ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1333 din 18 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8373/3/2007, Tribunalul București, secția I penală, a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M.K.H. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.K.H. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire de instrumente oficiale false, prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., intervenind prescripția specială.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., intervenind prescripția specială. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 998 și 999 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA și, în consecință, a obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 19.637.937,28 RON, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflație potrivit I.N.S. de la 1 mai 1999 și până la achitarea debitului. În baza art. 348 și 445 C. proc. pen. s-a constatat că la filele pașaportului emis de Statul Pakistan cuprind mențiuni false aplicate prin ștampile, semnare. S-a constatat că pașaportul în litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la București, copia de pe prezenta hotărâre. S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea D.G.E.I.P.

- Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de evidențe. În baza art. 348 raportat la art. 145 C. proc. pen. s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false și ridicate. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite integrate, pistol lipit, clește, pensetă. În baza art. 357 lit. e) și f) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original. S-a respins cererea expertului de suplimentare a onorariului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata a 2.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul M.K.H.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în esență, că a falsificat un număr de 19 cartele telefonice aparținând SC R. SA, dintre care cinci au fost folosite pentru efectuarea de convorbiri telefonice, creând astfel un prejudiciu de 306.964,142 RON. Totodată, s-a reținut că inculpatul, împreună cu o altă persoană neidentificată, au aplicat pe pașaportul celui dintâi două ștampile (vize falsificate) cu stema țării aparținând Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei - Serviciul pentru Străini, Probleme de Migrări.

De la data trimiterii în judecată a inculpatului, cauza a parcurs trei cicluri procesuale, după cum urmează: Prin Sentința penală nr. 780 din 23 mai 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul penal nr. 10398/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de instrumente oficiale false prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 282 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.K.H. la 3 ani închisoare pentru falsificarea de monede sau alte valori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru punerea în circulație de valori falsificate. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen.

pe o perioadă din 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., are de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul București a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen. Prin Sentința penală nr. l496/A din 27 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 4161/2003 s-a admis apelul Parchetului formulat împotriva Sentinței penale nr. 780 din 23 mai 2003, pronunțata de Judecătoria sector 3 București, în Dosarul nr. 10398/2002.

S-a desființat în parte sentința penala apelată și rejudecând în fond: În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 282 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 2873 din 11 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul penal nr. 3678/2003 s-a admis recursul declarat de inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 1496/A din 27 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 4161/2003. S-a casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Prin Decizia penală nr. 894/A din 30 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 70/2004 s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București împotriva Sentinței penale nr. 780 din 23 mai 2004 pronunțată în Dosarul nr. 10398/2002, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond: În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță prevăzută și pedepsită de art. 282 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.K.H. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare în regim de detenție. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în totalitate pedeapsa, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen. Inculpatul având de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului. Prin Decizia penală nr. 2027 din 22 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 3278/2004, s-a decis în majoritate, admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.K.H. împotriva Sentinței penale nr. 780 din 23 mai 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București și a Deciziei penale nr. 894/A din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București. Totodată, Curtea a stabilit ca odată cu judecarea cauzei după casare prima instanță să aibă în vedere schimbarea încadrării juridice a faptelor din actul de sesizare din art. 282 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând să stabilească existența vinovăției inculpatului și în raport de dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum a fost trimis în judecată.

Prin Sentința penală nr. 1658 din 09 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 7013/2004, în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.K.H., la 12 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului dintre cele două pedepse stabilite pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa de 12 ani închisoare. Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară menționată. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata a 294.939,916 RON sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică de la 1 mai 1999 și până la achitarea debitului. În baza art. 348 și 445 C. proc. pen., s-a constatat că filele pașaportului emis de Statul Pakistan cuprind mențiuni false aplicate prin ștampilare, semnare, etc. S-a constatat că pașaportul în litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la București, copia de pe prezenta hotărâre.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea D.G.E.I.P. - Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de evidențe. În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite integrate; pistol lipit, clește etc. În baza art. 357 lit. e) și f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata a 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către Statul Român. Prin Decizia penală nr. 283 din 06 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, -secția I penală, în Dosarul penal nr. 24977/3/2004 s-a admis apelul declarat de inculpatul M.K.H.

împotriva Sentinței penale nr. 1658 din 9 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7013/2004 (nr. nou 24977/3/2004). S-a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, în fond: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedepsele componente. În baza dispozițiilor art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.K.H., la 12 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen., raportat la art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1), lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) și (2) C. pen., în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime această pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din autorat la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și l-a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenție, potrivit dispozițiilor art. 57 C. pen. În baza dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată - alături de pedeapsa închisorii - și pedeapsa complementară mai sus menționată, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă SC R. SA. Această parte civilă a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Prin Decizia penală nr. 6173 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul penal nr. 249/3/2004 s-a admis recursul declarat de inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 283 din 06 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a casat decizia atacată și Sentința penală nr. 1658 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, urmând ca în cauză să se dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea vinovăției inculpatului și a unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului efectiv.

Rejudecând cauza în fond, după casare, prima instanță a reținut următoarele: În cursul anului 1999, inculpatul folosind un pistol de lipit și circuite integrate a modificat artizanal un număr de 19 cartele telefonice aparținând SC R. SA din care 5 au fost funcționale și au fost utilizate de inculpat pentru efectuarea de convorbiri telefonice în dauna R. SA. În aceeași perioadă numitul „M.", persoană neidentificată i-a propus inculpatului să-i înlesnească rezolvarea problemelor privind vizele de ședere în România și, întrucât inculpatul a fost de acord, i-a dat pașaportul său acestei persoane care îi schimbul sumei de 500 dolari SUA i-a aplicat pe pașaport două ștampile reprezentând vize de ședere în România.

La data de 19 aprilie 1999, un echipaj din cadrul Serviciului de Poliție Metrou l-a depistat în stația Eroii Revoluției pe numitul F.M.B., de naționalitate pakistaneză, asupra căruia s-a găsit la percheziția corporală o cartelă telefonică confecționată artizanal. Trebuie precizat faptul că martorul nu i s-a luat o declarație scrisă și întrucât a fost depistat ulterior fără viză de ședere legală în România la data de 07 iulie 1999, a fost scos din țară prin T.P.F. Otopeni. În urma informațiilor primite de la martor s-a obținut o autorizație de percheziție la domiciliul inculpatului, iar la data de 28 aprilie 1999, s-a efectuat percheziția, ocazie cu care, în locuința inculpatului au fost găsiți acesta, M.G., soția sa și cei trei copii, precum și martorul F.M.B.

și au fost ridicate un număr de 22 de cartele telefonice modificate artizanal, cinci plăci circuite integrate și alte instrumente, precum și un ciocan de lipit. Au fost expertizate cartele telefonice ridicate din locuința inculpatului de către specialiști din cadrul SC R. SA, stabilindu-se că sunt simulatoare de cartelă telefonică ce pot fi utilizate la orice telefon public cu cartelă din rețeaua R., cinci fiind în stare funcțională. La percheziția efectuată, la domiciliul inculpatului, a fost ridicat și pașaportul acestuia, din adresa Ministerului de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei București. Sectorul pentru Străini și Probleme de Migrări, reieșind că cele două vize din pașaportul inculpatului nu au fost acordate de acest serviciu.

S-a procedat la expertizarea pașaportului inculpatului, stabilindu-se că impresiunile de formă dreptunghiulară și rotundă aplicate la filele din pașaport nu au fost executate cu ștampilele Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări. Pașaportul a fost înaintat Ambasadei Republicii Islamice Pakistan care a răspuns că acesta este eliberat valabil de Autoritățile Pakistaneze, dar au refuzat înapoierea lui. În cauză inculpatul, audiat fiind, a arătat că a primit cartelele de la diverși cetățeni din en-grosul R.E., unde lucrează și a încercat să le facă să funcționeze dar nu a reușit, iar în ce privește pașaportul său arată că l-a cunoscut pe numitul „M.", cetățean egiptean care i-a spus că are o cunoștință ce poate rezolva problemele legate de viza de ședere în România, împrejurare în care acesta i-a dat pașaportul iar respectivul i l-a înapoiat cu cele două vize aplicate.

În cauză, au fost audiați martorii N.A., care a asistat la percheziția domiciliară, precum și martora M.G., soția inculpatului, care inițial a arătat că soțul său a adus acasă cartele telefonice, pe care a încercat să le facă să funcționeze, pentru ca ulterior să revină asupra acestei declarații. În acest ciclu procesual s-a întocmit în cauză o expertiză tehnică care stabilește modul în care puteau fi folosite cele cinci simulatoare a cărei funcționalitate a fost verificată și în prezent, menționându-se că simulatoarele puteau coexista simultan cu cartela simulată și se puteau efectua convorbiri fie după simulator fie de pe cartelă, în limita creditului disponibil, însă utilizarea în același moment a simulatorului și a cartelei nu era posibilă.

Sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului, în realizarea acestor simulatoare, apărarea acestuia a solicitat expertului să precizeze dacă obiectele găsite la domiciliul acestuia au fost apte să permită confecționarea acestora expertul precizând că, sculele erau necesare dar nu suficiente și implica două situații: - fie persoana care le utilizează are foarte multă răbdare, minuțiozitate în manevrarea acestor instrumente; - fie utilizatorul avea un stoc de componente pentru că folosirea acestor instrumente ducea inevitabil la deteriorarea unor componente. Mai mult, expertul a precizat că pentru realizarea unui montaj pe acele cartele este nevoie de o pregătire minimă și numai pentru a proiecta acel simulator cap-coadă și a-l face funcțional este nevoie de o pregătire de specialitate avansată.

Așadar, expertul așa cum este și normal nu ne poate spune cu exactitate dacă inculpatul este cel care a falsificat fără echivoc acele cartele, dar nici nu exclude posibilitatea ca acesta să o fi făcut. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a reținut că aceasta a fost stabilită prin Decizia penală nr. 2027/2004 a Curții de Apel București (definitivă), instanța urmând astfel a se considera învestită cu judecarea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și să examineze vinovăția inculpatului în raport de celelalte două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește prima infracțiune, aceea de înșelăciune, instanța a apreciat că în cauză este dovedit faptul că inculpatul (în ciuda inconsecvenței sale în declarații), a adus cartele telefonice folosite acasă, că a efectuat multiplicări ale lor cu obiecte apte să fie făcut acest lucru (circuite, pensetă, clește, aparat de lipit, cositor, fludor etc), pe care le-a folosit ulterior la telefoanele publice purtând convorbiri telefonice inclusiv cu Pakistan, țara de origine a inculpatului. Astfel, activitatea desfășurată de inculpat, în mod repetat, de falsificare a simulatoarelor electronice, a mai multor cartele telefonice îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată.

Cele de mai sus se configurează și prin aceea că, confecționarea simulatoarelor false la cartelele telefonice, prin mijloace artizanale și falsificarea unor asemenea cartele care a permis inculpatului accesul și efectuarea de convorbiri telefonice prin rețeaua de telefonie publică a R. au avut drept scop și destinație fraudarea societății comerciale. Totodată, faptul că pregătirea acestor simulatoare falsificate așa cum a procedat inculpatul prin decupaj în cartele, lipiri și completări cu materiale de acoperire uzuală, nu corespund din punct de vedere tehnic unei modificări electronice, fiind apte să creeze aparența unor parametri normali a căror utilizare produc daune telefoniei publice cu cartelă.

Un ultim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză îl constituie întinderea prejudiciului pentru fapta de înșelăciune și corelativ stabilirea încadrării juridice pentru această infracțiune. Astfel, în cauză s-a dispus întocmirea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului. În stabilirea prejudiciului, instanța a considerat că din culpa inculpatului prejudiciul s-a întins numai până la data de 28 aprilie 1999, dată la care simulatoarele au fost ridicate de la inculpat în urma percheziției și nu și ulterior acestei date. Partea civilă a încercat să motiveze pe parcursul întregului proces penal faptul că în afara falsificării cartelelor inculpatul a și traficat, acțiune de pe urma căreia ulterior ridicării simulatoarelor de la inculpat a fost posibilă continuarea convorbirilor și deci, prejudicierea sa, de către persoane care a intrat în posesia acestor simulatoare.

Ca și material probator în această susținere instanța a observat că nu s-au conturat probe certe, ci doar indicii exemplificate prin poziția martorului F.M.B. care, depistat fiind la metrou cu o cartelă falsificată ar fi declarat că o are de la inculpat. Față de acest aspect se impunea a se face următoarele considerațiuni: primul aspect ce trebuia remarcat este faptul că acest martor a locuit o perioadă cu inculpatul, de altfel, la percheziția domiciliară acesta fiind găsit în domiciliul lui M.; de asemenea, martorul asistent la percheziție a arătat că F.M.B. a locuit cu M. și în atare situație nu se poate dovedi cu certitudine că inculpatul a traficat simulatorul găsit la martor sau pur și simplu acesta l-a luat din domiciliul lui M. unde simulatoarele erau la vedere.

Un alt aspect relevant este acela că martorul F.M.B. nu a fost niciodată audiat decât probabil o depoziție orală făcută cu ocazia depistării sale la metrou, ulterior fiind expulzat, situație în care acesta nu a avut posibilitatea să explice modul în care a intrat în posesia cartelei. Nu în ultimă instanță s-a observat că la dosarul cauzei nu există nicio altă dovadă că inculpatul ar fi traficat aceste simulatoare altor persoane. Concluzionând s-a apreciat că în cauză, din lipsă de probatoriu cel puțin, nu se poate reține că inculpatul a și traficat cartele falsificate și, corelativ s-ar putea explica înregistrarea la R. a unui prejudiciu și ulterior datei de 28 aprilie 1999, data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor.

Reținând ca dată până la care se întinde prejudiciul cauzat părții civile de către inculpat 28 aprilie 1999, conform expertizei valoarea despăgubirilor este de 19.637.937,28 RON, deci o sumă mai mică de două miliarde de lei vechi. Ca atare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru această infracțiune stabilindu-se vinovăția inculpatului, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă la a cărei stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

anume: dispozițiile părții generale a C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracțiunii, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă a infracțiunii dedusă judecății, la valoarea mare a prejudiciului cauzat în referire și la data săvârșirii faptei respectiv anul 1999, precum și persoana inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine nesinceră și oscilantă pe întreg parcursul procesului penal. Cu privire la celelalte două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată respectiv art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul a făcut următoarele precizări: Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a observat că alin. (1) și (2) ale acestui articol incriminează două infracțiuni distincte, iar situația de fapt reținută constând în aceea că inculpatul a încredințat pașaportul său unei alte persoane, în vederea aplicării de ștampile falsificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține forma autoratului în condițiile în care situația de fapt stabilește că acesta s-a folosit de ștampilele false aplicate pe pașaport, ci forma complicității la această infracțiune. În consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la aceste ultime două infracțiuni analizate instanța a constatat că acestea sunt prescrise prin raportare la data săvârșirii lor (prima viză fiind emisă la 1 mai 1999 iar ultima la 02 iunie 2000, pașaportul fiind ridicat la data de 13 octombrie 2000) și la termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 124 raportat la art. 122 lit. d) C. pen., respectiv 7 ani și 6 luni. Constatând împlinit termenul de prescripție pentru aceste două infracțiuni instanța a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile de complicitate la folosire de instrumente oficiale false și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că fapta inculpatului, săvârșită cu vinovăție a produs părții civile un prejudiciu, fiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre faptul ilicit și prejudiciu. Cât privește cuantumul pretențiilor civile solicitate de R. instanța le-a admis în parte prin raportare la data de 28 aprilie 1999 (data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor), pentru considerentele arătate la analiza probelor. Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, în termen legal, inculpatul M.K.H. și partea civilă SC R. SA, care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul M.K.H. a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele existente în cauză, iar puternicul dubiu cu privire la vinovăția inculpatului nu a fost interpretat în favoarea sa.

Astfel, apelantul-inculpat a arătat că expertiza tehnică - singurul mijloc de probă concludent și util - a stabilit că instrumentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului nu puteau fi folosite la confecționarea simulatoarelor decât cu suportul unor componente electronice și al unor cunoștințe de inginerie aplicată, cunoștințe pe care evident inculpatul nu le avea. Invocând și concluziile expertizei referitoare la necesitatea existenței unei aparaturi de înaltă clasă pentru punerea în funcțiune a cartelelor falsificate, inculpatul a arătat că pregătirea sa limitată (8 clase în Pakistan) evidențiază, în acest context, că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare prin luarea în considerare a timpului scurs de la data săvârșirii infracțiunii (peste 10 ani), a atitudinii sincere și a situației sale sociale și familiale. Sub aspectul laturii civile, apelantul-inculpat a solicitat să se reevalueze valoarea prejudiciului material, având în vedere că expertiza contabilă nu a avut în vedere ipoteza folosirii simultane, către aceeași direcție geografică, a cartelelor reale și a simulatoarelor și nu a decelat valoarea fiecărei convorbiri efectuate cu acestea din urmă, limitându-se la a însuma timpii de convorbire.

Apelanta parte civilă SC R. SA a criticat soluția primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului prejudiciului pentru următoarele motive: - neluarea în considerare a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de expertul contabil, în care acesta a arătat că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat până la data de 28 aprilie 1999 este de 198.343,3728 RON (iar nu 196.389,3728 RON cum eronat a reținut instanța); - reținerea eronată de către instanța de fond a împrejurării că, prin folosirea cartelelor falsificate, se puteau efectua convorbiri telefonice doar în limita creditului disponibil, ignorându-se faptul că simulatoarele găsite la domiciliul inculpatului aveau atașat și un dispozitiv push-button, ce dădea posibilitatea ca simulatorul să fie folosit nelimitat; - reactualizarea eronată a sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul cu indicele de inflație începând cu data de 01 mai 1999, iar nu cu luna aprilie 1999; - greșita înlăturare a vinovăției inculpatului cu privire la implicarea sa directă în producerea unui prejudiciu și după data efectuării percheziției domiciliare, cu consecința obligării acestuia doar la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat până la data efectuării percheziției; în acest sens,

partea civilă a susținut că probele administrate au confirmat atât efectuarea de către inculpat a unor convorbiri telefonice prin folosirea cartelelor falsificate (ridicate de la domiciliul său), cât și traficarea unor astfel de cartele, faptele aflându-se într-o unitate legală de infracțiune și justificându-se obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat și prin activitatea de traficare; - reținerea eronată a numelui inculpatului ca fiind M.K.H., iar nu M.H.K., așa cum rezultă din actele cauzei. În consecință, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 294.939,916 RON reprezentând prejudiciu cauzat atât anterior, cât și ulterior datei de 28 aprilie 1999, a valorii aferente inflației în perioada aprilie 1999 - iulie 2002, sume actualizate cu indicele de inflație până la achitarea integrală a debitului.

Pe parcursul soluționării cauzei în apel, Curtea a încuviințat, la solicitarea apelantului-inculpat, efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul al prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a timpilor de convorbire și a tarifului aplicat atât pentru perioada cuprinsă până la 28 aprilie 1999, cât și ulterior acestei date. Deși expertul contabil P.M. a solicitat înlocuirea sa cu un alt expert, prin adresa depusă la dosar la data de 24 aprilie 2009 acesta a făcut o serie de precizări cu privire la modul de calcul al prejudiciului, precizări pe care Curtea le-a apreciat suficiente în vederea lămuririi cauzei dispunând, în consecință, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie efectuat.

Totodată, la termenul din data de 27 aprilie 2009, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, poziția acestuia fiind menționată în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen. Prin Decizia penală nr. 122 din 6 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul M.K.H. și partea civilă SC R. SA împotriva Sentinței penale nr. 1333 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. 8373/3/2007, desființând, în parte, sentința penală, numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile și, rejudecând în fond: În baza art. 86 1 C. pen.

a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.K.H. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A obligat inculpatul M.K.H. la plata către partea civilă SC R. SA a sumei de 1.983.433,728 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică de la data de 1 mai 1999 și până la achitarea debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC R. SA și inculpatul M.K.H., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. Astfel, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada ianuarie - aprilie 1999, prin folosirea a cinci simulatoare (cartele telefonice falsificate), inculpatul M.K.H.

a efectuat, în mod repetat și fraudulos, convorbiri telefonice în rețeaua de telefonie a SC R. SA, inducând în eroare această societate cu privire la realitatea cartelelor telefonice folosite (ca mijloc de acces în sistemul de telefonie) și, implicit, a dreptului de a utiliza acest sistem, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu de 1.983.433,728 RON. Deși inculpatul nu recunoaște fapta sa, Curtea constată că probatoriul administrat relevă că acesta a falsificat cele cinci cartele telefonice și le-a folosit în vederea efectuării de convorbiri telefonice, mai ales către Pakistan. În urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului din București, str. I., sector 3, au fost găsite și ridicate 19 cartele telefonice, precum și instrumente care puteau fi folosite la confecționarea cartelelor telefonice falsificate (de ex.

pistol de lipit). De asemenea, deși inculpatul a declarat inițial că a găsit pe stradă acele cartele telefonice sau că i-au fost remise de cetățeni necunoscuți și că a încercat să le pună în funcțiune la un telefon public, dar nu au funcționat, expertiza tehnică efectuată în cauză a demonstrat că cinci cartele telefonice ridicate de la locuința inculpatului erau falsificate, însă funcționale, douăsprezece nu erau în stare de funcționare, iar alte două cartele au fost distruse în scopul de a se confecționa simulatoare de cartele telefonice. Expertul tehnic a stabilit că patru din cele cinci simulatoare funcționale dispun de push-button, a cărui activare permite reîncărcarea creditului cu numărul maxim de unități și schimbarea seriei cartelei, fiind astfel posibilă utilizarea repetată și nelimitată a simulatorului.

De asemenea, acesta a opinat că, în situația în care simulatoarele au fost procurate sub formă de kit, montajul putea fi realizat doar cu uneltele găsite la locuința inculpatului, cu condiția ca montatorul să aibă abilități tehnici și să folosească unelte de calitate În acest sens, același expert a reținut și că realizarea unora dintre simulatoarele găsite la locuința inculpatului pe circuite imprimate de o calitate superioară sugerează proveniența industrială a acestora, situație în care utilizarea simulatoarelor necesită operațiuni de montaj și testare de mai mică amploare, ce puteau fi realizate cu uneltele ridicate de la inculpat. În consecință, expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit posibilitatea reală a obținerii simulatoarelor și de către o persoană fără pregătire de specialitate, dar consecventă în realizarea intenției infracționale.

Așa încât, susținerea inculpatului privind nivelul său limitat de instruire (8 clase) nu este relevantă, atâta timp cât concluziile expertului tehnic au stabilit ca fiind posibilă montarea și utilizarea simulatoarelor chiar în lipsa unei pregătiri de specialitate. Pe de altă parte, relațiile comunicate de SC R. SA confirmă faptul că inculpatul a folosit cele cinci cartele funcționale pentru efectuarea de convorbiri telefonice, mai ales cu destinația Pakistan, țara de origine a inculpatului, coroborându-se cu identificarea celor cinci cartele falsificate la locuința inculpatului și cu expertiza tehnică efectuată în cauză. Față de toate aceste considerente, Curtea constată ca fiind corect reținută vinovăția inculpatului M.K.H.

în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare. Cu privire la cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece nu s-a pronunțat asupra unei probe admise, respectiv efectuarea unui supliment de expertiză contabilă, Curtea constată că această cerere nu este întemeiată deoarece, deși instanța de apel a încuviințat efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul a prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a timpilor de convorbire și a tarifului aplicat pentru perioada cuprinsă până la 28 aprilie 1999, cât și ulterior acestei date, în urma precizărilor făcute de expertul contabil P.M.

a apreciat cauza ca fiind lămurită și a dispus, în consecință, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie efectuat. Referitor la cererea recurentei părți civile de reținere a vinovăției inculpatului și pentru realizarea unor convorbiri telefonice frauduloase după data de 28 aprilie 1999, Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru falsificarea și punerea în circulație a celor cinci simulatoare găsite la locuința sa și ridicate de organele de poliție la 28 aprilie 1999, dată ce constituie momentul încetării activității infracționale. Așadar, obiectul judecății a fost precis delimitat prin rechizitoriu, instanța fiind învestită în anumite limite, iar eventuala activitate de traficare a cartelelor simulate excede obiectului judecății.

În consecință, Curtea constată ca fiind corect reținut în cauză că la data de 28 aprilie 1999 a încetat activitatea infracțională a inculpatului, iar valoarea prejudiciului a fost corect stabilită prin expertiza contabilă, respectiv acesta fiind de 1.983.433,728 RON, aspecte față de care cererea de recurs a părții civile apare ca fiind neîntemeiată. O ultimă critică formulată în cauză se referă la individualizarea pedepsei, sens în care parchetul solicită menținerea hotărârii primei instanțe.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte constată, însă, că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, este căsătorit și are 3 copii minori, faptul că au trecut mai mult de 10 ani de la săvârșirea infracțiunii, perioadă în care inculpatul nu s-a sustras judecății și nici nu a mai comis o altă faptă penală), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, în cauză nu sunt motive care să impună modificarea cuantumului pedepsei și a modalității de executare, ceea ce conduce la respingerea recursului parchetului ca nefondat. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de parchet, inculpat și partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC R. SA și inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 06 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limba urdu pe timp de 4 ore se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă recurenta parte civilă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.