ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1333 din 18 noiembrie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 8373/3/2007, Tribunalul București, secția I penală, a

dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

M.K.H. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.K.H. la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au

interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de folosire de instrumente oficiale false,

prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., intervenind prescripția specială.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., intervenind prescripția specială.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C.

proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă

formulată de partea civilă SC R. SA și, în consecință, a obligat inculpatul

către aceasta la plata sumei de 19.637.937,28 RON, sumă ce a fost reactualizată

cu indicele de inflație potrivit I.N.S. de la 1 mai 1999 și până la achitarea

debitului.

În baza art. 348 și 445 C. proc.

pen. s-a constatat că la filele pașaportului emis de Statul Pakistan cuprind

mențiuni false aplicate prin ștampile, semnare.

S-a constatat că pașaportul în

litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin

intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la București, copia de pe prezenta

hotărâre.

S-a dispus comunicarea unei copii de

pe hotărârea D.G.E.I.P. - Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de

evidențe.

În baza art. 348 raportat la art.

145 C. proc. pen. s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false și

ridicate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite

integrate, pistol lipit, clește, pensetă.

În baza art. 357 lit. e) și f) C.

proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie,

depus în original.

S-a respins cererea expertului de

suplimentare a onorariului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata a 2.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că inculpatul M.K.H. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen.,

art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în esență, că a falsificat un

număr de 19 cartele telefonice aparținând SC R. SA, dintre care cinci au fost

folosite pentru efectuarea de convorbiri telefonice, creând astfel un

prejudiciu de 306.964,142 RON. Totodată, s-a reținut că inculpatul, împreună cu

o altă persoană neidentificată, au aplicat pe pașaportul celui dintâi două

ștampile (vize falsificate) cu stema țării aparținând Direcției Generale de

Evidență Informatizată a Persoanei - Serviciul pentru Străini, Probleme de

Migrări.

De la data trimiterii în judecată a

inculpatului, cauza a parcurs trei cicluri procesuale, după cum urmează:

Prin Sentința penală nr. 780 din 23

mai 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul penal nr.

10398/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la

folosirea de instrumente oficiale false prevăzută de art. 26 raportat la art.

287 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.

288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.K.H. la 3

ani închisoare pentru falsificarea de monede sau alte valori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. d), e) C.

pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani

închisoare pentru punerea în circulație de valori falsificate.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de

art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o perioadă din 1 an după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., are de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen.,

s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o durată

de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială și

Supraveghere de pe lângă Tribunalul București a executării pedepsei principale

aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în

condițiile art. 86 C. pen.

Prin Sentința penală nr. l496/A din 27 octombrie

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal

nr. 4161/2003 s-a admis apelul Parchetului formulat împotriva Sentinței penale

nr. 780 din 23 mai 2003, pronunțata de Judecătoria sector 3 București, în

Dosarul nr. 10398/2002. S-a desființat în parte sentința penala apelată și

rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță din

infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) și art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin.

(1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 287 alin. (1), (2)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1), (2), (3)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa

de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 287 alin. (1), (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 2873 din 11

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

Dosarul penal nr. 3678/2003 s-a admis recursul declarat de inculpatul M.K.H.

împotriva Deciziei penale nr. 1496/A din 27 octombrie 2003 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 4161/2003. S-a

casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță de apel.

Prin Decizia penală nr. 894/A din 30

iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

penal nr. 70/2004 s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Judecătoria sector 3 București împotriva Sentinței penale nr. 780 din 23 mai

2004 pronunțată în Dosarul nr. 10398/2002, s-a desființat în parte sentința

penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță

prevăzută și pedepsită de art. 282 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.

pen., art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

26 C. pen. raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 282

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 287

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. și art. 288

alin. (1) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1), (2), (3)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul

M.K.H. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 287 alin. (1), (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat

la 3 (trei) ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată în totalitate pedeapsa, aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 287 alin. (1),

(2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 288

alin. (1) C. pen.

Inculpatul având de executat

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a dispus arestarea inculpatului în

vederea executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare efectuate în

apel au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 2027 din 22

octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în

Dosarul penal nr. 3278/2004, s-a decis în majoritate, admiterea recursurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.K.H.

împotriva Sentinței penale nr. 780 din 23 mai 2004, pronunțată de Judecătoria

sectorului 3 București și a Deciziei penale nr. 894/A din 30 iunie 2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. S-au casat ambele

hotărâri și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București.

Totodată, Curtea a stabilit ca odată

cu judecarea cauzei după casare prima instanță să aibă în vedere schimbarea

încadrării juridice a faptelor din actul de sesizare din art. 282 alin. (1),

(2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând să

stabilească existența vinovăției inculpatului și în raport de dispozițiile art.

288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C.

pen. raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cum a fost trimis în judecată.

Prin Sentința penală nr. 1658 din 09

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

Dosarul penal nr. 7013/2004, în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.K.H., la 12

ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la

art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la

art. 287 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa.

S-au pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului dintre cele două pedepse

stabilite pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa de 12 ani închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de

detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen.,

i-a fost aplicată alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară

menționată.

În baza art. 71 C. pen., i s-au

interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C.

proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de

partea civilă SC R. SA și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata a

294.939,916 RON sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit

Institutului Național de Statistică de la 1 mai 1999 și până la achitarea

debitului.

În baza art. 348 și 445 C. proc.

pen., s-a constatat că filele pașaportului emis de Statul Pakistan cuprind

mențiuni false aplicate prin ștampilare, semnare, etc.

S-a constatat că pașaportul în

litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin

intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la București, copia de pe prezenta

hotărâre.

S-a dispus comunicarea unei copii de

pe hotărârea D.G.E.I.P. - Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de

evidențe.

În baza art. 348 C. proc. pen.

raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus distrugerea cartelelor

telefonice false.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite

integrate; pistol lipit, clește etc.

În baza art. 357 lit. e) și f) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de

căsătorie, depus în original.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la plata a 2.000 RON reprezentând cheltuieli

judiciare către Statul Român.

Prin Decizia penală nr. 283 din 06

aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, -secția I penală, în

Dosarul penal nr. 24977/3/2004 s-a admis apelul declarat de inculpatul M.K.H.

împotriva Sentinței penale nr. 1658 din 9 decembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7013/2004 (nr. nou

24977/3/2004).

S-a desființat în parte sentința

penală și, rejudecând, în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 12 ani închisoare, în pedepsele componente.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.K.H., la 12 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 65 C.

pen., raportat la art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 alin. (1), lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului, din complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1)

și (2) C. pen., în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1)

C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat

la art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, s-a constatat grațiată în întregime această pedeapsă de 3 ani

închisoare.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din autorat la săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 1 an

închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 12 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenție, potrivit

dispozițiilor art. 57 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 35 alin.

(1) C. pen., i-a fost aplicată - alături de pedeapsa închisorii - și pedeapsa

complementară mai sus menționată, privind interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu titlu de

pedeapsă accesorie.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

S-a luat act de retragerea apelului

declarat de partea civilă SC R. SA.

Această parte civilă a fost obligată

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 6173 din 24

octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul penal nr. 249/3/2004 s-a admis recursul declarat de

inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 283 din 06 aprilie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

S-a casat decizia atacată și

Sentința penală nr. 1658 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București,

urmând ca în cauză să se dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru

stabilirea vinovăției inculpatului și a unei expertize contabile pentru

stabilirea prejudiciului efectiv.

Rejudecând cauza în fond, după

casare, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 1999, inculpatul

folosind un pistol de lipit și circuite integrate a modificat artizanal un

număr de 19 cartele telefonice aparținând SC R. SA din care 5 au fost

funcționale și au fost utilizate de inculpat pentru efectuarea de convorbiri

telefonice în dauna R. SA. În aceeași perioadă numitul „M.", persoană

neidentificată i-a propus inculpatului să-i înlesnească rezolvarea problemelor

privind vizele de ședere în România și, întrucât inculpatul a fost de acord,

i-a dat pașaportul său acestei persoane care îi schimbul sumei de 500 dolari

SUA i-a aplicat pe pașaport două ștampile reprezentând vize de ședere în

România.

La data de 19 aprilie 1999, un

echipaj din cadrul Serviciului de Poliție Metrou l-a depistat în stația Eroii

Revoluției pe numitul F.M.B., de naționalitate pakistaneză, asupra căruia s-a

găsit la percheziția corporală o cartelă telefonică confecționată artizanal.

Trebuie precizat faptul că martorul nu i s-a luat o declarație scrisă și

întrucât a fost depistat ulterior fără viză de ședere legală în România la data

de 07 iulie 1999, a fost scos din țară prin T.P.F. Otopeni.

În urma informațiilor primite de la

martor s-a obținut o autorizație de percheziție la domiciliul inculpatului, iar

la data de 28 aprilie 1999, s-a efectuat percheziția, ocazie cu care, în

locuința inculpatului au fost găsiți acesta, M.G., soția sa și cei trei copii,

precum și martorul F.M.B. și au fost ridicate un număr de 22 de cartele

telefonice modificate artizanal, cinci plăci circuite integrate și alte

instrumente, precum și un ciocan de lipit.

Au fost expertizate cartele

telefonice ridicate din locuința inculpatului de către specialiști din cadrul

SC R. SA, stabilindu-se că sunt simulatoare de cartelă telefonică ce pot fi

utilizate la orice telefon public cu cartelă din rețeaua R., cinci fiind în

stare funcțională.

La percheziția efectuată, la

domiciliul inculpatului, a fost ridicat și pașaportul acestuia, din adresa

Ministerului de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei București. Sectorul pentru Străini și Probleme de Migrări, reieșind

că cele două vize din pașaportul inculpatului nu au fost acordate de acest

serviciu.

S-a procedat la expertizarea

pașaportului inculpatului, stabilindu-se că impresiunile de formă

dreptunghiulară și rotundă aplicate la filele din pașaport nu au fost executate

cu ștampilele Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări.

Pașaportul a fost înaintat Ambasadei

Republicii Islamice Pakistan care a răspuns că acesta este eliberat valabil de

Autoritățile Pakistaneze, dar au refuzat înapoierea lui.

În cauză inculpatul, audiat fiind, a

arătat că a primit cartelele de la diverși cetățeni din en-grosul R.E., unde

lucrează și a încercat să le facă să funcționeze dar nu a reușit, iar în ce

privește pașaportul său arată că l-a cunoscut pe numitul „M.", cetățean

egiptean care i-a spus că are o cunoștință ce poate rezolva problemele legate

de viza de ședere în România, împrejurare în care acesta i-a dat pașaportul iar

respectivul i l-a înapoiat cu cele două vize aplicate.

În cauză, au fost audiați martorii

N.A., care a asistat la percheziția domiciliară, precum și martora M.G., soția

inculpatului, care inițial a arătat că soțul său a adus acasă cartele

telefonice, pe care a încercat să le facă să funcționeze, pentru ca ulterior să

revină asupra acestei declarații.

În acest ciclu procesual s-a

întocmit în cauză o expertiză tehnică care stabilește modul în care puteau fi folosite

cele cinci simulatoare a cărei funcționalitate a fost verificată și în prezent,

menționându-se că simulatoarele puteau coexista simultan cu cartela simulată și

se puteau efectua convorbiri fie după simulator fie de pe cartelă, în limita

creditului disponibil, însă utilizarea în același moment a simulatorului și a

cartelei nu era posibilă.

Sub aspectul reținerii vinovăției

inculpatului, în realizarea acestor simulatoare, apărarea acestuia a solicitat

expertului să precizeze dacă obiectele găsite la domiciliul acestuia au fost

apte să permită confecționarea acestora expertul precizând că, sculele erau

necesare dar nu suficiente și implica două situații:

- fie persoana care le utilizează

are foarte multă răbdare, minuțiozitate în manevrarea acestor instrumente;

- fie utilizatorul avea un stoc de

componente pentru că folosirea acestor instrumente ducea inevitabil la

deteriorarea unor componente.

Mai mult, expertul a precizat că

pentru realizarea unui montaj pe acele cartele este nevoie de o pregătire minimă

și numai pentru a proiecta acel simulator cap-coadă și a-l face funcțional este

nevoie de o pregătire de specialitate avansată.

Așadar, expertul așa cum este și

normal nu ne poate spune cu exactitate dacă inculpatul este cel care a

falsificat fără echivoc acele cartele, dar nici nu exclude posibilitatea ca

acesta să o fi făcut.

În ceea ce privește încadrarea

juridică a faptelor, instanța de fond a reținut că aceasta a fost stabilită

prin Decizia penală nr. 2027/2004 a Curții de Apel București (definitivă),

instanța urmând astfel a se considera învestită cu judecarea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și să examineze vinovăția inculpatului în raport de

celelalte două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv

art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește prima

infracțiune, aceea de înșelăciune, instanța a apreciat că în cauză este dovedit

faptul că inculpatul (în ciuda inconsecvenței sale în declarații), a adus

cartele telefonice folosite acasă, că a efectuat multiplicări ale lor cu

obiecte apte să fie făcut acest lucru (circuite, pensetă, clește, aparat de

lipit, cositor, fludor etc), pe care le-a folosit ulterior la telefoanele

publice purtând convorbiri telefonice inclusiv cu Pakistan, țara de origine a

inculpatului.

Astfel, activitatea desfășurată de

inculpat, în mod repetat, de falsificare a simulatoarelor electronice, a mai

multor cartele telefonice îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune, în formă continuată.

Cele de mai sus se configurează și

prin aceea că, confecționarea simulatoarelor false la cartelele telefonice,

prin mijloace artizanale și falsificarea unor asemenea cartele care a permis

inculpatului accesul și efectuarea de convorbiri telefonice prin rețeaua de

telefonie publică a R. au avut drept scop și destinație fraudarea societății

comerciale. Totodată, faptul că pregătirea acestor simulatoare falsificate așa

cum a procedat inculpatul prin decupaj în cartele, lipiri și completări cu

materiale de acoperire uzuală, nu corespund din punct de vedere tehnic unei

modificări electronice, fiind apte să creeze aparența unor parametri normali a

căror utilizare produc daune telefoniei publice cu cartelă.

Un ultim aspect ce se impune a fi

lămurit în cauză îl constituie întinderea prejudiciului pentru fapta de

înșelăciune și corelativ stabilirea încadrării juridice pentru această

infracțiune.

Astfel, în cauză s-a dispus

întocmirea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului.

În stabilirea prejudiciului,

instanța a considerat că din culpa inculpatului prejudiciul s-a întins numai

până la data de 28 aprilie 1999, dată la care simulatoarele au fost ridicate de

la inculpat în urma percheziției și nu și ulterior acestei date.

Partea civilă a încercat să motiveze

pe parcursul întregului proces penal faptul că în afara falsificării cartelelor

inculpatul a și traficat, acțiune de pe urma căreia ulterior ridicării

simulatoarelor de la inculpat a fost posibilă continuarea convorbirilor și

deci, prejudicierea sa, de către persoane care a intrat în posesia acestor

simulatoare.

Ca și material probator în această

susținere instanța a observat că nu s-au conturat probe certe, ci doar indicii

exemplificate prin poziția martorului F.M.B. care, depistat fiind la metrou cu

o cartelă falsificată ar fi declarat că o are de la inculpat.

Față de acest aspect se impunea a se

face următoarele considerațiuni: primul aspect ce trebuia remarcat este faptul

că acest martor a locuit o perioadă cu inculpatul, de altfel, la percheziția

domiciliară acesta fiind găsit în domiciliul lui M.; de asemenea, martorul

asistent la percheziție a arătat că F.M.B. a locuit cu M. și în atare situație

nu se poate dovedi cu certitudine că inculpatul a traficat simulatorul găsit la

martor sau pur și simplu acesta l-a luat din domiciliul lui M. unde

simulatoarele erau la vedere.

Un alt aspect relevant este acela că

martorul F.M.B. nu a fost niciodată audiat decât probabil o depoziție orală

făcută cu ocazia depistării sale la metrou, ulterior fiind expulzat, situație

în care acesta nu a avut posibilitatea să explice modul în care a intrat în

posesia cartelei.

Nu în ultimă instanță s-a observat

că la dosarul cauzei nu există nicio altă dovadă că inculpatul ar fi traficat

aceste simulatoare altor persoane.

Concluzionând s-a apreciat că în

cauză, din lipsă de probatoriu cel puțin, nu se poate reține că inculpatul a și

traficat cartele falsificate și, corelativ s-ar putea explica înregistrarea la

R. a unui prejudiciu și ulterior datei de 28 aprilie 1999, data ridicării de la

domiciliul inculpatului a simulatoarelor.

Reținând ca dată până la care se

întinde prejudiciul cauzat părții civile de către inculpat 28 aprilie 1999,

conform expertizei valoarea despăgubirilor este de 19.637.937,28 RON, deci o

sumă mai mică de două miliarde de lei vechi.

Ca atare, instanța a dispus

schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune din cea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Pentru această infracțiune

stabilindu-se vinovăția inculpatului, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă

la a cărei stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale

de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. anume: dispozițiile

părții generale a C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma

continuată a infracțiunii, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile

părții speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă a

infracțiunii dedusă judecății, la valoarea mare a prejudiciului cauzat în

referire și la data săvârșirii faptei respectiv anul 1999, precum și persoana

inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o

atitudine nesinceră și oscilantă pe întreg parcursul procesului penal.

Cu privire la celelalte două infracțiuni

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată respectiv art. 288 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 287

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul a

făcut următoarele precizări:

Astfel, în ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a observat că alin. (1) și (2) ale

acestui articol incriminează două infracțiuni distincte, iar situația de fapt

reținută constând în aceea că inculpatul a încredințat pașaportul său unei alte

persoane, în vederea aplicării de ștampile falsificate, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.

287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a

apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține forma autoratului în

condițiile în care situația de fapt stabilește că acesta s-a folosit de

ștampilele false aplicate pe pașaport, ci forma complicității la această

infracțiune.

În consecință, a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută

de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la aceste ultime două

infracțiuni analizate instanța a constatat că acestea sunt prescrise prin

raportare la data săvârșirii lor (prima viză fiind emisă la 1 mai 1999 iar

ultima la 02 iunie 2000, pașaportul fiind ridicat la data de 13 octombrie 2000)

și la termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 124 raportat la

art. 122 lit. d) C. pen., respectiv 7 ani și 6 luni.

Constatând împlinit termenul de

prescripție pentru aceste două infracțiuni instanța a dispus în temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile de complicitate la

folosire de instrumente oficiale false și complicitate la fals material în

înscrisuri oficiale.

Sub aspectul laturii civile instanța

a constatat că fapta inculpatului, săvârșită cu vinovăție a produs părții

civile un prejudiciu, fiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre faptul

ilicit și prejudiciu.

Cât privește cuantumul pretențiilor

civile solicitate de R. instanța le-a admis în parte prin raportare la data de

28 aprilie 1999 (data ridicării de la domiciliul inculpatului a

simulatoarelor), pentru considerentele arătate la analiza probelor.

Împotriva acestei hotărâri, au

formulat apel, în termen legal, inculpatul M.K.H. și partea civilă SC R. SA,

care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel,

inculpatul M.K.H. a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat

probele existente în cauză, iar puternicul dubiu cu privire la vinovăția

inculpatului nu a fost interpretat în favoarea sa.

Astfel, apelantul-inculpat a arătat

că expertiza tehnică - singurul mijloc de probă concludent și util - a stabilit

că instrumentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința

inculpatului nu puteau fi folosite la confecționarea simulatoarelor decât cu

suportul unor componente electronice și al unor cunoștințe de inginerie

aplicată, cunoștințe pe care evident inculpatul nu le avea. Invocând și

concluziile expertizei referitoare la necesitatea existenței unei aparaturi de

înaltă clasă pentru punerea în funcțiune a cartelelor falsificate, inculpatul a

arătat că pregătirea sa limitată (8 clase în Pakistan) evidențiază, în acest

context, că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, impunându-se

achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

În subsidiar, apelantul inculpat a

solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare prin luarea

în considerare a timpului scurs de la data săvârșirii infracțiunii (peste 10

ani), a atitudinii sincere și a situației sale sociale și familiale.

Sub aspectul laturii civile,

apelantul-inculpat a solicitat să se reevalueze valoarea prejudiciului

material, având în vedere că expertiza contabilă nu a avut în vedere ipoteza

folosirii simultane, către aceeași direcție geografică, a cartelelor reale și a

simulatoarelor și nu a decelat valoarea fiecărei convorbiri efectuate cu

acestea din urmă, limitându-se la a însuma timpii de convorbire.

Apelanta parte civilă SC R. SA a

criticat soluția primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a

cuantumului prejudiciului pentru următoarele motive:

- neluarea în considerare a cererii

de îndreptare a erorii materiale formulată de expertul contabil, în care acesta

a arătat că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat până la data de 28

aprilie 1999 este de 198.343,3728 RON (iar nu 196.389,3728 RON cum eronat a reținut

instanța);

- reținerea eronată de către

instanța de fond a împrejurării că, prin folosirea cartelelor falsificate, se

puteau efectua convorbiri telefonice doar în limita creditului disponibil,

ignorându-se faptul că simulatoarele găsite la domiciliul inculpatului aveau

atașat și un dispozitiv push-button, ce dădea posibilitatea ca simulatorul să

fie folosit nelimitat;

- reactualizarea eronată a sumei la

plata căreia a fost obligat inculpatul cu indicele de inflație începând cu data

de 01 mai 1999, iar nu cu luna aprilie 1999;

- greșita înlăturare a vinovăției

inculpatului cu privire la implicarea sa directă în producerea unui prejudiciu

și după data efectuării percheziției domiciliare, cu consecința obligării

acestuia doar la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat până la data

efectuării percheziției; în acest sens, partea civilă a susținut că probele

administrate au confirmat atât efectuarea de către inculpat a unor convorbiri

telefonice prin folosirea cartelelor falsificate (ridicate de la domiciliul

său), cât și traficarea unor astfel de cartele, faptele aflându-se într-o

unitate legală de infracțiune și justificându-se obligarea inculpatului la

repararea prejudiciului cauzat și prin activitatea de traficare;

- reținerea eronată a numelui

inculpatului ca fiind M.K.H., iar nu M.H.K., așa cum rezultă din actele cauzei.

În consecință, partea civilă a

solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 294.939,916 RON reprezentând

prejudiciu cauzat atât anterior, cât și ulterior datei de 28 aprilie 1999, a

valorii aferente inflației în perioada aprilie 1999 - iulie 2002, sume

actualizate cu indicele de inflație până la achitarea integrală a debitului.

Pe parcursul soluționării cauzei în

apel, Curtea a încuviințat, la solicitarea apelantului-inculpat, efectuarea

unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul al

prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a

timpilor de convorbire și a tarifului aplicat atât pentru perioada cuprinsă

până la 28 aprilie 1999, cât și ulterior acestei date.

Deși expertul contabil P.M. a

solicitat înlocuirea sa cu un alt expert, prin adresa depusă la dosar la data

de 24 aprilie 2009 acesta a făcut o serie de precizări cu privire la modul de

calcul al prejudiciului, precizări pe care Curtea le-a apreciat suficiente în

vederea lămuririi cauzei dispunând, în consecință, ca suplimentul de expertiză

să nu mai fie efectuat.

Totodată, la termenul din data de 27

aprilie 2009, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, poziția

acestuia fiind menționată în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.

Prin Decizia penală nr. 122 din 6

mai 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul M.K.H. și

partea civilă SC R. SA împotriva Sentinței penale nr. 1333 din 18 noiembrie

2008 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. 8373/3/2007,

desființând, în parte, sentința penală, numai sub aspectul modalității de

executare a pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumului despăgubirilor

civile acordate părții civile și, rejudecând în fond:

În baza art. 86

1

C. pen.

a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată

inculpatului M.K.H. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în

condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin.

(1) și (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta

următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

a) să se prezinte trimestrial la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

e) să desfășoare o activitate sau să

urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub

supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de

încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a

obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii obligațiilor civile

stabilite prin hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii.

A obligat inculpatul M.K.H. la plata către partea

civilă SC R. SA a sumei de 1.983.433,728 RON cu titlu de despăgubiri civile,

sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului

Național de Statistică de la data de 1 mai 1999 și până la achitarea debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

partea civilă SC R. SA și inculpatul M.K.H., solicitând admiterea recursurilor,

astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Astfel, din probatoriul administrat

în cauză a rezultat că, în perioada ianuarie - aprilie 1999, prin folosirea a

cinci simulatoare (cartele telefonice falsificate), inculpatul M.K.H. a

efectuat, în mod repetat și fraudulos, convorbiri telefonice în rețeaua de

telefonie a SC R. SA, inducând în eroare această societate cu privire la

realitatea cartelelor telefonice folosite (ca mijloc de acces în sistemul de

telefonie) și, implicit, a dreptului de a utiliza acest sistem, în scopul de a

obține pentru sine un folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu de

1.983.433,728

RON.

Deși inculpatul nu recunoaște fapta

sa, Curtea constată că probatoriul administrat relevă că acesta a falsificat

cele cinci cartele telefonice și le-a folosit în vederea efectuării de

convorbiri telefonice, mai ales către Pakistan.

În urma percheziției domiciliare

efectuate la locuința inculpatului din București, str. I., sector 3, au fost

găsite și ridicate 19 cartele telefonice, precum și instrumente care puteau fi

folosite la confecționarea cartelelor telefonice falsificate (de ex. pistol de

lipit).

De asemenea, deși inculpatul a

declarat inițial că a găsit pe stradă acele cartele telefonice sau că i-au fost

remise de cetățeni necunoscuți și că a încercat să le pună în funcțiune la un

telefon public, dar nu au funcționat, expertiza tehnică efectuată în cauză a

demonstrat că cinci cartele telefonice ridicate de la locuința inculpatului

erau falsificate, însă funcționale, douăsprezece nu erau în stare de

funcționare, iar alte două cartele au fost distruse în scopul de a se

confecționa simulatoare de cartele telefonice.

Expertul tehnic a stabilit că patru

din cele cinci simulatoare funcționale dispun de push-button, a cărui activare

permite reîncărcarea creditului cu numărul maxim de unități și schimbarea

seriei cartelei, fiind astfel posibilă utilizarea repetată și nelimitată a

simulatorului.

De asemenea, acesta a opinat că, în

situația în care simulatoarele au fost procurate sub formă de kit, montajul

putea fi realizat doar cu uneltele găsite la locuința inculpatului, cu condiția

ca montatorul să aibă abilități tehnici și să folosească unelte de calitate

În acest sens, același expert a

reținut și că realizarea unora dintre simulatoarele găsite la locuința

inculpatului pe circuite imprimate de o calitate superioară sugerează

proveniența industrială a acestora, situație în care utilizarea simulatoarelor

necesită operațiuni de montaj și testare de mai mică amploare, ce puteau fi

realizate cu uneltele ridicate de la inculpat.

În consecință, expertiza tehnică

efectuată în cauză a stabilit posibilitatea reală a obținerii simulatoarelor și

de către o persoană fără pregătire de specialitate, dar consecventă în

realizarea intenției infracționale.

Așa încât, susținerea inculpatului

privind nivelul său limitat de instruire (8 clase) nu este relevantă, atâta

timp cât concluziile expertului tehnic au stabilit ca fiind posibilă montarea

și utilizarea simulatoarelor chiar în lipsa unei pregătiri de specialitate.

Pe de altă parte, relațiile

comunicate de SC R. SA confirmă faptul că inculpatul a folosit cele cinci

cartele funcționale pentru efectuarea de convorbiri telefonice, mai ales cu

destinația Pakistan, țara de origine a inculpatului, coroborându-se cu

identificarea celor cinci cartele falsificate la locuința inculpatului și cu

expertiza tehnică efectuată în cauză.

Față de toate aceste considerente,

Curtea constată ca fiind corect reținută vinovăția inculpatului M.K.H. în

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care nu poate fi primită

solicitarea acestuia de achitare.

Cu privire la cererea de trimitere a

cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece nu s-a pronunțat asupra

unei probe admise, respectiv efectuarea unui supliment de expertiză contabilă,

Curtea constată că această cerere nu este întemeiată deoarece, deși instanța de

apel a încuviințat efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se

preciza modul de calcul a prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare

simulator în parte, a timpilor de convorbire și a tarifului aplicat pentru

perioada cuprinsă până la 28 aprilie 1999, cât și ulterior acestei date, în

urma precizărilor făcute de expertul contabil P.M. a apreciat cauza ca fiind

lămurită și a dispus, în consecință, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie

efectuat.

Referitor la cererea recurentei

părți civile de reținere a vinovăției inculpatului și pentru realizarea unor

convorbiri telefonice frauduloase după data de 28 aprilie 1999, Curtea constată

că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru falsificarea și punerea în

circulație a celor cinci simulatoare găsite la locuința sa și ridicate de

organele de poliție la 28 aprilie 1999, dată ce constituie momentul încetării

activității infracționale.

Așadar, obiectul judecății a fost

precis delimitat prin rechizitoriu, instanța fiind învestită în anumite limite,

iar eventuala activitate de traficare a cartelelor simulate excede obiectului

judecății.

În consecință, Curtea constată ca fiind

corect reținut în cauză că la data de 28 aprilie 1999 a încetat activitatea

infracțională a inculpatului, iar valoarea prejudiciului a fost corect

stabilită prin expertiza contabilă, respectiv acesta fiind de

1.983.433,728

RON, aspecte față de care cererea

de recurs a părții civile apare ca fiind neîntemeiată.

O ultimă critică formulată în cauză

se referă la individualizarea pedepsei, sens în care parchetul solicită

menținerea hotărârii primei instanțe.

Sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte

constată, însă, că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii

faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale

ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, este căsătorit și are 3 copii

minori, faptul că au trecut mai mult de 10 ani de la săvârșirea infracțiunii,

perioadă în care inculpatul nu s-a sustras judecății și nici nu a mai comis o

altă faptă penală), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care,

prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C.

pen.

În consecință, în cauză nu sunt

motive care să impună modificarea cuantumului pedepsei și a modalității de

executare, ceea ce conduce la respingerea recursului parchetului ca nefondat.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de parchet, inculpat și

partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC R. SA și

inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 06 mai 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la 200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba

urdu pe timp de 4 ore se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Obligă recurenta parte civilă la 200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2009.