ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

387/F/10.V.2012, din dosarul nr. 11373/3/2012, Tribunalul București – secția a

I-a penală:

În temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,

art. 37 lit. a), C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a

condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu,

fără drept.

A făcut aplicarea art.

71-art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 39 alin.

(2) C. pen., a contopit pedeapsa închisorii aplicată în această cauză cu restul

de pedeapsă de 15 ani și 5 luni închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 20

ani închisoare, aplicată prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a

Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, definitivă

la data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19

noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 15

ani și 5 luni închisoare.

A făcut aplicarea art.

71-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

4

alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen., a revocat pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a

Judecătoriei Buzău, definitivă, prin neapelare, la data de 10 martie 2003, pe

care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 15 ani și 5 luni închisoare, astfel

că, în final, inculpatul urmează să execute pedeapsa de 18 ani și 5 luni

închisoare.

A făcut aplicarea art.

71-art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus pedeapsa executată, de la data de 8 decembrie 2011 la zi.

A constatat că proba

a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

A anulat M.E.P.I. nr.

185/2011, emis de Curtea de Apel București - secția I-a penală și M.E.P.I. nr. 472/2008,

emis de Judecătoria Buzău, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

închisorii, la rămânerea definitivă a sentinței penale.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din

oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de fond a

reținut că, prin rechizitoriul din data de 6 aprilie 2012 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial

București, din dosarul nr. 17/D/P/2012, s-a reținut în sarcina inculpatului că,

pe data de 8 decembrie 2011, fiind transferat din Regatul Spaniei, în vederea

continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona – secția

21, Regatul Spaniei, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19 aprilie 2011

a Curții de Apel București – secția a I-a penală, din dosarul nr. 11629/2/2010

(3164/2010), la introducerea sa în Arestul Central al Direcției Generale de

Poliție a Municipiului București, a fost găsit asupra sa, în tivul

pantalonilor, un baton, care ar fi conținut cantitatea de 0,71 grame de rezină de cannabis, destinată consumului propriu, fără drept.

A reținut că, prin

sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, din dosarul

nr. 1229/2003, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 10 martie 2003,

i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost

suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar,

prin sentința penală din data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din

Barcelona - secția 21, Regatul Spaniei, recunoscută prin sentința penală nr. 165

din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București - secția a I-a penală, din

dosarul nr. 11629/2/2010 (3164/2010), i-a fost aplicată pedeapsa de 20 ani

închisoare, cu deducerea arestării preventive și perioadei executate de la data

de 8 mai 2007 la zi, fiind emis M.E.P.I. nr. 185 din 17 octombrie 2011.

În motivare, a arătat

că, la urmărirea penală, au fost administrate probe clare de vinovăție și anume

procesul-verbal din data de 8 decembrie 2011, privind constatarea infracțiunii

flagrante, cu declarațiile martorilor-asistenți V.M. și M.I.C., raportul de

constatare tehnico-științifică, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și

Profil ale Drogurilor, prin care s-a stabilit că fragmentul de substanță solidă

conține cantitatea de 0,71 grame de rezină de cannabis, consumată în procesul

analizelor de laborator, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

A reținut că, la

termenul de judecată din data de 26 aprilie 2012, inculpatul a solicitat

aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

alin. (1)

și alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele speciale ale

pedepsei închisorii, reduse cu o treime, ca efect al aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al infracțiunii,

persoana inculpatului, împrejurările care atenuează răspunderea penală.

În termen legal, au

declarat apel Parchetul de pe lângă de pe lângă Tribunalul București, pentru

nelegalitate și inculpatul, pentru nelegalitate.

În motivarea în scris

și orală a apelului, Ministerul Public a susținut că instanța de fond nu a

manifestat rol activ, deoarece nu a avut în vedere sentința penală nr. 384 din 7

mai 2008 a Judecătoriei Buzău – secția penală, din dosarul nr. 8419/200/2007,

prin care suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a

Judecătoriei Buzău, județul Buzău, din dosarul nr. 1229/2003, a fost deja

revocată, astfel că nu mai putea dispune, din nou, revocarea, cu atât mai mult

cu cât fapta penală din această cauză a fost comisă pe data de 8 decembrie 2011,

prin urmare ulterior revocării suspendării sub supraveghere, ceea ce înseamnă

că, nefiind comisă în interiorul termenului de încercare, pedeapsa închisorii

nu putea fi cumulată, ci trebuiau aplicate dispozițiile art. 37 lit. a) C.

pen., raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. A arătat că există contradicție

între considerente și dispozitiv, deoarece prima instanță, cu toate că, în

considerente, nu face nici o referire la sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008

a Judecătoriei Buzău – secția penală, din dosarul nr. 8419/200/2007, în

dispozitiv a dispus anularea M.E.P.I. nr. 472 din 27 mai 2008, emis de

Judecătoria Buzău, în baza sentinței penale respective. A susținut că instanța

de fond a dispus, în mod greșit, deducerea perioadei executate începând cu data

de 8 decembrie 2011 la zi, întrucât, prin sentința penală nr. 165 din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel București – secția a I-a penală, din dosarul nr. 11629/2/2010

(3164/2010), a fost recunoscută sentința penală din data de 27 iunie 2008 a

Tribunalului Provincial din Barcelona – secția 21, Regatul Spaniei, prin care

i-a fost aplicată pedeapsa de 20 ani închisoare, cu deducerea arestării

preventive și a perioadei executate de la data de 8 mai 2007 la zi, fiind emis

M.E.P.I. nr. 185 din 17 octombrie 2011 de către Curtea de Apel București – secția

a I-a penală, ori fapta penală din această cauză a fost săvârșită în timpul

executării pedepsei de 20 ani închisoare, nefiind posibilă o dublă deducere, cu

precizarea că inculpatul nu a fost nici reținut și nici arestat preventiv în

această cauză.

În dovedire, a depus

adresa nr. 37.681/PGGL din 6 iunie 2012 a Penitenciarului Galați, la care a

fost atașată sentința penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău – secția

penală, din dosarul nr. 8419/200/2007, cu mențiunea: „Definitivă, prin

nerecurare, la data de 27 mai 2008”.

În motivarea orală a

apelului, apelantul-intimat-inculpat a susținut că, în mod greșit, instanța de

fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) C. pen., în

loc de dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C.

pen.

A solicitat admiterea

apelului, desființarea, în totalitate, a sentinței penale, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

La solicitarea

Curții, Penitenciarul Giurgiu, prin adresa nr. 41.242 din 24 iulie 2012, a

comunicat situația executării pedepsei de 20 ani închisoare, în baza M.E.P.I. nr.

185 din 17 octombrie 2011, emis de Curtea de Apel București – secția a I-a

penală, în dosarul nr. 11629/2/2010 (3164/2010).

Prin decizia penală nr.

220 din 8 august 2012, Curtea de Apel București – secția I penală a admis

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței penale nr. 387/F din 10 mai 2012 a Tribunalului București - secția I-a penală, din dosarul nr. 11373/3/2012.

A desființat în

parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:

A descontopit pedeapsa

de 18 ani și 5 luni închisoare, repunând, în individualitatea lor, pedeapsa de

15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., și

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359 din 27

februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, din dosarul nr. 1229/2003, rămasă

definitivă, prin neapelare, pe data de 10 martie 2003.

În temeiul art. 39 alin.

(1) C. pen. a contopit pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în

cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359

din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, din dosarul nr. 1229/2003, rămasă

definitivă, prin neapelare, pe data de 10 martie 2003, executorie prin sentința

penală nr. 384 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Buzău – secția penală, din dosarul

nr. 8419/200/2007, rămasă definitivă, prin nerecurare, astfel că inculpatul I.M.

a executat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani și 5

luni închisoare.

A înlăturat aplicarea

art. 88 C. pen., privind scăderea perioadei începând cu data de 8 decembrie 2011

la zi.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A constatat că

intimatul-inculpat I.M. a fost arestat în altă cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând,

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se deduce perioada

executată în detenție de la data săvârșirii faptei din prezenta cauză,

respectiv de la 8 decembrie 2011 la zi.

Referitor la motivul

de recurs formulat în scris, constând în omisiunea instanței de apel de a se

pronunța cu privire la apelul inculpatului, procurorul a precizat că nu îl mai

susține, apreciind că este vorba despre o eroare.

Parchetul invocă

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Critica adusă este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul

declarat de parchet în scris este fondat și urmează a fi admis ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial București nr. 17/D/P/2012, din 06 aprilie 2012, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de deținere în altă cauză, a inculpatului I.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, la data de 08 decembrie 2011, inculpatul a fost depistat în incinta

Arestului Central al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București

deținând asupra sa, fără drept, pentru consum propriu, cantitatea de 0,17 grame

de rezină de cannabis.

Prin sentința penală nr.

387/F din 10 mai 2012 din dosarul nr. 11373/3/2012, Tribunalul București - secția

I penală,

în

temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c)

din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de

pedeapsă neexecutat, de 15 ani și 5 luni din pedeapsa de 20 ani, aplicată prin

sentința din 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona - secția 21,

definitivă la data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165

din 19 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția I penală, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a Ii-a și lit. b) din același cod.

În baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 din același cod, a revocat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 359 din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, definitivă

prin neapelare la data de 10 martie 2003, pe care a adăugat-o la pedeapsa

rezultantă de 15 ani și 5 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 18 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus pedeapsa executată, de la 08 decembrie 2011 la zi.

A constatat că proba

a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

A dispus anularea

M.E.P.I. nr. 185/2011, emis de Curtea de Apel București - secția I penală și

M.E.P.I. nr. 472/2008, emis de Judecătoria Buzău și a dispus emiterea unui nou

mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin decizia penală nr.

220 din 08 august 2012,

pronunțată

în dosarul nr. 11373/3/2012 (1916/2012), Curtea de Apel București - secția a I-a

penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte,

sentința penală atacată și, rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa de 18 ani și 5 luni închisoare și a repus în individualitatea lor:

pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 39 alin. (2)

C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359

din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, din dosarul nr. 1229/2003, rămasă

definitivă prin neapelare, pe data de 10 martie 2003.

În temeiul art. 39 alin.

(1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani și 5 luni închisoare, stabilită în

cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 359

din 27 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău din dosarul nr. 1229/2003, rămasă

definitivă prin neapelare la data de 10 martie 2003, executorie prin sentința

penală nr. 384 din 07 mai 2008 a Judecătoriei Buzău - secția penală din dosarul

nr. 8419/200/2007, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul I.M., urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani și 5 luni

închisoare.

A înlăturat aplicarea

art. 88 C. pen., privind scăderea perioadei începând cu data de 08 decembrie 2011

la zi.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A constatat că

inculpatul I.M. este arestat în altă cauză.

Un prim motiv pentru

care se impune casarea deciziei atacate se circumscrie cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și constă în omisiunea instanței

de apel de a se pronunța cu privire la apelul declarat de inculpat.

Așa cum rezultă din

adresa înaintată de Penitenciarul Galați, la data de 11 iunie 2012, inculpatul

a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 387/2012 a Tribunalului

București.

Din examinarea deciziei

atacate, respectiv decizia penală nr. 220 din 8 august 2012, rezultă că deși în

considerente instanța de apel apreciază că apelurile formulate de Ministerul

Public și de apelantul intimat inculpat sunt nefondate, în conținutul minutei

și al dispozitivului deciziei penale sus-menționate instanța a omis să se

pronunțe cu privire la apelul inculpatului, motiv pentru care se impune

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 8 decembrie

2011, lucrători din cadrul S.I.R.A.P. – Biroul Escorte au depistat asupra

acestuia cu ocazia introducerii în Arestul Central un baton de culoare cafenie,

cu aspect de rezină.

Din adresa înaintată

de Penitenciarul Galați (aflată la fila 16 din dosarul instanței de fond)

rezultă că, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla în

executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală din

data de 27 iunie 2008 a Tribunalului Provincial din Barcelona, definitivă la

data de 11 noiembrie 2008, recunoscută prin sentința penală nr. 165 din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel București – secția I penală, definitivă prin

nerecurare la data de 25 septembrie 2011. S-a mai comunicat că pedeapsa se

execută în perioada 8 mai 2007 - 7 mai 2027.

Înalta Curte constată

că perioada executată din pedeapsa de 20 de ani de la 8 mai 2007 și până la

data săvârșirii faptei din prezenta cauză, a fost avută în vedere la stabilirea

restului rămas neexecutat din această pedeapsă, în cauză aplicându-se disp. art.

39 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, Înalta

Curte reține că, în condițiile aplicării corecte a disp. art. 39 alin. (1) și (2)

C. pen. de către instanțele de fond și apel, se impune ca din pedeapsa

rezultantă să se deducă perioada executată în detenție de la data săvârșirii

faptei din prezenta cauză, respectiv 8 decembrie 2012 la zi, deoarece în

această perioadă inculpatul a executat o parte din perioada de 20 de ani

închisoare, care a fost contopită în prezenta cauză, iar mandatul de executare

a pedepsei închisorii a fost anulat și s-a dispus emiterea unui nou mandat de

executare a pedepsei închisorii.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Va

constata că inculpatul I.M. este arestat în altă cauză.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 220 din 08 august 2012 a Curții de Apel București – secția I penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

Casează

decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

Curtea de Apel București.

Constată

că inculpatul I.M. este arestat în altă cauză.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.M., în

sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

01

februarie 2013

.