Decizia nr. 2192/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 48102/3/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 302/2012 a Tribunalului București

În baza art. 26 C. pen. rap. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D.C. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 39 C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D.C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la uz de fals. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 39 C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D.C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 39 C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. În baza art. 36 rap. la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 05 ianuarie 2003 la 12 martie 2003 și de la 19 aprilie 2011 la 31 octombrie 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 292 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 291 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 20 aprilie 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 292 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 31 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals intelectual în participație improprie. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 31 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în participație improprie. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M.C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.C.A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.C.A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului R.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la abuz de încredere prev. de art. 25 rap. la art. 213 C. pen., față de lipsa plângerii penale prealabile a părții vătămate R.D.C. (punctul II din rechizitoriu). În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (punctul 3 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (punctul 4 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (punctul 5 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului T.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., față de lipsa plângerii penale prealabile a părții vătămate R.D.C. (punctul II din rechizitoriu). În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. (punctul 1 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (punctul 1 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals (punctul 1 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (punctul 1 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 290 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (punctul 1 din rechizitoriu). A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C.M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 221 alin. (1) C. pen. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata R.B.L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. (punctul 3 din rechizitoriu). În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. În baza art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere dispuse. Conform art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. A desemnat în supravegherea respectării măsurilor impuse inculpatei Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata, la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului M.V.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz de încredere prev. de art. 26 rap. la art. 213 C. pen., față de lipsa plângerii penale prealabile a părții vătămate R.D.C. (punctul II din rechizitoriu); În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., a dispus confiscarea autoturismului marca A. proprietatea inculpatului M.A.C.M., bun aflat în custodia P.L. IFN SA. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani (punctul I rechizitoriu): - de la inculpatul R.D.C. suma de 15.000 de euro; - de la inculpatul E.C.A. suma de 8.000 de euro; - de la inculpatul B.C.T. suma de 7.000 de euro; - de la inculpatul R.A.M. suma de 1.000 de euro. A menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 8.500 RON ridicate de la inculpatul R.D.C., suma depusă la CEC conf. recipisei nr. R1, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării dispuse mai sus față de acest inculpat. A dispus restituirea către inculpatul R.D.C. a autoturismului marca M., bun aflat în custodia inculpatului. A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de inculpatul M.S.A. și SC A.T.A. SA (punctul I rechizitoriu). A lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.S. (punct II rechizitoriu). A dispus restituirea autoturismului marca S. aflat în custodia organelor de poliție către partea civilă A.L. și sediul avocatului ales O.K. în Budapesta. (punctele IV și V rechizitoriu). A luat act că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză (punct IV rechizitoriu). În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1300 de euro de la inculpatul R.A.M. și a sumei de 200 de euro de la inculpatul M.V.V. (punct IV rechizitoriu). S-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu din fondul Ministrului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Anterior trecerii Serviciului de Înmatriculări Autoturisme din subordinea Ministerului de Interne în subordinea Prefecturii la înmatricularea unui autoturism era imperios necesară prezența, în fața agentului de poliție de la serviciul înmatriculări, a ambelor părți, respectiv atât a cumpărătorului cât și a vânzătorului, verificându-se identitatea celor doi și a semnăturilor pe contractul de vânzare-cumpărare (un înscris sub semnătură privată tipizat), precum și a actelor necesare înmatriculării autoturismului pe numele noului proprietar. Odată cu transferarea Serviciului de Înmatriculări Autoturisme a fost înlăturată obligativitatea prezenței vânzătorului și implicit a verificării identității acesteia în fața funcționarului de la înmatriculări astfel că simpla prezentare a actelor de identificare ale autoturismului și a unui înscris sub semnătură privată tipizat unde la rubrica vânzător, de cele mai multe ori, este o semnătură indescifrabilă permite înmatricularea acelui autoturism situație în care în ultimii ani în România s-a constatat o „explozie” de infracțiuni în ceea ce privește aceste bunuri mobile. Astfel, autoturisme aflate în leasing sunt „manufacturate” în ceea ce privește elementele de identificare (serie șașiu, motor, etc), actele de identificare ale acestor autoturisme sunt de asemenea falsificate, au loc vânzări - cumpărări succesive pentru a se pierde șirul proprietarilor și urma autoturismului, situație în care în condițiile unei înmatriculări permisive determina pe proprietar să declare bunul furat pentru a încasa apoi prima de asigurare. De asemenea, autoturismele sunt furate, actele de identificare ale acestora sunt falsificate, iar pe baza unui singur înscris sub semnătură privată prezentat de infractor la Serviciul de înmatriculări fără a fi necesară prezența vânzătorului, cu ușurința se poate înmatricula astfel acel autoturism. Punctul I din rechizitoriu. În cursul anului, luna august, între societatea S.D.C. SA, societate aparținând inculpatului M.A.C.M. și P.L. IFN SA a fost încheiat un contract de leasing având ca obiect un autoturism marca A., autoturismul respectiv fiind obligatoriu asigurat la SC A.T.A. SA pentru o prima de asigurare de 84.297 de euro (valoare la nivelul anului 2009). După folosirea autoturismului aproximativ doi ani și achitarea la termen a ratelor M.A.C.M. convins de către inculpatul E.C.A. a luat hotărârea să „scape” de acel contract de leasing în sensul de „a oferi” spre vânzare acel autoturism prin intermediul inculpatului E.C.A. și a fratelui său M.M.C., suma obținută în urma „vânzării” acelui autoturism urmând a fi încasată și reținută de către inculpatul E.C.A. posibil împărțită cu inculpatul M.M.C., pe M.A.C.M. neinteresându-l „prețul” autoturismului, întrucât imediat „înmatriculării” autoturismului pe numele unui alt proprietar, M.A.C.M. urma să declare autoturismul furat și să încaseze parte din prima de asigurare (aproximativ 30 de mii de euro, restul urmând a fi încasați de către societatea de leasing). Inculpatul E.C.A. „a scos la vânzare” acel autoturism prin intermediul inculpaților R.A.M. și R.D.C., aceștia urmând să găsească un „cumpărător” să-l „ajute” la înmatricularea autoturismului pe numele lor, bineînțeles în urma unui comision pe care urma să și-l rețină din prețul încasat, „competiția” dintre cei doi „samsari de autoturisme second-hand”, fiind evidentă prin diferența de preț a autoturismului oferit spre vânzare, astfel, R.A.M. îl oferea la vânzare cu suma de 10 mii de euro, urmând ca „serviciile” în ceea ce privește înmatricularea autoturismului pe numele noului proprietar să fie taxate separat, iar inculpatul R.D.C. vindea același autoturism contra sumei de 20 de mii de euro. Primul care a găsit un cumpărător a fost inculpatul R.A.M. prin intermediul inculpatului B.C.T., fiind găsit astfel inculpatul M.C.M., acesta oferind inculpatului R.A.M. suma de 10 mii de euro, reprezentând prețul autoturismului, R.A.M. la rândul lui înmânând inculpatului E.C.A. suma de 8 mii de euro, diferența de 2 mii reprezentând comision atât pentru R.A.M. cât și pentru inculpatul B.C.T., pentru serviciile prestate. Pentru „înmatricularea” autoturismului pe numele noului proprietar inculpatul B.C.T. a primit de la inculpatul M.C.M. suma de 6 mii de euro, B.C.T. urmând să rezolve „problema” în decurs de aproximativ 2-3 săptămâni. B.C.T. în loc să se ocupe înmatricularea autoturismului, fire boemă fiind și având 6 mii de euro în buzunar și autoturismul marca A. (marca premium) la îndemână, a găsit de cuviință ca mai întâi trebuie să se distreze și apoi mai vede el ce face când se întâlnește cu inculpatul M.C.M. Intrigat de faptul că durează mai mult decât se stabilise „înmatricularea” autoturismul pe numele altui proprietar având în vedere faptul că din propriul buzunar , M.A.C.M. trebuia să plătească rata de leasing (conform propriilor afirmații, aproximativ 2 mii de euro) și nici nu poate încă să meargă la organele de poliție să declare autoturismul furat pentru a sista plata ratei de leasing. M.A.C.M. i-a somat pe inculpatul E.C.A. și fratele său să readucă autoturismul în posesia sa, fapt pe care l-au făcut inculpații R.D.C. și T.B., cheia autoturismului ajungând la aceștia de la M.A.C.M., prin intermediul inculpaților E.C.A. și M.M.C. Evident că inculpatul B.C.T. a luat urma autoturismului și a adus la cunoștință inculpatului M.C.M. că autoturismul nu se mai află în posesia sa fapt ce a determinat o noua „negociere” între inculpații M.M.C., E.C.A. și R.D.C., pe de o parte și inculpatul M.C.M., pe de altă parte. Având în vedere faptul că inculpatul B.C.T. nu își respectase angajamentele de a falsifica elementele de identificare ale autoturismului și a-l înmatricula în baza unor fapte false pe numele inculpatului M.C.M. și era puțin probabil să o facă în viitor, inculpatului M.C.M. i-au fost prezentate de către cei trei inculpați două variante, fie plătește o nouă sumă de bani inculpatului R.D.C., care urmează să ia în „antrepriză” autoturismul cu termen clar de „înmatriculare” a acestuia fie pierde cei 16 mii de euro pe care îi dăduse anterior. Inculpatul M.C.M. fiind conștient că acei 16 mii de euro sunt pierduți (nu putea să meargă la organele de poliție și să reclame modalitatea în care a pierdut acea sumă de bani pentru simplul motiv că singur se incrimina) a preferat să dea alți 15 mii de euro de data aceasta inculpatului R.D.C. care într-adevăr s-a ocupat de „manufacturarea” acelui autoturism, respectiv a falsificat seriile de identificare și a procurat actele necesare înmatriculării autoturismului pe numele unui nou proprietar, care în final avea să se dovedească a fi, nu inculpatul M.C.M. ci inculpatul M.S.A. De asemenea, cu ocazia cercetării judecătorești pe lângă inculpați, au fost audiați și martorii de la urmărire penală declarațiile acestora fiind consemnate la dosar, neavând vreo înrâurire asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților. 1. Audiat de către instanță la termenul de judecată din 23 septembrie 2011, inculpatul M.A.C.M. a negat infracțiunile puse pe seama sa arătând că în cursul lunii august 2007 a încheiat un contract de leasing cu P.L. în calitatea de reprezentant al firmei SC S.D.C. SA firma al cărei acționar majoritar am devenit ulterior, contract care a avut ca obiect un autoturism marca A., derulat pe o perioada de 5 ani urmând să plătească lunar o rată de aproximativ 1 mie de euro, urmând ca la final să își manifeste dorința dacă dorește să achite și valoarea reziduală în cuantum de 15-20 mii euro pentru a deveni proprietar. Inculpatul a mai arătat că a folosit autoturismul până la data de 01 aprilie 2010 plătind cu regularitate ratele când a constatat că autoturismul i-a fost furat, fapt ce l-a determinat să meargă la poliție și să depună plângere, arătând că pe parcursul perioadei de timp cât autoturismul a fost în posesia sa, el a mai fost folosit atât de fratele său, șoferul sau dl. C.M. și șeful de garaj de la compania sa, dl. A.A. Inculpatul a mai arătat că în data de 31 martie 2009 autoturismul a fost parcat de către el în jurul orelor 21 - 22 după ce îl folosise în timpul zilei, în fața blocului în care locuiește, str. V., la momentul parcării autoturismului fiind de față atât portarul blocului cât și un vecin al său pe nume B., pentru ca dimineața să observe lipsa autoturismului, fapt ce l-a determinat să ia legătura cu fratele său, pentru a verifica dacă nu cumva el luase autoturismul, întrucât avea acces la una dintre cheile autoturismului care se afla într-un panou la sediul companiei, fratele său aducându-i la cunoștință că nu el a luat autoturismul, situație în care a sunat apoi la 112, de unde telefonic a luat legătura cu secția de poliție de care aparține, care au trimis un echipaj, care ulterior a chemat o echipă tehnică de la furturi auto. Inculpatul arătând că a primit odată cu autoturismul de la P.L. două chei de pornire a autoturismului și una de serviciu, plastic care putea fi folosită doar la deschiderea portierelor. Inculpatul a mai declarat că a dat apoi o declarație în fața organelor de poliție, la locul de unde dispăruse autoturismul în care a arătat faptul că seara parcase autoturismul și dimineața nu mai era, în aceeași zi anunțându-l telefonic pe proprietar, respectiv pe P.L. care prin e-mail a doua zi i-a trimis o împuternicire pentru a deschide un dosar de daune la asigurator. În următoarea zi s-a prezentat la asigurator, A.T.A. care a deschis dosar de daune, oprind toate actele autoturismului inclusiv copia de pe cartea de identitate, talonul și cele trei chei, pentru ca apoi, mai bine de un an de zile confruntându-se cu o lipsa de implicare atât din partea lui P.L. cât și a lui A.T.A. care efectiv fără a da vreun fel de explicație, refuzau să vireze banii lui P.L., care la rândul ei urma să îmi returneze parte din ratele pe care le achitase, valoarea despăgubirii fiind de aproximativ 70 de mii de euro, din care lui îi reveneau aproximativ 30 de mii, el mai având de plătit până la valoarea reziduală, aproximativ 2 ani, aproximativ 24 de mii de euro rate. Inculpatul a mai declarat că în aceasta perioadă după discuții aprinse atât cu proprietarul cât și cu asiguratorul s-a hotărât chiar după Sărbătoare de Paște a anului 2011 să îl acționeze în justiție având în vedere pasivitatea acestora, pasivitate care m-a determinat ca din cursul anului 2010 luna iunie să refuz achitarea către P.L. a ratelor achitate întrucât aceștia la rândul lor nu depuneau diligențe pentru a încasa suma asigurată, pentru ca în data de 19 aprilie 2011 contrar așteptărilor sale să se trezească cu organele de poliție care l-au reținut acuzându-l de înșelăciune și alte infracțiuni ulterior în dauna lui P.L. și A.T.A. Inculpatul a mai arătat că este de profesie medic generalist, a lucrat până în 2009 - primăvara în cadrul Ministerului Sănătății, iar de atunci am lucrat numai în cadrul clinicii sale unde a în calitate de director executiv, fratele său avea în subordine întregul parc auto, format din 4 ambulanțe marca M., și încă 6 autoturisme marca D. folosite de personalul companiei, un autoturism marca A. și un autoturism marca V., pe inculpatul E.C.A. cunoscându-l prin intermediul fratelui său, în sensul că acesta ajutase în repetate rânduri firma la repararea acelor ambulanțe, E.C.A. fiind de profesie inginer auto și pricepându-se în domeniu, pentru serviciile sale nefiind plătit efectiv, dar M.A.C.M. ocupându-se de problemele de sănătate ale lui și familiei sale. Inculpatul a mai declarat că, în cursul anului 2009 - toamna, a luat hotărârea de a cesiona acel contract de leasing, întrucât deși autoturismul avea doar 70000 de km rulați în 3 ani de folosință, tindea să își piardă din valoare astfel încât la finalul contractului de leasing nu îi mai convenea să plătească valoarea reziduală de aproximativ 28 de mii de euro pentru a deveni proprietar, în acest sens postând autoturismul pe site-uri de specialitate, respectiv A.V., întrebând în cercul de prieteni dacă cineva dorește sau cunoaște pe cineva doritor să preia contractul de leasing, inclusiv pe inculpatul E.C.A., împreună cu acesta mergând la o vizionare la o firma numită C., care avea ca obiect de activitate achiziționarea de mașini rulate dar nu și pe cele aflate în leasing. Inculpatul a mai arătat că inițial eventualii doritori de acel autoturism marca A. erau aduși de către inculpatul E.C.A., autoturismul fiind vizionat în fața clinicii sale pentru ca apoi apreciind că ar putea apărea zvonuri cu privire la solvabilitatea firmei a hotărât să dea cheile lui E.C.A., actele rămânând în posesia sa, rămânând ca eventualii cumpărători să vadă mașina unde și când dorea E.C.A., în principal în parcarea P. România și A.C., arătând că în cursul lunii decembrie 2009, E.C.A. mi-a adus la cunoștință că există un potențial cumpărător, un francez care dorește să preia acel leasing, urmând ca actele să fie perfectate între Crăciun și Anul Nou, M.A.C.M. dând autoturismul lui E.C.A. să îl prezinte acelui francez cu care a înțeles că a plecat spre munte, iar ulterior după Crăciun, E.C.A. să îi spună că afacerea cu francezul este în picioare, dar la întoarcere în București a lovit autoturismul și se ocupa de repararea autoturismului pentru a i-l înmâna în perfectă stare. Inculpatul a mai declarat că în jurul datei de 20 ianuarie 2010 a constatat în mod neplăcut să vadă că autoturismul său rula prin oraș, fără a putea să își dea seama dacă E.C.A. era la volan, dar o concluzie logică era că acesta deși reparase autoturismul îl ținea să mai ruleze cu el, imediat apelându-l telefonic pe E.C.A. și atenționându-l că este foarte supărat pe el, amenințându-l în același timp că merge la poliție pentru a reclama faptul că abuzează de un bun al său, replicându-i lui E.C.A. că nu este normal ca el să se folosească de autoturismul său, E.C.A. replicându-i însă că s-a înșelat cu privire la faptul că acel autoturism rula în București în condițiile în care acesta era în service, iar cheia autoturismului era la fratele lui, al cărui nume nu îl cunoaște, care era directorului service-ului Au. unde se afla mașina să și că dacă nu mai are răbdare să mai aștepte până vine fratele său, să-i dea a doua cheie pentru a merge să ia autoturismul din service fapt pe care l-a și făcut, inculpatul primind autoturismul de la acesta a doua seara, autoturismul fiind parcat în fața clinicii, întrucât în prima seară pur și simplu din motive de el cunoscute nu i-a adus autoturismul. Inculpatul a mai arătat că din 22 ianuarie 2010 de când am preluat autoturismul de la inculpatul E.C.A. autoturism care fusese reparat pe cheltuiala lui E.C.A. și până în data de 01 aprilie 2010 când a dispărut autoturismul nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, neamintindu-și cu exactitate dacă în această perioadă ianuarie-aprilie 2010 că fratele său să mai fi folosit autoturismul și nu cunoaște o persoana pe nume Ma., căreia el să îi dea autoturismul pentru ca acesta să îmi reseteze cheile de pornire - oprire a autoturismului și nu a dat inculpatului E.C.A. autoturismul pentru a merge într-un service pentru a reseta cheile de pornire-oprire, dar nu poate garanta sau afirma în mod expres ca acesta nu ar fi făcut-o fără știrea mea, cheile pe care le-a predat la A.T.A. fiind cele originale și care i-au fost returnate de către E.C.A. Inculpatul a mai arătat că nu cunosc un alt inculpat în afara de fratele meu și E.C.A. și după ce a fost arestat de organele de poliție tocmai pentru a-și recăpăta libertatea, la sugestia avocaților, a achitat atât ratele restante cât și valoarea reziduală a autoturismului, iar la cererea asiguratorului a solicitat organelor de poliție o adresa din care reieșea că reclamase furtul autoturismului său. Inculpatul a negat faptul că i-ar fi transmis în data de 11 februarie 2010 inculpatului E.C.A. în care își exprima părerea de rău că s-a ajuns la această încurcătura și în care îl atenționam să nu se supere pe el, știind că sunt băiat bun, etc, arătând că în convorbirea pe care am purtat-o cu inculpatul E.C.A. după data de 20 ianuarie 2010, îi reproșam faptul că va fi nevoit să meargă la poliție dacă nu îi returnează autoturismul și vor avea amândoi probleme întrucât autoturismul fusese reparat fără dovada de la poliție și prin urmare aceasta discuții nu avea legătura cu pretinsa infracțiune de înșelăciune pe care el ar fi derulat-o împreună cu inculpatul E.C.A., acesta fiind cel care se ocupa de toate formalitățile ce vizau ambulanțele firmei mele (itp, rar etc), una dintre ambulanțe fiind marca V., model pentru piața americană, pe care ei o numeam în multe feluri, printre care și “garsoniera”. Judecătorul fondului a apreciat ca nesinceră declarația inculpatului, înlăturând-o în totalitate, mijloacele de probă pe care instanța și-a întemeiat convingerea ca inculpatul a săvârșit infracțiunile puse pe seama sa fiind următoarele: În primul rând, este de observat că în declarația dată în fața organelor de poliție cu ocazia formulării plângerii în care reclamă furtul autoturismului său, inculpatul prin omisiune nu înștiințează organele de cercetare că autoturismul respectiv cu două luni de zile înainte făcuse obiectul unei tentative de „predare” a contractului de leasing, prin intermediul inculpatului E.C.A. (căruia i se predase atât autoturismul cât și implicit cheile de utilizare, existând astfel riscul, ca, cheile să fie multiplicate), nimeni altul decât prietenul fratelui său și inginerul care se ocupa de buna întreținere a parcului auto aparținând clinicii inculpatului, inculpatul fiind perfect conștient ca organele de poliție mergând pe această pistă au mari șanse să dea de autoturism și nu se poate spune că M.A.C.M. este o persoană cu un coeficient de inteligență scăzut care să nu își dea seama de utilitatea acestei informații. De asemenea, instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului în sensul că era nemulțumit de faptul că autoturismul său în vederea „perfectării” actelor de preluare a contactelor de leasing era folosit de o altă persoană și el era nevoit să folosească un autoturism marca L., în realitate lucrurile stând cu totul altfel: în planul său de escrocare a asiguratorului inculpatul a gândit și la faptul că dacă autoturismul este folosit în această perioadă de acea persoana care vroia să preia „leasingul” exista probabilitatea, destul de mică, este adevărat, că autoturismul să fie implicat într-un incident în trafic (accident, amenzi contravenționale etc) astfel că atât autoturismul cât și cel care îl folosea intră în baza de date a poliției rutiere, iar la momentul declarării „furtului” de către inculpat (în situația în care acesta nu ar fi declarat toate persoanele care au folosit acel autoturism - fapt care de altfel s-a și întâmplat), inspectorii de daune ai asiguratorului (care, fără doar și poate, trebuie să fie niște profesioniști-situațiile diverse îi obliga la o bună pregătire) ar fi avut toate șansele să identifice dacă autoturismul a fost folosit și de alte persoane și în situația afirmativă să sesizeze organele de poliție, care cercetau „furtul” și cu privire la acest aspect. Planul M.A.C.M., de altfel ingenios, a avut totuși o fisură, prin resetarea calculatorului la o reprezentanță P.L., după nereușita setării acestuia la un service nespecializat în astfel de autoturisme, inspectorii de daune au ajuns la acel service neautorizat, aici au dat de Ma., apoi de inculpatul E.C.A. care interogat fiind de organele de poliție, a început să „vorbească” și tot așa s-a ajuns la inculpatul M.S.A., ultimul utilizator-inculpat al autoturismului. În al doilea rând, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului rezidă și din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice purtate fie de către el, fie de către inculpații E.C.A. și fratele său M.M.C., în care se face referire în limbaj codificat la situația „înstrăinării” autoturismului în sensul că nu se respectau termenele de „manufacturare” a acestuia, M.A.C.M. fiind pus în situația de a plăti rata de leasing în condițiile în care autoturismul nu era la dispoziția sa, astfel, la data la 11 februarie 2010 M.A.C.M. transmitea un mesaj telefonic către inculpatul E.C.A., cu următorul conținut: De asemenea, la data de 29 ianuarie 2010, inculpatul R.D.C. îi trimite inculpatului E.C.A. un mesaj ce conține informații referitoare la autoturismul aparținând lui M.A.C.M., iar în urma discuțiilor pe care cei doi le-au purtat ulterior stabilesc să ia autoturismul care se afla în posesia inculpatului B.C.T., fiindu-i încredințat de inculpatul M.C.M. în vederea efectuării formalităților privind „înmatriculare”, inculpatul R.D.C. fiind cel care îi spune lui E.C.A. unde se află mașina. Între timp, inculpatul M.A.C.M. îi cere inculpatului E.C.A. să se întâlnească pentru a discuta „(...) și când zic că e grav, e grav”, pentru ca de cealaltă parte, inculpatul E.C.A., să îi solicite inculpatului R.A.M. care „vânduse” autoturismul prin intermediul inculpatului B.C.T. să se întâlnească la „S.”, întrucât inculpatul M.A.C.M. i-a cerut urgent o întrevedere (...)” e o problemă foarte, foarte, foarte, foarte gravă și vrea să se vadă cu mine. Sunt convins de ce, cred că a văzut-o prin oraș” (mașina). După ce a luat la cunoștință de la inculpatul R.D.C. de locul unde se află mașina, inculpatul E.C.A. ia legătura cu inculpatul M.A.C.M., care urma să aducă cheia mașinii: „Tu vino doar cu cheile de la garsonieră, restul nu trebuie”, „garsoniera” fiind evident și în aprecierea instanței, autoturismul marca A. și nicidecum una dintre ambulanțele astfel cum susține inculpatul, evident fiind faptul că după această discuție, inculpatul M.A.C.M. îi trimite inculpatului E.C.A. mai multe mesaje prin care îl întreabă dacă urmează să recupereze mașina în aceiași zi. De asemenea, după recuperarea autoturismului la data de 11 februarie 2010, M.A.C.M. îi transmitea un mesaj inculpatului E.C.A., fiind conștient că acesta din urmă primise o sumă de bani din „vânzarea” autoturismului, bani care nu ajungeau la M.A.C.M. întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, pe acesta nu îl interesa prețul obținut, ci prima de asigurare, or odată recuperat autoturismul E.C.A. trebuia să returneze banii primiți, aspect care rezultă din acest mesaj: „Îmi pare nespus de rău dacă am încurcat lucrurile. Nu te supăra pe mine, știi că sunt băiat bun. Soarta face să aflu întâmplător anumite chestii care în final ne ajută să nu intrăm în ...”, (în opinia instanței, cel din urmă cuvânt făcând referire la intrarea pe fir a organelor de poliție, fie înainte, fie după declararea autoturismului ca fiind furat), iar inculpatul E.C.A. îi reproșează faptul că a rămas singur să se lupte cu „cumpărătorii” (evident că trebuia să returneze banii înapoi în condițiile în care inculpatul B.C.T. nu își respectase angajamentul pentru care primise 6 mii de euro de la inculpatul M.C.M.), iar el a plecat cu „obiectul”, din conținutul mesajului rezultând faptul că inculpatul M.A.C.M. avea cunoștință despre înstrăinarea autoturismului și întrucât acesta urma a fi reclamat ca fiind sustras la organele de poliție, era îngrijorat că ar putea fi descoperită activitatea sa infracțională, precum și a complicilor săi. De asemenea, în data de 11 februarie 2010, inculpatul E.C.A. îl apelează pe inculpatul B.C.T., căruia îi citește mesajele pe care le-a primit de la inculpatul M.A.C.M. și îi spune ce presiuni a făcut acesta din urmă asupra lui pentru a-și recupera mașina, cei doi stabilind să se întâlnească, după ce inculpatul E.C.A. stabilește unde anume se află inculpatul M.A.C.M. De asemenea, un mijloc de probă hotărâtor în dovedirea vinovăției inculpatului M.A.C.M. îl constituie declarațiile date de către inculpatul E.C.A. în fața polițiștilor și înregistrate în mediul ambiental la data de 22 martie 2011, în care inculpatul E.C.A. arată fără echivoc că inculpatul M.A.C.M. avea cunoștință de prima înstrăinare a mașinii reproșându-i inculpatul E.C.A. că autoturismul nu este încă înmatriculat pe numele altei persoane și că el a luat 5 sau 7 mii de autoturism dar plătește 2 mii rată pentru leasing pe luna. Nu în ultimul rând, în dovedirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor puse pe seama sa consta și declarația inculpatului E.C.A. care a declarat în fața instanței că din cei 10 mii de euro luați de la inculpatul M.C.M. la prima vânzare a autoturismului, 1000 de euro au mers la inculpatul R.A.M., 1000 la inculpatul B.C.T., drept comisioane de intermediere, iar 8000 de euro au fost dați conform declarațiilor inculpatului E.C.A. inculpatului M.A.C.M., aspect negat de acesta în fața instanței. Evident că, confruntați de către instanță cu privire la traseul celor 10 mii de euro rezultați din prima vânzare cei doi inculpați au avut apărări diferite (pe acest aspect nu puteau să cadă la învoială, dat fiind faptul că se incriminau reciproc, în sensul în care a fost explicat mai jos) E.C.A. afirmând senin că a dat M.A.C.M. 7-8 mii de euro, M.A.C.M. replicând instantaneu „Ce bani mi-ai dat tu mie!” în sensul că nu a primit nici un ban. Astfel, în situația în care M.A.C.M. ar fi primit acei 6-8 mii de euro, la reintrarea în posesia autoturismului în noaptea de 31 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010 (modalitatea în care a reintrat în posesia bunului, urmând a fi analizată pe larg mai jos, la infracțiunea de furt calificat)