notei de Apreciere la nivelul S.S.F. se va întocmi Raportul de evaluare".

În acest mod s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 Etapa IV "Analiza documentației și elaborarea proiectului Convenției de Forfetare la nivelul S.S.F.", care prevede: "Pentru fiecare tranzacție de forfetare în parte se va întocmi un dosar. După înregistrare, tranzacția respectiva urmează să fie analizată de un colectiv format din: economiștii care au întocmit documentația, șeful Serv. Scontare-Forfetare, directorii adjuncți și directorul D.O.V.

Se vor analiza titlurile de credit, contractul comercial, riscurile pe care implica tranzacția respectiva, etc."

"În urma analizării tranzacției se va întocmi un proces verbal în care se vor consemna deciziile favorabile sau nefavorabile ale tranzacției respective, luate în cadrul colectivului menționat mai sus."

"În cazul în care tranzacția respectivă, este apreciată în mod favorabil la nivelul S.S.F. se va elabora proiectul Convenției de Forfetare."

"În cazul în care tranzacția de forfetare respectiva, nu este apreciată în mod favorabil, întreaga documentație va fî restituită, etc."

În concluzie s-a opinat că, în condițiile în care s-ar fi respectat prevederile acestei etape, prevederi decisive în luarea unei hotărâri privind încheierea unei Convenții,nu s-ar fî ajuns în situația persoanele abilitate să aprobe forfe tarea unor creanțe, fără a avea certitudinea ca acestea voi recuperate de B.A.S.A.

Convenția de Forfetare și creditarea contului clientului s-a făcut în data de 26 ianuarie 1999 în condițiile în care vămuirea mărfii s-a făcut cu Declarația Vamală din 02 martie 1999.

În aceste condiții au fost încălcate prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8.

Prin întocmirea documentației, semnarea Convenției de Forfetare și creditarea contului clientului cu sumele forfetate, s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 .

La data efectuării celor doua operațiuni "Normele de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" ale SC B.A. SA nu prevedeau efectuarea operațiunilor de scontare-forfetare pentru incasso-urile de export.

S-au încălcat astfel, prevederile pct. 7 din cap. II al "Normelor de lucru privind operațiunile de scontare-forfetare" ale SC B.A. SA, care menționează:

"Creanțele pe care Banca le poate accepta în cadrul unei operațiuni de forfetare, sunt următoarele:

- Bilet la Ordin Cambii

- Documente în cadrul acreditivelor irevocabile confirmate cu plata la termen".

Acest tip de operațiuni, respectiv forfetarea incasso-urilor de export a fost aprobat ulterior prin Hotărârea Comitetului de Coordonare a Restructurării din 12 noiembrie 1998, deci - după încheierea Convențiilor din 29 septembrie 1998 și din 04 noiembrie 1998 si creditarea agentului economic cu sumele provenite din forfetare.

Prin acesta s-au încălcat prevederile pct. 1.6 din "Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a B.A.S.A. în anul 1998" aprobata