ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra apelului formulat de intimatul - inculpat A., după admiterea cererii de revizuire formulată de către A. împotriva deciziei penale nr. 309/A din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2007 din 23.11.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

-A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

-B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

-C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

În esență, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpații A., B. și C., în perioada 23.06 - 30.06.2006, au planificat și înlesnit ieșirea frauduloasă din România a lui D. cunoscând faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor acte de terorism prin organizarea și finanțarea operațiunii de răpire a celor trei jurnaliști români din Iraq.

De asemenea, s-a reținut că faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înlesnire a ieșirii din țară a unei persoane despre care se cunoaștea că este cercetată pentru fapte de terorism, prevăzută de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 124/PI/2012 din data de 08.10.2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a hotărât următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

I. În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002, a condamnat pe inculpatul E. la:

- 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) și b) din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 122/2007 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 611/R/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de:

- 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) și b) din C. pen., după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) și b) din C. pen.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților A., B. și C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 33 lit. c) din Legea nr. 535/2004.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în sinteză, că în privința inculpaților A., B. și C., la dosarul cauzei nu sunt suficiente probe în baza cărora să se stabilească că inculpații menționați au comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Referitor la solicitarea parchetului de a fi avute în vedere un volum cuprinzând 110 file, documente ce constituie informații clasificate strict secrete și secrete ce pot fi consultate în condițiile prevăzute de legislația informațiilor clasificate, instanța de fond a considerat că urmare a imposibilității analizei, în contradictoriu, a conținutului acelui dosar, informațiile ce ar putea rezulta nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Referitor la materialul probator constând în listingurile telefonice, adresele de la filele x același volum, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind analiza comunicațiilor, proces-verbal privind semnificația codului: MEI, adrese și corespondențe cu firmele F. și G., procese-verbale privind identificarea unor numere de telefon din Siria, date existente la ONRC privind S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L., judecătorul fondului a arătat următoarele:

În capitolul "definitivarea planului de plecare din România" sunt localizați cei patru inculpați doar pe baza acestor elemente tehnice (cartele telefonice, terminale telefonice, cod IMEI, etc. în condițiile în care doar la sediul firmei H. au fost identificate un număr de 50 telefoane mobile .

S-a considerat că afirmația că inculpatul C. a fost utilizatorul terminalului telefonic, ce a fost folosit între 29 iunie și 1 iulie 2006 în asociere cu cartela nr. x rămâne o simplă afirmație cu atât mai mult cu cât inculpatul a negat constant că ar fi folosit acel telefon și, în lipsa convorbirilor înregistrate pe suport electronic, susținerile parchetului rămân fără nici un temei.

Același raționament l-a avut instanța de fond și în ceea ce privește legătura stabilită de către parchet dintre inculpatul B. și alte telefoane mobile cu alte terminații din același lot de 50 telefoane mobile aflat la sediul S.C. H. S.R.L..

S-a arătat că modul de deplasare a inculpatului D. a fost stabilit de către parchet doar pe baza unor poziții de terminale telefonice și a legăturii dintre acestea, precum și a utilizării lor de către inculpații din prezenta cauză.

S-a considerat de către judecătorul fondului că, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, verificate pe parcursul cercetării judecătorești, nu dovedesc, în mod cert și indubitabil că cei de la capătul terminalelor invocate au fost inculpații.

S-a evidențiat că rapoartele de expertiză tehnică dispuse în cauză conchid că nu se poate stabili cu certitudine utilizatorul, persoana fizică a terminalelor menționate în baza datelor de trafic și de locație, precum și împrejurarea că nici raportul suplimentar de constatare tehnică științifică, nu conține elemente edificatoare în cauză.

Instanța de fond a considerat că aspectele relevate în rechizitoriu cu privire la deplasarea pe cale terestră: București - Constanța suferă fracțiuni logico - juridice grave, amestecându-se elemente de notorietate (de exemplu faptul că inculpatul D. a folosit autovehiculul x cu nr. x, înmatriculat pe firma "H.", societate comercială aparținând familiei sale) cu elemente probatorii aparent, de netăgăduit.

S-a evidențiat că traseul București - Constanța este stabilit doar pe baza localizării unor terminale telefonice, or, pe baza aspectelor anterior reținute, această împrejurare nu dovedește, în mod cert și indubitabil că cei de la capătul terminalelor invocate au fost inculpații și nici faptul că în noaptea de 29/30 iunie 2006 D. a ajuns în Constanța și puțin înaintea orei 02:00 din data de 30 iunie 2006, inculpatul A. l-a urcat la bordul navei.

În opinia instanței de fond sunt amestecate, în mod deliberat, elemente certe, cum ar fi surprinderea de către apabatele radar ale Poliției Rutiere a unui autoturism aparținând unei firme a familiei inculpatului D., circulând la ora 16:19 pe raza localității Coșereni, județul Ialomița, din data de 29 iunie 2006, pe sensul de mers către Constanța, cu ideea că acel autovehicul a fost condus de inculpatul B., fără ca la dosar să existe nici un indiciu pentru a verifica o astfel de afirmație.

Aceiași metodă este folosită pentru a acredita ideea că C. a folosit la data de 28.06.2006 un autovehicul pe ruta București - Constanța, fiind surprins de aparatele radar la orele 12:00, fără vreo dovadă că la volanul acelui autovehicul s-ar fi aflat inculpatul și nu o altă persoană.

Referitor la materialul probator constând în răspunsurile inculpaților A., B. și C. la interogator și probele testimoniale administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și cu prilejul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a evidențiat, în referire la mărturia numitului J., dată în fața autorităților judiciare libaneze la 18.10.2007, în urma solicitării de comisie rogatorie formulată de autoritățile române, că, inițial, mărturia confirmă în detaliu plecarea conspirată a lui D. din România la bordul navei K., în baza unui plan efectuat și supravegheat de către inculpatul A. .

S-a reliefat că, în timpul cercetării judecătorești, inculpatul A. a depus la dosar o hotărâre judecătorească a tribunalului penal al primei instanțe - Tripoli nr. 6.897/2008 prin care martorul J. a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă, în considerentele căreia s-a reținut că "din faptele și probele prezentate s-a stabilit cu certitudine că acesta a procedat la inventarea de probe materiale împotriva reclamantului A." acestea fiind cele privitoare la scoaterea numitului D. de pe teritoriul României la bordul navei "L." (K.).

În aceste condiții, instanța de fond a înlăturat această probă testimonială.

Referitor la probele testimoniale prin care s-a urmărit dovedirea ajutorului dat de către inculpatul A. inculpatului D. prin transportarea celui din urmă la bordul navei "K." pe relația Alexandria - x, respectiv depozițiile martorilor M., N. și O., s-a reliefat că, din conținutul lor, nu se poate reține decât că în proporție de 30 - 40% ar exista posibilitatea ca persoana ce a urcat la bordul navei "K." la 16 iulie 2006, în portul Alexandria, pe relația x, să fie inculpatul D..

S-a apreciat de instanța de fond că, în aceste condiții, depozițiile acestor martori nu pot fi considerate ca fiind utile, pertinente și concludente și deci nu conduc la rezolvarea fondului cauzei.

În ceea ce privește depozițiile martorilor cu identitate protejată "P." și "Q." judecătorul fondului a considerat că acestea nu aduc niciun element care să rezolve sau să ajute la rezolvarea fondului pricinii întrucât nu se coroborează cu alte probe.

S-a evidențiat că martorii R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și alții au confirmat alibiurile inculpaților B. și C., respectiv că se aflau în alte locații decât cele evidențiate prin actul de sesizare al instanței, depoziții care se coroborează și cu Raportul de expertiză criminalistică nr. 103/18.06.2012.

Referitor la situația inculpatului E., instanța de fond a reliefat că, în mod indubitabil acesta a părăsit ilegal teritoriul României prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, în cursul lunilor iunie - iulie 2006, aspect care este recunoscut de către inculpat, însă împrejurările în care a părăsit România, rămân neelucidate.

Împotriva sentinței penale nr. 124/PI/2012 din data de 08.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.

Prin decizia penală nr. 309/A din 7 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a decis următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr. 124/PI/2012 din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

I. În baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 78 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 78 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

III. În baza art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 78 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din data de 13.06.2007, pronunțată în dosarul nr. x/2005 al Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului D. la pedeapsa închisorii de 20 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea 535/2004 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 35 alin. (2) din Legea 535/2004 .

S-a evidențiat că cercetările efectuate în cauză au dovedit existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lui D. precum și puternicele legături existente între el și frații săi, inculpații C. și B., sens în care se face trimitere la împrejurarea că inculpatul C. este cel care a fost trimis de D. în Irak pentru a încerca să rezolve problemele ivite acolo în legătură cu modul de derulare a planului răpirii jurnaliștilor români, încă înaintea declanșării cercetărilor în România iar sub aspect probator se indică scrisorile inculpatului D. transmise în perioada arestului preventiv inculpatului B..

S-a reliefat că, din cuprinsul corespondenței menționate a rezultat modul în care D. dirija în totalitate activitatea economică a familiei, deși firmele erau aparent conduse de către B. și C., precum și modul în care le solicita celor doi frați ai săi să facă orice sacrificiu necesar și să plătească orice sumă de bani pentru a-i obține libertatea.

S-a concluzionat de instanța de apel că relațiile speciale existente între frații x sunt cele care au stat la baza planului conceput și executat de D., B. și C., cu sprijinul direct al inculpatului A., de scoatere din țară a inculpatului D..

La data de 26 aprilie 2006, Curtea de Apel București a dispus punerea în libertate a inculpatului D., la cererea procurorului, precum și înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi teritoriul național al Romaniei.

Instanța de apel a reținut că, pe acest fond, numitul D. și inculpații B. și C. au început să caute soluții pentru a reuși scoaterea din țară a primului.

S-a stabilit de instanța de apel că întreg probatoriul administrat a reliefat în mod indubitabil că plecarea din țară a numitului D. s-a realizat pe cale maritimă, pe baza aportului infractional al inculpatului A. și, deopotrivă, al inculpaților B. și C., aport justificat de considerente de ordin material - în primul caz - și de ordin familial - în cel de al doilea caz.

Referitor la inculpatul A., instanța de apel a reținut că acesta este cetățean sirian, stabilit de mai mulți ani pe raza municipiului Constanța, fiind asociat și administrator al S.C. AA. S.R.L. Constanța și S.C. BB. S.R.L. Constanța, cu mențiunea că principalul obiect de activitate al acestor societăți îl constituiau transportul naval, managementul navelor și agenturarea navelor de transport maritim.

K., sub pavilion R.P.D. Coreea de Nord, a fost achiziționată în anul 2000 de către S.C. AA. S.R.L. Constanța, fiind transferată unor armatori străini, iar actualul proprietar "CC." din Delaware SUA are adresa de contact tot în Constanța la sediul S.C. AA. S.R.L., managementul navei fiind asigurat de la 19.07.2001 la 14.10.2002 de către S.C. BB. S.R.L. Constanța și după 14.10.2002 de către S.C. AA. S.R.L. Constanța. Agenturarea navei K. este asigurată de către S.C. BB. S.R.L. Constanța .

S-a mai arătat că inculpatul A. era stabilit de foarte mulți ani în România și era foarte cunoscut în Portul Constanța, având o sferă relațională foarte bine organizată, dar și faptul că se știa că are posibilitatea, datorită raporturilor sale cu poliția de frontieră, vama, poliția sanitară, să introducă fără un control riguros orice persoană în port, să o urce pe un vas al său și să o scoată din țară, aspecte care ar rezulta din depoziția martorului cu identitate protejată "P." care îl cunoaște pe A., și care cunoaște și persoane ce au beneficiat de activitatea infracțională a inculpatului.

S-a stabilit de instanța de apel și faptul că relațiile de afaceri ale inculpatului A. cu membrii familiei x erau foarte strânse, fiind concretizate în parteneriate comerciale în baza cărora transporturile de cherestea pentru export ale familiei x erau realizate de firmele inculpatului A..

În acest context, relațiile inculpatului A. erau foarte apropiate cu inculpatul C., care se ocupa în principal de activitatea de export a cherestelei derulată prin firma "DD." și care, dată fiind această activitate, era cel mai bun cunoscător, dintre membrii familiei x, în ceea ce privește relațiile comerciale în port, accesul în port, relațiile și legăturile existente în port.

S-a concluzionat de instanța de apel că toate aceste legături și ceea ce se cunoștea despre inculpatul A., l-au determinat pe inculpatul D. să își organizeze plecarea din România prin portul Constanța cu o navă manageriată și agenturată de primul inculpat și că legătura permanentă cu inculpatul A., a fost asigurată de către C. care, beneficiind și de necesitatea deplasărilor în port pentru supravegherea transportului de cherestea, a fost prezent în Constanța în datele de 23, 24, 26, 27, 28 iunie 2006.

Instanța de apel a stabilit că în planul conceput de inculpatul D. inculpatul A. a executat următoarele activități infracționale: pregatirea și asigurarea traseului pe care D. l-a parcurs din zona Constanta in interiorul portului; asigurarea din punct de vedere logistic a faptului că D. nu va fi identificat și oprit de către autoritățile portuare și ale poliției de frontieră; pătrunderea conspirată a lui D. pe K. fără ca membrii echipajului să-1 observe pe inculpat, asigurând în acest sens prezența la comanda navei a vărului său J., asigurarea în mod personal a securității transportului, atât în porturile și apele teritoriale românești, cât și în cele de tranzit, până la destinație.

Totodată, conform celor reținute de instanța de apel, în baza aceluiași plan, inculpații B. și C. urmau să execute următoarele activități infracționale: procurarea mijloacelor necesare plecării conspirate din București cum ar fi telefoane mobile sau autovehicule cu care D. nu mai circulase niciodată; asigurarea deplasării până în municipiul Constanța unde se realiza joncțiunea cu A., supravegherea, și atunci când era necesar, anunțarea oricărui control inopinant efectuat de autorități la domiciliul său, pe toata durata acțiunilor premergătoare părăsirii țării, construirea și susținerea unor alibiuri cât mai convingătoare prin determinare la declarații neconforme realității a altor persoane din comunitatea arabă sau alte medii pe care le frecventau, ascunderea, prin intoxicarea autorităților judiciare și a opiniei publice, a faptului că D. a părăsit teritoriul țării și a datei la care a plecat acesta.

De asemenea, inculpații B. și C. au avut și sarcini cu caracter specific, adaptate preocupărilor obișnuite ale fiecăruia din ei. Astfel, inculpatul C. a fost cel care urma să-l însoțească pe inculpatul D. până la Constanța și să realizeze îmbarcarea sa pe vas iar inculpatul B. a fost cel care urma să asigure securitatea operațiunii, motiv pentru care acesta, pe toată durata operațiunii, a fost localizat în zona locuinței.

S-a stabilit de instanța de apel că, pentru asigurarea caracterului conspirativ al operațiunii, în perioada 26 iunie - 1 iulie 2006, numitul D. a utilizat terminalul mobil cod IMEI x cu numărul de apel apartinand unei cartele preplatite din reteaua F. cu numărul x, ce a fost achiziționat la data de 18.11.2005 de la F. România de către H. S.R.L., firmă aflată în administrarea fraților x, într-un lot de 50 de telefoane mobile .

Totodată, a evidențiat instanța de apel că inculpatul C. a fost utilizatorul terminalului telefonic, ce a fost folosit între 29 iunie și 1 iulie 2006 în asociere cu cartela x, ce a fost achiziționat de către S.C. H. S.R.L., firmă administrată de EE., la data de 18.11.2005 de la F. România S.A. într-un lot de 50 de telefoane mobile .

În perioada 01.06. - 30.07.2006 același terminal a fost utilizat și cu cartela x, numărul de abonament al inculpatului B., număr de la care au fost apelate numere de telefon mobil din rețeaua « FF. » din Siria, numere aparținând fraților inculpaților x.

În cursul lunii iulie 2006 alte cartele cu numere din rețeaua F. au fost folosite în același terminal cod IMEI x fiind apelate aceleași numere de telefon mobil din rețeaua « FF. » din Siria ca și cele apelate de pe abonamentul inculpatului B..

Cartela cu numărul x a fost activată în terminalul cu codul IMEI x, de către B., după care a fost înmânată spre folosință cu terminalul cod IMEI x, lui C..

Terminalul cod IMEI x a fost utilizat în intervalul 29.06. - 01.07.2006, de către B., cu cartela x.

S-a reliefat că terminalul cu codul IMEI x a fost ridicat de la locuința martorului GG., șofer în cadrul firmelor administrate de EE., cu ocazia unei percheziții domiciliare la data de 19.04.2007. Acest aparat a fost produs și comercializat de către fabricantul HH. pentru Emiratele Arabe Unite .

Cartela cu numărul x a mai fost folosită în perioada 11.07 - 12.07.2006 și în terminalul cod IMEI x ce a fost achiziționat de către S.C. H. S.R.L., firmă administrată de EE., la data de 18.11.2005 de la F. România S.A. într-un lot de 50 de telefoane mobile.

Terminalul având cod IMEI x a mai fost folosit, înainte de plecarea sa definitivă din România, de către II. x, acesta apelându-și diverse rude și cunoscuți din România și Siria în perioada 19 iulie 2006 - 22 iulie 2006.

II. x a fost angajat la firmele familiei x, loc din care a și luat terminalul telefonic.

S-a stabilit de instanța de apel că, în perioada 24.06. - 30.06.2006, inculpatul A. a utilizat terminalul telefonic cod IMEI x cu cartela x, acesta fiind și posesorul abonamentului x.

S-a evidențiat că, în intervalul de timp menționat, de pe cartela x, a fost apelat numărul de telefon x aparținând nepoatei martorei JJ., concubina lui A., număr ce este apelat frecvent și de abonamentul inculpatului x.

Cartela cu numărul x a fost utilizată în terminalul telefonic cod IMEI x, achiziționat la data de 30.12.2004, de firma «Askila Shipping S.R.L. », administrată de inculpatul A., cu mențiunea că, majoritatea apelurilor efectuate de pe cartela x sunt realizate la intervale scurte de timp și din aceleași locuri ca și apelurile de pe abonamentul x, iar aceste locuri corespund programului inculpatului A., așa cum a fost stabilit prin cercetări.

S-a reliefat de instanța de apel că, din momentul activării cartelei cu numărul x, deplasarea inculpatului D. a fost stabilită tehnic pe traseul Voluntari-Slobozia-Tandarei-Stupina-Crucea, în data de 26 iunie 2006, în intervalul orar 14:43-18:24; pe raza municipiului Constanta și în proximitate, în seara zilei de 26 și în ziua de 27 iunie 2006, inclusiv în zona portului, stabilit tehnic între orele 21:28-23:10, respectiv în Mamaia și KK.; în zona locuintei din București a lui D., în data de 28 iunie 2006, între orele 18:32-19:29., cu mențiunea că, evidențierea tehnică a modului de deplasare a lui D. a fost posibilă datorită apelurilor efectuate și a mesajelor tip-SMS de la numărul de telefon x, prin vizualizarea poziției geografice a releelor de telefonie mobilă accesate la inițierea de apeluri și mesaje.

În acest context s-a putut stabili că, în zilele de 26, 27, 28 iunie 2006, de pe terminalul mobil evidențiat s-a menținut legătura cu inculpații B. și C., utilizatori a unor cartele preplătite în terminalele mobile menționate anterior, precum și cu inculpatul A. localizat în Constanta, predominant în zona Portului, de asemenea utilizator al cartelei cu numărul x.

În intervalul de timp anterior datei de 28.06.2006, inculpatul C., singur sau inculpatul B., împreună cu numitul D., s-au deplasat la Constanța, fiind programată plecarea din țară cu K. însă acest lucru nu a fost posibil, deoarece plecarea navei, stabilită inițial pentru 26 sau 27.06.2006, nu s-a mai realizat, întrucât transportul unei macarale destinată exportului nu a mai ajuns la destinație, fiindcă autocamionul ce o ducea spre Constanța a fost implicat într-un accident rutier.

S-a evidențiat de instanța de apel că cercetările efectuate în faza de urmărire penală și confirmate în cursul cercetării judecătorești au evidențiat faptul că plecarea din Romania a inculpatului D. s-a realizat în trei etape, fiecare din ele cu specific propriu, în următoarea cronologie:

S-a stabilit de instanța de apel că deplasarea finală în vederea plecării din țară a inculpatului D. s-a realizat în cursul zilei de 29.06.2006.

S-a evidențiat că în data de 29.06.2006, inculpatul B. cu autovehiculul, pornește în direcția Constanța, din București, pe traseul București - Urziceni, având drept rol verificarea și asigurarea traseului în vederea deplasării în siguranță a lui D., autovehiculul fiind surprins de aparatele radar ale Poliției Rutiere la data de 29.06.2006 ora 16:19 circulând pe raza localității Coșereni, jud. Ialomița pe sensul de mers către Constanța, reținându-se și faptul că inculpatul B., folosind cartela x, activată în 29.06.2006, a inițiat apeluri pe traseul Bvd. Expoziției București - ora 15:17 - Str. x, Urziceni - ora 17:04-17:05.

Referitor la acest autovehicul, instanța de apel a arătat că a fost achiziționat de către S.C. I. S.R.L., administrată de membrii familiei x, în cursul lunii iunie 2006 și înmatriculată pe această societate la 27.06.2006, pentru a fi utilizată în cadrul operațiunii de plecare din țară a lui D. în contextul în care alte autovehicule ale familiei erau relativ cunoscute de organele de cercetare ce instrumentaseră cauze penale privind EE..

Totodată, în ceea ce îi privește pe inculpații C. și D., s-a stabilit de instanța de apel că au plecat în deplasare pe același traseu Voluntari - Lilieci - Ion Roata - Slobozia, cu mențiunea că inculpatul C. a efectuat o convorbire de la numărul x din zona locuinței din București - str. x - ora 15:50, iar inculpatul D. a efectuat o convorbire de la numărul x din zona localității Voluntari - ora 16:09.

Deplasarea celor doi a fost efectuată cu autovehiculul x, având numărul x, înmatriculat pe firma "H.", fapt atestat științific de raportul de expertiză biocriminalistică nr. x din 28.09.2007 al IGPR - Institutul de Criminalistică, în concluziile căruia se arată că în interiorul autovehiculului, pe bancheta spate și pe mânerul ușii dreapta spate, a fost identificat profilul genetic al numitului D..

S-a reliefat de instanța de apel faptul că inculpații B., C. și D. s-au întâlnit temporar în zona Urziceni - Slobozia, zonă din care inculpatul B. a revenit spre București și ceilalți doi și-au continuat deplasarea spre Constanța.

S-a evidențiat că inculpatul D. a fost semnalat tehnic, pentru ultima oară pe teritoriul României, la ora 18:08, în zona localității Slobozia în momentul în care a inițiat un mesaj tip sms către numărul de telefon x, utilizat de LL., concubina sa.

S-a reținut, în baza semnalărilor tehnice, că în seara de 29 iunie 2006 la ora 20:37 C. și D. au ajuns în zona KK. a județului Constanța, conform localizării apelurilor efectuate de pe cartela x.

Referitor la inculpatul A., care utiliza numărul x, s-a stabilit, tot în baza semnalărilor tehnice, că în noaptea de 29/30 iunie, începând cu orele 20:37 și până la ora 00:05, nu a inițiat apeluri telefonice fiind, însă, apelat de 7 ori de pe terminalul utilizat de inculpatul C..

S-a reliefat de instanța de apel că la data de 30 iunie 2006, începând cu ora 00:09 și până la ora 04:29, inculpații A. și C. au mentinut legătura prin apeluri reciproce, inculpatul A. fiind localizat, cu o singură excepție, în zona și în incinta portului, inclusiv în celula corespunzătoare din punct de vedere geografic antenei instalate la "MM. incinta port, dana 54", care acoperă și dana 46, loc de unde a plecat K..

S-a stabilit de instanța de apel, în baza analizei comunicațiilor privind locurile în care s-a aflat inculpatul A. și a traficului de la și către numerele de apel utilizate de inculpații D. și C., că preluarea inculpatului D. s-a realizat în noaptea de 29/30 iunie 2006, în intervalul orar 00:12-02:37, de la un punct situat în afara portului, traseul către sau dinspre respectivul punct incluzând zona str. x, Aleea x, aceasta fiind zona locuinței inculpatului A. din Constanța.

S-a evidențiat de instanța de apel faptul că, la data de 30 iunie 2006, între orele 00:20-02:15, între numerele suspecte nu sunt stabilite comunicații, interval în care inculpații D., C. și A. s-au aflat împreună dar și faptul că, în aceiași noapte, terminalul utilizat de inculpatul C., este localizat, începând cu ora 02:17, în zona și incinta portului.

Concluzia instanței de apel are la bază faptul că de pe cartela cu nr. x s-au efectuat de către inculpatul C., în cursul nopții de 29/30.06, mai multe apeluri din zona portului Constanța către terminalul mobil cu numărul x, utilizator inculpatul B., localizat geografic în zona locuinței acestuia din București.

S-a stabilit de instanța de apel că inculpatul A. l-a preluat pe inculpatul D., cu care s-a deplasat la vasul K. și înainte cu puțin de ora 02:00 l-a urcat la bordul navei, fapt ce a fost posibil doar cu știința comandantului navei J., văr primar cu inculpatul A..

S-a reliefat că începând cu orele 02:00 și până la orele 03:00 a fost efectuat controlul lucrătorilor Poliției de Frontieră, inculpatul D. reușind să se sustragă de la acest control în contextul în care în privința inculpatului A. exista o anume experiență în realizarea unor astfel de operațiuni.

S-a avut în vedere de instanța de apel declarația numitului J., dată în fața autorităților judiciare libaneze la data de 18.10.2007, în urma solicitării de comisie rogatorie internațională formulată de autoritățile române, declarație prin care acesta « confirmă plecarea conspirată a lui D. din România la bordul navei K. în baza unui plan executat și supravegheat de către inculpatul A. », precum și faptul că inculpatul D. a fost ascuns în interiorul navei în una din cabinele marinarilor ce lucrau la bord.

S-a mai arătat de instanța de apel și faptul că inculpatul A., de la numărul x, a discutat cu inculpatul C. la numărul x, la ora 04:29, iar inculpatul C. s-a deplasat din port în municipiul Constanța, efectuând un apel din zona Bulevardului Mamaia către inculpatul B., utilizator al cartelei x, aflat în zona străzii Năvodari din București.

Referitor la traseul inculpatului C., instanța de apel a reținut că, în dimineața de 30.06.2006, începând cu ora 10:33 și până la 12:20, acesta, utilizând cartela x, este semnalat tehnic în zona KK. - Constanța, de unde a plecat în direcția București, aspect probat de faptul că la ora 14:06, inculpatul C. a inițiat de pe cartelă un nou apel din zona Dobroești, judetul Ilfov, după ce a parcurs aproximativ 200 km în timp de o oră și 42 de minute, cu o medie orară de 117,6 km/ora.

S-a evidențiat că, din acel moment, cartela telefonică cu nr. x a fost dezactivată de inculpatul C.. (n.n. aspectele legate de utilizarea telefoanelor mobile și localizarea releelor rezultă din filele x și din cuprinsul volumului conținând informații clasificate).

S-a stabilit de instanța de apel, în baza analizei și interpretării comunicațiilor telefonice purtate și a verificărilor efectuate în zona portului Constanța, că ieșirea din Romania a inculpatului D. s-a realizat în noaptea de 30.06/01.07.2006 orele 04:40.

S-a reținut de instanța de apel că, după părăsirea teritoriului României, conform graficului și a jurnalului de bord, traseul navei K. a fost următorul: 30.06. ora 04:40, nava a părăsit portul Constanta; 01.07, nava se afla in proximitatea zonei de coasta a Turciei; 05.07, nava ajunge in portul Alexandria (Egipt), 16.07, nava pleacă din portul Alexandria (Egipt) către x (Siria); 18.07, nava ajunge in portul x (Siria).

În opinia instanței de apel, prezența inculpatului D. pe K. este confirmată tehnic de faptul că în data de 01.07.2006 a inițiat comunicații roaming, la orele 07:41 - 08,00, de la numărul x, către numărul x, utilizat de LL., concubina sa, stabilindu-se că semnalul comunicației făcute a fost inițiat dintr-un releu de telefonie mobilă al unei rețele de telefonie turce amplasat în zona de coastă la nord de Istanbul și destinat comunicărilor de pe mare.

S-a avut în vedere și faptul că, potrivit comunicării Direcției Generale de Siguranța Țărmului și Exploatare Salvare Nave - Departamentul de Servicii pentru Traficul Naval în Strâmtori Turcia, K. a ancorat la intrarea în strâmtoarea Bosfor la data de 01.07.2006 ora 01:38 și a început manevre de traversare la ora 17:49, astfel că la ora 07:41 - 08,00 inculpatul D. se afla în zona de acoperire a releului menționat.

S-a reliefat că K. a ajuns în portul Alexandria, Egipt la data de 05.07.2006.

Referitor la inculpatul A., instanța de apel a stabilit că a părăsit teritoriul României în data de 01.07.2006, în direcția Beirut, Liban și apoi s-a deplasat în Egipt unde a rămas în perioada 03.07 - 29.07.2006.

Totodată, referitor la același inculpat, instanța de apel a arătat că, înainte de a părăsi România, inculpatul A. l-a apelat de la numărul său de abonament x pe inculpatul C., la numărul acestuia de abonament, și a fost apelat la numărul său de abonament de la cartela x în seara de 30.06.2006 și în ziua de 01.07. 2006, în timp ce se deplasa către aeroportul Henry Coandă, Otopeni. În incinta aeroportului, inculpatul A. a și avut o scurtă întâlnire cu inculpații C. și B..

Instanța de apel a constatat că, la momentul ajungerii navei K. în portul Alexandria, Egipt, preluarea inculpatului D. a fost efectuată de persoane de încredere ale inculpatului A., evitându-se controlul autorităților de frontieră.

În acest sens, instanța de apel a evidențiat că la nivelul portului Alexandria, agentul maritim al navei a fost NN., firmă aflată sub controlul inculpatului A. și reprezentată scriptic de către martorul OO. și că, potrivit datelor obținute prin intermediul comisiei rogatorii internaționale, adresate autorităților judiciare egiptene, inculpatul A. este cel care controlează activitatea firmei « NN. ».

Totodată, aspectele reținute au fost relatate de către martorul PP., avocat al agenției « NN. », și sunt confirmate de depoziția martorului QQ., fost bucătar pe K. dar și de rapoarte oficiale și procese-verbale ale inspectorilor de investigații din cadrul Direcției de Securitate - Administrația Cercetărilor Penale, Alexandria, Egipt și ale adjunctului - avocatului general al statului egiptean, mai mult, adresa de e-mail a agenției de transport NN. este x@x.com.

S-a stabilit de instanța de apel că în momentul sosirii navei K. în portul Alexandria, în acest loc se aflau inculpatul A. și numitul RR., unul din frații din Siria ai inculpatului D..

Referitor la numitul RR., instanța de apel a reliefat că acesta este de cetățenie rusă și siriană, fiind și posesorul a două pașapoarte, iar asemănarea fizică între acesta și numitul D. este foarte mare, existența celor două pașapoarte permițând inducerea în eroare cu ușurință a autorităților egiptene ce nu beneficiau la acel moment de un sistem informatizat de evidență a intrărilor-ieșirilor din țară.

S-a arătat de instanța de apel că, din momentul sosirii în portul egiptean, inculpatul D. și-a atribuit identitatea de "RR." și a utilizat pașaportul sirian al fratelui său nr. x sau permisul de intrare-ieșire din port al fratelui său pentru a părăsi portul Alexandria.

Aspectul reținut de instanța de apel este probat și cu faptul că numitul RR. a părăsit Egiptul la data de 11.07.2006, folosindu-se pentru aceasta de pașaportul său emis de Republica Federativă Rusia, nr. x, pe care are aplicată data ieșirii 11.07.2006, la Cairo dar și de împrejurarea că inculpatul A. a solicitat și obținut pentru datele de 06.07 - 08.07.2006 două permise de intrare în portul Alexandria pe numele său și pe numele de RR..

S-a stabilit de instanța de apel că, la data de 07.07.2006, inculpatul D., sub identitatea atribuită de "RR.", folosind pașaportul sirian nr. x, s-a cazat la hotelul SS. din Maamoura Beach, Alexandria, Egipt și că, în zilele de 09.07. și 10.07.2006 a comunicat de pe numere de telefon având prefixe telefonice de Siria sau Egipt cu numita LL. la nr. x, stabilind ca aceasta să se deplaseze în Egipt.

Instanța de apel reliefează că unul din numerele de telefon egiptean - x - număr ce a făcut obiectul comisiei rogatorii internaționale solicitată autorităților egiptene, este utilizat în mod obișnuit de către numitul TT., partener de afaceri al lui OO. și A. în portul Alexandria, reprezentant al lui RR.. S-a arătat de instanța de apel că numele lui TT. este menționat și în depoziția din 18.10.2007 dată în fața autorităților libaneze de către numitul J., căpitanul navei K., ca fiind unul din cei ce aveau cunoștință de prezența în Egipt a inculpatului D..

Referitor la numita LL. instanța de apel a stabilit că a efectuat călătoria din București la Atena cu zborul companiei "UU." OA 384 din data de 10.07.2006, iar de la Atena la Alexandria cu zborul companiei "UU." OA 327 din data de 11.07.2006 ora 01:10, cu mențiunea că, în timpul cât martora s-a aflat pe aeroportul din Atena a discutat cu cetățenii egipteni VV. și WW. cărora le-a relatat că merge în Egipt, la Alexandria, la soțul ei D..

În Alexandria, numita LL. a fost așteptată de către inculpatul D. și au locuit împreună la același hotel SS. din Maamoura Beach, Alexandria, Egipt, până la data de 15.07.2006, aspect probat și de faptul că, în perioada 12.07 - 16.07.2006, imediat după venirea martorei LL., inculpatul D., ce acționa sub identitatea de "RR.", a schimbat camera 229, în care locuia inițial în hotel și era în regim "single", cu camera 130 în regim "double", aspecte ce au fost reținute de instanța de apel în baza declarației martorei XX..

Instanța de apel a subliniat faptul că, în intervalul de timp cât au locuit împreună, prezența martorei nu a fost înregistrată în evidențele hotelului, atât din cauza faptului că se efectuează înregistrarea celui care a făcut rezervarea, cât și din cauza rigorilor impuse de religia musulmană, ce interzice cazarea în aceeași cameră de hotel a celor care nu sunt căsătoriți.

Cu privire la revenirea martorei LL. în România, instanța de apel a reținut că s-a realizat în data de 15.07.2006, pe ruta Cairo - Atena - Otopeni, cu zboruri ale companiei "UU.", între orele 03:45 și 09,25, biletele fiind rezervate la data de 13.07.2006 de către martorul OO. de la agenția de turism « YY. » din Alexandria, Egipt.

S-a stabilit de instanța de apel că, în data de 16.07.2006, K. a plecat din portul Alexandria, Egipt cu destinația x, Siria, cu mențiunea că, la data plecării, la bordul navei au mai urcat trei persoane care au fost incluse în echipaj și o persoană cu numele de "RR.", care a primit acceptul de a călători la bordul navei, direct de la capitanul J..

S-a reliefat de instanța de apel faptul că urcarea la bordul navei a inculpatului D. a fost intermediată de către același OO. din cadrul agenției « NN. », inculpatul folosind tot pașaportul nr. x ce are aplicată data de ieșire din Egipt 16.07.2006.

Instanța de apel a subliniat că martorul M., mecanicul șef de pe K. și martorii O. și N., marinari pe aceeași navă, au confirmat prezența lui D. la bordul navei K. începând cu data de 16 iulie 2006, pe traseul Alexandria, Egipt - x, Siria, recunoscându-l și din planșa fotografică ce le-a fost prezentată și că numitul J. a confirmat, în declarația dată în fața autorităților judiciare libaneze la data de 18.10.2007 implicarea și în părăsirea Egiptului de către inculpatul D. a inculpatului A., a fratelui RR. și a martorului OO. din cadrul agenției « NN. ». (n.n. aspectele de mai sus rezultă din filele x filele x, dosar u.p.).

În ziua de 18.07.2006, K. a ajuns în portul Tartus, Siria, loc în care inculpatul D. și numitul J. au coborât, iar la bordul navei a urcat un alt comandant.

Situația de fapt reliefată a fost stabilită de instanța de apel în baza analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză.

S-a avut în vedere declarația martorului J., comandantul navei K. sub comanda căruia nava s-a deplasat din Constanța în portul Alexandria, dată în fața autorităților judiciare libaneze la data de 18.10.2007, în urma solicitării de comisie rogatorie formulată de autoritățile române.

Pentru a reține această declarație instanța de apel a înlăturat înscrisul extrajudiciar, reprezentat de sentința penală nr. 6897/2008 a Tribunalului I Tripoli, întrucât acesta nu a fost depus la dosarul cauzei în integralitatea lui fiind depus la dosar doar dispozitivul, în care se arată că "din faptele și probele prezentate s-a stabilit cu certitudine că pârâtul a procedat la inventarea de probe materiale împotriva reclamantului (A.), dispozitiv în care nu se face nicio referire la probele care au fost inventate împotriva inculpatului A. și nici la declarația dată în fața autorităților judiciare libaneze la 18.10.2007, în urma solicitării de comisie rogatorie formulată de autoritățile române.

S-a mai avut în vedere că în acea declarație se descrie amănunțit întreaga acțiune de pregătire a îmbarcării numitului D. pe nava K. și de părăsire a teritoriului României și furnizează date exacte în legătură cu locul, timpul și persoanele implicate în părăsirea teritoriului României de către D., date care nu erau cunoscute autorităților judiciare române până la acel moment, respectiv date despre locul de pe navă în care a fost ascuns D. pe parcursul călătoriei Constanța-Alexandria, respectiv cabina inginerului M., date despre evenimentele care s-au petrecut în portul Alexandria la momentul sosirii navei, respectiv că numitul D. a fost așteptat la Alexandria de către inculpatul A., care sosise acolo cu avionul, modul în care agentul OO., de la NN., l-a ajutat pe D. să părăsească nava în portul Alexandria, acesta fiind preluat de către agent și debarcat sub identitatea lui RR., care rămăsese pe navă, fiind preluat ulterior și el, de același OO., care se întorsese după el dar și date despre evenimentele petrecute în portul Alexandria la momentul plecării navei K., parcursul navei și evenimentele din portul x.

S-a evidențiat că declarația din data de 18.10.2014 dată de către J. trebuie analizată comparativ și cu declarația dată de către acesta în fața notarului public din Tripoli la data de 03.12.2007, în care acesta arată că " nu s-a consemnat nicio declarație olografă a subsemnatului nici în fața Biroului de Combatere a Terorismului, nici în fața altor autorități judiciare din Liban. Ceea ce s-a întâmplat în acel voiaj a fost faptul că în timpul escalei navei în portul Alexandria a urcat la bordul navei o persoană care dorea să inspecteze nava în vederea cumpărării ei, iar eu am aflat că era din familia ZZ., acesta având asupra sa aprobare pentru a intra în port eliberată de Securitatea Egipteană, precum și aprobare pentru a urca la bordul navei, fiind însoțit de către A.. Aceștia au părăsit nava în Egipt, iar eu confirm că nu am dat nicio declarație scrisă de mâna mea, și că toate aceste informații le-am comunicat verbal în fața celor de la Biroul de Combatere a Terorismului."

După analiza celor două declarații, coroborate fiind și cu celelalte probe existente la dosar, Înalta Curte a înlăturat declarația notarială dată la data de 03.12.2007 și nu a ținut cont de ea la soluționarea cauzei și aceasta întrucât ar fi evident că această scurtă declarație, care este în totală contradicție cu cea notarială, este o declarație care nu corespunde adevărului și a fost dată cu un singur scop, și anume acela de a-l scăpa pe inculpatul A. de acuzațiile care i se aduceau în România, așa cum se și menționează la sfârșitul declarației, când J. solicită ca " . . . . . . . . . .aceasta să fie consemnată oficial pentru a fi folosită acolo unde trebuința o va cere…".

Înalta Curte a apreciat că declarația din data de 18.10.2007 a martorului J. se coroborează cu întreg probatoriul administrat de către organele judiciare, din care se exemplifică declarația martorului cu identitate protejată "P.".

Acesta, atât în declarația de la urmărire penală, cât și cea dată în fața instanței de fond la data de 05.03.2012, a făcut afirmații certe cu privire la implicarea inculpatului A. în trecerea ilegală a frontierei de către D. (cine cu cine a luat legătura, ce sumă de bani trebuia dată și cui precum și despre posibilitatea reală a inculpatului A. de a executa acest plan).

S-a reținut că martorul, prin luna iunie 2006 se afla întâmplător cu AAA. și a auzit o discuție între acesta și un bărbat pe care nu îl cunoștea și care i-a spus lui AAA. că are o problemă și trebuie să îl ajute să plece din țară pe D. și că ar putea rezolva cu numitul x, dar costă o anumită sumă de bani în euro, acel bărbat susținând că poate colecta suma de bani necesară de la arabii care se ocupă cu comerțul de legume-fructe în Voluntari. Declarația martorului a fost apreciată ca relevantă și din perspectiva faptului că ar cunoaște împrejurarea că inculpatul x a mai organizat plecarea din țară a încă două persoane. În referire la acest aspect s-a susținut de martor că inculpatul x are legături cu oameni din Egipt, în portul Damietta, care preiau persoanele ascunse pe navă și că cele două persoane au stat ascunse în hambarul navei lângă marfă și, după control și plecarea vasului din port au ieșit și au stat în camerele echipajului, aspectul fiind cunoscut doar de căpitanul vasului, cu mențiunea că pe cei din echipaj nu îi interesează. .

S-a considerat că această declarație aduce informații prețioase în legătură cu implicarea inculpatului x în fuga din țară a lui D., contra unei sume mari de bani, precum și în legătură cu procedura care trebuia urmată.

Declarația martorului J. și a martorului cu identitate protejată " P." se coroborează cu declarația martorului N., audiat de către instanța de apel la data de 23 septembrie 2014, care, întrebat fiind în ce procent de probabilitate apreciază că a identificat acea persoană prezentă pe navă, pe ruta Alexandria - Tartus, ca fiind D., a menționat un procent de 50 %, întrucât era ca mai toți arabii, chel și robust.

S-a avut în vedere și depoziția martorului O. care a susținut că în urmă cu aproximativ 5 ani era îmbarcat pe K. cu destinația Egipt și care efectua un transport de marfă și că la întoarcerea în țară i s-a cerut de organele judiciare să dea o declarație despre o persoană străină care a fost la bordul navei.

În acest context, martorul a susținut că a recunoscut fizionomia acelei persoane fără să știe cine este de fapt și că a sesizat prezența sa în drumul din Egipt către Siria, martorul aflând de la organele judiciare că acea persoană este numitul D..

A mai arătat martorul că în drumul dinspre Egipt către Siria, în marșul navei, după plecarea din portul Alexandria, l-a văzut pe D. de mai multe ori în cabina șefului mecanic, în trecere, ușa fiind deschisă, pe punte și la pupa navei, cu mențiunea că nu l-a observat pe navă în portul Alexandria.

A relatat martorul că l-a întrebat pe martorul N. cine este persoana din cabina șefului mecanic, iar acesta i-a spus că este un prieten al armatorului sau comandantului, fără să își mai aducă aminte cu exactitate.

Referitor la împrejurările plecării navei din portul Constanța, martorul a susținut că s-a întârziat puțin, fără a putea preciza motivul.

În ceea ce privește controlul navei la plecare, martorul a precizat că nu știe dacă poliția de frontieră și vameșii au verificat nava inclusiv cala acesteia întrucât se afla în cabină.

Martorul a menționat prezența inculpatului x pe navă înainte de plecarea acesteia, cu precizarea că nu l-a mai văzut până atunci pe inculpat pe navă dar aspectul poate fi privit și din perspectiva faptului că a efectuat cu acea navă doar două voiaje.

S-a susținut de martor că pe navă a fost încărcată o macara și că inculpatul x s-a preocupat personal de amararea utilajului respectiv fără a cunoaște motivul care l-a determinat pe acesta să presteze această activitate însă armatorul răspunde de marfa transportată. S-a subliniat de martor că inculpatul nu a fost preocupat și de marfa din cala navei.

S-a arătat de martor că procentul ca acea persoană să fie numitul D. este de 50 - 60%.

S-a considerat de instanța de apel că declarația acestui martor, coroborată cu celelalte probe testimoniale, precum declarațiile martorilor J., LL., N. și M., conduc la concluzia că persoana prezentă pe navă, pe ruta Alexandria - Tartus, era D..

S-a reliefat că prezența inculpatului