ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4515/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1117 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 5 iunie 2003 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul Ș.F., din art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.F. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul Ș.F.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului Ș.F. dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.D. și Ș.F., în solidar, la 35.000.000 lei despăgubiri către partea civilă H.L. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ș.F.

la 335.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Y.X. și la 3.658.352 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpatul C.D. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul Ș.F. la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei onorariul avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: 1. La data de 17 aprilie 2003, în jurul orelor 14.00, inculpații Ș.F.

și C.D. s-au deplasat în str. Marcu Armașu, la blocul 28, au urcat la etajul 5, unde locuiau părțile vătămate H.L. și Y. pe care le-au așteptat pe palier. Când părțile vătămate au coborât din lift, inculpatul Ș.F. s-a repezit la partea vătămată H.Y., pe care a lovit-o cu pumnul în zona capului. Partea vătămată a ripostat, iar inculpatul Ș.F. i-a tras geaca peste cap. În acest timp inculpatul C.D. a agresat-o pe partea vătămată H.L. și i-a smuls din mână sacoșa, în care aceasta avea o geantă de culoare gri, în care se aflau suma de 30.000.000 lei, acte, un telefon mobil marca Motorola, după care cei doi inculpați au părăsit locul faptei. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată H.L.

a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 35.000.000 lei. 2. La data de 7 mai 2003, în jurul orelor 14.00, inculpatul Ș.F., împreună cu o persoană neidentificată în cursul urmăririi penale, s-au deplasat în Șos. Fundeni și au intrat în scara blocului 23. Când partea vătămată Y.X. a intrat în scară, atât inculpatul Ș.F., cât și cealaltă persoană, au lovit-o în mod repetat în zona feței, pentru a o deposeda de geantă. Astfel, cei doi au rupt fermoarul genții și, când conținutul acesteia s-a împrăștiat, au luat două teancuri de bani (unul ce conținea 10.000 dolari S.U.A. și altul ce conținea 5.000.000 lei), după care au fugit. Partea vătămată Y.X. a fost internată la Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon în perioada 7 mai – 9 mai 2003, cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral minor, cu fractură de deplasare ram ascendent stg.

mandibular”. Din raportul de expertiză medico – legală nr. A1/4746 din 29 mai 2003, a rezultat că partea vătămată Y.X. a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 7 mai 2003 prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 50 din 55 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată Y.X. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 335.000.000 lei. Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon s-a constituit parte civilă cu suma de 3.658.352 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare. În cursul urmăririi penale, inculpatul C.D. a recunoscut săvârșirea faptei, însă în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra celor declarate și a arătat că a sustras geanta părții vătămate H.L., fără a întrebuința violențe.

În același sens, a declarat și inculpatul Ș.F., care a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei din data de 7 mai 2003. Declarațiile inculpaților nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Astfel, părțile vătămate H.L. și H.Y. au declarat că pe inculpatul Ș.F. îl cunosc, din vara anului 2002, când a lucrat la standul lor din Complexul E. Acestea l-au indicat, din planșe foto și apoi din grup de persoane, pe inculpatul Ș.F. ca fiind unul din autorii faptei de tâlhărie și au declarat constant că, prin întrebuințarea de violențe au fost deposedate de sacoșa, în care se afla o geantă ce conținea suma de 30.000.000 lei, acte și un telefon mobil Motorola. Din procesul verbal de conducere în teren din data de 5 iunie 2003 a reieșit că, inculpatul C.D.

a indicat organelor de poliție locul comiterii faptei, traseul parcurs și a oferit detalii privind săvârșirea infracțiunii. Martora S.L., bunica inculpatului C.D. a declarat că, în aprilie 2003 la domiciliul său a venit nepotul său împreună cu un tânăr, care avea asupra sa o geantă gri. Cu privire la fapta din 7 mai 2003, partea vătămată Y.X. l-a recunoscut din grup și din planșele foto pe inculpatul Ș.F. ca fiind unul din autorii tâlhăriei. S-a constatat că probele administrate în cauză, coroborate, conduc la concluzia vinovăției inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați, apeluri ce au fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 42/ A din 26 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpatul C.D. de la 5 iunie 2003 la zi, iar pentru inculpatul Ș.F. de la 21 mai 2003 la zi. Au fost obligați inculpații la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat în apel. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul Ș.F. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen. Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul – recurent a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită la data de 17 aprilie 2003, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar pentru fapta din data de 7 mai 2003, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu a participat la comiterea acesteia. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției în raport de fapta datată 7 mai 2003 de către inculpatul Ș.F. contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză. Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile. Inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată Y.X. din planșe foto și din grup de persoane, iar modalitatea săvârșirii infracțiunii este identică cu cea folosită la 17 aprilie 2003, victima fiind, ca și la această agresiune, un cetățean de origine chineză ce desfășura o afacere în România.

Coinculpatul C.D. a lucrat efectiv în mijlocul oamenilor de afaceri chinezi, cărora le-a observat obiceiurile, inclusiv cel de a purta asupra lor sume importante de bani lichizi. Acesta a fost și motivul săvârșirii faptei din 17 aprilie 2003, iar produsul material al infracțiunii l-a determinat pe inculpatul, recurent să săvârșească o nouă faptă, împotriva altei victime, cu aceleași preocupări și obiceiuri. Având în vedere lipsa totală de sinceritate și de regret în raport de fapta săvârșită la 7 mai 2003, în mod firesc atitudinea inculpatului s-a reflectat și în individualizarea pedepsei pentru prima faptă judecată în aceeași cauză. Individualizarea pedepsei pentru fapte concurente trebuie să țină cont de modalitățile de săvârșire a fiecărei infracțiuni, dar poziția subiectivă a inculpatului trebuie privită global, pentru că reflectă personalitatea individului dedus judecății.

Reținându-se și starea de recidivă postexecutorie în care se afla recurentul la data săvârșirii faptelor, Înalta Curte apreciază că nu sunt motive de reformare a hotărârilor atacate, în sensul criticilor formulate de recurent. Pe de altă parte, având în vedere importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică a persoanei, cât și bunurile acesteia, precum și urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra părților vătămate, Înalta Curte apreciază că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.F. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 mai 2003, la 14 septembrie 2004. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 mai 2003, la 14 septembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.