ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2279/2012

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 862/F din 9 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a II-a penală, printre alții, a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în referire la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., inculpatul I.O.M. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenție. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 544 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1584 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 2550 din 18 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care a majorat-o la 8 (opt) ani închisoare, în regim de detenție. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-au menținut masurile asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 141/D/P/2010 din 03 septembrie 2010, constând în instituirea sechestrului asupra sumei de 474 lei, consemnată la D.G.F.P. Municipiul București, conform chitanței din 08 septembrie 2010. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpata G.E., în folosul statului, a sumei de 474 lei, așa cum a fost mai sus identificată.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, a următoarelor sume de bani: 280 euro de la inculpatul Ș.M., 200 lei de la inculpatul P.D., 300 lei de la inculpatul M.T., 400 lei de la inculpatul V.A., 200 lei de la inculpatul I.O.M., 200 lei de la inculpata F.A.A. și 80 lei de la inculpata G.E. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, a cantităților de 3,1 grame cocaină, 2,26 grame heroină și un număr de 15 comprimate metadonă clorhidrat, depuse la I.G.P.R., D.C.J.E.O., cu dovezile din 19 mai 2010, din 28 mai 2010, din 10 iunie 2010, din 07 septembrie 2010, din 07 septembrie 2010, din 14 mai 2010, din 17 mai 2010, din 21 iulie 2010, din 21 iulie 2010, cu păstrarea contraprobelor conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 3.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr. 147/D/P/2010 din data de 26 octombrie 2010, inculpatul I.O.M., zis „C.”, a fost trimis în judecată (alături de alții) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul I.O.M., instanța de fond a plecat în stabilirea vinovăției acestuia, de la propria sa declarație de recunoaștere a faptei, pe care a coroborat-o cu declarațiile investigatorului sub acoperire si ale colaboratorului, cu mențiunile proceselor-verbale întocmite în cauză și concluziile rapoartelor tehnico-științifice dispuse. Împotriva acestei sentințe - la data de 7 martie 2011 - inculpatul I.O.M. a promovat calea de atac a apelului, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând - în esență (prin motivele scrise) - că nu a „fost prezent la nici un fel de anchetă sau alte cercetări”. Prin Decizia penală nr. 46 din 22 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca fiind inadmisibil apelul declarat de către inculpatul I.O.

împotriva sentinței penale nr. 862/F din 9 decembrie 2010 a Tribunalului București. Curtea de apel examinând actele și probele dosarului a constatat că la data de 25 noiembrie 2010 când au avut loc dezbaterile și a fost amânată pronunțarea asupra cauzei inculpatul a fost prezent personal, în stare de libertate, asistat de apărător desemnat din oficiu. Cererea inculpatului prin care acesta a promovat calea de atac a fost datată 21 februarie 2011 însă la fila 3 se află plicul cu care aceasta a fost expediată la Tribunalul București, ștampila poștei evidențiind data de 7 martie 2011. Cum inculpatul I.O.M. nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege (10 zile), hotărârea atacată a rămas definitivă la data de 21 decembrie 2010 și pe cale de consecință curtea de apel a constatat ca fiind inadmisibil apelul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul I.O.M. a declarat recurs. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului I.O.M. este nefondat și va fi respins ca atare. În mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut pentru declararea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 363 C. proc. pen. Din analiza actelor dosarului rezultă că recurentul inculpat a fost prezent la dezbaterile pe fond în primă instanță, în stare de libertate, asistat de avocat din oficiu (fila 54). Cu toate acestea, a declarat apel la 7 martie 2012 astfel cum rezultă din ștampila poștei pe plicul cu care a expediat declarația de apel (fila 3). Conform art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de apel curge de la pronunțare, dispoziție nerespectată de inculpat, potrivit celor anterior arătate. Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înlăuntrul căruia inculpatul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut de lege. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.O.M. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.O.M. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.