ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor penale
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 302 din 26 aprilie 2012,
pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 48102/3/2011,
s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrărilor juridice a infracțiunilor
reținute prin actul de sesizare al instanței după cum urmează:
- pentru inculpatul R.D.C.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),
(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;
art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și
art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art.
37 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în art. 26 C. pen. rap.
art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic.
art. 37 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea
art. 37 lit. a) C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și
i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a)
C. pen.
- pentru inculpatul M.A.C.M.
din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 292 C. pen., art. 31 C. pen. raportat la art. 25
C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; art. 31 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.;
art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g),
i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 20 C. pen. rap. la
art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 292 C. pen.; art. 31 C. pen. raportat
la art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; art. 31 C. pen. raportat la
art. 289 C. pen.; art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1)
lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul M.M.C.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),
(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la
art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la
art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul E.C.A.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),
(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la
art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la
art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 25 C. pen. rap. la art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul R.A.M.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),
(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la
art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (punctul I din
rechizitoriu); din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) -
art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea de instigare la infracțiunea
de abuz de încredere prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 213 C. pen. (punctul
II din rechizitoriu);
- pentru inculpatul B.C.T.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),
(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la
art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
- pentru inculpatul T.B.
din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),
(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (1) -
art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la
art. 291 C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; art. 290 C.
pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la
art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat
la art. 291 C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; art. 290 C.
pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (punctul I din rechizitoriu); din
infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)
lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213
C. pen. (punctul II din rechizitoriu);
- pentru inculpatul M.C.M.
din infracțiunile prev. de art. 221 alin. (1) C. pen. și art. 221 alin. (1) C.
pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la
art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și art. 221
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul M.V.V.
din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.
(1) lit. a) și i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de
complicitate la infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 26 C. pen. rap.
la art. 213 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (punctul II din rechizitoriu);
În baza art. 26 C.
pen. rap. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic.
art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D.C. la pedeapsa de 7 (șapte)
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la tentativă la înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 39 C.
pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată
cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală
nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București
în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,
aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 26 C.
pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat
pe inculpatul R.D.C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
complicitate la uz de fals.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 39 C.
pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată
cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală
nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București
în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,
aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a)
C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D.C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 39 C.
pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa mai sus menționată
cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală
nr. 1386 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București
în Dosarul nr. 11893/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,
aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 36 rap. la
art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale
mai sus menționate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea
de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 05
ianuarie 2003 la 12 martie 2003 și de la 19 aprilie 2011 la 31 octombrie 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 221
alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A. la pedeapsa de 3 (trei) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 292 C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în declarații.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 291 C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.S.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de uz de fals.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie
2011 la 20 aprilie 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 20 C.
pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul
M.A.C.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 292 C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 31 C.
pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., a condamnat pe inculpatul
M.A.C.M., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
instigare la infracțiunea de fals intelectual în participație improprie.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 31 C.
pen. rap. la art. 289 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de
2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în participație
improprie.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 25 C.
pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.A.C.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. rap. art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19
aprilie 2011 la 18 mai 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 26 C.
pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,
a condamnat pe inculpatul M.M.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă la infracțiunea
de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C.
pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.M.C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3
(trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie
2011 la 18 mai 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., a condamnat pe inculpatul E.C.A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3
(trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C.
pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C.
pen., a condamnat pe inculpatul E.C.A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3
(trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19
aprilie 2011 la 18 mai 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 11
alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,
a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului R.A.M. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de instigare la abuz de încredere prev. de art. 25 rap. la art. 213
C. pen., față de lipsa plângerii penale prealabile a părții vătămate R.D.C. (punctul
II din rechizitoriu).
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3
(trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 221
alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 3 (trei) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (punctul 3 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 215
alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 4 (patru)
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (punctul 4 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 221
alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M., la pedeapsa de 3 (trei) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (punctul 5 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate urmând
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19
aprilie 2011 la 18 mai 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., a condamnat pe inculpatul B.C.T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19
aprilie 2011 la 18 mai 2011.
În baza art. 191 C.
proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
În baza art. 11
alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,
a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului T.B. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., față de lipsa plângerii
penale prealabile a părții vătămate R.D.C. (punctul II din rechizitoriu).
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave. (punctul 1 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpatul
T.B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat (punctul 1 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 291 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de
2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals
(punctul 1 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 25 C.
pen. raportat la art. 290 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri
sub semnătură privată (punctul 1 din rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 290 C.
pen., a condamnat pe inculpatul T.B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (punctul 1 din
rechizitoriu).
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menționate
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)
ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 191 C. proc.
pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare
avansate de stat.
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., a condamnat pe inculpatul M.C.M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3
(trei) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 221 alin. (1) C. pen.
În baza art. 191 C. proc.
pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare
avansate de stat.
În baza art. 221
alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata R.B.L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. (punctul 3 din rechizitoriu).
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de
5 ani ce constituie termen de încercare conform art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de
încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere,
prev. de art. 86
3
alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
În baza art. 86
4
alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatei
asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii
unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea-credință măsurile
de supraveghere dispuse.
Conform art. 71 alin.
ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,
s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, 64 alin. (1)
lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
A desemnat în supravegherea
respectării măsurilor impuse inculpatei Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
București.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a fost obligată inculpata, la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare
către stat.
În baza art. 11
alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,
a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului M.V.V. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de complicitate la abuz de încredere prev. de art. 26 rap. la art.
213 C. pen., față de lipsa plângerii penale prealabile a părții vătămate R.D.C.
(punctul II din rechizitoriu);
În baza art. 118
alin. (1) lit. d) C. pen., a dispus confiscarea autoturismului marca A. proprietatea
inculpatului M.A.C.M., bun aflat în custodia P.L. IFN SA.
În baza art. 118
alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume
de bani (punctul I rechizitoriu):
- de la inculpatul R.D.C.
suma de 15.000 de euro;
- de la inculpatul E.C.A.
suma de 8.000 de euro;
- de la inculpatul B.C.T.
suma de 7.000 de euro;
- de la inculpatul R.A.M.
suma de 1.000 de euro.
A menținut sechestrul
asigurător asupra sumei de 8.500 RON ridicate de la inculpatul R.D.C., suma depusă
la CEC conf. recipisei nr. R1, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării
dispuse mai sus față de acest inculpat.
A dispus restituirea către
inculpatul R.D.C. a autoturismului marca M., bun aflat în custodia inculpatului.
A respins, ca neîntemeiate,
acțiunile civile formulate de inculpatul M.S.A. și SC A.T.A. SA (punctul I
rechizitoriu).
A lăsat nesoluționată
acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.S. (punct II rechizitoriu).
A dispus restituirea autoturismului
marca S. aflat în custodia organelor de poliție către partea civilă A.L. și sediul
avocatului ales O.K. în Budapesta. (punctele IV și V rechizitoriu).
A luat act că partea vătămată
D.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză (punct IV rechizitoriu).
În baza art. 118
alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1300 de euro de la inculpatul
R.A.M. și a sumei de 200 de euro de la inculpatul M.V.V. (punct IV rechizitoriu).
S-a dispus avansarea onorariului
apărătorului din oficiu din fondul Ministrului Justiției.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Anterior trecerii Serviciului
de Înmatriculări Autoturisme din subordinea Ministerului de Interne în subordinea
Prefecturii la înmatricularea unui autoturism era imperios necesară prezența, în
fața agentului de poliție de la serviciul înmatriculări, a ambelor părți, respectiv
atât a cumpărătorului cât și a vânzătorului, verificându-se identitatea celor doi
și a semnăturilor pe contractul de vânzare-cumpărare (un înscris sub semnătură privată
tipizat), precum și a actelor necesare înmatriculării autoturismului pe numele noului
proprietar.
Odată cu transferarea
Serviciului de Înmatriculări Autoturisme a fost înlăturată obligativitatea prezenței
vânzătorului și implicit a verificării identității acesteia în fața funcționarului
de la înmatriculări astfel că simpla prezentare a actelor de identificare ale autoturismului
și a unui înscris sub semnătură privată tipizat unde la rubrica vânzător, de cele
mai multe ori, este o semnătură indescifrabilă permite înmatricularea acelui autoturism
situație în care în ultimii ani în România s-a constatat o „explozie” de infracțiuni
în ceea ce privește aceste bunuri mobile. Astfel, autoturisme aflate în leasing
sunt „manufacturate” în ceea ce privește elementele de identificare (serie
șașiu, motor, etc), actele de identificare ale acestor autoturisme sunt de asemenea
falsificate, au loc vânzări - cumpărări succesive pentru a se pierde șirul
proprietarilor și urma autoturismului, situație în care în condițiile
unei înmatriculări permisive determina pe proprietar să declare bunul furat pentru
a încasa apoi prima de asigurare.
De asemenea, autoturismele
sunt furate, actele de identificare ale acestora sunt falsificate, iar pe baza unui
singur înscris sub semnătură privată prezentat de infractor la Serviciul de înmatriculări
fără a fi necesară prezența vânzătorului, cu ușurința se poate înmatricula
astfel acel autoturism.
Punctul I din rechizitoriu.
În cursul anului, luna
august, între societatea S.D.C. SA, societate aparținând inculpatului M.A.C.M.
și P.L. IFN SA a fost încheiat un contract de leasing având ca obiect un autoturism
marca A., autoturismul respectiv fiind obligatoriu asigurat la SC A.T.A. SA pentru
o prima de asigurare de 84.297 de euro (valoare la nivelul anului 2009). După folosirea
autoturismului aproximativ doi ani și achitarea la termen a ratelor M.A.C.M. convins
de către inculpatul E.C.A. a luat hotărârea să „scape” de acel contract de leasing
în sensul de „a oferi” spre vânzare acel autoturism prin intermediul inculpatului
E.C.A. și a fratelui său M.M.C., suma obținută în urma „vânzării” acelui autoturism
urmând a fi încasată și reținută de către inculpatul E.C.A. posibil împărțită
cu inculpatul M.M.C., pe M.A.C.M. neinteresându-l „prețul” autoturismului,
întrucât imediat „înmatriculării” autoturismului pe numele unui alt proprietar,
M.A.C.M. urma să declare autoturismul furat și să încaseze parte din prima de asigurare
(aproximativ 30 de mii de euro, restul urmând a fi încasați de către societatea
de leasing). Inculpatul E.C.A. „a scos la vânzare” acel autoturism prin intermediul
inculpaților R.A.M. și R.D.C., aceștia urmând să găsească un „cumpărător” să-l
„ajute” la înmatricularea autoturismului pe numele lor, bineînțeles în urma
unui comision pe care urma să și-l rețină din prețul încasat, „competiția”
dintre cei doi „samsari de autoturisme second-hand”, fiind evidentă prin diferența
de preț a autoturismului oferit spre vânzare, astfel, R.A.M. îl oferea la vânzare
cu suma de 10 mii de euro, urmând ca „serviciile” în ceea ce privește înmatricularea
autoturismului pe numele noului proprietar să fie taxate separat, iar inculpatul
R.D.C. vindea același autoturism contra sumei de 20 de mii de euro. Primul
care a găsit un cumpărător a fost inculpatul R.A.M. prin intermediul inculpatului
B.C.T., fiind găsit astfel inculpatul M.C.M., acesta oferind inculpatului R.A.M.
suma de 10 mii de euro, reprezentând prețul autoturismului, R.A.M. la rândul
lui înmânând inculpatului E.C.A. suma de 8 mii de euro, diferența de 2 mii
reprezentând comision atât pentru R.A.M. cât și pentru inculpatul B.C.T., pentru
serviciile prestate. Pentru „înmatricularea” autoturismului pe numele noului proprietar
inculpatul B.C.T. a primit de la inculpatul M.C.M. suma de 6 mii de euro, B.C.T.
urmând să rezolve „problema” în decurs de aproximativ 2-3 săptămâni. B.C.T. în loc
să se ocupe înmatricularea autoturismului, fire boemă fiind și având 6 mii de euro
în buzunar și autoturismul marca A. (marca premium) la îndemână, a găsit de cuviință
ca mai întâi trebuie să se distreze și apoi mai vede el ce face când se întâlnește
cu inculpatul M.C.M.
Intrigat de faptul că
durează mai mult decât se stabilise „înmatricularea” autoturismul pe numele altui
proprietar având în vedere faptul că din propriul buzunar , M.A.C.M. trebuia să
plătească rata de leasing (conform propriilor afirmații, aproximativ 2 mii de euro)
și nici nu poate încă să meargă la organele de poliție să declare autoturismul furat
pentru a sista plata ratei de leasing. M.A.C.M. i-a somat pe inculpatul E.C.A. și
fratele său să readucă autoturismul în posesia sa, fapt pe care l-au făcut inculpații
R.D.C. și T.B., cheia autoturismului ajungând la aceștia de la M.A.C.M., prin intermediul
inculpaților E.C.A. și M.M.C.
Evident că inculpatul
B.C.T. a luat urma autoturismului și a adus la cunoștință inculpatului M.C.M. că
autoturismul nu se mai află în posesia sa fapt ce a determinat o noua „negociere”
între inculpații M.M.C., E.C.A. și R.D.C., pe de o parte și inculpatul M.C.M., pe
de altă parte. Având în vedere faptul că inculpatul B.C.T. nu își respectase angajamentele
de a falsifica elementele de identificare ale autoturismului și a-l înmatricula
în baza unor fapte false pe numele inculpatului M.C.M. și era puțin probabil să
o facă în viitor, inculpatului M.C.M. i-au fost prezentate de către cei trei inculpați
două variante, fie plătește o nouă sumă de bani inculpatului R.D.C., care urmează
să ia în „antrepriză” autoturismul cu termen clar de „înmatriculare” a acestuia
fie pierde cei 16 mii de euro pe care îi dăduse anterior. Inculpatul M.C.M. fiind
conștient că acei 16 mii de euro sunt pierduți (nu putea să meargă la organele de
poliție și să reclame modalitatea în care a pierdut acea sumă de bani pentru simplul
motiv că singur se incrimina) a preferat să dea alți 15 mii de euro de data aceasta
inculpatului R.D.C. care într-adevăr s-a ocupat de „manufacturarea” acelui autoturism,
respectiv a falsificat seriile de identificare și a procurat actele necesare înmatriculării
autoturismului pe numele unui nou proprietar, care în final avea să se dovedească
a fi, nu inculpatul M.C.M. ci inculpatul M.S.A.
De asemenea, cu ocazia
cercetării judecătorești pe lângă inculpați, au fost audiați și martorii de
la urmărire penală declarațiile acestora fiind consemnate la dosar, neavând
vreo înrâurire asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților.
Audiat de către instanță
la termenul de judecată din 23 septembrie 2011, inculpatul M.A.C.M. a negat infracțiunile
puse pe seama sa arătând că în cursul lunii august 2007 a încheiat un contract de
leasing cu P.L. în calitatea de reprezentant al firmei SC S.D.C. SA firma al cărei
acționar majoritar am devenit ulterior, contract care a avut ca obiect un autoturism
marca A., derulat pe o perioada de 5 ani urmând să plătească lunar o rată de aproximativ
1 mie de euro, urmând ca la final să își manifeste dorința dacă dorește
să achite și valoarea reziduală în cuantum de 15-20 mii euro pentru a deveni proprietar.
Inculpatul a mai arătat
că a folosit autoturismul până la data de 01 aprilie 2010 plătind cu regularitate
ratele când a constatat că autoturismul i-a fost furat, fapt ce l-a determinat să
meargă la poliție și să depună plângere, arătând că pe parcursul perioadei de timp
cât autoturismul a fost în posesia sa, el a mai fost folosit atât de fratele său,
șoferul sau dl. C.M. și șeful de garaj de la compania sa, dl. A.A.
Inculpatul a mai arătat
că în data de 31 martie 2009 autoturismul a fost parcat de către el în jurul orelor
21 - 22 după ce îl folosise în timpul zilei, în fața blocului în care locuiește,
str. V., la momentul parcării autoturismului fiind de față atât portarul blocului
cât și un vecin al său pe nume B., pentru ca dimineața să observe lipsa autoturismului,
fapt ce l-a determinat să ia legătura cu fratele său, pentru a verifica dacă nu
cumva el luase autoturismul, întrucât avea acces la una dintre cheile autoturismului
care se afla într-un panou la sediul companiei, fratele său aducându-i la cunoștință
că nu el a luat autoturismul, situație în care a sunat apoi la 112, de unde
telefonic a luat legătura cu secția de poliție de care aparține, care
au trimis un echipaj, care ulterior a chemat o echipă tehnică de la furturi auto.
Inculpatul arătând că a primit odată cu autoturismul de la P.L. două chei de pornire
a autoturismului și una de serviciu, plastic care putea fi folosită doar la deschiderea
portierelor.
Inculpatul a mai declarat
că a dat apoi o declarație în fața organelor de poliție, la locul de unde dispăruse
autoturismul în care a arătat faptul că seara parcase autoturismul și dimineața
nu mai era, în aceeași zi anunțându-l telefonic pe proprietar, respectiv
pe P.L. care prin e-mail a doua zi i-a trimis o împuternicire pentru a deschide
un dosar de daune la asigurator. În următoarea zi s-a prezentat la asigurator, A.T.A.
care a deschis dosar de daune, oprind toate actele autoturismului inclusiv copia
de pe cartea de identitate, talonul și cele trei chei, pentru ca apoi, mai bine
de un an de zile confruntându-se cu o lipsa de implicare atât din partea lui P.L.
cât și a lui A.T.A. care efectiv fără a da vreun fel de explicație, refuzau
să vireze banii lui P.L., care la rândul ei urma să îmi returneze parte din ratele
pe care le achitase, valoarea despăgubirii fiind de aproximativ 70 de mii de euro,
din care lui îi reveneau aproximativ 30 de mii, el mai având de plătit până la valoarea
reziduală, aproximativ 2 ani, aproximativ 24 de mii de euro rate.
Inculpatul a mai declarat
că în aceasta perioadă după discuții aprinse atât cu proprietarul cât și cu asiguratorul
s-a hotărât chiar după Sărbătoare de Paște a anului 2011 să îl acționeze în justiție
având în vedere pasivitatea acestora, pasivitate care m-a determinat ca din cursul
anului 2010 luna iunie să refuz achitarea către P.L. a ratelor achitate întrucât
aceștia la rândul lor nu depuneau diligențe pentru a încasa suma asigurată, pentru
ca în data de 19 aprilie 2011 contrar așteptărilor sale să se trezească cu organele
de poliție care l-au reținut acuzându-l de înșelăciune și alte infracțiuni ulterior
în dauna lui P.L. și A.T.A.
Inculpatul a mai arătat
că este de profesie medic generalist, a lucrat până în 2009 - primăvara în cadrul
Ministerului Sănătății, iar de atunci am lucrat numai în cadrul clinicii sale unde
a în calitate de director executiv, fratele său avea în subordine întregul parc
auto, format din 4 ambulanțe marca M., și încă 6 autoturisme marca D. folosite de
personalul companiei, un autoturism marca A. și un autoturism marca V., pe inculpatul
E.C.A. cunoscându-l prin intermediul fratelui său, în sensul că acesta ajutase în
repetate rânduri firma la repararea acelor ambulanțe, E.C.A. fiind de profesie inginer
auto și pricepându-se în domeniu, pentru serviciile sale nefiind plătit efectiv,
dar M.A.C.M. ocupându-se de problemele de sănătate ale lui și familiei sale.
Inculpatul a mai declarat
că, în cursul anului 2009 - toamna, a luat hotărârea de a cesiona acel contract
de leasing, întrucât deși autoturismul avea doar 70000 de km rulați în 3 ani de
folosință, tindea să își piardă din valoare astfel încât la finalul contractului
de leasing nu îi mai convenea să plătească valoarea reziduală de aproximativ 28
de mii de euro pentru a deveni proprietar, în acest sens postând autoturismul pe
site-uri de specialitate, respectiv A.V., întrebând în cercul de prieteni dacă cineva
dorește sau cunoaște pe cineva doritor să preia contractul de leasing, inclusiv
pe inculpatul E.C.A., împreună cu acesta mergând la o vizionare la o firma numită
C., care avea ca obiect de activitate achiziționarea de mașini rulate dar nu și
pe cele aflate în leasing.
Inculpatul a mai arătat
că inițial eventualii doritori de acel autoturism marca A. erau aduși de către
inculpatul E.C.A., autoturismul fiind vizionat în fața clinicii sale pentru ca apoi
apreciind că ar putea apărea zvonuri cu privire la solvabilitatea firmei a hotărât
să dea cheile lui E.C.A., actele rămânând în posesia sa, rămânând ca eventualii
cumpărători să vadă mașina unde și când dorea E.C.A., în principal în parcarea
P. România și A.C., arătând că în cursul lunii decembrie 2009, E.C.A. mi-a adus
la cunoștință că există un potențial cumpărător, un francez care
dorește să preia acel leasing, urmând ca actele să fie perfectate între Crăciun
și Anul Nou, M.A.C.M. dând autoturismul lui E.C.A. să îl prezinte acelui francez
cu care a înțeles că a plecat spre munte, iar ulterior după Crăciun, E.C.A.
să îi spună că afacerea cu francezul este în picioare, dar la întoarcere în București
a lovit autoturismul și se ocupa de repararea autoturismului pentru a i-l înmâna
în perfectă stare.
Inculpatul a mai declarat
că în jurul datei de 20 ianuarie 2010 a constatat în mod neplăcut să vadă că autoturismul
său rula prin oraș, fără a putea să își dea seama dacă E.C.A. era la volan,
dar o concluzie logică era că acesta deși reparase autoturismul îl ținea
să mai ruleze cu el, imediat apelându-l telefonic pe E.C.A. și atenționându-l că
este foarte supărat pe el, amenințându-l în același timp că merge la poliție
pentru a reclama faptul că abuzează de un bun al său, replicându-i lui E.C.A. că
nu este normal ca el să se folosească de autoturismul său, E.C.A. replicându-i însă
că s-a înșelat cu privire la faptul că acel autoturism rula în București în condițiile
în care acesta era în service, iar cheia autoturismului era la fratele lui, al cărui
nume nu îl cunoaște, care era directorului service-ului Au. unde se afla mașina
să și că dacă nu mai are răbdare să mai aștepte până vine fratele său, să-i
dea a doua cheie pentru a merge să ia autoturismul din service fapt pe care l-a
și făcut, inculpatul primind autoturismul de la acesta a doua seara, autoturismul
fiind parcat în fața clinicii, întrucât în prima seară pur și simplu din motive
de el cunoscute nu i-a adus autoturismul.
Inculpatul a mai arătat
că din 22 ianuarie 2010 de când am preluat autoturismul de la inculpatul E.C.A.
autoturism care fusese reparat pe cheltuiala lui E.C.A. și până în data de 01
aprilie 2010 când a dispărut autoturismul nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, neamintindu-și
cu exactitate dacă în această perioadă ianuarie-aprilie 2010 că fratele său să mai
fi folosit autoturismul și nu cunoaște o persoana pe nume Ma., căreia el să
îi dea autoturismul pentru ca acesta să îmi reseteze cheile de pornire - oprire
a autoturismului și nu a dat inculpatului E.C.A. autoturismul pentru a merge într-un
service pentru a reseta cheile de pornire-oprire, dar nu poate garanta sau afirma
în mod expres ca acesta nu ar fi făcut-o fără știrea mea, cheile pe care le-a
predat la A.T.A. fiind cele originale și care i-au fost returnate de către E.C.A.
Inculpatul a mai arătat
că nu cunosc un alt inculpat în afara de fratele meu și E.C.A. și după ce a fost
arestat de organele de poliție tocmai pentru a-și recăpăta libertatea, la sugestia
avocaților, a achitat atât ratele restante cât și valoarea reziduală a autoturismului,
iar la cererea asiguratorului a solicitat organelor de poliție o adresa din care
reieșea că reclamase furtul autoturismului său.
Inculpatul a negat faptul
că i-ar fi transmis în data de 11 februarie 2010 inculpatului E.C.A. în care își
exprima părerea de rău că s-a ajuns la această încurcătura și în care îl atenționam
să nu se supere pe el, știind că sunt băiat bun, etc, arătând că în convorbirea
pe care am purtat-o cu inculpatul E.C.A. după data de 20 ianuarie 2010, îi reproșam
faptul că va fi nevoit să meargă la poliție dacă nu îi returnează autoturismul și
vor avea amândoi probleme întrucât autoturismul fusese reparat fără dovada de la
poliție și prin urmare aceasta discuții nu avea legătura cu pretinsa infracțiune
de înșelăciune pe care el ar fi derulat-o împreună cu inculpatul E.C.A., acesta
fiind cel care se ocupa de toate formalitățile ce vizau ambulanțele firmei
mele (itp, rar etc), una dintre ambulanțe fiind marca V., model pentru piața
americană, pe care ei o numeam în multe feluri, printre care și “garsoniera”.
Judecătorul fondului a
apreciat ca nesinceră declarația inculpatului, înlăturând-o în totalitate,
mijloacele de probă pe care instanța și-a întemeiat convingerea ca inculpatul
a săvârșit infracțiunile puse pe seama sa fiind următoarele:
În primul rând, este de
observat că în declarația dată în fața organelor de poliție cu ocazia formulării
plângerii în care reclamă furtul autoturismului său, inculpatul prin omisiune nu
înștiințează organele de cercetare că autoturismul respectiv cu două luni
de zile înainte făcuse obiectul unei tentative de „predare” a contractului de leasing,
prin intermediul inculpatului E.C.A. (căruia i se predase atât autoturismul cât
și implicit cheile de utilizare, existând astfel riscul, ca, cheile să fie multiplicate),
nimeni altul decât prietenul fratelui său și inginerul care se ocupa de buna întreținere
a parcului auto aparținând clinicii inculpatului, inculpatul fiind perfect conștient
ca organele de poliție mergând pe această pistă au mari șanse să dea de autoturism
și nu se poate spune că M.A.C.M. este o persoană cu un coeficient de inteligență
scăzut care să nu își dea seama de utilitatea acestei informații.
De asemenea, instanța
de fond a înlăturat susținerile inculpatului în sensul că era nemulțumit
de faptul că autoturismul său în vederea „perfectării” actelor de preluare a contactelor
de leasing era folosit de o altă persoană și el era nevoit să folosească un autoturism
marca L., în realitate lucrurile stând cu totul altfel: în planul său de escrocare
a asiguratorului inculpatul a gândit și la faptul că dacă autoturismul este folosit
în această perioadă de acea persoana care vroia să preia „leasingul” exista probabilitatea,
destul de mică, este adevărat, că autoturismul să fie implicat într-un incident
în trafic (accident, amenzi contravenționale etc) astfel că atât autoturismul
cât și cel care îl folosea intră în baza de date a poliției rutiere, iar la momentul
declarării „furtului” de către inculpat (în situația în care acesta nu ar fi
declarat toate persoanele care au folosit acel autoturism - fapt care de altfel
s-a și întâmplat), inspectorii de daune ai asiguratorului (care, fără doar și poate,
trebuie să fie niște profesioniști-situațiile diverse îi obliga la
o bună pregătire) ar fi avut toate șansele să identifice dacă autoturismul a fost
folosit și de alte persoane și în situația afirmativă să sesizeze organele
de poliție, care cercetau „furtul” și cu privire la acest aspect. Planul M.A.C.M.,
de altfel ingenios, a avut totuși o fisură, prin resetarea calculatorului la
o reprezentanță P.L., după nereușita setării acestuia la un service nespecializat
în astfel de autoturisme, inspectorii de daune au ajuns la acel service neautorizat,
aici au dat de Ma., apoi de inculpatul E.C.A. care interogat fiind de organele de
poliție, a început să „vorbească” și tot așa s-a ajuns la inculpatul M.S.A.,
ultimul utilizator-inculpat al autoturismului.
În al doilea rând, instanța
de fond a apreciat că vinovăția inculpatului rezidă și din conținutul interceptărilor
convorbirilor telefonice purtate fie de către el, fie de către inculpații E.C.A.
și fratele său M.M.C., în care se face referire în limbaj codificat la situația
„înstrăinării” autoturismului în sensul că nu se respectau termenele de „manufacturare”
a acestuia, M.A.C.M. fiind pus în situația de a plăti rata de leasing în condițiile
în care autoturismul nu era la dispoziția sa, astfel, la data la 11 februarie 2010
M.A.C.M. transmitea un mesaj telefonic către inculpatul E.C.A., cu următorul conținut:
De asemenea, la data de
29 ianuarie 2010, inculpatul R.D.C. îi trimite inculpatului E.C.A. un mesaj ce conține
informații referitoare la autoturismul aparținând lui M.A.C.M., iar în urma discuțiilor
pe care cei doi le-au purtat ulterior stabilesc să ia autoturismul care se afla
în posesia inculpatului B.C.T., fiindu-i încredințat de inculpatul M.C.M. în vederea
efectuării formalităților privind „înmatriculare”, inculpatul R.D.C. fiind cel care
îi spune lui E.C.A. unde se află mașina.
Între timp, inculpatul
M.A.C.M. îi cere inculpatului E.C.A. să se întâlnească pentru a discuta „(...) și
când zic că e grav, e grav”, pentru ca de cealaltă parte, inculpatul E.C.A., să
îi solicite inculpatului R.A.M. care „vânduse” autoturismul prin intermediul inculpatului
B.C.T. să se întâlnească la „S.”, întrucât inculpatul M.A.C.M. i-a cerut urgent
o întrevedere (...)” e o problemă foarte, foarte, foarte, foarte gravă și vrea să
se vadă cu mine. Sunt convins de ce, cred că a văzut-o prin oraș” (mașina).
După ce a luat la cunoștință
de la inculpatul R.D.C. de locul unde se află mașina, inculpatul E.C.A. ia legătura
cu inculpatul M.A.C.M., care urma să aducă cheia mașinii: „Tu vino doar cu cheile
de la garsonieră, restul nu trebuie”, „garsoniera” fiind evident și în aprecierea
instanței, autoturismul marca A. și nicidecum una dintre ambulanțele astfel cum
susține inculpatul, evident fiind faptul că după această discuție, inculpatul
M.A.C.M. îi trimite inculpatului E.C.A. mai multe mesaje prin care îl întreabă dacă
urmează să recupereze mașina în aceiași zi.
De asemenea, după recuperarea
autoturismului la data de 11 februarie 2010, M.A.C.M. îi transmitea un mesaj inculpatului
E.C.A., fiind conștient că acesta din urmă primise o sumă de bani din „vânzarea”
autoturismului, bani care nu ajungeau la M.A.C.M. întrucât, așa cum s-a arătat mai
sus, pe acesta nu îl interesa prețul obținut, ci prima de asigurare, or odată recuperat
autoturismul E.C.A. trebuia să returneze banii primiți, aspect care rezultă din
acest mesaj: „Îmi pare nespus de rău dacă am încurcat lucrurile. Nu te supăra pe
mine, știi că sunt băiat bun. Soarta face să aflu întâmplător anumite chestii care
în final ne ajută să nu intrăm în ...”, (în opinia instanței, cel din urmă cuvânt
făcând referire la intrarea pe fir a organelor de poliție, fie înainte, fie după
declararea autoturismului ca fiind furat), iar inculpatul E.C.A. îi reproșează faptul
că a rămas singur să se lupte cu „cumpărătorii” (evident că trebuia să returneze
banii înapoi în condițiile în care inculpatul B.C.T. nu își respectase angajamentul
pentru care primise 6 mii de euro de la inculpatul M.C.M.), iar el a plecat cu „obiectul”,
din conținutul mesajului rezultând faptul că inculpatul M.A.C.M. avea cunoștință
despre înstrăinarea autoturismului și întrucât acesta urma a fi reclamat ca fiind
sustras la organele de poliție, era îngrijorat că ar putea fi descoperită activitatea
sa infracțională, precum și a complicilor săi.
De asemenea, în data de
11 februarie 2010, inculpatul E.C.A. îl apelează pe inculpatul B.C.T., căruia îi
citește mesajele pe care le-a primit de la inculpatul M.A.C.M. și îi spune ce presiuni
a făcut acesta din urmă asupra lui pentru a-și recupera mașina, cei doi stabilind
să se întâlnească, după ce inculpatul E.C.A. stabilește unde anume se află inculpatul
M.A.C.M.
De asemenea, un mijloc
de probă hotărâtor în dovedirea vinovăției inculpatului M.A.C.M. îl constituie declarațiile
date de către inculpatul E.C.A. în fața polițiștilor și înregistrate în mediul ambiental
la data de 22 martie 2011, în care inculpatul E.C.A. arată fără echivoc că inculpatul
M.A.C.M. avea cunoștință de prima înstrăinare a mașinii reproșându-i inculpatul
E.C.A. că autoturismul nu este încă înmatriculat pe numele altei persoane și că
el a luat 5 sau 7 mii de autoturism dar plătește 2 mii rată pentru leasing pe luna.
Nu în ultimul rând, în
dovedirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor puse pe seama sa
consta și declarația inculpatului E.C.A. care a declarat în fața instanței că din
cei 10 mii de euro luați de la inculpatul M.C.M. la prima vânzare a autoturismului,
1000 de euro au mers la inculpatul R.A.M., 1000 la inculpatul B.C.T., drept comisioane
de intermediere, iar 8000 de euro au fost dați conform declarațiilor inculpatului
E.C.A. inculpatului M.A.C.M., aspect negat de acesta în fața instanței.
Evident că, confruntați
de către instanță cu privire la traseul celor 10 mii de euro rezultați din prima
vânzare cei doi inculpați au avut apărări diferite (pe acest aspect nu puteau să
cadă la învoială, dat fiind faptul că se incriminau reciproc, în sensul în care
a fost explicat mai jos) E.C.A. afirmând senin că a dat M.A.C.M. 7-8 mii de euro,
M.A.C.M. replicând instantaneu „Ce bani mi-ai dat tu mie!” în sensul că nu a primit
nici un ban.
Astfel, în situația în
care M.A.C.M. ar fi primit acei 6-8 mii de euro, la reintrarea în posesia autoturismului
în noaptea de 31 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010 (modalitatea în care a reintrat
în posesia bunului, urmând a fi analizată pe larg mai jos, la infracțiunea de furt
calificat)