ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4515/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4515/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1117 din 17

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală:

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și

art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 5

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului

de la 5 iunie 2003 la zi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul Ș.F., din

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul Ș.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul Ș.F. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul Ș.F. urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului

de la 21 mai 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului Ș.F. dreptul de a se afla pe raza municipiului București

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., au fost obligați inculpații C.D. și Ș.F., în solidar, la 35.000.000 lei

despăgubiri către partea civilă H.L.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul Ș.F. la 335.000.000 lei despăgubiri către

partea civilă Y.X. și la 3.658.352 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, cu dobânda legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii până la achitarea debitului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpatul C.D. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, iar inculpatul Ș.F. la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei onorariul avocatului desemnat din oficiu,

s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

jurul orelor 14.00, inculpații Ș.F. și C.D. s-au deplasat în str. Marcu Armașu,

la blocul 28, au urcat la etajul 5, unde locuiau părțile vătămate H.L. și Y. pe

care le-au așteptat pe palier.

Când părțile vătămate au coborât din

lift, inculpatul Ș.F. s-a repezit la partea vătămată H.Y., pe care a lovit-o cu

pumnul în zona capului. Partea vătămată a ripostat, iar inculpatul Ș.F. i-a

tras geaca peste cap. În acest timp inculpatul C.D. a agresat-o pe partea

vătămată H.L. și i-a smuls din mână sacoșa, în care aceasta avea o geantă de

culoare gri, în care se aflau suma de 30.000.000 lei, acte, un telefon mobil

marca Motorola, după care cei doi inculpați au părăsit locul faptei.

Întrucât prejudiciul nu a fost

recuperat, partea vătămată H.L. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de

35.000.000 lei.

orelor 14.00, inculpatul Ș.F., împreună cu o persoană neidentificată în cursul

urmăririi penale, s-au deplasat în Șos. Fundeni și au intrat în scara blocului

23.

Când partea vătămată Y.X. a intrat

în scară, atât inculpatul Ș.F., cât și cealaltă persoană, au lovit-o în mod

repetat în zona feței, pentru a o deposeda de geantă. Astfel, cei doi au rupt

fermoarul genții și, când conținutul acesteia s-a împrăștiat, au luat două

teancuri de bani (unul ce conținea 10.000 dolari S.U.A. și altul ce conținea

5.000.000 lei), după care au fugit.

Partea vătămată Y.X. a fost

internată la Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon în perioada 7 mai – 9 mai 2003,

cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral minor, cu fractură de deplasare

ram ascendent stg. mandibular”.

Din raportul de expertiză medico –

legală nr. A1/4746 din 29 mai 2003, a rezultat că partea vătămată Y.X. a

prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 7 mai 2003 prin

lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 50 din 55 zile de îngrijiri

medicale dacă nu survin complicații.

Întrucât prejudiciul nu a fost

recuperat, partea vătămată Y.X. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 335.000.000

lei.

Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon s-a constituit parte civilă cu suma de 3.658.352 lei reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul C.D. a recunoscut săvârșirea faptei, însă în cursul cercetării

judecătorești a revenit asupra celor declarate și a arătat că a sustras geanta

părții vătămate H.L., fără a întrebuința violențe.

În același sens, a declarat și

inculpatul Ș.F., care a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei din data de 7

mai 2003.

Declarațiile inculpaților nu se

coroborează cu probele administrate în cauză.

Astfel, părțile vătămate H.L. și

H.Y. au declarat că pe inculpatul Ș.F. îl cunosc, din vara anului 2002, când a

lucrat la standul lor din Complexul E.

Acestea l-au indicat, din planșe

foto și apoi din grup de persoane, pe inculpatul Ș.F. ca fiind unul din autorii

faptei de tâlhărie și au declarat constant că, prin întrebuințarea de violențe

au fost deposedate de sacoșa, în care se afla o geantă ce conținea suma de

30.000.000 lei, acte și un telefon mobil Motorola.

Din procesul verbal de conducere în

teren din data de 5 iunie 2003 a reieșit că, inculpatul C.D. a indicat

organelor de poliție locul comiterii faptei, traseul parcurs și a oferit

detalii privind săvârșirea infracțiunii.

Martora S.L., bunica inculpatului

C.D. a declarat că, în aprilie 2003 la domiciliul său a venit nepotul său

împreună cu un tânăr, care avea asupra sa o geantă gri.

Cu privire la fapta din 7 mai 2003,

partea vătămată Y.X. l-a recunoscut din grup și din planșele foto pe inculpatul

Ș.F. ca fiind unul din autorii tâlhăriei.

S-a constatat că probele

administrate în cauză, coroborate, conduc la concluzia vinovăției inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambii inculpați, apeluri ce au fost respinse ca nefondate, prin

decizia penală nr. 42/ A din 26 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și a fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpatul C.D. de la

5 iunie 2003 la zi, iar pentru inculpatul Ș.F. de la 21 mai 2003 la zi.

Au fost obligați inculpații la câte

900.000 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs inculpatul Ș.F. care a invocat cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen.

Prin apărătorul desemnat din oficiu,

inculpatul – recurent a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate pentru

infracțiunea săvârșită la data de 17 aprilie 2003, în sensul reducerii

cuantumului acesteia, iar pentru fapta din data de 7 mai 2003, achitarea, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu a participat la comiterea acesteia.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că prima

instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză,

dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că invocarea

nevinovăției în raport de fapta datată 7 mai 2003 de către inculpatul Ș.F.

contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei stări de

fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi

acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat,

respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe

probe irefutabile.

Inculpatul a fost recunoscut de

partea vătămată Y.X. din planșe foto și din grup de persoane, iar modalitatea

săvârșirii infracțiunii este identică cu cea folosită la 17 aprilie 2003,

victima fiind, ca și la această agresiune, un cetățean de origine chineză ce

desfășura o afacere în România.

Coinculpatul C.D. a lucrat efectiv

în mijlocul oamenilor de afaceri chinezi, cărora le-a observat obiceiurile,

inclusiv cel de a purta asupra lor sume importante de bani lichizi.

Acesta a fost și motivul săvârșirii

faptei din 17 aprilie 2003, iar produsul material al infracțiunii l-a

determinat pe inculpatul, recurent să săvârșească o nouă faptă, împotriva altei

victime, cu aceleași preocupări și obiceiuri.

Având în vedere lipsa totală de

sinceritate și de regret în raport de fapta săvârșită la 7 mai 2003, în mod

firesc atitudinea inculpatului s-a reflectat și în individualizarea pedepsei

pentru prima faptă judecată în aceeași cauză.

Individualizarea pedepsei pentru

fapte concurente trebuie să țină cont de modalitățile de săvârșire a fiecărei

infracțiuni, dar poziția subiectivă a inculpatului trebuie privită global,

pentru că reflectă personalitatea individului dedus judecății.

Reținându-se și starea de recidivă

postexecutorie în care se afla recurentul la data săvârșirii faptelor, Înalta

Curte apreciază că nu sunt motive de reformare a hotărârilor atacate, în sensul

criticilor formulate de recurent.

Pe de altă parte, având în vedere

importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei

infracțiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică a

persoanei, cât și bunurile acesteia, precum și urmările directe, păgubitoare și

traumatizante asupra părților vătămate, Înalta Curte apreciază că asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Ș.F.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și

al arestării preventive de la 21 mai 2003, la 14 septembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 26 ianuarie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 mai 2003, la

14 septembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2004.