ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5095/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5095/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312 din 3

martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus:

1) în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.M.

din infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) și

d), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., art. 279 alin. (1) și (3) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 37 lit. a) și b) C. pen., și art.

20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., și art. 37 lit. a) și b) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit.

i), art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 279 alin.

(1) și (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., și

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

În baza art. 174 – art. 175 lit. i),

art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat

pe inculpatul C.M. la 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe

același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 20, raportat la art. 211

alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37

lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 7 ani și 6 luni

închisoare.

A constatat că infracțiunile deduse

judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care

inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 874/1999 a Judecătoriei

Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 387/2000 a Curții de Apel București,

astfel cum au fost modificate prin decizia penală nr. 5441/2001 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 288/2002 a Tribunalului Argeș, definitivă

prin decizia penală nr. 1639/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 874/1999 a Judecătoriei

Buftea în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin. (1), raportat

la art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 874/1999

a Judecătoriei Buftea, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor și cu

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2002

a Tribunalului Argeș, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

18 ani închisoare, sporită cu 4 ani, în final 22 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88

C. pen., a dedus perioada executată de la 30 mai 2002 la zi, iar în baza art. 350

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

A anulat mandatele de executare

emise anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.I.

din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit.

e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 20 raportat la art.

211 alin. (1) și (2) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37

lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 208 alin. (1) și (4) – art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 20 raportat la art. 211 alin.

(1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și (4) – art.

209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul O.I. la 6 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 871 zile închisoare

din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 104/1998 a Tribunalului Alba,

rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute

o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 211

alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 871 zile închisoare

din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 104/1998 a Tribunalului Alba,

rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute

o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani

și 6 luni închisoare, sporită cu un an, în final 8 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de părțile civile K.A.L. și C.B.D. și a fost obligat

inculpatul C.M. la plata a câte 500.000.000 lei despăgubiri civile cu titlu de

daune morale către fiecare parte civilă.

A fost respinsă, ca neîntemeiată,

acțiunea civilă formulată de partea civilă C.G. și s-a luat act că partea

vătămată M.C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 3 milioane lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpații C.M. și T.Șt.S. se cunosc

din anul 1995, în cursul lunii ianuarie 1999, cei doi cunoscându-l și pe

inculpatul M.S. care în acea perioadă efectua servicii de taximetrie pe raza municipiului

București. La domiciliul acestuia din urmă, inculpații C.M. și T.Șt.S. i-au

întâlnit și pe inculpații R.M.L. și O.I.

În perioada 26 februarie 1999 – 3

martie 1999, cei cinci inculpați s-au întâlnit de mai multe ori, fie la

domiciliul inculpatului M.S. din comuna Ciorogârla, fie într-o garsonieră

închiriată de T.Șt.S. în zona Titan, ocazie cu care au luat hotărârea de a

pătrunde într-o casă de schimb valutar de pe Calea Moșilor și de a sustrage

sume de bani prin amenințare cu o armă de foc pe care o avea inculpatul C.M.

Arma menționată a intrat în posesia

inculpatului C.M. la sfârșitul lunii februarie 1999, când împreună cu

inculpatul T.Șt.S. s-au deplasat în municipiul Timișoara și, prin intermediul

inculpatului R.M.L., au achiziționat un pistol militar cu amortizor, precum și

un alt pistol militar, încărcat cu cartușe de 9 mm lungime și încă 9 cartușe tot

de calibru 9 mm lungime. Pistolul cu amortizor a fost găsit și ridicat la 25

februarie 1999 de către o patrulă de poliție din cadrul I.P.J. Vrancea, care,

cu ocazia unui control de trafic, a depistat arma în autoturismul marca

Mercedes 200 break în care se aflau inculpații T.Șt.S. și O.I., pistolul

Parabellum rămânând asupra acestora din urmă.

După conturarea rezoluției

infracționale, în vederea punerii ei în executare, inculpatul O.I. a sustras,

la data de 3 martie 1999, un autoturism marca Mercedes – E 230, parcat pe B-dul

Liviu Rebreanu și aparținând părții vătămate M.C.M., sustragerea realizându-se

prin efracție, iar pornirea motorului efectuându-se cu ajutorul unui sistem

artizanal. În seara aceleiași zile, în vederea pregătirii locului faptei,

autoturismul a fost parcat într-o zonă aflată în vecinătatea străzii Calea Moșilor,

respectiv pe strada Traian.

În dimineața zilei de 4 martie 1999,

toți cei cinci inculpați s-au deplasat cu autoturismul marca Opel Ascona,

proprietatea inculpatului T.Șt.S., până la autoturismul Mercedes sustras, la

volanul căruia s-a urcat inculpatul M.S. Folosind ambele autoturisme, inculpații

s-au deplasat pe Calea Moșilor la casa de schimb valutar vizată, însă au

renunțat să mai pătrundă în interior deoarece au observat că era păzită.

La inițiativa inculpatului M.S., al

cărui domiciliu se afla într-o zonă imediat adiacentă cartierului Militari, cei

cinci inculpați s-au deplasat la casa de schimb valutar C.R., aflată în această

zonă, inculpatul C.M. parcând autoturismul Opel în apropierea acesteia, iar

autoturismul Mercedes fiind parcat în spatele blocului la parterul căruia se

afla casa de schimb.

Potrivit înțelegerii prealabile

avute, inculpatul R.M.L. a rămas în scara unui bloc, la circa 5 metri de ușa de

acces la casa de schimb valutar, pentru a asigura paza, iar inculpatul M.S.,

după verificarea locului faptei, a parcat autoturismul Mercedes la câțiva metri

de aceeași ușă de acces.

Inculpatul C.M., urmat de inculpații

T.Șt.S. și O.I., au pătruns în casa de schimb valutar purtând cu toții pe față

cagule confecționate din ciorapi, inculpatul C.M. a deschis ușa despărțitoare a

casei de bani de restul incintei, a ridicat arma militară de foc marca

Parabellum spre zona capului operatoarei de schimb valutar C.C., solicitându-i

să-i dea toți banii pe care îi are asupra sa. Întrucât aceasta s-a opus,

încercând să-i dezarmeze și agățându-se de mâna acestuia, inculpatul C.M. a

împușcat-o mortal în cap cu un singur glonț.

Imediat după acționarea trăgaciului,

cei trei au părăsit incinta casei de schimb valutar, fără să-și însușească

bunuri sau alte valori, au intrat în autoturismul la volanul căruia se afla M.S.,

care a demarat în viteză. Ulterior, inculpatul C.M. a coborât din autoturismul

Mercedes și s-a urcat la volanul autoturismului Opel, parcat în apropierea

casei de schimb valutar.

Inculpații M.S., O.I. și T.Șt.S. au

abandonat autoturismul Mercedes în zona satului Bacu comuna Ciorogârla, după ce

în prealabil l-au toaletat, eliminând eventualele urme și au fost recuperați în

zona km 19,5 de pe autostrada București – Pitești de către inculpatul C.M.,

conform planului stabilit prin intermediul telefoanelor mobile, imediat după

săvârșirea faptei.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel, în termen legal, inculpații C.M. și O.I., criticând-o pe motive

de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul C.M. a solicitat admiterea

apelului, desființarea parțială a sentinței și reducerea pedepsei, cu

înlăturarea sporului de 4 ani închisoare.

Inculpatul O.I. a solicitat, în

esență, admiterea apelului și reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 423 din 3 iunie 2005, a admis apelul declarat

de inculpatul O.I. împotriva sentinței penale nr. 312 din 3 martie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4090/2004.

A desființat în parte sentința

penală apelată, numai cu privire la inculpatul O.I., și rejudecând în fond: A

descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului O.I. prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea

lor:

- pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată în baza art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare aplicată în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- restul de 871 zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în privința căruia

s-a dispus revocarea liberării condiționate:

- sporul de un an închisoare;

A descontopit pedeapsa rezultantă de

9 ani închisoare aplicată inculpatului O.I. prin sentința penală nr. 1515 din 9

august 2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1078 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara și repune în individualitatea lor:

- pedepsele de 4 ani închisoare, de

7 ani închisoare și de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2075

din 23 octombrie 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 420

din 5 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara;

- pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 606 din 21 mai 2003 a Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 568 din 18 decembrie 2003 a

Curții de Apel Pitești;

- pedepsele de 4 ani și 6 luni

închisoare, de 4 ani închisoare și de un an închisoare aplicate prin sentința

penală nr. 24 din 31 ianuarie 2000 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia

penală nr. 166/2000 a Curții de Apel Alba Iulia;

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57 din 29 martie 2000 a

Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare la 22 aprilie 2000;

- pedepsele de 3 ani și 8 luni

închisoare și de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 701 din 31 mai

2000 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare;

- pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 260 din 18 aprilie 2000 a Judecătoriei

Câmpeni, definitivă prin decizia penală nr. 281/2000 a Tribunalului Alba;

- pedepsele de 7 ani închisoare și

de un an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 13 din 1

februarie 2000 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 3103

din 14 iunie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- cele două pedepse de câte 6 ani

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 929 din 19 decembrie 2001 a

Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 104 din 1 aprilie 2002 a

Curții de Apel Timișoara;

- pedepsele de 4 ani și 6 luni

închisoare și de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1237 din 2

septembrie 2002 a Judecătoriei Deva, definitivă prin decizia penală nr. 149 din

20 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara;

- pedepsele de 3 ani și 6 luni

închisoare, de 8 luni închisoare și de 8 luni închisoare aplicate prin sentința

penală nr. 1305 din 3 iulie 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin

neapelare;

- restul de 871 zile închisoare

rămas din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în privința căruia s-a dispus

revocarea liberării condiționate;

- sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele ce au fost stabilite prin sentința penală nr. 1515/2004 a

Judecătoriei Arad, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor,

cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală apelată și a dispus

executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani și 6 luni închisoare la care

adaugă sporul de 2 ani închisoare stabilit prin sentința penală nr. 1515/2004 a

Judecătoriei Arad, pe care l-a menținut, astfel încât inculpatul O.I. va

executa o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a contopit

pedeapsa astfel stabilită, de 9 ani și 6 luni închisoare, cu restul de 871 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 104 din 18 mai 1998 a Tribunalului Alba, în

privința căruia s-a dispus revocarea liberării condiționate, urmând ca, în

final, inculpatul O.I. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 6 luni

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

scăzut din durata pedepsei rezultante aplicată perioada deja executată, de la

18 august 1999 la 17 martie 2004 și din 15 iunie 2004 la 23 martie 2005.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a

menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale, stabilită prin sentința penală nr. 24 din 31 ianuarie 2000 Tribunalului

Alba și menținută prin sentința penală nr. 1515 din 9 august 2004 a

Judecătoriei Arad.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a

menținut măsura de siguranță aplicată prin sentința penală apelată, și anume

interzicerea dreptului de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale, conform art. 116 C. pen.

A anulat M.E.P.I. nr. 1928 din 29

noiembrie 2004 emis în baza sentinței penale nr. 1515 din 9 august 2004 a

Judecătoriei Arad și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

aplicate în prezenta cauză.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

A menținut starea de arest a

apelantului inculpat C.M. și a dedus prevenția acestuia, începând din data de

30 mai 2002 la zi.

A obligat pe apelantul inculpat C.M.

la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu

apărător oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea apelului declarat de inculpatul O.I. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu

asigurat apelantului inculpat O.I. se suportă din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recursuri inculpații C.M.

și O.I. reiterând motivele invocate în fața instanței de apel.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că cele două instanțe de fond și de apel au

făcut o judicioasă apreciere a probelor și o analiză amănunțită a acestora,

reținând în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpaților și dând o

încadrare juridică corespunzătoare faptelor penale săvârșite de aceștia,

stabilind pedepse corect individualizate.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului C.M., Înalta Curte constată că cele două instanțe au făcut o corectă

individualizare, ținând seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen. Astfel, au fost avute în vedere atât circumstanțele reale ale

a faptelor și împrejurările în care acestea au fost comise (împreună cu mai

multe persoane, prin folosirea unei arme de foc, într-un loc public), cât și

datele ce caracterizează persoana inculpatului – recidivist în modalitatea

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., cu multiple condamnări, atât anterioare

cât și pentru fapte concurente cu cele din prezenta cauză, fapt ce denotă

perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea aceluiași gen de

fapte.

Toate aceste împrejurări relevă un

grad deosebit de pericol social al faptelor și de periculozitate a inculpatului

și formează convingerea instanței că numai prin executarea pedepsei stabilită

de instanța de fond și menținută de instanța de apel, poate fi realizat scopul

preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., aplicarea unei pedepse într-un

cuantum inferior fiind insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în mod

întemeiat instanța de fond a adăugat la pedeapsa rezultantă un spor de 4 ani

închisoare, aplicarea acestuia impunându-se atât în considerarea pluralității

de infracțiuni în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.,

cât și în considerarea împrejurării că inculpatul a mai fost condamnat pentru

comiterea unor infracțiuni de omor în forma (prin sentința penală nr. 288/2002

a Tribunalului Argeș), fapta denotă o periculozitate sporită a acestuia și

reclamă o agravare a răspunderii penale.

În ce-l privește pe inculpatul O.I.,

Înalta Curte constată că și critica formulată de acesta privind netemeinicia

hotărârii atacate, este nefondată, instanțele făcând o justă individualizare a

pedepsei aplicate acestui inculpat.

Astfel, dând eficiență tuturor

criteriilor generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., instanțele au avut

în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, atât circumstanțele reale ale

faptelor și împrejurările în care acestea au fost comise (într-un loc public,

împreună cu mai multe persoane, prin folosirea unei arme de foc), cât și datele

ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de

art. 37 lit. a) C. pen., cu multiple condamnări anterioare pentru săvârșirea

aceluiași gen de infracțiuni, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și

specializarea în comiterea aceluiași gen de fapte.

Toate aceste împrejurări relevă un

grad ridicat de pericol social concret al infracțiunilor comise.

În ceea ce privește sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare, acesta a fost stabilit cu autoritate de lucru

judecat prin sentința penală nr. 1515/2004 a Judecătoriei Arad și menținut de

instanța de apel, această instanță apreciind în mod corect, că dacă s-a impus

aplicarea sporului în considerarea numai a unei părți activității infracționale

a inculpatului, cu atât mai mult se impune menținerea lui în considerarea

întregii activități infracționale a acestuia.

Înalta Curte apreciază că sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare a fost aplicat corect de instanța de fond și

menținut de instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute în final o

pedeapsă rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de

detenție, considerându-se în mod just că numai această pedeapsă este singura în

măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale

pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

Astfel, cele două instanțe, de fond

și de apel, au evaluat în mod plural toate criteriile specifice

individualizării pedepsei, avându-se în vedere atât gravitatea faptelor cât și

profilul personalității inculpatului O.I.

În raport cu cele menționate,

decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel

că apărările formulate de recurenți, care vizează reducerea pedepselor, nu pot

fi reținute.

Înalta Curte, examinând hotărârea

pronunțată de prima instanță de control judiciar, nu a constatat existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și O.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M. și O.I. împotriva deciziei penale nr. 423 din 3

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.M., durata arestării preventive de la 30 mai 2002 la 12

septembrie 2005.

Obligă recurenții inculpați să

plătească suma de câte 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2005.