ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 25/A/2016

Deliberând asupra apelului penal de față, constantă că prin sentința penală nr. 283/F din 9 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. (alias B.) la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înlesnire a trecerii frontierei a unei persoane care a participat sau a comis acte de terorism, în formă continuată, prev. de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin recalificarea, în baza art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, în art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin art. 159 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului i s-a interzis dreptul de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din data de 29 decembrie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înlesnire a intrării/ieșirii în/din țară, a persoanei despre care se cunoaște că a sprijinit/săvârșit un act terorist, faptă prevăzută și pedepsită de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, la urmărirea penală s-a reținut că la 28 ianuarie 2008, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpatul, dar și coinculpații C., D. (frații săi), E., F. și alții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de migranți, constituire a unui grup infracțional organizat, fals, constând în aceea că în perioada anilor 2004-2008, prin falsificarea de înscrisuri și înființarea de societăți comerciale fantomă, au facilitat intrarea, șederea și tranzitarea țării, a unui număr de aproximativ 250 cetățeni irakieni. Prin același rechizitoriu, printre altele, s-a mai dispus disjungerea cauzei privind și alte fapte, sens în care s-a constituit Dosarul nr. x/D/P2009. În acest dosar, prin ordonanța din 30 iulie 2010, s-a disjuns cauza privind pe inculpat, în vederea efectuării de cercetări cu privire la implicarea sa în activități ce intră în sfera fenomenului terorist, constituindu-se Dosarul nr. x/D/P2010 în care s-a emis rechizitoriul din 29 decembrie 2011.

În acest act de sesizare, s-a reținut că inculpatul a declarat și folosit în România, trei identități diferite, respectiv: B., cetățean irakian, născut la data de 04 octombrie 1975 în Al Qaem provincia Al Anbar, Irak; G., apatrid de naționalitate irakiană, născut la data de 04 noiembrie 1976 în Bagdad, Irak; H., cetățean irakian, născut la data de 07 septembrie 1975 în Al Anbar, Irak.

Autoritatea Națională pentru Străini (actual Oficiul Român pentru Imigrări) a întocmit pentru inculpat, următoarele dosare:

- dosarul pe numele B.;

- dosarul pe numele G.;

- dosarul pe numele H.

Identitatea de B. a fost utilizată în perioada 13 aprilie 1994 (când inculpatul a pătruns pentru prima dată în România prin P.C.T.F. Henri Coandă) - până la 22 februarie 1997, când i-a expirat viza de ședere.

Vizele de ședere în România au fost obținute de inculpat prin atribuirea calității de comerciant, sens în care a avut acordul Agenției Române pentru Dezvoltare, actual Agenția Română pentru Investiții Străine. în perioada menționată, sub numele indicat, inculpatul a înființat SC I. SRL, în prezent radiată.

La 9 iunie 1995, inculpatul a cedat părțile sociale ale societății și a devenit asociat unic în SC J. SRL. După 22 februarie 1997, inculpatul nu a mai cerut prelungirea vizei de ședere în România cu identitatea B. și nu a figurat, sub această identitate, cu ieșire din țară.

La 10 noiembrie 1997, autoritățile germane i-au acordat statut de refugiat sub identitatea A., născut la 4 noiembrie 1976, documentul având valabilitate până la data de 9 noiembrie 1998 și fiindu-i eliberat pentru că inculpatul a prezentat o hotărâre a unui tribunal din Fallujah - Irak, act prin care i se aprobase schimbarea numelui și a datei de naștere, hotărâre ce s-a dovedit a fi falsă.

La 12 decembrie 1997, inculpatul a reintrat în România prin P.C.T.F. Henri Coandă, folosind identitatea și documentele ce-i fuseseră eliberate în Germania, deci sub identitatea G.

La data de 22 ianuarie 2008, inculpatul s-a căsătorit cu K., de cetățenie română, astfel, la 16 iulie 1998 și 16 octombrie 1998 obținând prelungirea dreptului de ședere în România în baza căsătoriei.

La 31 ianuarie 1998, autoritățile germane nu au prelungit inculpatului statutul de refugiat, iar Ambasada Germaniei de la București a refuzat, la 17 noiembrie 1998, eliberarea unui nou document de refugiat.

La 16 iulie 1999, inculpatul a obținut de la Oficiul Național pentru Refugiați un document de călătorie, în baza acestuia el având drept de ședere în România. La 4 septembrie 2001, inculpatul a intrat în posesia unui pașaport național sub identitatea G.

Pentru perioada 16 ianuarie 2002 - 15 aprilie 2002, inculpatul a fost depistat cu ședere ilegală în România, fiind preluat în Centrul de Cazare și Triere a Cetățenilor Străini Otopeni, i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a statutului de refugiat, dar nefiind îndepărtat din țară, a obținut un nou document de călătorie care-i dădea dreptul de ședere în România.

La 26 iulie 2006, prin ordonanța nr. 2594/II-5/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus declararea, ca persoană indezirabilă pe teritoriul României a inculpatului, de această dată sub identitatea B., pe perioada de 15 ani, încetarea dreptului de ședere în România și luarea lui în custodie publică până la îndepărtarea din țară, măsură ce a fost pusă în aplicare la data de 27 iulie 2006, iar la 28 iulie 2006 a fost îndepărtat din România pe ruta București - Damasc (Siria), cu tranzit prin Istanbul (Turcia).

La 3 iulie 2007, inculpatul G. a fost depistat de lucrători au Autorității Naționale pentru Străini pe raza municipiului București, inculpatul nu avea documente de identitate, la acel moment el prezentându-se cu datele de identitate folosite atunci când Germania i-a acordat statutul de refugiat.

Ca atare, inculpatul a fost luat în custodie publică și introdus în Centrul de Cazare și Triere a Cetățenilor Străini, Otopeni.

La 19 iulie 2007, pentru că Oficiul Român pentru Imigrări a „omis” prelungirea perioadei de luare a inculpatului în custodie, acesta a fost scos din centru și a beneficiat de un document de tolerat pe teritoriul României.

La data de 4 martie 2008, Judecătoria sector 5 București i-a respins inculpatului, definitiv și irevocabil, cererea de transfer de responsabilitate asupra statului de refugiat, concluzionându-se că acesta nu era în posesia vreunui astfel de document acordat de un stat membru al Uniunii Europene. Ca atare, inculpatul a rămas în România începând cu data de 2 august 2007 el fiind posesorul unui permis de tolerat.

Urmărirea penală a reținut că inculpatul a intrat ilegal pe teritoriul României în perioada în care a fost declarat indezirabil, pe numele său fiind instrumentat dosarul penal nr. x/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 [fost art. 129 alin. (1)], în acesta Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București emițând ordonanța din 10 martie 2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Faptul că inculpatul G. este una și aceeași persoană cu B. a fost probată prin raportul de constatare tehnico-științifică din 2 august 2006, înscris prin care, la solicitarea Autorității Naționale pentru Străini, specialiști din cadrul Serviciului criminalistic din Direcția Generală de Poliție a Municipiului București au stabilit că fotografiile portret aflate în dosarele inculpatului reprezintă una și aceeași persoană.

La 25 noiembrie 2011, Institutul Național de Criminalistică a comunicat că în urma verificării impresiunilor papilare stocate în baza de date AFIȘ (Sistem Automat de Impresiuni Papilare) și IMAGETRACK (Sistem de Stocare și Comparare a Fotografiilor), amprentele inculpatului G., amprentat la 1 iunie 2011, sunt identice cu cele ale numitului B. - amprentat la 27 iulie 2006.

Cu referire la identitatea de H., cetățean născut la 7 septembrie 1975 în localitatea Al Anbar - Irak, folosită de inculpat pe teritoriul României începând cu 19 februarie 2007 urmărirea penală a stabilit următoarele: SC L. SRL, cu sediul social declarat în orașul Pantelimon, județul Ilfov, avea ca asociat fondator pe inculpatul G., care însă a folosit identitatea de H., actul constitutiv apărând ca fiind semnat de asociat și poartă încheierea de dată certă din 15 ianuarie 2007 a Biroului Notarului Public M. În dovedirea sediului social, a fost depus contractul de comodat încheiat între numitul N., în calitate de comodant și SC L. SRL în curs de constituire (reprezentată prin asociat H., în calitate de comodatară). Documentul este autentificat în 12 ianuarie 2007 de către Biroul Notarului Public O. Pentru dovedirea existenței depunerii capitalului social, a fost depusă foaia de depunere din 12 ianuarie 2007 ce apărarea ca fiind emisă de P. Bank și fiind deponent H.

Operațiunile menționate în înscrisurile enumerate s-au dovedit a fi false, aspect probat și descris pe larg în Dosarul nr. x/D/P/2007, iar prin sentința penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 s-a dispus și anularea înscrisurilor false folosire la constituirea fictivă a societății comerciale SC L. SRL.

S-a mai stabilit că în fapt, inculpatul G. a intrat ilegal în România, în luna martie 2007, cu identitatea de H., prin înființarea societății comerciale fantomă SC L. SRL, astfel a obținut viză, modalitate folosită și pentru introducerea în țară, în mod ilegal, a unor cetățeni irakieni, activitate infracțională ce a făcut obiectul dosarelor de urmărire penală nr. x/D/P/2007 și nr. x/D/P/2009.

Constatarea tehnico-științifică dispusă la 7 decembrie 2011 asupra fotografiilor de portret apaținând inculpatului G. din evidențele informatizate ale Oficiului Român pentru Imigrări și cele ale lui H. depuse cu ocazia obținerii vizei de intrare în România și a prelungirii dreptului de ședere, potrivit raportului din 20 decembrie 2011 întocmit de specialiștii Institutului de Criminalistică a reținut că fotografiile inculpatului G. și ale lui H. reprezintă aceeași persoană.

Aspectul menționat s-a coroborat și cu rezultatul percheziției informatice efectuată asupra sistemelor informatice ridicate de la locuințele numiților D. și C., frații inculpatului, efectuată în Dosarul nr. x/D/P/2007, atunci fiind identificată și o fotografie, identică cu cea aflată pe pașaportul eliberat pe identitatea H. Fotografia s-a regăsit și în baza de date informatizate gestionate de Oficiul Român pentru Imigrări și este datată 19 februarie 2007.

Toate acestea demonstrează că inculpatului G., alias B., în perioada declarării ca indezirabil pe teritoriul României pe o durată de 15 ani (ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București) a intrat ilegal pe teritoriul țării în luna martie 2007 sub identitatea de H.

La data urmăririi penale, declararea ca indezirabil pe teritoriul României a inculpatului, este în vigoare.

Rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/D/P2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală - Serviciul de Prevenire și Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a celor contra Siguranței Statului, a reținut că filiala irakiană a rețelei „Al Qaeda” intitulată „Al Qaeda Irak”, fondată în anul 2003, având ca scopuri inițiale retragerea forțată din Irak a forțelor Coaliției internaționale conduse S.U.A., răsturnarea guvernului interimar irakian, asasinarea colaboratorilor forțelor ocupante, marginalizarea populației șiite și înfrângerea militanților acestora, precum și stabilirea unui stat islamic, era compusă și susținută de diverse grupări insurgente și clanuri sunnite, formată în mare proporție din irakieni, dar și luptători străini, respectiva filială, în intervalul 2003-2010, fiind implicată în atacuri teroriste de amploare, exemplificate în cuprinsul actului de sesizare.

S-a mai exemplificat că după retragerea trupelor S.U.A. din Irak, filiala s-a racordat la agenda globală a obiectivelor Al Qaeda, la data de 2 martie 2005 ea fiind inclusă, în mod oficial, pe lista organizațiilor teroriste, apoi reînregistrată sub acest regim la 17 februarie 2007, 1 noiembrie 2008 și 29 octombrie 2010. Filiala operând cu preponderență în Irak, în special în regiunile Bagdad, Al-Anbar, Diyala, Kirkuk, Salahad Din Mosul, ea dispune de o rețea logistică extinsă la nivelul Orientului Mijlociu, Africii de Nord, Asiei de Sud și Europei, astfel instigând la violență și executând atacuri și în afara statului irakian (exemplu Stockholm).

Actul de acuzare, cu referire la activitatea infracțională a inculpatului, de a înlesni intrarea/ieșirea din țară a persoanelor despre care se cunoaște că au sprijinit/săvârșit un act terorist, a descris că acesta, prin intermediul grupului infracțional organizat, cercetat în dosarele de urmărire penală nr. x/D/P/2007 și x/D/P/2009, prin înființarea de societăți comerciale fantomă, sens în care a folosit înscrisuri false/falsificate, a facilitat intrarea în România a următorilor, despre care s-a probat că au fost implicate în activități teroriste în favoarea filialei teroriste Al Qaeda Irak.

l. Q., acesta, la data de 23 iunie 2006, prin P.T.F. Otopeni, având asupra sa pașaportul irakian, a intrat în România. În vederea obținerii vizei, el, la 15 martie 2006, a depus la Ambasada României din Bagdad, o cerere justificată pe considerentul că va desfășura activități comerciale, prin intermediul SC R. SRL), cerere respinsă de către Centrul Național de Vize.

La 17 aprilie 2006, același a depus o altă cerere, pentru același motiv, prin intermediul aceleiași societăți comerciale, în baza avizului Agenției Române pentru Investiții Străine din 27 februarie 2006, cerere aprobată, dreptul de ședere fiindu-i acordat pentru 90 de zile.

La 18 august 2006, Q. a cerut prelungirea vizei, pentru același motiv și prin intermediul aceleiași societăți comerciale, cerere admisă până la 17 august 2007, eliberându-i-se permisul de ședere.

Urmărirea penală a relevat că cercetările efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului au demonstrat că cetățeanul irakian figura ca asociat/administrator la un număr de 24 societăți comerciale.

Referitor acestui aspect, actul de sesizare concluzionează că Q. apare în calitățile menționate ca urmare a cesiunii părților sociale ale acelor societăți comerciale care înregistrau datorii către buget, în scopul sustragerii de la plata acestora, procedeu practicat de gruparea infracțională condusă de inculpatul G. și cunoscut sub sintagma „ardere de firmă”, fiind relevantă societatea R. SRL cu sediul social în București, sector 2, și având ca obiect de activitate intermediere în comerțul cu ridicata.

Verificarea documentelor ce au stat la baza înființării firmei, obținerii avizului ARIS și a vizei de intrare în România, a relevat că înscrisul contract de comodat folosit (între numitul S. și T.) nu a fost întocmit la Biroul Notarial Public Ț., nr. autentic fiind atribuit la 10 martie 2006 unui alt act notarial, respectiv un contract de mecenat, la fel, referitor la foaia de depunere ce apărea a fi emisă de P. Bank, acesta nu a fost emis de respectiva unitate bancară. Verificându-se în teren adresa sediului social declarat, s-a constatat că la adresă figura sediul SC U. SA, o firmă cu numele R. nefiind identificată.

Avizul ARIS fusese obținut pe baza Planului de Afaceri al SC R. SRL prin intermediul numitei F., inculpată în Dosarele nr. x/D/P/2007 și nr. x/D/P/2009.

La 25 noiembrie 2008, Q. a depus la O.R.I. o cerere de azil, invocând motive politice, el folosind identitatea V., la interviul necesar obținerii statutului de refugiat declarând că a venit în România din Siria, pe ruta Turcia și Bulgaria, ilegal, în perioada 20 mai 2008 - 19 iunie 2009, călătorind cu un camion.

Verificându-se amprentele realizate în baza de date centralizate EURODAC pentru solicitanții de azil, s-a stabilit o coincidență cu Suedia, respectiv înregistrarea SEDUB 10010-662400, Q. apărând ca solicitant de azil și în această țară, la data de 7 februarie 2007.

Compararea bazelor de date ale autorităților române, a demonstrat că persoana solicitantă de azil sub identitatea V. este una și aceeași persoană cu Q., aceasta plecând din România la 5 februarie 2007 cu o cursă aeriană, în Franța, după care în Suedia, depunând cerere de azil în această din urmă țară la 7 februarie 2007.

Cererea depusă în România a fost respinsă prin hotărârea din 19 februarie 2009 a O.R.I., aplicându-se și procedura de transfer în Suedia.

În Suedia, Q., născut la 4 octombrie 1986, a figurat cu cerere de azil sub identitatea T., născut la 20 aprilie 1987, în Irak, iar în România a utilizat identitatea menționată mai sus, cu data de naștere 20 aprilie 1985, în localitatea Anbar, Irak.

Ulterior, lui Q., i s-a comunicat, în lipsă, hotărârea de respingere a cererii de azil pe teritoriul României și transferul în Suedia, fiind declarat cu ședere ilegală în România.

La 5 martie 2009, acesta însă a fost depistat cu ședere ilegală în România și a fost returnat în Suedia, față de el luându-se și măsura nepermiterii intrării în țară până la data de 3 aprilie 2014.

Autoritățile suedeze au respins cererea de azil și au aplicat măsura expulzării, Q. fiind returnat în Siria.

S-a mai constatat că în prezent (la data cercetărilor penale), Q. se afla în Republica Bulgaria, sub identitatea de W., născut la 18 aprilie 1985 în orașul Ramadi, regiunea Anbar, Irak.

Cetățenii irakieni X., alias Y. și Z., evidențele O.R.I. și cele ale traficului de frontieră au evidențiat că X. a intrat în România la 26 ianuarie 2007, prin P.T.F. Henri Coandă, cu pașaportul irakian eliberat la 25 iulie 2006 la Republica Irak.

În România acesta a figurat ca asociat/administrator al unui număr de 13 societăți comerciale.

Din aceleași evidențe, s-a constatat că Z. a intrat în România la 2 iulie 2007, prin același punct de trecere a frontierei, cu pașaportul irakian eliberat la 11 august 2005 de Republica Irak. Acesta a figurat ca asociat/administrator la un număr de 21 de societăți comerciale, evidențiindu-se dintre acestea, pentru cauza de față, modul în care s-a constituit societatea comercială SC AA. SRL utilizată pentru obținerea vizei de intrare în România și prelungirea dreptul de ședere. Această societate îi are ca asociați fondatori, alături de cetățeanul irakian menționat, și pe BB. și X., sediul social fiind stabilit în București, sector 5, domeniul principal de activitate fiind producția de receptoare radio și televiziune, aparate de înregistrare și reproducere audio sau video. Actul constitutiv apare ca semnat de cei 3 asociați și i-a fost dată dată certă în 23 octombrie 2006 la B.N.P. CC., pentru dovedirea sediului social fiind depus contractul de comodat încheiat între DD. în calitate de comodant și în curs de constituire, reprezentată de Z., în calitate de comodatară, înscrisul fiind semnat de acesta și este însoțit de încheierea de autentificare din 20 octombrie 2006 apărând a fi fost emisă de B.N.P. Ț.

Pentru obținerea avizului ARIS, s-au depus extrasul de cont din 20 noiembrie 2006 pentru Z. și din 20 noiembrie 2006 pentru X., apărând a fi fost emise de EE. Bank în vederea certificării că fiecare aveau în cont câte 50.000 euro. Acestea s-au depus la 5 februarie 2007 și 30 ianuarie 2007.

Însă, evidențele intrării/ieșirii cetățeni străini, relevă că cetățeanul irakian Z. a intrat în România la 2 februarie 2007, cu viză de lungă ședere, la 9 februarie 2007 a cerut prelungirea dreptului de ședere pentru activitățile comerciale, acest drept fiindu-i aprobat până la 21 februarie 2008.

Pentru dovedirea spațiului locativ, cel în cauză a depus același contract de comodat menționat, pentru perioada de 6 luni cu începere de la 7 februarie 2007 până la 6 august 2007, înscrisul apărând a fi autentificat în 7 februarie 2007 la B.N.P. O.

S-a mai constatat că s-a depus extrasul de cont din 8 februarie 2007 ce apărea ca fiind emis de EE. Bank spre a se dovedi că el dispune de suma de 10.000 euro necesară existenței pe perioada șederii în România.

X. a intrat în țară la 26 ianuarie 2007, cu viza de lungă ședere, acesta, la 2 februarie 2007 a cerut prelungirea dreptului de ședere motivându-se că va desfășura activități comerciale, i s-a aprobat cererea până la data de 5 februarie 2008.

Și acesta a depus același contract de comodat, susținut a se fi încheiat pentru perioada de 6 luni cu începere de la 29 ianuarie 2007 până la 28 iulie 2007, încheierea de autentificare apărând a fi din 29 ianuarie 2007 la același notar public.

Ulterior, pentru cei doi cetățeni irakieni, reprezentanții O.R.I., verificând documentele ce li se prezentaseră, au constatat că prelungirea dreptului de ședere s-a obținut prin folosirea de documente false sau falsificate.

Ca atare, li s-a anulat dreptul de ședere și s-au emis decizii de returnare de pe teritoriul României (la 20 iunie 2007).

Verificându-se și înscrisurile care au stat la baza înființării societății comerciale și implicit a obținerii vizelor de intrare în România, s-a constatat că înscrisul contract de comodat nu a fost întocmit la B.N.P. Ț., numărul de autenticitate fusese atribuit unui alt act notarial, părțile fiind altele.

Cu referire la documentele bancare utilizate, s-a comunicat că acestea nu au fost emise de EE. Bank, cei doi nu aveau conturi deschise la acea bancă, semnătura de pe ștampila dreptunghiulară neaparținând vreunui salariat.

La fel, s-a constatat că B.N.P. O. nu a întocmit documentele utilizate, numele de autentic aparținând altor acte materiale, cu alte părți.

În teren, a fost identificată proprietatea imobilului, numita HH., aceasta a declarat că este unica proprietară, locuia la adresă din anul 1989, nu a închiriat niciodată apartamentul, nu a încheiat vreun contract de comodat, nu și-a dat acordul, niciodată, privind înființarea vreunei societăți comerciale.

S-a concluzionat astfel că înscrisurile relevate au fost în totalitate false.

ARIS, în legătură cu cei doi cetățeni irakieni, deținea în arhivă că documentele copii (extrase de cont și plan de afaceri) au fost predate personal celor doi, dar la o dată când ei nu intraseră încă în România. Aceeași agenție a comunicat că ordinele au fost predate, pe baza unei procuri, numitei II., aceasta fiind recunoscută din planșe foto de inculpatul A. și de frații lui, ei declarând că o cunoșteau ca fiind „Avocata”.

Cu referire la cetățeanul irakian JJ. alias K.K., acesta apărea ca intrat în România la 25 mai 2007, prin același punct, având pașaport eliberat la 8 decembrie 2006 de Republica Irak.

Bazele de date ale O.N.R.C. au înregistrat că el figura ca asociat/administrator la un număr de 61 de societăți comerciale, dintre acestea, în legătură cu cauza, interesând SC LL. SRL, folosită pentru obținerea vizei de intrare în România și pentru prelungirea dreptului de ședere.

Alături de cetățeanul irakian menționat, societatea comercială a avut ca asociați fondatori și pe încă alți doi cetățeni irakieni (MM. și NN.), sediul social declarat fiind orașul Pantelimon, jud. Ilfov, obiectul de activitate fiind intermediere în comerțul cu ridicata.

Actul constitutiv apare, pentru această societate comercială, ca fiind semnat de cei 3, avea dată certă nr. 241 din 12 ianuarie 2007 la B.N.P. M., iar pentru dovedirea spațiului sediului social s-a folosit un contract de comodat susținută a fi fost încheiat între OO., comodant și societatea comercială în curs de constituire, reprezentată prin asociat NN. - contractul se încheia pe perioada de 6 luni, între 12 ianuarie 2007 și 11 iulie 2007, înscrisul apărând a fi fost autentificat în 12 ianuarie 2007 la B.N.P. O. Printre documentele puse la dispoziție de O.N.R.C. nu s-a regăsit o declarație privind specimenul de semnătură pentru JJ.

La 28 iunie 2007, asociații au hotărât schimbarea sediului societății comerciale, depunându-se contractul de comodat încheiat între PP., QQ. și societatea reprezentată de cei 3, contract susținut a se fi încheiat pe 2 ani, prezentându-se și actul de proprietate.

La ARIS s-au depus extrasul de cont din 19 ianuarie 2007 pentru JJ., ce apărea a fi fost emis de EE. Bank în vederea dovedirii că ar deține în cont suma de 50.000 euro.

Verificându-se documentele enumerate s-a constatat că înscrisul contract nu a fost întocmit la B.N.P. menționat, iar numărul de autentic înscris aparținea altui act (procură).

În teren, s-a constatat că adresa nu exista.

La fel, verificarea reședinței declarată de JJ., aici s-a constatat că locuia o singură persoană, cetățeanul irakian nefiind văzut vreodată la adresă.

Declarațiile specimene de semnătură nu au fost întocmite la biroul notarial în scris, la numele indicate fiind identificate alte acte notariale cu alte părți și alt obiect. Aceeași situație s-a constatat și în ce privește extrasele de cont, EE. Bank comunicând că cetățenii irakieni nu figurau cu conturi deschise, foile de depunere în vederea dovedirii capitalului social, de asemenea, s-a constatat că nu au fost emise de P. Bank.

Cu referire la cererile depuse în limba română la ARIS, acestea sunt datate din perioade în care cei 3 nu se aflau în România, ordinele fiind predate aceleiași II.

Inculpatul, în Dosarul nr. x/D/P/2007 a declarat că în anul 2004 a întâlnit-o pe II., cu aceasta a stabilit că se pot obține avize tehnice ARIS pentru cetățeni irakieni care urmau să vină în România, inculpații obligându-se să achite sume de bani.

MM., cu ocazia interviului pentru obținerea statutului de refugiat (cerere din 20 august 2007) a susținut că a plecat din Irak contactându-l un anume „Șami”, nu a știut în ce țară va ajunge, la sfârșitul anului 2006 l-a contactat pe „Șami”, acesta i-a cerut o nouă copie de pe pașaport, i-a spus că în Siria va fi căutat de un cetățean irakian „Ali”, acesta împreună cu „Șami” obținându-i viză pentru România.

Același a mai susținut că în Irak a fost amenințat de către teroriști pentru că era musulman sunnit, el fiind audiat ca martor în Dosarul nr. x/D/P/2007. De această dată, MM. a susținut că la sfârșitul anului 2006, în Irak, a discutat cu RR., acesta i-a spus să plece în Siria, aici a stat circa 5 luni și a fost contactat de un irakian căruia nu i-a putut preciza numele, acesta spunându-i că-l poate ajuta să obțină viză pentru România. Ulterior, pașaportul său avea aplicată viză de la Ambasada României din Bagdad.

În avionul cu care a călătorit se aflau mai mulți cetățeni irakieni și sirieni, de la aceștia aflând că în zona Bucur Obor și Colentina sunt mulți cetățeni irakieni, de la ei putându-se interesa unde va locui.

În zona Bucur Obor i s-a promis că i se va face rost de locuință, aici l-a cunoscut pe X., de la el a aflat că B. s-a ocupat de viză pentru a-l aduce în România, i s-a spus că ar fi rudă mai îndepărtată cu acesta, a înțeles că cetățenii irakieni pe care i-a întâlnit se ocupă cu lucruri ilegale, l-a cunoscut pe B., a fost de mai multe ori la mama lui B., despre acesta precizând că a înțeles că se ocupă cu formalitățile de ședere în România pentru cetățeni irakieni, la fel, se ocupa și fratele lui, X.

Același a mai declarat că B. nu i-a spus niciodată că el s-a ocupat de obținerea vizei, iar cu privire la frații aceluia îi cunoaște, s-au întâlnit de mai multe ori dar nu le-a dat niciodată vreun document. Nu a știut că viza pentru el era pentru activități comerciale, nu a știut că ar avea calitatea de asociat într-o firmă, nu i s-a precizat denumirea firmei, nu s-a deplasat niciodată la vreun birou notarial. Prezentându-i-se înscrisurile care au stat la baza constituirii SC LL. SRL, MM. a declarat că nu are cunoștință despre ele, semnătura nu-i aparține, nu a împuternicit pe nimeni să înființeze vreo firmă, nu a depus bani pentru capitalul social, nu a solicitat vreunei bănci să elibereze un extras de cont, nu a avut niciodată suma de 50.000 euro în vreun cont din România sau din altă țară.

Cu referire la cetățeanul irakian SS. alias ȘȘ., acesta apărea ca intrat în România la 5 ianuarie 2007 prin P.T.F Otopeni, cu pașaportul eliberat la 8 octombrie 2006 de Republica Irak. În România, cel în cauză a figurat ca asociat sau administrator la 22 de societăți comerciale.

Pentru obținerea vizei de intrare și prelungirea dreptului de ședere, s-a folosit SC TT. SRL ce apare ca avându-l asociat fondator, sediul social era în București, sector 5, domeniul de activitate fiind comerțul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare. Pentru societatea amintită, actul constitutiv apare semnat de asociatul unic și poartă încheiere de dată certă din 25 octombrie 2006 la B.N.P. CC. Pentru dovedirea spațiului sediului social, s-a depus contractul de comodat încheiat între ȚȚ. (comodant) și societatea în curs de constituire reprezentată prin asociat SS. Perioada contractată era un an, între 24 octombrie 2006 și 23 octombrie 2007, încheierea de autentificare purtând nr. 7112 din 24 octombrie 2006 la B.N.P. Ț. Și de această dată s-a depus extras de cont din 1 noiembrie 2006 ce apărea a fi fost emis de EE. Bank susținându-se că cetățeanul irakian deținea în cont suma de 50.000 euro necesară derulării activității comerciale.

La ARIS și ORI documentele înscriau că cetățeanului irakian i s-a prelungit viza de ședere până la 28 ianuarie 2008, ar fi intrat în România la 5 noiembrie 2006, s-a folosit același contract de comodat, acesta apărea încheiat numai pe 6 luni, începând cu 26 ianuarie 2007 până în 25 iulie 2007, încheierea de autentificare purtând nr. 342 din 26 ianuarie 2007 la BNP O. În dovedirea mijloacelor necesare existenței s-a depus extrasul de cont din 26 ianuarie 2007 ce apărea a fi fost emis de EE. Bank pentru un cont de 10.000 euro.

Ulterior prelungirii dreptului de ședere, ORI, verificând autenticitatea documentelor enumerate, a constatat că acestea erau false sau falsificate, motiv pentru care s-a anulat dreptul de ședere și s-a emis decizia de returnare de pe teritoriul României din 20 iunie 2007.

La fel, verificarea documentelor depuse la notar, număr de autenticitate 7112 fusese atribuit în anul 2006 unui alt act notarial, cu alte părți.

La fel, înscrisurile susținut a fi emanat de la EE. Bank, s-a constatat că cetățeanul irakian nu figura cu conturi la acea bancă, semnătura de pe ștampila dreptunghiulară neaparținând vreunui salariat bancar.

Contractul de comodat s-a constatat că nu a fost întocmit la B.N.P. O., iar numărul de autentic 342 din 26 ianuarie 2007 fusese atribuit pentru un alt act cu alte părți.

Verificarea în teren a adresei sediului social și în același timp susținut ca reședință pentru cetățeanul irakian a constatat că adresa nu există.

UU., locatar al imobilului, a declarat că nu are cunoștință despre funcționarea vreunei societăți comerciale în acel bloc, el, ca locatar nu și-a dat niciodată acordul în privința înființării, acolo, a unei firme.

Cetățeanul irakian SS. a părăsit România la 21 iunie 2007.

Și în ce-l privește s-a constatat că lucrătorul ARIS VV. a predat copiile extrasului de cont și a planului de afaceri pentru SC TT. SRL, personal cetățeanului irakian, la o dată când acesta nu era în România. Documentele, conform evidențelor aceleiași agenții, au fost depuse în baza unei împuterniciri redactată în limba română pentru cetățeanul român II. destinate cetățeanului irakian, acesta neaflându-se în România.

Inculpatul A., în Dosarul nr. x/D/P/2007 a recunoscut că s-a întâlnit cu II. în anul 2004, ambii au stabilit că se pot obține vize și avize tehnice ARIS pentru cetățenii irakieni care urmau să vină în România pentru activitățile comerciale, în schimbul unor sume de bani pe care le dădea aceleia. Inculpatul, în același dosar, a declarat că cetățeanul irakian SS. se afla, în acel moment, în România, sub identitatea ȘȘ., beneficiind de protecție subsidiară acordată în Republica Ungaria, solicitanților de azil.

În Dosarul nr. x/D/P/2007 SS., alias ȘȘ., a fost audiat în calitate de martor, el declarând că în luna mai 2007, cu autobuzul, a plecat cu cetățeanul irakian WW., care i-a propus obținerea unei vize de intrare în Italia, cerându-i 6.000 dolari S.U.A. și o fotografie. După ce i-a plătit cei 6.000 dolari și i-a dat o fotografie, cetățeanul irakian i-a „aranjat” la Ambasada Italiei din Siria, obținerea unei vize turistice pentru Italia. Ulterior, împreună cu WW. s-a deplasat în Turcia lăsându-și pașaportul în Irak unor prieteni de-ai lui WW. Același a mai declarat că viza de tranzit pentru Turcia i-ar fi fost, crede, aplicată pe pașaportul turcesc sau bulgăresc pe care i l-a arătat WW., era pe un nume străin, dar avea aplicată fotografia lui. Deplasarea în Ungaria s-a făcut cu avionul, pe aeroportul din Budapesta, WW. i-a cerut să-i restituie pașaportul și a dispărut. Constatând că WW. nu s-a reîntors, a mers la organele de poliție din aeroport și a cerut statutul de refugiat în Ungaria, aceasta petrecându-se pe 14 sau 15 mai 2007. În ziua următoare, a fost introdus într-un centru din orașul Bekecscsaba, de aici a fugit peste 5 zile pentru a evita amprentarea, s-a deplasat la Budapesta, aici, timp de 4 luni a lucrat într-un restaurant, ulterior, 2 sau 3 tunisieni sau egipteni oferindu-se să-l ajute să ajungă în Olanda, destinație dorită de el. În continuare, martorul a relatat că pe 16 sau 17 ianuarie 2008 a fost depistat de autoritățile ungare în stația de cale ferată Keleti, el a arătat documentul deținut de la data internării în centrul din Bekecscsaba, dar acesta era expirat.

Fiind amprentat, a fost din nou introdus în centru, a adresat o cerere de obținere a statutului de refugiat și după 3 luni, a obținut protecție subsidiară. La acel moment, a prezentat autorităților ungare un document de ședere din Irak, bonuri pentru alimente din Irak, acte de identitate irakiană și certificat de cetățenie irakiană, toate eliberate pe numele de ȘȘ., unele dintre acestea fiindu-i transmise prin mail de familia din Irak, plus o adresă prin care se arăta că este căutat de Armata Al Mehdi.

SS., alias ȘȘ., a mai declarat că înainte de 12 august 2008, a fost sunat de vărul lui, D. (fratele inculpatului), acesta i-a comunicat că se află în Ungaria și l-a întrebat dacă nu vrea să vină în România.

Acceptând, deplasarea au făcut-o împreună cu un autoturism, cazarea lui făcându-se, potrivit declarației, la unchiul lui, XX. În realitate, pentru că acel unchi era decedat, martorul a locuit la soția acestuia, mama lui D., aici locuind și D. și surorile lui. După ziua sosirii în România, martorul a declarat că a plecat la un prieten, YY., documentele lui din care documentul de călătorie unguresc, pașaport irakian vechi, permis de conducere internațional irakian, hotărârea de acordare a statului de refugiat în Ungaria, documente bancare ZZ. Bank din Ungaria, rămânând la domiciliul lui D.

Același martor a mai susținut că pașaportul irakian vechi era pe numele SS., iar permisul de conducere era eliberat pe numele ȘȘ., în România îi are ca rude pe A., C., D., surorile acestora și pe mama lor, cu referire la A. a precizat că a discutat telefonic, arar, discuțiile au avut un caracter de generalități, îl cunoaște numai sub acest nume și în iarna anului 2006 l-a întâlnit în Siria.

Cu prilejul depunerii declarației, martorului i s-a solicitat să-și grafieze numele în arabă, a acceptat traducerea făcută de un traducător autorizat relevând că numele scris era SS., nu ȘȘ.

Același, după ce i s-au prezentat fotografia cetățeanului irakian SS., născut la 1 iulie 1983, contracte de comodat, extrase de cont EE. Bank, pașaport, viza de intrare în România, actul constitutiv și hotărâri ale Tribunalului București privind SC TT. SRL, a declarat că nu cunoaște nimic, iar despre cel din fotografie, a susținut că seamănă puțin cu el. În realitate, actul de sesizare a reținut că martorului i-a fost prezentată fotografia lui, deci a declarat nesincer.

În continuare, rechizitoriul reține că la 5 februarie 2007, atunci când Q. a plecat din România în Franța și ulterior în Suedia, el a retras din contul SC R. SRL deținut la ZZ. Bank suma de 600.000 RON, despre acest fapt cel în cauză declarând că a efectuat operațiunea la cererea inculpatului A. și a lăsat să se înțeleagă că acei bani au ajuns la acela cu intermedierea lui E., membru al grupului infracțional coordonat de A.

Același Q. a mai declarat că în perioada în care A. nu se afla în România urmare aplicării măsurii de declarare ca indezirabil, l-a sprijinit, prin intermediul celor doi frați ai lui și a lui E. să întocmească documentația necesară vizei de intrare în Franța.

În ce privește legăturile cetățenilor irakieni Q., X., JJ., Z. și SS. cu organizația Al Qaeda din Irak, dar și faptul că inculpatul A. cunoștea acestea și implicarea celor menționați în activități teroriste, sens în care ei trebuia să părăsească Irakul, unii fiind căutați pentru comiterea de acte de terorism, rechizitoriul descrie că în Dosarul nr. x/D/P/2007 s-au cerut date și informații, prin intermediul cererilor de asistență judiciară în materie penală, autoritățile judiciare din Republica Irak, Regatul Hașemit al Iordaniei, Regatul Suediei și Republica Ungaria.

La fel, actul de sesizare reține că în Dosarul nr. x/D/P2010 (rechizitoriu cauza de față), prin intermediul cererilor de asistență juridică în materie penală, s-au cerut date și informații autorităților judiciare din Republica Bulgaria, acestora solicitându-se inclusiv audieri de martori prin comisie rogatorie, acele persoane aflându-se la acele date pe teritoriul statului bulgar.

Cetățeanul irakian BBB., la 12 mai 2009, în fața autorităților judiciare suedeze a declarat că îl cunoaște pe inculpat sub identitatea B., la fel, pe frații acestuia, ei sunt veri cu Y. și JJ., despre Y. susținând că era emir al Al Qaeda între anii 2003-2006, și că a fost arestat de mai multe ori de forțele militare în Irak, la data declarației cunoștea că se află în Ungaria. Același a mai declarat că cetățeanul irakian Q. a făcut parte din Al Qaeda, B. i-a ajutat pe 90% din irakieni să obțină pașapoarte și documente de transport false, unii din ei fiind implicați în activități teroriste.

În ce-l privește pe Q., martorul a susținut că are cunoștință că acela a luptat alături de Al Qaeda, ajutându-i pe mujahedinii din Irak, a delapidat bani de la Al Qaeda și a fost pedepsit pentru aceasta.

Asemănător, sub acest aspect și în legătură cu Q., cetățeanul irakian ȘȘ., la 7 septembrie 2009, audiat ca martor, prin comisie rogatorie, de către autoritățile judiciare ungare a declarat că este terorist Al Qaeda.

Q., audiat ca martor în Dosarul nr. x/D/P/2009, a declarat că în Irak era rudă cu un lider important Al Qaeda, emir din zona Karbala, a avut contacte de serviciu cu mai mulți membri Al Qaeda, însă nu a participat la activități teroriste, dar a fost răpit de luptătorii Al Qaeda în perioada cât s-a aflat în Siria, a fost torturat pentru că a furat de la Al Qaeda 100.000 dolari S.U.A., iar în schimbul eliberării lui, mama sa ar fi plătit o sumă cerută drept recompensă. În declarațiile date, același a precizat cum a fost ajutat de inculpat să intre în România, respectiv prin intermediul SC R. SRL, a descris modul prin care a fost ajutat de același să obțină viză pentru a intra în Franța la 5 februarie 2007 și a recunoscut că la aceeași dată calendaristică a ridicat de la ZZ. Bank, cei 600.000 RON, din contul SC R. SRL, bani care ar fi ajuns la inculpat prin intermediul lui E. Cu aceeași ocazie, martorul a mai susținut că în perioada cât s-a aflat în Irak, Y. i-a spus că face parte din Al Qaeda, că a fost implicat în diferite atacuri îndreptate împotriva forțelor americane din Irak, aceasta fiind de notorietate în zona Karbala.

Q., în fața autorităților judiciare române, a declarat conform realității, parțial însă, el nerecunoscând implicarea sa în codul organizației teroriste Al Qaeda.

La 14 decembrie 2010, autoritățile judiciare bulgărești au comunicat că în bazele lor de date a fost identificat cetățeanul irakian W., născut la 18 aprilie 1985, acesta ceruse statutul de refugiat, amprentele și fotografiile corespunzând cu cele ale numitului Q.

Fiind audiat ca martor sub identitatea de W., la 25 februarie 2011, acesta a recunoscut că s-a aflat în România sub identitatea de Q., și-a menținut declarațiile date autorităților judiciare române cu privire la inculpatul A. și grupul infracțional condus și coordonat de acesta.

În legătură cu relatarea parcursului său după plecarea din România și activitățile cu care s-a ocupat în țările tranzitate, martorul a fost evaziv, nu a recunoscut că ar ști persoane care ar activa pentru organizarea teroristă Al Qaeda sau despre taberele de pregătire din Irak. Cu referire la irakianul Y., una din identitățile lui X., că a fost membru într-o organizație teroristă afiliată Al Qaeda. În ce privește împrejurarea că a fost răpit de Al Qaeda când se afla în Siria, în anul 2006, a recunoscut, dar a motivat că ar fi fost o „eroare”, recunoscând însă că mama lui a plătit niște bani pentru a fi eliberat.

Autoritățile judiciare din Republica Irak, în ce-l privește pe numitul Q., la 22 august 2010, ca răspuns la cererea autorităților judiciare române de asistență judiciară în materie penală, au comunicat că cel menționat era persoana însărcinată cu securitatea în cadrul organizației teroriste Al Qaeda din regiunea Karbala și că a fugit din Irak în anul 2006, împreună cu Y.

Cu același comunicat, s-a transmis că fratele teroristului Q. este arestat în Irak, iar tatăl acestuia a fost ucis de forțele americane în anul 2006, în timpul unei intervenții.

Actul de acuzare a reținut că răspunsul autorităților judiciare irakiene se coroborează cu declarațiile lui Q. cu referire la episodul răpirii în anul 2006 de către Al Qaeda, moment după care a contactat gruparea infracțională condusă de A. care activa în România pentru a fi ajutat să ajungă în Siria și cu declarațiile lui CCC., acesta din urmă fiind audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/D/P2010, declarația regăsindu-se și în dosarul penal nr. x/D/P/2009, în acesta el folosind numele pe care l-a avut atunci când, în România, a cerut acordarea statutului de refugiat.

CCC. a declarat că în anul 2006, Q. a fugit din Irak în Siria pentru a nu fi prins de forțele coaliției internaționale, era căutat pentru acte de terorism și era membru al unei grupări afiliată organizației teroriste Al Qaeda, din aceasta făcând parte și Y. Despre Q. a susținut că a fost ajutat să vină din Siria în România de către A., fiind de notorietate că acesta de ocupa în România cu înființarea de firme și cu aducerea cetățenilor irakieni. Totodată, cu acele prilejuri, martorul a mai declarat că știe că Y. a ajuns în România sub identitatea de X., dar și că era căutat atât de forțele americane cât și de către Al Qaeda, iar cu referire la Q., acesta i-a spus că a apelat la sprijinul unui lider important Al Qaeda și rudă îndepărtată de-a lui A. pentru a fi ajutat să-și rezolve problemele cu Al Qaeda referitoare la sumele de bani furate de la aceasta.

DDD., la 8 noiembrie 2011, audiat în fața autorităților judiciare bulgare (unde se află Q.) a declarat că îl cunoaște din regiunea Al Anbar pe Q. și a susținut că acolo era notoriu că lucra pentru Al Qaeda. Cu referire la Y., același a susținut că era vecin cu bunicul lui, știe că activa în Al Qaeda, știe că în România a fost adus de către A., ulterior a ajuns în Ungaria și ulterior în Siria, unde locuiește.

DDD. a precizat că A. nu avea cum să nu cunoască că Y., fratele lui, JJ. și Q. au făcut parte din Al Qaeda.

Sunt relevante pentru dosarul de față, rezultatele perchezițiilor domiciliare realizate în Dosarul nr. x/D/P/2007, în conținutul unei agende, la rubrica „contul lui Q.” menționându-se sumele de bani primite de A., în Siria, de la mama lui Q., cu aceasta el întâlnindu-se în anul 2006 în Siria și ea l-a rugat să-i ajute fiul să ajungă în România.

La fel, comunicările trimise de autoritățile judiciare irakiene se coroborează și cu declarațiile martorului JJ., audiat în Dosarul nr. x/D/P/2007 la data de 25 noiembrie 2008, actul de sesizare reținând că acesta, inițial, prin rezoluția din 25 noiembrie 2008 a fost supus protejării datelor de identificare, potrivit disp. art. 86

1

C. proc. pen.

La 30 iulie 2009, prin ordonanță, s-a dispus ridicarea identității protejate a martorului și includerea în dosarul cauzei a declarației.

În declarația relevată, martorul, cu referire la Q., a arătat că acesta a făcut parte din Al Qaeda, că a fost desemnat emir interimar al zonei Al Qaim având ca responsabilitate pe luptătorii străini aduși să lupte pentru Al Qaeda, el, personal l-a văzut, în perioada 2004-2006, implicându-se în activități teroriste, că era îmbrăcat în uniforma luptătorilor Al Qaeda, purta mască, pistol și mitralieră, l-a văzut, de asemenea, în zona Bilal Shuhada când, împreună cu alții, ataca cu lansatoare de rachete R.P.G. trupele americane. Despre acest aspect, martorul a relatat că frații lui A. cunosc și pentru că atunci ei se aflau în Irak.

În declarație, martorul amintit a relevat că A. i-a ajutat să vină în România pe Q. și pe Z. pentru că știa că cei doi erau căutați de forțele americane, de autoritățile din Irak și de unele triburi zonale pentru a fi trași la răspundere pentru actele teroriste în care fuseseră implicați.

Actul de sesizare, cu referire la persoana martorului, susține că se cunoaște că a făcut parte din gruparea teroristă în care a activat și fratele lui, Y. și X., aceasta având ca obiectiv uciderea celor suspectați de colaboraționare cu forțele americane staționate în Irak.

La urmărirea penală, A. a refuzat să dea detalii privind aspectele relevate, dar la momentul prezentării materialului de urmărire penală a declarat că nu recunoaște învinuirea și că probele indirecte administrate nu dovedesc că el ar fi cunoscut despre legăturile cetățenilor irakieni ajutați să vină în România, cu terorismul.

În cauză, la urmărirea penală s-au administrat și probe din care rezultă legăturile lui A. cu persoane implicate în activități teroriste în favoarea organizației Al Qaeda, respectiv s-au identificat și numere de apeluri telefonice utilizate de el pe teritoriul României, acestea fiind în conexiune cu persoane despre care sunt informații că fac parte din organizația teroristă.

La fel, în cauză, s-au depus documente clasificate ca fiind secrete de stat, categoria strict secret.

Pe tot parcursul desfășurării urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, ulterior de apărător ales și a fost prezent traducător de limbă arabă autorizat.

La judecarea fondului cauzei, inculpatul a fost audiat, au fost audiați martorii din rechizitoriu.

Totodată, a fost audiat, la cererea inculpatului, martorul E. și s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor JJ. despre care Oficiul Român pentru Imigrări a comunicat, că a părăsit teritoriul României la data de 1 august 2009 prin P.T.F. Henri Coandă, pe numele lui fiind instituită interdicția de intrare în România pe o perioadă de 5 ani,

V., despre care Inspectoratul General pentru Imigrări a comunicat că la 5 iunie 2009 s-a returnat în mod voluntar în Irak și a fost emis consemn de nepermitere a intrării în România, CCC., în legătură cu acesta admițându-se reaudierea urmare poziției manifestată de el în scris, în sensul că la termenul de judecată 19 iunie 2011 a fost influențat de prezența în sala de judecată a inculpatului, motiv pentru care „nu a avut curajul să-și mențină declarațiile anterior”. Pentru reaudiere, s-au acordat mai multe termene de judecată, la 15 septembrie 2014 constatându-se imposibilitatea reaudierii.

La 26 iunie 2012, instanța de fond a dispus efectuarea de comisii rogatorii privind pe martorii EEE. și Q. în Regatul Suediei și, respectiv, în Republica Bulgaria.

Dintre probatoriile propuse de inculpat, s-au respins, la 14 octombrie 2013, proba cu expertiza medico-legală privindu-l cu motivarea că nu este utilă în raport de infracțiunea pentru care este judecat, la fel, proba cu expertiză grafologică a scrisului declarației martorului JJ., la acel moment neputându-se, obiectiv, obține scripte de comparație întrucât persoana părăsise România și avea interdicție de a reintra în România, la 17 februarie 2014, s-a respins cererea inculpatului de refacere a traducerii unor declarații din dosarul de urmărire penală de către traducătorul prezent cu motivarea că declarațiile fuseseră deja traduse de o persoană traducător autorizat, la 15 septembrie 2014, efectuarea unei adrese la Ambasada Republicii Irak de la București pentru certificarea unui înscris emanat de Ministerul de Externe al Republicii Irak prin care se arăta că inculpatul nu era cunoscut în țara de origine ca desfășurând activități teroriste, această cerere neavând legătură cu fapta pentru care era judecat în cauză, iar la 9 decembrie 2013 s-a respins cererea inculpatului de desecretizare a documentelor clasificate, instanța considerând că jurisprudența C.E.D.O. a statuat că dreptul de divulgare a unor probe nu este absolut, într-o procedură penală concretă putând exista interese concurente cu cele de securitate națională care necesită păstrarea secretă a unor date, care pot fi puse în balanță cu drepturile acuzatului, aceasta constituind o excepție de la principiul contradictorialității atunci când există o justificare serioasă ca cea ce pri