ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 19 martie 2009, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.P., la 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani, în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. 2. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.

la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. 3. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și alături de ea, pedeapsa complementară cea mai grea, adică interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19 august 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,58 gr. heroină, aflată indisponibilizată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. Prin aceeași sentință, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., prima instanță a confiscat de la inculpat suma de 220 lei depusă la C.E.C.B. cu recipisa nr. 2092263/1 din data de 29 august 2008. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a relevat că prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 12 august 2008, numitul A.V.C.

a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunț arătând că este consumator de heroină și că obișnuia să cumpere de la „P.” heroină, despre care cunoștea că vindea heroină la prețul de 50 lei pe doză. S-a mai reținut că la data de 19 august 2008, organele de poliție, acționând în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, au procedat, în prezența martorului asistent T.C., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 150 lei (una bancnotă de 50 lei cu seria 052B1493648, 10 bancnote a 10 lei seriile 053E2638998; 071B4950556; 071C5245316; 056A0753386; 053B0134981; 054A0102361; 054C0446679, 059B2072787, 074B4516803, 057B3189556), sumă ce urma a fi folosită de martorul denunțător A.V.C.

la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de droguri de la „P.” identificat în persoana inculpatului M.P. Înainte de realizarea acțiunii flagrante, martorul A.V.C. a fost percheziționat conform normelor legale, în prezența martorului T.C., constatându-se că nu deținea asupra sa droguri sau alte valori interzise la deținere. în aceeași zi, martorul A.V.C. l-a contactat de pe telefonul său mobil pe inculpatul M.P. zis „P.”, stabilind să se întâlnească în locuința inculpatului pentru a cumpăra drogurile folosind fraza „am un prieten căruia îi este frig și îi trebuie niște pulovere să se încălzească.” Martorul A.V.C. (sub supravegherea organelor de poliție și în prezența martorului asistent, T.C.

și având asupra sa suma de 150 lei formată din bancnote înseriate), s-a deplasat în zona unde locuia inculpatul, respectiv în zona Diham sector 3. S-a reținut că martorul denunțător A.V.C. s-a deplasat spre strada Murgeni, a sunat la interfon și deschizându-i-se ușa de acces a holului de la intrare de către inculpatul M.P., a sunat la apartamentul 28, iar ușa de la intrarea în apartament a fost deschisă de către același inculpat, care l-a invitat pe martor înăuntru. S-a relevat că în bucătăria apartamentului se mai aflau 2 tineri, identificați în persoana martorilor V.P.F. și D.N.E., consumatori de droguri și care, după obiectele care se aflau pe masă (seringi, folii, etc.), păreau că au consumat recent droguri.

Martorul A.V.C. a intrat în dormitor, la invitația inculpatului M.P., i-a dat acestuia suma de 150 lei formată din bancnote înseriate, bani pe care inculpatul i-a pus pe masă și din buzunarul pantalonilor pe care îi purta, i-a remis martorului A.V.C., trei doze de heroină pe care martorul, la indicația inculpatului, Ie-a băgat în gură, după care a plecat. După încheierea tranzacției, martorul A.V.C. a predat lucrătorilor de poliție cele 3 doze de heroină cumpărate de la inculpatul M.P., doze care au fost introduse într-un plic sigilat. În baza autorizației nr. 251 din 18 august 2008, emisă de Tribunalul București, secția a ll-a penală, organele de poliție au efectuat, în prezența martorului asistent C.R., o percheziție la domiciliul inculpatului M.P., apartament format din 3 camere și 5 dependințe reprezentând 2 băi, o bucătărie și 2 cămări.

S-a reținut că în bucătărie au fost găsiți martorii V.P.F. și D.N.E., iar în timpul efectuării percheziției au venit la ușa apartamentului inculpatului M.P. și martorii N.B., U. M., B.M. și P.R.C. De asemenea, pe masa din bucătărie, au fost găsite o folie din aluminiu ce conținea urme de substanță arsă, o seringă hipodermică ce prezenta urme de substanță, un tub din material plastic cu lungimea de aproximativ 10 cm ce conținea urme de substanță, o fiolă spartă ce prezenta, de asemenea, urme de substanță, iar pe jos, s-a găsit o seringă hipodermică ce conținea 10 unități lichid de culoare brun roșcată, iar asupra inculpatului suma de 150 lei formată din bancnotele înseriate, care au fost consemnate in procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

Cu același prilej, s-a mai găsit în camera inculpatului M.P. pe o etajeră, o folie din aluminiu împachetată sub formă de plic care conținea două punguțe din material plastic de culoare albă cu urme de substanță, iar asupra martorilor D.N.E., P.R. și U.M. s-au găsit sumele de 200 lei, 120 lei și respectiv, 50 lei. S-a constatat că din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857882 din 19 august 2008 a rezultat că probele supuse examinării la care s-a făcut referire mai sus conțin urme de heroină și 0,64 gr. heroină, iar in urma analizelor de laborator, din cantitatea menționată anterior au rămas 0,58 gr. depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., iar celelalte probe au fost distruse.

Inculpatul M.P., în faza de urmărirea penală, a recunoscut că martorii V.P. și D.N. au consumat în bucătăria apartamentului său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat și de cei doi martori, care au recunoscut că sunt consumatori de droguri și cumpărau de la inculpatul M.P. heroină cu suma de 50 lei/doza. Totodată, inculpatul M.P. a recunoscut că seringile, folia, fiola și tubul găsite de organele de poliție în bucătărie îi aparțin și că au fost folosite pentru consumul propriu de heroină, împreună cu martorii V.P. și D.N. S-a mai reținut că și ceilalți martori, respectiv N.B., U.M., B.M. și P.R., care au sosit la locuința inculpatului în momentul când se desfășura percheziția domiciliară, au recunoscut că scopul venirii lor a fost de a cumpăra de la inculpatul M.P.

heroină contra sumei de 50 lei/doza, întrucât erau consumatori de droguri. În același sens a fost și declarația dată la urmărirea penală de către martorul A.V.C., care a arătat că în locuința inculpatului se aflau mai mulți consumatori de droguri, care și-au procurat heroina de la inculpat și pe care o consumau în locuința acestuia. S-a constatat că fapta inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor D.N.E., C. R., A.V.C., N.B., P.R.; declarațiile inculpatului și ale învinuiților; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de percheziție; raportul de constatare tehnico-științifică, iar pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat că își menține în totalitate cele menționate anterior, în faza urmăririi penale.

Prima instanță, examinând în ansamblu materialul probator administrat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, a reținut că situația de fapt a fost corect expusă în rechizitoriu, nefiind contestată de către inculpat. În esență, s-a reținut că inculpatul M.P., fiind consumator de droguri și folosind propriul apartament pentru a se droga el și prietenii lui, procura heroina de la o persoană rămasă neidentificată, atât pentru el cât și pentru ceilalți prieteni, respectiv martorii din cauza de față și a pus apartamentul la dispoziția tuturor, pentru a-și injecta heroina. Tribunalul București, secția a ll-a penală, a considerat că, în drept, fapta inculpatului M.P.

zis „P.” care la data de 19 august 2008, a vândut martorului A.V.C. 3 doze conținând 0,64 grame de heroină pentru suma de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele aceluiași inculpat de a pune la dispoziție locuința sa din str. Murgeni, mai multor consumatori de droguri în vederea consumului ilicit de droguri și de a deține, fără drept, heroină pusă în evidență într-o seringă hipodermică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri prevăzută de art. 5 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de marc risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier s-a relevat că prin sentința penală 108 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3 inculpatul a fost condamnat, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c) și g) C. pen., la 4 ani închisoare, fiind arestat la data de 19 noiembrie 2003 și eliberat la data de 25 aprilie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 577 zile închisoare. S-a mai reținut că inculpatul M.P. a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcină în prezenta cauză, după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3, în baza art. 37 lit. b) C. pen., acesta fiind recidivist postexecutoriu. În cauză, prima instanță a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de inculpat, având în vedere că acesta a săvârșit cele trei infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

S-a mai reținut că, la data de 28 august 2008, inculpatul M.P. a formulai un denunț în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (nr. 748/11/2008). Prima instanță, având în vedere împrejurările comiterii faptei, cantitatea mică droguri deținută pentru consumul propriu al învinuiților V.P.F. si D.N.E., ca și circumstanțele personale ale acestora (au recunoscut fapta, au avut o atitudine cooperantă cu organele de poliție, fiind fără antecedente penale etc.), procurorul a considerat că fapta de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținută inițial în sarcina acestora, nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus, prin rechizitoriu, o sancțiune administrativă.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului, în raport de faptele deduse judecății, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.P. la trei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la a căror individualizare a avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., precum și circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptelor. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.P. solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost aplicată.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a constatat că apelul declarat de către inculpatul M.P. este nefondat și, prin decizia penală nr. 124/ A din 12 mai 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca atare, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva sentinței penale nr. 316 din 19 martie 209 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 19 august 2008 la zi. Prin aceeași decizie penală, instanța de prim control judiciar l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt pe baza analizei judicioase a probelor administrate, relevând că la data de 19 august 2008, inculpatul M.P. a vândut martorului denunțător A.V.C. 3 doze conținând 0,64 grame de heroină pentru suma de 150 lei, la domiciliul său din București, str. Murgeni. Totodată, în urma percheziției domiciliare efectuate, s-a constatat că în locuința inculpatului se mai aflau numiții V.P.F. și D.N.E., care se drogau și că, de asemenea, în același domiciliu, inculpatul deținea fără drept heroină, pusă în evidență într-o seringă hipodermică, în scopul consumului propriu. S-a constatat că situația expusă a rezultat din declarația inculpatului M.P., care, pe de o parte, a recunoscut că martorii V.P.F.

și D.N.E. au consumat în apartamentul său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat de către cei doi care au menționat că sunt consumatori de droguri și cumpărau de la inculpat heroină la prețul de 50 lei/doză; iar pe de altă parte, a recunoscut că seringile, folia, fiola și tubul găsite de organele de poliție îi aparțineau și au fost folosite pentru consumul de heroină împreună cu cei doi martori, V.P.F. și D.N.E. Totodată, instanța de prim control judiciar a mai reținut că martorii asistenți T.C. și C.R. au declarat că în timpul desfășurării percheziției, la domiciliul inculpatului au venit mai multe persoane pentru a cumpăra heroină, respectiv martorii B.M., N.B., P.R. și U.M., declarațiile martorilor asistenți coroborându-se cu cele ale martorilor indicați, care au confirmat că scopul venirii lor la domiciliul inculpatului M.P.

era de a cumpăra heroină, întrucât aceștia erau consumatori de droguri pe care și le procurau de la inculpat contra sumei de 50 lei/doză; în același sens fiind și declarația martorului denunțător A.V.C.

Instanța de prim control judiciar a considerat că prima instanță a apreciat justificat că faptele, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cea de punere la dispoziție a locuinței în vedere consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, din executarea căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest de pedeapsă de 572 de zile.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a apreciat că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, față de modul concret de săvârșire, prin punerea la dispoziția consumatorilor a locuinței sale, numărul persoanelor care au fost găsite sau care au venit la locuința inculpatului, în timpul în care s-au aflat organele de anchetă acolo, cantitatea relativ mică de droguri găsite la inculpat și, având în vedere și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și starea de recidivă postexecutorie în care au fost săvârșite faptele aflate în concurs real, a considerat că aplicarea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (minimul prevăzut pentru această infracțiune), a fost corect individualizată de către prima instanță și corespunde scopului prevăzută de art. 52 C. pen., chiar în condițiile în care instanța de fond nu a aplicat niciun spor, deși ar fi avut această posibilitate, conferită de textele art. 33 și art. 34 C. pen.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcție de circumstanțele personale și față de poziția procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul formulat de inculpatul M.P. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci când a aplicat și, respectiv a menținut, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, iar gravitatea și multitudinea faptelor săvârșite în concurs real și reținute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce și la o astfel de soluție.

Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut și regretat constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârșite, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile martorului denunțător A.V.C., cu cele ale martorilor asistenți T.C. si C.R., cu cele ale martorilor din lucrări, dar și cu celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de percheziție domiciliară, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857882 din 19 august 2008), rezultând starea de fapt corect reținută de ambele instanțe, relevându-se, în mod justificat, că faptele inculpatului M.P.

astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de punere la dispoziție a locuinței în vedere consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, din executarea căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest de pedeapsă de 572 de zile.

De asemenea, se constată că, atât instanța de fond cât si instanța de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul nu este infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației, au ținut cont și de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante. În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare. În baza art. 385 17 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P., durata reținerii și arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 iulie 2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.