ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 22.02.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

22.02.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din 22 februarie 2024

Asupra cererilor de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 282 din data de 10.04.2020 a Tribunalul Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-au dispus, în esență, următoarele:

În temeiul art. 5 alin. (1) din noul C. pen. au fost recalificate, din perspectiva legii penale mai favorabile, faptele pentru care fiecare dintre cei trei inculpați au fost trimiși în judecată, respectiv din infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) din noul C. pen., de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 52 alin. (3) din noul C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplic. art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 modificată, totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din noul C. pen. în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), totul cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de recalificare a faptelor din perspectiva legii penale mai favorabile formulate de inculpații A., B., C., respectiv din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplic. art. 35 alin. (1) din noul C. pen. în art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Iași, respectiv din art. 367 alin. (1) din noul C. pen. în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și din art. 29 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002 în art. 29 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare până la data de 01.02.2014).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale).

Instanța a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., și la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., apreciind că un asemenea cuantum pentru fiecare pedeapsă este adecvat pentru o justă sancționare a inculpatului, proporțională și eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare stabilite în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. pe o durată de 5 ani, reținând că aplicarea pedepsei complementare este expres prevăzută în textul legal care sancționează infracțiunea de grup infracțional organizat.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 teza a II-a lit. a), lit. b) din C. pen. din 1969 respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Instanța a dispus condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., apreciind că un asemenea cuantum pentru fiecare pedeapsă este adecvat pentru o justă sancționare a inculpatului, proporțională și eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.

Totodată, a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 292 alin. (1) din noul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplic. art. 5 din noul C. pen. cu privire la care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 17/05.03.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 67/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23.02.2016.

În temeiul art. 86

din C. pen. din 1969, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 17/05.03.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 67/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23.02.2016.

În temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 33 lit. (a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 292 alin. (1) din noul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., cu pedepsele stabilite în prezenta cauză de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care o sporește cu un spor de 6 (șase) luni închisoare, având în vedere numărul faptelor săvârșite și perseverența în implicarea în acțiuni contrare legii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 (patru) ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 66 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului C. pen. pe o durată de 5 ani, reținând că aplicarea pedepsei complementare este expres prevăzută în textul legal care sancționează infracțiunea de grup infracțional organizat.

A constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) pe o durată de 3 ani aplicată în baza din noul C. pen. prin sentința penală nr. 17/05.03.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 67/A pronunțată de Înalta Curte de Casație Justiție la data de 23.02.2016, dat fiind că potrivit art. 68 din C. pen. nou, sub imperiul căreia s-a dispus această pedeapsă complementară, executarea acesteia începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere, în acest caz, 23.02.2016.

În temeiul art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 a dedus din durata pedepsei finale durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, respectiv reținerea de 24 ore din 29.01.2014, arestul preventiv de la data de 30.01.2014 la data de 09.05.2014 și arestul la domiciliu de la data de 10.05.2014 la data de 16.06.2015 (aferente dosarului nr. x/2014).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul C. a infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Instanța a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., apreciind că un asemenea cuantum pentru fiecare pedeapsă este adecvat pentru o justă sancționare a inculpatului, proporțională și eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare stabilite în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 66 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. pe o durată de 5 ani, reținând că aplicarea pedepsei complementare este expres prevăzută în textul legal care sancționează infracțiunea de grup infracțional organizat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare dispusă față de inculpatul C., instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpatul C., și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni [fiind îndeplinită astfel condiția prev. de art. 86

alin. (1) lit. c) din C. pen..].

De asemenea, instanța a constatat că în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86

alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă pentru concurs este închisoarea sub limita de 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

A apreciat că, în cauză, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 86

din C. pen. din 1969, este aptă să atingă scopul de prevenție al pedepsei, tocmai prin controlul asupra inculpatului realizat prin măsurile de supraveghere la care acesta trebuie să se supună.

În temeiul art. 86

din C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, de 3 (trei) ani închisoare, sub supraveghere.

În temeiul art. 86

din C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 7 ani, termen compus din durata pedepsei rezultante, 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă un interval de timp de 4 ani.

În temeiul art. 86

alin. (1) din C. pen. din 1969, a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

din C. pen. din 1969 raportat la art. 83 și 84 din C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

din C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere stabilite, urmând a executa pedeapsa aplicată în regim de detenție.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 998, 999, art. 1003, art. 1000 alin. (3) din C. civ. 1864 a admis acțiunea civilă formulată și ulterior precizată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat inculpații A., B., C. în solidar între ei și fiecare dintre aceștia în solidar cu părțile responsabile civilmente după cum urmează:

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A., cu sediul în mun. București,

- inculpatul B. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. S.A., cu sediul în mun. București, și S.C. E., cu sediul în mun. București,

- inculpatul C. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. S.A., cu sediul în mun. București și S.C. F. S.R.L., cu sediul în jud. Galați,

- la plata către partea civilă a sumei de 8.871.394,9 RON, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală și penalitățile de întârziere, calculate conform art. 120 și 120

din O.G. nr. 92/2003, până la data de 31.12.2015, respectiv art. 173 și 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data de 01.01.2016, asupra sumei, reprezentând debitul principal începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie așa cum a fost stabilită prin încheierea pronunțată la data de 14.12.2016 de către instanță în dosarul nr. x/2015 constând în sechestru asigurător cu privire la un număr de 144 vagoane aparținând S.C. E., identificate după tip și serie astfel cum reiese din minuta și conținutul încheierii respective, în vederea garantării recuperării prejudiciului cauzat părții civile și executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus desființarea: contractului de subînchiriere nr. x/20.12.2003 încheiat între S.C. F. și S.C. D. S.A.; facturii fiscale emise de către S.C. F. către S.C. D. S.A.: facturii fiscale nr. x/31.03.2004 - 61.234.894.341 ROL, facturii fiscale nr. x/01.05.2004 -11.943.729.525 ROL, facturii fiscale nr. x/31.05.2004 - 11.389.690.947 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/31.05.2004 - 12.456.633.388 ROL, facturii fiscale nr. x/30.06.2004 -11.998.381.763 ROL, facturii fiscale nr. x/30.07.2004 - 14.756.357.848 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/30.07.2004 - 12.542.718.048 ROL, facturii fiscale nr. x/31.08.2004 - 7.723.112.708 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/31.08.2004 - 3.719.498.358 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/31.08.2004 - 12.508.833.661 ROL, facturii fiscale nr. x/30.09.2004 - 28.642.907.119 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/30.09.2004-12.149.635.523 ROL, facturii fiscale nr. x/29.10.2004 - 20.286.286.478 ROL (penalități), facturii fiscale nr. x/29.10.2004 - 12.476.170.332 ROL, facturii fiscale nr. x/30.11.2004 - 11.371.801.245 ROL, facturii fiscale nr. x/31.12.2004 - 5.769.943.356 ROL; ordine de plată privind plățile efectuate de S.C. D. S.A. către S.C. F.: ordin de plată nr. x/04.06.2004 - 800.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/11.06.2004 - 1.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/02.06.2004 - 1.500.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/02.07.2004 - 3.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/09.09.2004 - 1.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/10.09.2004 - 1.500.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/18.09.2004-1.900.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/28.09.2004 - 4.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/11.10.2004 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/18.10.2004 - 1.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/21.10.2004 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/26.10.2004 - 1.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/29.10.2004 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/02.11.2004 - 2.500.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/09.11.2004 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/12.11.2004 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/23.11.2004- 3.500.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/25.11.2004 - 2.200.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/03.12.2004 - 40.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/06.12.2004 - 37.600.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/09.12.2004 - 20.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/10.12.2004 - 10.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/21.01.2005 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/01.02.2005 - 2.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/01.03.2005 - 20.000.000.000 ROL, ordin de plată nr. x/28.04.2005 - 1.100.000.000 ROL; mențiunilor din registrul jurnal global al societății S.C. F. din lunile iunie 2004, iulie 2004, septembrie 2004, octombrie 2004, noiembrie 2004, decembrie 2004, ianuarie 2005, februarie 2005, martie 2005, aprilie 2005 privitor la sumele încasate de la S.C. D. S.A. mențiuni care fac referire la plăți și sume încasate prin bancă; contract de consultanță nr. x din 10.02.2004 încheiat între S.C. F. și S.C. G. D.- G. S.A; facturii fiscale emise de către S.C. F. către S.C. G. D.- G. S.A: facturii fiscale nr. x/09.12.2004 (suma de 3.443.984.000 ROL), factura fiscală nr. x/30.06.2004 (suma de 3.418.632.000 ROL), facturii fiscale nr. x/29.03.2004 (suma de 7.497.000.000 ROL, dintre care 6.300.000.000 ROL valoarea serviciilor și 1.197.000.000 ROL T.V.A.-ul aferent), facturii fiscale nr. x/30.09.2004 (suma de 3.320.000.000 ROL), facturii fiscale nr. x/30.09.2004 (suma de 3.843.100.000 ROL); ordinele de plată privind plățile efectuate de S.C. G. D.- G. S.A către S.C. F.: Ordin de plată nr. x privind suma de 5.000.000.000 ROL din data de 09.12.2004, Ordin de plată nr. x privind suma de 3.182.928.600 ROL din data de 10.12.2004, Ordin de plată nr. x privind suma de 5.581.732.000 ROL din data de 10.12.2004, Ordin de plată nr. x privind suma de 335.000.000 ROL din data de 10.12.2004, Ordin de plată nr. x privind suma de 4.103.055.400 ROL din data de 25.02.2005, Ordin de plată nr. x privind suma de 1.770.000.000 ROL din data de 24.03.2005, Ordin de plată nr. x privind suma de 700.000.000 ROL din data de 25.03.2005, Ordin de plată nr. x privind suma de 850.000.000 ROL din data de 24.03.2005; mențiunilor din registrul jurnal global al societății S.C. F. din lunile martie 2004, iunie 2004, septembrie 2004, decembrie 2004, februarie 2005, martie 2005 privitor la sumele încasate de la S.C. G. D.- G. S.A., din jurnalul de vânzări aferente lunilor respective precum și din balanța de verificare lunară aferente lunilor menționate; mențiunilor din balanța de verificare 31.12.2004 a societății S.C. G. D.- G. S.A. ce fac referire la sumele plătite către S.C. F..

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, copia dispozitivului sentinței să se comunice Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

În temeiul art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 272 și art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. D. S.A., la plata către stat a sumei de 160.871,52 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 135.871,52 RON din cursul urmăririi penale și suma de 25.000 RON din cursul judecății.

În temeiul art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 272 și art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. S.A. și S.C. E., la plata către stat a sumei de 160.871,52 le,i cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 135.871,52 RON din cursul urmăririi penale și suma de 25.000 RON din cursul judecății.

În temeiul art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 272 și art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. D. S.A. și S.C. F. S.R.L., la plata către stat a sumei de 107.247,69 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 90.581,02 RON din cursul urmăririi penale și suma de 16.666,67 RON din cursul judecății.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 53.623,83 RON (45.290,50 RON din cursul urmăririi penale și 8.333,33 RON din cursul judecății) cu privire la infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală cu privire la care s-a pronunțat soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul C. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinței penale au declarat apeluri inculpații A., B. și C., părțile responsabile civilmente D. S.A., F. S.R.L. și E. și G. S.A..

Prin decizia penală nr. 872 din 29 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de inculpații-apelanți A., B. și C., persoanele responsabile civilmente apelante S.C. E., S.C. D. S.A., S.C. F. S.R.L., împotriva sentinței penale nr. 282 din 10.04 2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, pe care a desființat-o în integralitate, în latură penală și în latură civilă, cu excepția dispozițiilor privind desființarea de înscrisuri și plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.

Rejudecând în latură penală, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 [cu înlăturarea lit. a) a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002], cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din Noul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. și cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 [cu înlăturarea lit. a) a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002], cu aplicarea art. 38 din Noul C. pen. și art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 din Noul C. pen. și art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie (în varianta complicității) la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 52 alin. (3) din noul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. și art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Rejudecând în latură civilă: În temeiul art. 19, art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva inculpaților A., B. și C. și persoanelor responsabile civilmente S.C. D. S.A. și S.C. F. S.R.L..

În temeiul art. 998, art. 1003, art. 1000 alin. (3) din C. civ. 1864, art. 21 alin. (1) și (2) și art. 119 din Codul de procedură fiscală, a obligat în solidar pe:

- inculpatul A., în solidar cu persoana responsabilă civilmente S.C. D. S.A., inculpatul B., în solidar cu persoana responsabilă civilmente S.C. D. S.A., și inculpatul C., în solidar cu persoana responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L., să achite părții civile suma de 8.243.551,75 RON, la care se adaugă dobânda și penalitățile de întârziere, calculate conform art. 120 și 120

din O.G. nr. 92/2003 până la data de 31.12.2015, respectiv art. 173 și 174 din Legea nr. 207/2015, începând cu data de 01.01.2016, asupra sumei reprezentând debitul principal începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal;

- inculpatul A., în solidar cu persoana responsabilă civilmente S.C. D. S.A., și inculpatul C., în solidar cu persoana responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L., să achite părții civile suma de 627.842,9 RON, la care se adaugă dobânda și penalitățile de întârziere, calculate conform art. 120 și 120

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva persoanei responsabile civilmente S.C. E., cu sediul în mun. București, Calea x.

Totodată, a fost ridicată măsura asigurătorie instituită prin încheierea pronunțată la data de 14.12.2016 de către instanță în dosarul nr. x/2015 constând în sechestrul asigurător cu privire la un număr de 144 vagoane aparținând S.C. E..

În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. și art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. să achite statului câte 55.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în primă instanță.

În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. și art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. la plata către stat a sumei de 36.666,67 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în primă instanță cu privire la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și spălare a banilor.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate pentru urmărirea și judecarea inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, cu privire la care s-a pronunțat soluția de încetare a procesului penal, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta S.C. G. S.A. împotriva sentinței penale nr. 28x0.04.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea apelurilor admise au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus obligarea apelantei G. S.A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate pentru soluționarea apelului formulat de aceasta.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 300 RON, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

În esență, Curtea de Apel Iași a reținut, cu privire la criticile inculpaților vizând nelegalitatea sentinței penale, următoarele:

În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei la rejudecare, curtea a apreciat că, viciile sentinței penale apelate din perspectiva motivării, urmează a fi remediate în calea ordinară de atac a apelului astfel încât să fie respectate drepturile inculpaților și ale celorlalte părți, fără reluarea judecății în primă instanță, prelungirea duratei procedurilor producând vătămări suplimentare drepturilor părților, îndeosebi din perspectiva termenului rezonabil.

În acest sens s-a rezumat parcursul dosarului, din faza de urmărire penală până în faza apelului, Curtea de Apel Iași apreciind că o soluție de trimitere la rejudecare ar prelungi nejustificat durata procesului penal, fără a aduce vreun beneficiu real inculpaților sau celorlalte părți din cauză, eventualele deficiențe în argumentare ale instanței de fond urmând a fi complinite de instanța de apel. Totodată, s-a apreciat că readministrarea probatoriului testimonial la o durată atât de îndelungată de timp în raport cu data săvârșirii presupuselor infracțiuni ar fi una pur formală și ar lipsi de conținut întregul demers judiciar, fiind evidente dificultățile oricărei persoane în a-și aminti ce s-a întâmplat în urmă cu aproximativ 20 ani.

În privința criticilor aduse actelor de urmărire penală, a apreciat că susținerile parchetului în sensul că, odată cu finalizarea procedurii de cameră preliminară nu ar mai putea fi invocate sunt parțial corecte, arătând că nu ar putea reveni asupra evaluărilor făcute cu caracter definitiv de către judecătorii de cameră preliminară, însă anumite apărări, cum ar fi cele legate de intervenirea prescripției la momentul emiterii unor acte de urmărire penală, se impun a fi analizate tocmai în raport cu cele statuate de judecătorul de cameră preliminară la momentul la care s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor formulate, respectiv asupra contestațiilor formulate de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecății, când s-a apreciat că prescripția răspunderii penale reprezintă o chestiune de fond.

În ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra acuzației de evaziune fiscală, neadministrarea de probatorii și nemotivarea sentinței penale, curtea a constatat că sentința penală apelată este amplu motivată, atât în latură penală, cât și în latură civilă, judecătorul de la instanța de fond argumentând cele dispuse și prezentând în mod extensiv punctul său de vedere în raport cu apărările formulate în ansamblul lor, cu unele mici excepții. Omisiunea de a da răspunsuri explicite unora dintre apărări sau însușirea punctului de vedere expus de acuzare nu echivalează cu o lipsă totală a motivării, iar eventualele deficiențe vor fi complinite de instanța de apel. Nici preluarea unor pasaje din rechizitoriu nu poate fi apreciată ca o încălcare a standardelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât timp cât judecătorul a indicat motivele pentru care a apreciat că acuzația formulată are suport probatoriu. Instanța de fond a prezentat situația de fapt, cu analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești în fond, care au stat la baza reținerii acesteia. A făcut referiri la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, încadrarea în drept a faptelor și apărările inculpaților, soluțiile de condamnare, individualizarea judiciară a pedepselor și apărările inculpaților, soluțiile de încetare a procesului penal, latura civilă a cauzei și măsurile asiguratorii, desființarea unor înscrisuri, cheltuielile judiciare și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu.

A mai reținut că judecătorul fondului a făcut ample referiri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a instanței de contencios constituțional cu privire la principiile aplicabile în latura penală și în latura civilă a unui proces penal, în ipoteza în care urmează a se pronunța o soluție de încetare a procesului penal, ca urmare a constatării prescripției speciale a răspunderii penale, împrejurarea că instanța de fond a ajuns la concluzii diferite de cele ale apărării în privința acțiunilor penale și civile sau că nu a motivat pe cât de amplu s-ar fi așteptat părțile și nu a îmbrățișat punctele de vedere ale acestora nu echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești.

În privința probatoriilor, contrar opiniilor exprimate, instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească propriu-zisă, fiind administrate probatoriile pe care judecătorul le-a considerat relevante în condițiile reglementate de art. 100 din C. proc. pen.. S-a mai arătat că, refuzul instanței de fond de a încuviința proba cu expertiză fiscală nu a produs părților vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin trimiterea cauzei la rejudecare în condițiile în care au avut posibilitatea să solicite această probă în apel, probă încuviințată și administrată, de altfel, în această etapă procesuală, context în care nu vor mai fi analizate celelalte critici privind expertiza contabilă dispusă și administrată la instanța de fond, respectiv în etapa urmăririi penale.

Cu privire la solicitarea de înlăturare din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a raportului de constatare tehnico - științifică, a arătat că această solicitare a fost respinsă deja prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară, reținându-se că nu există vreo încălcare substanțială și semnificativă a unei dispoziții legale privind administrarea probatoriului care să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblul său, fiind respectate dispozițiile procesuale în vigoare la data dispunerii și efectuării constatării tehnico- științifice. În ceea ce privește valoarea probatorie a acestui raport, curtea a avut în vedere ansamblul probelor administrate și valoarea sa probatorie inclusiv în raport cu cele reținute de instanța de control judiciar la momentul la care a dispus administrarea probei cu expertiza financiar-contabilă.

În ceea ce privește nerespectarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 250/2019, instanța de apel a arătat că, deși s-a invocat că Tribunalul Iași nu s-a pronunțat printr-o încheiere prealabilă începerii dezbaterilor pe fond cu privire la toate cazurile de schimbare de încadrare juridică, soluția instanței de fond nu a constat într-o modificare a calificării juridice a faptelor deduse judecății, ci într-o aplicare a legii mai favorabile. Ca atare, instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente cele statuate în decizia antemenționată. De altfel, stabilirea legii penale mai favorabile nu ar putea avea loc într-un moment anterior soluționării cauzei, întrucât implică evaluarea legilor succesive din perspectiva tuturor instituțiilor de drept penal, inclusiv cele privind individualizarea pedepselor.

Astfel, calificarea faptei din perspectiva legii penale mai favorabile nu reprezintă o veritabilă schimbare de încadrare juridică de natură a atrage incidența Deciziei Curții Constituționale a României nr. 250/2019, criticile formulate din această perspectivă fiind nefondate.

Cu privire la incompatibilitatea judecătorului de la instanța de fond/nelegala compunere a completului de judecată, instanța de apel a amintit că, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, urmând ca în situațiile în care pe parcursul desfășurării procesului apar incidente să se recurgă la regulile stabilite în regulament, astfel, nu se putea realiza la modificarea compunerii completului de judecată, o nouă repartizare aleatorie în sistem informatic a dosarului.

În ceea ce privește susținerile apelanților din perspectiva unei lipse de imparțialitate a judecătorului fondului, s-a reținut că, modul în care a procedat instanța de fond cu privire la cererile formulate de inculpați sau alți participanți vizând probele solicitate, nulitatea anumitor acte (inclusiv cel constând în răspunsul Direcției Regionale a Finanțelor Publice) ori argumentele ce au stat la baza soluționării acțiunii penale și acțiunii civile se circumscriu acestei conduite a pronunțării motivate. În cazul omisiunii pronunțării asupra anumitor cereri, acestea ar fi putut fi reiterate, nefiind o conduită aptă să creeze suspiciuni cu privire la lipsa de imparțialitate, ca și împrejurarea că soluția pronunțată de completul învestit cu soluționarea cauzei în fond nu este conformă cu opinia apelanților ori nu este favorabilă acestora.

Criticile referitoare la atitudinea ostilă, tonalitatea folosită de președintele completului de judecată ori modul de soluționare a unor cereri nu pot constitui temei al admiterii solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare în lipsa unor criterii obiective apte să dovedească lipsa imparțialității sale.

Cu privire la presupusa încălcare a dreptului la apărare prin menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, Curtea de Apel Iași a constatat că o astfel de practică există la nivelul instanțelor, fiind motivată de necesitatea preîntâmpinării tergiversării cauzei urmare a unor amânări succesive cauzate de lipsa de apărare. Procedând astfel, se asigură, pe de-o parte, o apărare efectivă a inculpatului (al cărui apărător ales, din diferite motive, fie lipsește, fie refuză să acorde asistență sau să pună concluzii - cum a fost cazul în speță după cum rezultă din prezentarea făcută de instanța de fond în debutul sentinței penale apelate), cât și respectarea drepturilor celorlalte părți, în special dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

În ceea ce privește motivarea sentinței penale apelate, curtea a constatat că instanța de fond a efectuat o examinare amplă și judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză și o analiză de ansamblu a apărărilor formulate, faptul că instanța a dat probelor o interpretare, cu care, de altfel, niciunul dintre apelanți nu a fost de acord, nu echivalează cu o încălcare a vreunei norme, fiind atributul judecătorului de fond să analizeze și să facă o interpretare proprie a probatoriului administrat pentru a verifica temeinicia acuzațiilor.

Cu privire la neluarea în considerare a unor probe esențiale în opinia inculpaților, curtea a constatat că instanța de fond a expus motivele pentru care a evaluat probele într-un anumit sens, iar eventuala interpretare și aplicare greșită a normelor legale sunt critici care vizează legalitatea și temeinicia sentinței, inapte să creeze suspiciuni cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorului de la instanța de fond, lipsă de imparțialitate ce trebuie să subziste doar până la momentul dezînvestirii, când instanța își face publică opinia pronunțând o soluție.

Referitor la critica vizând încălcarea principiului nemijlocirii nemijlocirii și contradictorialității, s-a apreciat de către instanța de apel că au fost indicate în cuprinsul încheierii de ședință din 07.06.2018, termen la care a avut loc și punerea în discuția contradictorie a părților, motivele care au stat la baza admiterii doar în parte a cererii de readministrare a probatoriului, ca urmare a modificării compunerii completului de judecată, raportat jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prin înlăturarea motivată a unor probe de către prima instanță, acordarea unei valori probatorii suplimentare altora și aplicarea în concret a dispozițiilor art. 100 din C. proc. pen. în soluționarea cererilor de probatorii nu s-a depășit obiectul judecății, ci s-a procedat în mod temeinic și legal, în limitele coordonatelor stabilite de C. proc. pen., fiind obligatorie o analiză a fiabilității probelor de către instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei.

În ceea ce privește desființarea unor acte referitoare la persoane ce nu au avut calitatea de parte în cauză - situația juridică a S.C. G. D.-G. S.A., instanța de control a constatat că, prin sentința penală apelată s-a dispus desființarea mai multor înscrisuri ce vizează și alte persoane în afara celor care au fost părți în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Iași, persoanele respective având posibilitatea de a exercita calea ordinară de atac, în baza dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Însă, acțiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă ANAF, nu a fost formulată în contradictoriu cu S.C. G. S.A., situație în care această entitate juridică nu a dobândit calitatea de parte în procesul penal ca urmare a limitelor procesuale stabilite prin cererea de constituire de parte civilă așa cum a fost ea precizată ulterior, astfel că necitarea acesteia în fața instanței de fond apare ca fiind pe deplin întemeiată.

Referitor la criticile vizând nelegalitatea considerentelor privind stabilirea legii penale mai favorabile și prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunii de grup infracțional organizat, curtea a apreciat că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 și nici decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, întrucât toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului (inclusiv cele pentru care a fost condamnat într-o altă cauză) au fost săvârșite sub imperiul C. pen. anterior. Totodată, termenul de prescripție a fost stabilit în mod legal prin raportare la maximul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu referire la nulitatea actelor de urmărire penală și împlinirea termenului de prescripție generală a răspunderii penale, curtea a constatat, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală că, prin sentința penală apelată, deși prima instanță a prezentat încadrările corespunzătoare faptelor reținute în sarcina inculpaților și limitele de pedeapsă, a precizat în mod expres că "forma din Legea nr. 241/2005 care va fi analizată prin comparație cu art. 11 lit. c) Legea nr. 87/1994 va fi cea fără alin. (3) ca și agravantă, dat fiind că această formă agravantă nu era prevăzută la data săvârșirii faptelor" .

Cu privire la nulitatea actului de începere a urmăririi penale și a actelor subsecvente, curtea a reținut că aspectele invocate în apărare nu intră în categoria cazurilor de nulitate absolută (cu excepția celor privind prescripția răspunderii penale), motiv pentru care, pe de-o parte, ele nu puteau fi invocate în orice stare a procesului, iar pe de altă parte, era necesară dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului contestat, în cauză nefiind îndeplinite aceste condiții.

Cu privire la presupusa nulitate a actelor de urmărire penală și nelegalitate a anumitor acte de urmărire penală pe motiv că la momentul emiterii lor erau împlinite termenele generale de prescripție, curtea a constatat următoarele:

Cu privire la împlinirea termenului de prescripție pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat anterior sesizării instanței de fond, potrivit dispozițiilor Noului C. pen., judecătorul de cameră preliminară a apreciat prin încheierea prin care a dispus începerea judecății că nu există o neregularitate a actului de sesizare, întrucât aplicarea legii penale mai favorabile se poate realiza d

§ Cauze similare