ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 69 din data de 20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș în baza art. art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei privind pe inculpații:

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că dispoziția de începere a judecății a fost pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 17.02.2023, însă până la acest moment procesual nu s-a dat citire actului de sesizare avându-se în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de participanți pentru care a fost necesară realizarea unei proceduri de citare de durată și chestiunea legată de prescripția răspunderii penale unde a fost necesară stabilirea legii penale mai favorabile având în vedere modificările Legii nr. 241/2005 care au intrat în vigoare în luna mai a anului 2024.

S-a arătat că până la termenul de judecată din data de 06.12.2024, competența teritorială a Tribunalului Mureș a fost atrasă în mod alternativ cu celelalte tribunale din România din cauza greșitei încadrări juridice stabilită de către organele de urmărire penală în sarcina inculpatei J. S.A., respectiv infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 din C. pen., care a dat posibilitatea organului de urmărire penală să sesizeze oricare dintre tribunalele din România pe raza cărora s-au comis presupusele acte materiale de către inculpata J. S.A..

Tribunalul Mureș a observat greșita încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei J. S.A., deoarece actele de complicitate priveau 226 de autori diferiți (din care 88 trimiși în judecată, pentru restul fiind dispuse soluții de clasare sau întocmite acorduri de recunoaștere a vinovăției) și în această situație nu putea exista o complicitate continuată, având în veder că actele de complicitate nu sunt autonome, ci legate de activitatea autorilor, doctrina și practica judiciară fiind unanime în această situație, considerând complicele răspunzător pentru atâtea infracțiuni câți autori sunt, în concurs real de infracțiuni.

Tribunalul Mureș, la termenul de judecată din data de 06.12.2024 a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei J. S.A. dintr-o infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, înainte de începerea cercetării judecătorești, pentru ca la momentul citirii actului de sesizare, inculpatei să îi fie adusă la cunoștință corecta acuzație și, în această modalitate, să își poată efectua o apărare corespunzătoare și eficientă.

Înainte de citirea actului de sesizare și în raport de noua încadrare juridică stabilită în sarcina inculpatei J. S.A., Tribunalul Mureș a observat că nu mai subzistă cazul obligatoriu de reunire a cauzelor prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. - infracțiunea în formă continuată care trebuie soluționată în mod unitar de către o singură instanță de judecată atunci când se descoperă întreaga activitate infracțională.

A mai observat că presupusele infracțiuni, concurente în cazul unicului complice, ar fi fost săvârșite pe raza teritorială a mai multor județe din România, iar din cei 88 de autori deduși judecății, doar unul ar fi săvârșit infracțiunea pe raza teritorială a județului Mureș.

În acest moment procesual, Tribunalul Mureș, având în vedere acuzația adusă celorlalți inculpați care nu ar fi săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală pe raza teritorială a județului Mureș, a constatat că niciunul dintre criterile de competență teritorială prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și alin. (2) din C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză pentru ca judecata să se desfășoare în mod obligatoriu de către Tribunalul Mureș.

S-a considerat că în prezentul proces penal nu există situația unui caz facultativ de reunire prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

S-a menționat că din pricina volumului de activitate, până la acest moment procesual nu s-a putut citi actul de sesizare, chiar dacă judecata în fond a început la data de 17.02.2023

S-a invocat faptul că nu se poate face o minimă estimare în timp cu privire la durata prezentului proces penal, deoarece volumul de activitate care ar presupune efectuarea cercetării judecătorești este unul impresionant și, astfel, s-ar încălca în mod flagrant art. 6 pct. 1 din CEDO cu privire la termenul rezonabil cuprins în dreptul la un proces echitabil.

S-a avut în vedere și voința legiutorului de a stabili pe teritoriul României mai multe tribunale tocmai pentru a facilita accesul la sistemul de justiție penală pe principiul apropierii de domiciliu, astfel cum prevede art. 41 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cazul în care nu s-ar cunoaște locul săvârșirii infracțiunii sau locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, aceste din urmă cazuri având întâietate.

Aplicând dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. la cauza dedusă judecății, s-a concluzionat că Tribunalul Mureș este competent să judece cauza doar referitor la inculpații II. și J. S.A., ambii în relația cu S.C. JJ. S.R.L. și aceeași inculpată în relația cu S.C. KK. S.A..

Așadar, Tribunalul Mureș a apreciat necesară disjungerea cauzelor, formarea unor noi dosare și declinarea acestora către tribunalele competente teritorial să judece presupusele fapte săvârșite de 72 dintre inculpați și complice pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților la un proces penal echitabil, deoarece, în prezenta formă, judecata ar întârzia cu mult mai mult decât a durat procedura de cameră preliminară (4 ani și 5 luni).

S-a precizat că disjungerea și declinarea este necesară pentru a se putea asigura judecata cu celeritate a cauzelor, deoarece, dat fiind numărul mare de inculpați pentru care asistența juridică este obligatorie, apărarea în cadrul Tribunalului Mureș nu este una efectivă și au fost nenumărate situații când cauza a fost amânată din lipsa apărătorilor aleși sau desemnați din oficiu.

Această situație, în opinia Tribunalului Mureș, ar putea genera, atunci când cauza avansează, inexistența unei apărări corespunzătoare efectuată pentru inculpați, astfel încât cauzele să sufere amânări nejustificate și, în final, ar putea conduce chiar la constatarea întreruperii cursului justiției, deoarece pe tabloul apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului Mureș nu există un număr suficient de avocați ce pot fi desemnați în prezentul proces penal având în vedere numărul mare de inculpați.

Un alt argument pentru disjungerea și declinarea cauzelor a fost reducerea costurilor prezentului proces penal care ar rămâne în sarcina statului având în vedere numeroasele cereri pe care unii dintre apărătorii aleși ai inculpaților din necesitate sunt nevoiți sa le formuleze, respectiv de acordare avocat din oficiu pentru un anumit termen de judecată, deoarece nu pot face deplasarea din alte orașe având în vedere condiții meteo de notorietate sau probleme personale justificate, plăți care ar putea fi evitate dacă dosarele ar fi judecate de tribunalele competente teritorial.

Tribunalul Mureș a considerat că, în ipoteza în care s-ar considera de către o instanță de control judiciar că dispoziția de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina J. S.A. este eronată, disjungerea și declinarea este posibilă și în situația unei infracțiuni în formă continuată, deoarece față de inculpată a fost constatată ca fiind intervenită prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu se mai impune o unică rezolvare a laturii penale, întrucât soluția de condamnare nu mai este posibilă, dar pentru fiecare act material de complicitate la evaziune fiscală se poate dispune distinct achitarea sau încetarea procesului penal de instanțe diferite.

Nu au fost primite susținerile inculpaților în legătură cu tardivitatea excepției de necompetență teritorială, pentru că în prezenta cauză s-ar fi început cercetarea judecătorească prin schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei J. S.A.; aceasta deoarece cercetarea judecătorească debutează după citirea actului de sesizare, iar posibilitatea schimbării încadrării juridice se poate dispune în cursul judecății, ceea ce înseamnă că poate apărea și înainte de expunerea acuzației și mai mult, în această cauză, schimbarea de încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei J. S.A. a fost doar o chestiune strict prealabilă citirii actului de sesizare care s-a impus cu necesitate, deoarece eroarea organelor de urmărire penală era evidentă oricărui practician de drept penal.

Referitor la chestiunea autorității de lucru judecat cu privire la excepția de necompetență teritorială soluționată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea remediu din data de 07.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, aceasta s-a bazat strict pe încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei J. S.A. a cărei analiză sau schimbare nu putea face obiectul acelei proceduri, iar judecătorul de cameră preliminară, indiferent dacă a observat sau nu eroarea organelor de urmărire penală, nu avea posibilitatea legală de a o critica sau îndrepta întrucât ar fi excedat competențelor sale atribuite de legiuitor în această procedură filtru.

În ceea ce privește practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către J. S.A., Tribunalul Mureș a constatat că aceasta nu este aplicabilă speței, deoarece judecătorul din cadrul Tribunalului Mureș nu a pus în discuție declinarea competenței și asupra faptelor care sunt de competența sa, respectiv cele presupus săvârșite de către inculpații II. și J., ambii în relația cu S.C. JJ. S.R.L. și în relația cu S.C. KK. S.A., urmând ca pentru acestea să continue judecata în acest dosar la termenul din 28.03.2025.

S-a apreciat că excepția de necompetență este atrasă de lipsa oportunității de judecată într-un singur dosar a tuturor faptelor, deoarece se încalcă flagrant dreptul inculpaților la un proces penal echitabil prin depășirea duratei rezonabile a cauzei.

Prin încheierea penală nr. 675 din data de 05.06.2025 pronunțată de Tribunalul București în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) și (3), art. 49 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei penale nr. 1573/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția penală.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că problema competenței teritoriale a fost amplu dezbătută în faza de cameră preliminară și prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018, iar în lipsa unor alte elemente de noutate, încheierile pronunțate în faza de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat.

Tribunalul București a apreciat că orice pretinse argumente privind necompetența teritorială a Tribunalului Mureș, chiar și în măsura în care acestea ar fi existat, s-au acoperit ca urmare a parcurgerii fazei de cameră preliminară. A arătat că intenția legiuitorului a fost ca, în materia competenței teritoriale, orice neregularitate să poate fi invocată exclusiv până la momentul începerii cercetării judecătorești iar ulterior, în măsura în care intervine schimbarea încadrării juridice, competența teritorială și chiar cea materială superioară să rămână câștigată primei instanțe sesizate.

S-a constatat că Tribunalul Mureș afirmă că nu s-a dat citire actului de sesizare, însă argumentul central al soluției de declinare este o schimbare a încadrării juridice și, analizând încheierile pronunțate, Tribunalul București a constatat că, deși formal nu s-a dat citire actului de sesizare, Tribunalului Mureș a efectuat multiple acte specifice cercetării judecătorești, însă nesocotirea ordinii efectuării actelor specifice judecății în primă instanță nu poate repune artificial Tribunalul Mureș în posibilitatea de a invoca necompetenței teritoriale prin raportare la o schimbare de încadrare juridică.

Tribunalul București a reținut că în cauză se identifică o competență teritorială alternativă, competența fiind definitiv câștigată de prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Mureș.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF..

Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

Prin rechizitoriul menționat a fost sesizat Tribunalul Mureș.

Succesiv, Tribunalul Mureș a sesizat Tribunalul București.

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

În ipoteza în care infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece, dar, conform art. 41 alin. (4), teza finală din C. proc. pen., competența revine primei instanțe sesizate, în caz de sesizări succesive, precum în prezenta cauză.

În consecință, raportat la dispozițiile legale incidente, obligatorii, competența aparține primei instanțe sesizate, deci Tribunalului Mureș.

Este adevărat că prin încheierea penală din data de 06 decembrie 2024, Tribunalul Mureș a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei J. S.A. dintr-o infracțiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, însă art. 49 alin. (1) din C. proc. pen. dispune expres că în caz de schimbare a încadrării juridice instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracțiunea este de competența instanței inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracțiunea este chiar de competența sa materială.

Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrăgea declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

Disjungerea cauzei este doar o măsură procesuală, pentru buna desfășurare a judecății, dar atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial investite.

Astfel, în art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. se prevede că, pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că pentru aceste considerente se impune disjungerea cauzei și procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF. din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații R., J. S.A., D., E., B., N., L., F., G., A., O., V., FF., H. și C. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.