ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.

316 din 19 martie  2009, Tribunalul București,

secția a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul M.P., la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa de 4

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

aplic, art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa de

4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și alături de ea,

pedeapsa complementară cea mai grea, adică interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe

timp de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. proc. pen., s-a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19

august 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cantitatea

de 0,58 gr. heroină, aflată indisponibilizată la C.C.D. a I.G.P.R., cu dovada

seria Dnr. 004617 din 25 august 2008.

Prin aceeași sentință, în baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., prima instanță a

confiscat de la inculpat suma de 220 lei depusă la C.E.C. B. cu recipisa nr. 2092263/1

din data de 29 august 2008.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

relevat că prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 12 august 2008,

numitul A.V.C. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunț

arătând că este consumator de heroină și că

obișnuia să cumpere de la

P. heroină, despre care cunoștea că vindea

heroină la prețul de 50 lei pe doză.

S-a mai reținut că, la data de 19 august 2008,

organele de poliție, acționând în baza ordonanței de delegare dispuse de

procuror, au

procedat, în prezența

martorului asistent T.C., la consemnarea

seriilor bancnotelor ce formau

suma de 150 lei (una bancnotă de 50 lei cu seria 052B1493648, 10 bancnote a 10

lei seriile 053E2638998; 071B4950556; 071C5245316; 056A0753386; 053B0134981;

054A0102361; 054C0446679, 059B2072787, 074B4516803, 057B3189556), sumă ce urma

a fi folosită de martorul denunțător A.V.C. la cumpărarea sub supravegherea

organelor

de poliție a unei cantități de

droguri de la P. identificat în persoana

inculpatului M.P.

Înainte de realizarea acțiunii flagrante,

martorul A.V.C. a fost percheziționat conform normelor legale, în prezența

martorului T.C., constatându-se că nu deținea asupra sa droguri sau alte valori

interzise la deținere. În aceeași zi, martorul A.V.C. l-a contactat de pe

telefonul său mobil pe inculpatul M.P. zis P., stabilind să se întâlnească în

locuința inculpatului pentru a cumpăra drogurile folosind fraza „am un prieten

căruia îi este frig și îi trebuie niște pulovere să se încălzească.”

Martorul A.V.C. (sub supravegherea organelor

de poliție și în prezența martorului asistent, T.C. și având asupra sa suma de

150 lei formată din bancnote înseriate), s-a deplasat în zona unde locuia

inculpatul, respectiv în zona Diham sector 3.

S-a reținut că martorul denunțător A.V.C. s-a

deplasat spre strada Murgeni, a sunat la interfon și deschizându-i-se ușa de

acces a holului de la intrare de către inculpatul M.P., a sunat la apartamentul

28, iar ușa de la intrarea în apartament a fost deschisă de către același

inculpat, care l-a invitat pe martor înăuntru. S-a relevat că în bucătăria

apartamentului se mai aflau 2 tineri, identificați în persoana martorilor V.P.F.

și D.N.E., consumatori de droguri și care, după obiectele care se aflau pe masă

(seringi, folii, etc.), păreau că au consumat recent droguri.

Martorul A.V.C. a intrat în dormitor, la

invitația inculpatului M.P., i-a dat acestuia suma de 150 lei formată din

bancnote înseriate, bani pe care inculpatul i-a pus pe masă și din buzunarul

pantalonilor pe care îi purta, i-a remis martorului A.V.C., trei doze de

heroină pe care martorul, la indicația inculpatului, Ie-a băgat în gură, după

care a plecat.

După încheierea tranzacției, martorul A.V.C. a

predat lucrătorilor de poliție cele 3 doze de heroină cumpărate de la

inculpatul M.P., doze care au fost introduse

într-un plic sigilat.

În baza autorizației nr. 251 din 18 august 2008,

emisă de Tribunalul București, secția a ll-a penală, organele de poliție au

efectuat, în prezența martorului asistent C.R., o percheziție la domiciliul

inculpatului M.P., apartament format din 3 camere și 5 dependințe reprezentând

2 băi, o bucătărie și 2 cămări. S-a reținut că în bucătărie au fost găsiți

martorii V.P.F. și D.N.E., iar în timpul efectuării percheziției au venit la

ușa

apartamentului inculpatului M.P. și

martorii N.B., U.

M., B.M. și P.R.C. De asemenea, pe masa din bucătărie,

au fost găsite o folie din aluminiu ce conținea urme de substanță arsă, o

seringă hipodermică ce prezenta urme de substanță, un tub din material plastic

cu lungimea de aproximativ 10 cm ce conținea urme de substanță, o fiolă spartă

ce prezenta, de asemenea, urme de substanță, iar pe jos, s-a găsit o seringă

hipodermică ce conținea 10 unități lichid de culoare brun roșcată, iar asupra

inculpatului suma de 150 lei formată din bancnotele înseriate, care au fost

consemnate in procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

Cu același prilej, s-a mai găsit în camera

inculpatului M.P. pe o etajeră, o folie din aluminiu împachetată sub formă de

plic

care conținea două punguțe din

material plastic de culoare albă cu urme

de substanță, iar asupra

martorilor D.N.E., P.R. și U.M. s-au găsit sumele de 200 lei, 120 lei și

respectiv, 50 lei.

S-a constatat că din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 857882 din 19 august 2008 a rezultat că probele supuse

examinării la care s-a făcut referire mai sus conțin urme de heroină și 0,64 gr

heroină, iar in urma analizelor de laborator, din cantitatea menționată

anterior au

rămas 0,58 gr depuse la C.C.D.

a I.G.P.R., iar celelalte

probe au fost distruse.

Inculpatul M.P., în faza de urmărirea penală,

a recunoscut că martorii V.P. și D.N. au consumat în bucătăria apartamentului

său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat și de cei doi martori,

care au recunoscut că sunt consumatori de droguri și cumpărau de la inculpatul

M.P. heroină cu suma de 50 lei/doza. Totodată, inculpatul M.P. a recunoscut că

seringile, folia, fiola și tubul găsite de organele de poliție în bucătărie îi

aparțin și că au fost folosite pentru consumul propriu de heroină, împreună cu

martorii V.P. și D.N.

S-a mai reținut că și ceilalți martori,

respectiv N.B., U.M., B.M. și P.R., care au sosit la locuința inculpatului în

momentul când se desfășura percheziția domiciliară, au recunoscut că scopul

venirii lor a fost de a cumpăra de la inculpatul M.P. heroină contra sumei de

50 lei/doza, întrucât erau consumatori de droguri. în același sens a fost și

declarația dată la urmărirea penală de către martorul A.V.C., care a arătat că

în locuința inculpatului se aflau mai mulți consumatori de

droguri, care și-au procurat heroina de la

inculpat și pe care o consumau

în locuința acestuia.

S-a constatat că fapta inculpatului a fost dovedită

cu următoarele

mijloace de probă:

declarațiile martorilor D.N.E., C.

R., A.V.C., N.B., P.R.;

declarațiile inculpatului și ale învinuiților;

procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante;

procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de percheziție;

raportul de constatare tehnico-științifică, iar pe parcursul cercetării

judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat că își

menține în totalitate cele menționate anterior, în faza urmăririi penale.

Prima instanță, examinând în ansamblu

materialul probator

administrat, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare

judecătorească,

a reținut că situația de fapt a fost corect expusă în rechizitoriu, nefiind

contestată de către inculpat.

În esență, s-a reținut că inculpatul M.P.,

fiind consumator de droguri și folosind propriul apartament pentru a se droga

el și prietenii lui, procura heroina de la o

persoană rămasă neidentificată,

atât pentru el cât și pentru ceilalți

prieteni, respectiv martorii din cauza de față și a pus apartamentul la

dispoziția tuturor, pentru a-și injecta heroina.

Tribunalul București, secția a ll-a penală, a

considerat că, în drept, fapta inculpatului M.P. zis P. care, la data de 19

august 2008, a vândut martorului A.V.C. 3 doze conținând 0,64 grame de heroină

pentru suma de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, iar faptele aceluiași inculpat de a pune la dispoziție locuința sa

din str. Murgeni, mai multor consumatori de droguri în vederea consumului

ilicit de droguri și de a deține, fără drept, heroină pusă în evidență într-o

seringă hipodermică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri prevăzută

de art. 5 din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de marc risc, fără

drept, pentru consum propriu, prevăzută art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier s-a relevat că prin

sentința penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3 inculpatul

a fost condamnat, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. a), c) și g) C. pen., la 4 ani închisoare, fiind arestat la data de 19

noiembrie 2003 și eliberat la data de 25 aprilie 2006, având un rest de

pedeapsă de executat de 577 zile închisoare.

S-a mai reținut că inculpatul M.P. a săvârșit

fapta ce i s-a reținut în sarcină în prezenta cauză, după considerarea ca

executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004

a Judecătoriei sector 3, în baza art. 37 lit. b) C. pen., acesta fiind

recidivist postexecutoriu.

În cauză, prima instanță a făcut aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., față de inculpat, având în vedere că acesta a săvârșit cele

trei

infracțiuni înainte de a fi condamnat

definitiv pentru vreuna dintre ele.

S-a mai reținut că, la data de 28 august 2008,

inculpatul M.P. a formulai un denunț în baza prevederilor art. 16 din Legea nr.

143/2000 (nr. 748/11/2008).

Prima instanță, având în vedere împrejurările

comiterii faptei, cantitatea mică droguri deținută pentru consumul propriu al

învinuiților V.P.F. si D.N.E., ca și circumstanțele personale ale acestora (au

recunoscut fapta, au avut o atitudine cooperantă cu organele de poliție, fiind

fără antecedente penale etc.), procurorul a considerat că fapta de deținere de

droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținută inițial în sarcina acestora, nu

prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a

dispus, prin rechizitoriu, o sancțiune administrativă.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului, în

raport de faptele deduse judecății, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.P.

la trei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., la a

căror individualizare a avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen.,

precum și circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptelor.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul M.P.

solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței și, pe

fond, reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost

aplicată.

Curtea de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, verificând hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a constatat că

apelul declarat de către inculpatul M.P. este nefondat și, prin decizia penală nr.

124/ A din 12 mai 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca atare, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva sentinței

penale nr. 316 din 19 martie 209 pronunțată de Tribunalul București, secția a

ll-a penală, a menținut

arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 19 august 2008

la

zi.

Prin aceeași decizie penală, instanța de prim

control judiciar l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a

constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt pe baza

analizei judicioase a probelor administrate, relevând că la data de 19 august 2008,

inculpatul M.P. a vândut martorului denunțător A.V.C. 3 doze conținând 0,64

grame de heroină pentru suma de 150 lei, la domiciliul său din București.

Totodată, în urma percheziției domiciliare

efectuate, s-a constatat că în locuința inculpatului se mai aflau numiții V.P.F.

și D.N.E., care se drogau și că, de asemenea, în același domiciliu, inculpatul

deținea fără drept heroină, pusă în evidență într-o seringă hipodermică, în

scopul consumului propriu.

S-a constatat că situația expusă a rezultat

din declarația

inculpatului M.P., care, pe

de o parte, a recunoscut că martorii

V.P. și D.N. au consumat în

apartamentul său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat de către

cei doi care au menționat că sunt consumatori de droguri și cumpărau de la

inculpat heroină la prețul de 50 lei/doză; iar pe de altă parte, a recunoscut

că seringile, folia, fiola și tubul găsite de organele de poliție îi aparțineau

și

au fost folosite pentru consumul de

heroină împreună cu cei doi martori,

V.P. și D.N.

Totodată, instanța de

prim control judiciar a mai reținut că martorii

asistenți T.C. și C.R. au declarat că în timpul

desfășurării percheziției, la domiciliul inculpatului au venit mai multe

persoane pentru a cumpăra heroină, respectiv martorii B.M., N.B., P.R. și U.M.,

declarațiile martorilor asistenți coroborându-se cu cele ale martorilor

indicați, care au confirmat că scopul venirii lor la domiciliul inculpatului M.P.

era de a cumpăra heroină, întrucât aceștia erau consumatori de droguri pe care

și le procurau de la inculpat contra sumei de 50 lei/doză; în același sens

fiind și declarația martorului denunțător A.V.C.

Instanța de prim control judiciar a

considerat că prima instanță a apreciat justificat că faptele, așa cum au fost

descrise, întrunesc

elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare risc în

scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și cea de punere la dispoziție a locuinței în vedere

consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000,

toate

săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea

la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108 din 27

ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, din executarea

căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest de pedeapsă de 572 de

zile.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

a apreciat că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social

mediu, față de modul concret de săvârșire, prin punerea la dispoziția

consumatorilor a locuinței sale, numărul persoanelor care au fost găsite sau

care au venit la locuința inculpatului, în timpul în care s-au aflat organele

de anchetă acolo, cantitatea relativ mică de droguri găsite la inculpat și, având

în vedere și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și

starea de recidivă postexecutorie în care au fost săvârșite faptele aflate în

concurs real, a considerat că aplicarea pedepsei rezultante de 10 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 (minimul prevăzut pentru această infracțiune), a fost corect

individualizată de către prima instanță și corespunde scopului prevăzută de art.

52 C. pen., chiar în condițiile în care instanța de fond nu a aplicat niciun

spor, deși ar fi avut această posibilitate, conferită de textele art. 33 și 34 C.

pen.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată,

în termen legal, inculpatul M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei

prezentei decizii. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din

oficiu, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și,

în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe

fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat,

funcție de circumstanțele personale și față de poziția procesuală a

inculpatului, să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și,

pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita

anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul formulat de inculpatul M.P. este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au

reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând

faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și procedând la o

justă individualizare a pedepsei aplicate, funcție de criteriile prevăzute de

dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată că atât prima instanță cât și

instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci când a aplicat și,

respectiv a

menținut, pedeapsa rezultantă

de 10 ani închisoare, apreciind-o ca fiind

suficientă și corespunzătoare

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta, atât sub aspectul

cuantumului, cât și sub

aspectul modalității

de executare, este aptă să atingă scopul preventiv și

de reeducare al

pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile

în care nu s-a aplicat vreun spor, deși inculpatul nu se afla la primul

conflict cu legea penală, iar gravitatea și multitudinea faptelor săvârșite în

concurs real și reținute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau

conduce și la o astfel de soluție.

Astfel, în cauza supusă analizei, se constată

că inculpatul a recunoscut și regretat constant, încă din faza de urmărire

penală, faptele săvârșite, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile

martorului denunțător A.V.C., cu cele ale martorilor asistenți T.C. si C.R., cu

cele ale martorilor din lucrări, dar și cu celelalte probatorii administrate în

cauză (cu procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de

percheziție

domiciliară, procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, precum

și cu raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 857882 din 19 august 2008), rezultând starea de fapt

corect reținută de ambele instanțe, relevându-se, în mod justificat, că faptele

inculpatului M.P. astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare

risc în scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și de punere la dispoziție a locuinței în vedere consumului

ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate săvârșite

în

stare de recidivă postexecutorie, față

de condamnarea la pedeapsa de 4

ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4

București, din executarea căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest

de pedeapsă de 572 de zile.

De asemenea, se

constată că, atât instanța de fond cât si instanța

de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că

inculpatul nu este infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus

judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața

și sănătatea populației, au ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce

constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de faptul că acesta a

avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și de

atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul

procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au

rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor,

este îndestulătoare pentru a se atinge scopul

prevăzut de dispozițiile art.

52 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că în cauză, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute

în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce

caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului

pedepsei rezultante.

În consecință, manifestările nejustificate de

clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel

de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii

societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și

aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată

că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică,

lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Fată de cele menționate

mai sus, Înalta Curte urmează a constata

că recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/

A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va

respinge ca atare.

În baza art. 385

17

C. proc. pen.,

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P., durata reținerii și

arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 iulie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 12 mai 2009 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii

și arestării preventive de la 19 august 2008 la 15

iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iulie 2009.