ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului

declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 297 din 01 noiembrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 42 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă

de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui

grup infracțional organizat (constituit în vederea săvârșirii infracțiunilor de

trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc).

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5

ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5

ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 20 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a mai fost condamnat inculpatul

I.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la tentativă la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5

ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit.

a), b) C. pen. - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate mai

sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5

ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

de la 13 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 169 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumelor de 100 dolari

S.U.A. și 1.400 euro, precum și a oricăror alte bunuri ridicate de la acesta, dacă

nu sunt folosite la instrumentarea altor cauze penale.

În baza art. 169 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către martorul M.M. a sumelor de 16.500 euro

și 9.000 dolari SUA ridicate de la acesta în urma percheziției domiciliare efectuate

la 13 ianuarie 2011 și predate la casieria D.I.I.C.O.T. (d.u.p.).

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice,

în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 RON cheltuieli

judiciare față de stat.

Pentru a se pronunța în

sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În urma investigațiilor

efectuate în cursul anului 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T., au rezultat indicii că inculpații I.C., N.C., dar și

alte persoane aflate pe teritoriul României, fac parte dintr-o rețea internațională

de traficanți de droguri al cărei nucleu se află în America de Sud (Columbia, Ecuador).

Calitatea de lider al rețelei menționate era deținută de cetățeanul columbian V.M.P.S.

zis „V.” (bătrânul), zis și „I.” (inginerul), născut în Columbia.

Potrivit informațiilor

furnizate de către D.E.A. (Agenția Antidrog din S.U.A.), V.M.P.S., cunoscut pe teritoriul

S.U.A. și sub numele de J.L.S., este implicat de foarte multă vreme în traficul

de droguri, făcând obiectul mai multor investigații în anii ’70, fiind arestat în

Peru în anul 1978 (pentru o captură de 78 kg cocaină), asociat cu o captură de 840

kg cocaină realizată în anul 1986 în America de Sud, implicat în încercarea de transporta

o cantitate de aproximativ 2.000 kg cocaină în anul 2005 din Venezuela în Olanda

(d.u.p.).

De asemenea, acesta avea

numeroși asociați, cu toții cunoscuți ca traficanți de droguri, între care M.A.M.M.,

coordonator al unui cartel de droguri din Columbia (arestat de autoritățile americane

în anul 2008 după o vastă operațiune și extrădat în S.U.A. în anul 2009).

În urma interceptărilor

convorbirilor telefonice purtate de către inculpații I.C. și N.C. în perioada mai-decembrie

2007, a rezultat că I.C. (cunoscut în cadrul rețelei și sub poreclele de „J.” sau

„C.”) era cel care ținea legătura cu membrii rețelei din America de Sud, datorită

faptului că este cunoscător al limbii spaniole (de altfel, numeroase conversații

interceptate au fost purtate în limba spaniolă, procedându-se ulterior la traducerea

acestora). Practic, cei doi inculpați, care reprezentau fațeta din România a rețelei

de traficanți, purtau discuții între ei înainte ca inculpatul I.C. să ia legătura

telefonic cu membrii din America de Sud ai rețelei, stabilind ce probleme urma să

abordeze acesta în cursul discuției, uneori și ce atitudine să adopte, iar după

ce inculpatul I.C. efectua convorbirea, îi relata inculpatului N.C. cele discutate.

Membrii sud-americani

ai rețelei cu care inculpatul a luat legătura cel mai des sunt:

- persoana cu privire

la care acesta folosea apelativul „B.” acesta este M.P.S., a cărui poreclă „V.”

se traduce în limba română ca „bătrânul, B.”;

- numitul „B.Y.” sau „T.”

sau „M.”, mâna dreaptă a „B.ui”, neidentificat până în prezent sub numele real;

- F. sau „V.” - numitul

F.V.C., persoana care deținea compania ecuadoriană exportatoare a peștelui (SC

P. SA), membru al rețelei arestat de autoritățile ecuadoriene la finalul anului

2007.

În afară de aceștia, inculpatul

a mai discutat telefonic și cu alte persoane din America de Sud, în evidentă legătură

cu activitățile de narcotrafic, însă identitatea lor nu a fost stabilită, iar inculpatul

nu folosea un anume apelativ când se adresa acestora.

Pentru înțelegerea corectă

a modului în care s-au purtat convorbirile telefonice și a felului în care inculpații

și colaboratorii lor sud-americani disimulau subiectul real al acestora, instanța

de fond a apreciat că este utilă reproducerea „regulilor” enunțate chiar de inculpatul

I.C. într-o discuție cu unul din membrii rețelei (discuție din 7 august 2007, d.u.p.),

reguli care îi fuseseră expuse anterior inculpatului de către o altă persoană la

care se face referire în convorbire:

„(…) Și el mi-a spus:

Eu îmi câștig pâinea din treaba asta, pentru că e o afacere de familie! E o afacere

foarte mare, care durează de mai mulți ani și se presupune că nu ar trebui să vorbim

de anumite lucruri la telefon, adică pe e-mail, și să facem o tranzacție normală

pentru ca toată lumea știe deja despre ce este vorba. Mă înțelegi? (…) Uite ce se

întâmplă, vreau ca prin acest e-mail, pe care le-am trimis, e e-mail-ul întreprinderii

unde trebuie să facem o tranzacție absolut normală. Să nu vorbim de alte lucruri,

pentru că astea se știu deja. Deci, sugestia ar fi ca…e normal ca mesajele să facă

referire strict la chestiunea de care ne ocupăm. Mă înțelegi? La nimic altceva.”

Un alt element important,

privind rolul lui I.C. în cadrul activităților celor doi inculpați a fost oferit

chiar de acesta, cu ocazia audierii din data de 14 ianuarie 2011 (la propunerea

de arestare preventivă), când inculpatul a arătat că, deoarece în anii 1987-1988

și 1990-1993 a lucrat în Mexic la circ, l-a cunoscut acolo pe un anume „T.”, care

i-a făcut cunoștință cu o altă persoană, „B.”, iar aceștia l-au contactat din nou

în anul 2007, spunându-i că „B.” ar fi interesat de efectuarea unor investiții în

România (d.u.p.).

Deși inculpatul a revenit

ulterior asupra declarației, fără a oferi însă explicații valabile pentru aceasta

revenire („starea de groază” invocată de acesta nu poate fi un motiv serios pentru

a inventa legături nereale cu anumite persoane, dosar instanță), Tribunalul a apreciat

declarația inițială ca fiind cel puțin în parte adevărată (singurul element neplauzibil

pare a fi faptul că, după ce i-a cunoscut pe cei doi în anii ’80-’90, aceștia l-au

mai contactat pe inc. I.C. abia în anul 2007, fără a ține legătura cu acesta în

intervalul 1993-2007; de altfel, instanța nici nu vede cum l-ar fi putut contacta

după 14 ani fără a păstra legătura în acest timp).

Astfel, pe baza convorbirilor

interceptate, s-a stabilit că la începutul lunii mai 2007, inculpatul I.C. pregătea

o întâlnire între el, N.C. și M.S. „V.”, întâlnire ce urma să aibă loc în afara

României (d.u.p.). Întâlnirea respectivă a avut loc la Madrid, în data de 12

mai 2007 și a fost supravegheată de poliția spaniolă, care a procedat la urmărirea

celor doi inculpați pe întreaga perioadă a șederii lor la Madrid (12-13 mai 2007,

comisie rogatorie Spania, d.u.p.). Organele poliției spaniole au efectuat fotografii

ale întâlnirii dintre inculpați și M.S. (d.u.p.) și au comunicat datele de identificare

ale acestuia (d.u.p.).

Cu privire la discuțiile

purtate în cursul întâlnirii, cei doi inculpați au oferit de-a lungul cercetărilor

explicații variate și contradictorii. Astfel, inculpatul N.C. a arătat inițial că

nu cunoaște numele cetățeanului cu care el și I.C. s-au întâlnit la Madrid, ci doar

porecla acestuia, „B.”, că la acea întâlnire s-a vorbit doar despre propuneri de

afaceri (investiții imobiliare în România ce urmau a fi efectuate de către „B.”),

nediscutându-se despre vreun import de pește sau despre droguri (d.u.p.) și și-a

menținut aceeași poziție și cu ocazia audierii de la propunerea de arestare preventivă

(d.u.p.).

Ulterior însă, inculpatul

N.C. a revenit asupra primei declarații și a confirmat că la întâlnire s-a vorbit

despre modalitatea de a aduce droguri în România, prin identificarea unei firme

care să importe bunuri în țară, urmând ca în transporturi să fie introduse diverse

cantități de droguri (d.u.p.). Această ultimă declarație pare a fi cea mai plauzibilă

în raport de situația de fapt ce va fi prezentată în continuare.

Inculpatul I.C. a susținut

cu ocazia audierii de la propunerea de arestare preventivă o variantă asemănătoare

cu a inculpatului N.C. (discuții despre eventuale afaceri imobiliare cu o persoană

pe nume „B.”) pentru ca în fața instanței să ofere o variantă întrucâtva schimbată

(dos.inst.), în sensul că la întâlnirea de la Madrid, care a avut loc de fapt cu

un anume „J.” (nu „B.”), s-a vorbit despre afaceri cu fructe și cafea, despre investiții

imobiliare, fără să se discute direct nimic despre droguri.

După întâlnirea de la

Madrid, cei doi inculpați au început pregătirile în vederea introducerii de droguri

în România. Astfel, inculpatul N.C. a identificat prin intermediul martorului M.M.

(la care cei doi inculpați se vor referi în cuprinsul convorbirilor telefonice)

o societate comercială din România specializată în efectuarea de importuri de marfă

din străinătate, SC O.F. SRL Prin intermediul acestei societăți, inculpații urmau

să importe pe cale maritimă un container cu pește congelat (macrou) de la societatea

comercială SC P. SA cu sediul în Ecuador, societate condusă de numitul F.V.C..

Alegerea peștelui ca marfă

de import s-a făcut pe de o parte deoarece, datorită mirosului specific al peștelui,

acesta este de natură să inducă în eroare câinii specializați în descoperirea narcoticelor

și, pe de altă parte, deoarece containerele care conțin alimente „nu se scanează”

(după cum credea inculpatul I.C. la data de 24 septembrie 2007, convorbire interceptată

cu o persoană din America de Sud, d.u.p.).

Referitor la SC O.F.

SRL (cu sediul în jud. Ilfov, com. Ștefăneștii de Jos, d.u.p.), Tribunalul a reținut

că această societate a avut ca asociat unic și administrator în perioada 2006-2008

pe martorul E.O., iar principalul său obiect de activitate era efectuarea de importuri

de legume, fructe și conserve. Practic, atunci când un comerciant român dorea să

efectueze un import de astfel de produse, se adresa acestei societăți, care realiza

importul și toate formalitățile aferente acestuia în schimbul unui comision (declarație

E.O., d.u.p., dos.inst.). Martorul E.O. a arătat că de activitatea comercială a

societății s-a ocupat exclusiv numitul Y.A., iar actele societății și ștampila/ștampilele

se aflau la numita P.A.M., contabila societății (trebuie menționat că aceasta se

ocupa de contabilitatea SC O.F. SRL în calitate de angajată a unei firme de contabilitate).

În privința martorului

M.M., instanța de fond a reținut că acesta a arătat că, în cursul anului 2007, inculpatul

N.C., pe care îl cunoștea de multă vreme, i-a solicitat să îl ajute în realizarea

unui import de pește congelat din America de Sud (numitul M.M. se ocupa în mod curent

cu astfel de activități prin intermediul mai multor societăți comerciale, fără a

deține vreo funcție în cadrul uneia din acestea) prin găsirea unei societăți comerciale

care să facă acest import. Martorul a confirmat că a folosit în acest scop SC

O.F. SRL, fără a-și aminti cu cine a discutat în acest scop, fapt explicabil prin

aceea că audierile în cauză s-au desfășurat abia în anul 2011 (d.u.p., d.u.p., dos.inst.).

Totodată, cercetările efectuate nu au dovedit că martorul ar fi știut despre implicarea

lui N.C. în traficul de droguri.

Pentru realizarea importului,

în cursul lunilor iulie-septembrie 2007, inculpatul I.C. a purtat numeroase convorbiri

cu partenerii săi sud-americani, în cursul cărora s-au stabilit detalii cu privire

la modul de întocmire a actelor necesare pentru realizarea tranzacției (factură

proforma, bill of landing sau B.L. - conosamentul transportului, certificat sanitar

etc.) și a modului în care acestea urmau să intre în posesia sa. De asemenea, înainte

sau după discuțiile cu sud-americanii, inculpatul I.C. îi transmitea inculpatului

N.C. cele stabilite cu aceștia, în timp ce inculpatul N.C. îi comunica la rândul

său stadiul aranjamentelor pentru primirea transportului de pește.

Discuțiile pun în evidență,

de asemenea, preocuparea tuturor celor implicați ca tranzacția să pară absolut normală

din toate punctele de vedere (prețul produsului, actele transportului etc.). Un

element al acestora este reprezentat de nemulțumirile celor doi inculpați cu privire

la lipsa cunoștințelor în materia tranzacțiilor internaționale de marfă pe care

o dovedeau membrii rețelei sud-americane (a fost necesar ca inc. I.C. că scaneze

și să trimită prin e-mail facturi proforma deja completate și alte acte pentru ca

ceilalți membri ai grupului să fie în măsură să redacteze aceste acte în mod corect).

Relevante pentru aspectele

prezentate sunt majoritatea convorbirilor reproduse în d.u.p., instanța enumerând

doar exemplificativ convorbirile din 12 iulie 2007 (I.C.-persoană din Columbia,

d.u.p.), 17 iulie 2007 (I.C.-persoană din Columbia, d.u.p.), 24 iulie 2007 (I.C.-persoane

din America de Sud, d.u.p.), 26 iulie 2007 (I.C.-N.C., d.u.p.), 28 iulie 2007 (I.C.-persoană

din America de Sud, I.C.-N.C., d.u.p.), 30 iulie 2007 (I.C.-N.C., d.u.p.), 31

iulie 2007 (I.C.-persoane din Columbia, I.C.-N.C., d.u.p.), 8 august 2007 (I.C.-N.C.,

d.u.p.), 9 august 2007 (I.C.-persoană din America de Sud, d.u.p.), 22 august 2007

(I.C.-persoană din America de Sud, d.u.p.)

Mai mult chiar, inculpații

I.C. și N.C. sunt îngrijorați de faptul că, din cauza modului în care fuseseră redactate

anumite acte, angajații români ai societății-paravan (SC O.F. SRL) ar putea avea

bănuieli cu privire la realitatea tranzacției comerciale ce urma a fi efectuată.

În acest sens, la data

de 12 iulie 2007, inculpatul N.C. îi spune inculpatului I.C.: „(…) trebuie să-i

spui că în compania asta a noastră este foarte mare și sunt puși niște directori

ca să lucreze pentru companie, să înțeleagă B., iar ei încearcă să scoată lucrurile

cele mai bune pentru companie. Înțelegi, ei nu știu despre business-ul nostru, asta

să înțeleagă B..” (d.u.p.). La fel, în data de 26 iulie 2007: (…) Spune că trebuie

să le demonstrăm celor de la firma de aici, care este super mare, că există firma

asta acolo și trimite produsul ăsta.” (d.u.p.).

De asemenea, în data de

30 iulie 2007, inculpatul N.C. subliniază, într-o conversație cu inculpatul I.C.:

„Bagă-i-o p-asta în continuu: B., noi avem control sută la sută în companie, că

unul e din familia noastră, dar sunt doi asociați…și unul nu e al nostru…” (d.u.p.).

Și, în fine, în aceeași zi, inculpatul I.C. pune în aplicare sfaturile primite de

la inculpatul N.C. în conversația cu o persoană din Columbia: „Uite, ca să înțelegi

și tu. Sunt doi parteneri în această afacere. Unul dintre aceștia este omul nostru.

Aici sunt cam 100 de angajați și tot văd... (…) Documentele nu prea sunt…și nu dă

bine. Adică nu este prea bine pentru afacere. Înțelegi? Ca eu să le dau explicații

că de ce au trimis un document cu trei cuvinte în loc de o proforma…” (d.u.p.).

Totodată, într-o discuție

din data de 6 august 2007, purtată între cei doi inculpați se menționează aproape

clar faptul că societatea din România implicată în tranzacție este SC O.F. SRL Astfel,

inculpatul N.C., explică inc. I.C. ce date au fost trimise „B.ui” cu privire la

transport, pentru a fi menționate în documentele aferente acestuia: „Da, măi nene,

i-a dat lui ăsta lui B.. (…) Ceva cu fructe și nu-ți mai zic numele celălalt. (…)

Așa ceva cu fructe, altul nu are cum să fie și să-i dea răspuns, să-i zică să fie

de acord și după aceea să-i cerem proforma lui B..” (d.u.p.).

După stabilirea tuturor

detaliilor cu privire la documentele însoțitoare ale containerului cu pește, partenerii

din America de Sud ai inculpaților au expediat containerul către România la data

de 29 septembrie 2007 prin intermediul companiei maritime MK, la bordul vaporului

RG, informându-l în aceeași zi pe inc. I.C. despre aceasta (convorbire I.C.-B.Y.,

d.u.p.). Din verificările efectuate de organele de poliție, s-a stabilit că numărul

containerului era MW, acesta urmând să fie transportat pe ruta maritimă Guayaquil

(Ecuador)-Algeciras (Spania)-Gioia Tauro (Italia)-Constanța Agigea Sud (România)

la bordul a două vase, mai întâi RG până în Italia, iar apoi Olympia pe ruta Italia-România.

Deoarece până la sosirea

containerului în România, trebuia ca cei doi inculpați să intre în posesia actelor

necesare pentru ridicarea acestuia din port, membrii rețelei sud-americane au transmis

documentele respective prin intermediul companiei de transport aerian D.H.L., purtând

în acest sens mai multe convorbiri telefonice cu inc. I.C.. Astfel, la data de 29

septembrie 2007, inculpatului I.C. i se transmite că „(…) aștept să-mi aducă documentele

(…) aștept să-mi aducă documentele ca să ți le trimit” (d.u.p., discuție I.C.-persoană

din Ecuador).

Ulterior, la 1

octombrie 2007, într-o discuție cu B.Y., în care este menționat direct numele SC

O.F. SRL (B.Y. numind-o chiar „firma ta”), inculpatul I.C. este întrebat despre

adresa la care dorește să îi parvină actele, acesta solicitând trimiterea lor la

biroul central al D.H.L. din București, cu menționarea pe plic a unuia din numerele

sale de telefon, pe care îl transmisese anterior numitului B.Y. (d.u.p.).

În acest context, instanța

a menționat că inculpatul I.C. și persoanele din America de Sud implicate în activitatea

infracțională foloseau o metodă interesantă de a-și transmite numerele de telefon

prin intermediul cărora urmau să ia legătura. Astfel, aceștia comunicau telefonic

doar ultimele 3 sau 4 cifre ale numărului de telefon, urmând ca restul numărului

să fie transmis prin e-mail. Acest aspect rezultă din convorbirile telefonice de

la datele de 6 septembrie 2007 (I.C.-persoană din Ecuador, d.u.p.) și 10

septembrie 2007 (I.C.-persoană din Ecuador, probabil B.Y., d.u.p.).

Revenind la trimiterea

actelor în România, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din procesele-verbale

din 09 octombrie 2007, întocmite de organele de poliție (în urma reținerii corespondenței

expediate din Ecuador, conform art. 98 C. proc. pen.), la această dată a fost primit

la sediul companiei de curierat rapid D.H.L. din cadrul Aeroportului Internațional

Henri Coandă un plic expediat din Guayaquil, Ecuador, de către SC P. SA, reprezentată

de numitul F.V.C. către SC O.F. SRL, aparent reprezentată de către numitul M.A.Q.

(conform mențiunilor făcute de către expeditor pe acel plic), care, conform datelor

deținute, conținea înscrisuri constând în documentele de transport ale containerului

(conosamentul și altele) trimis de către membrii rețelei aflați în America de Sud

inculpaților I.C. și N.C..

De asemenea, s-a constatat

că pe acest plic era menționat numărul de telefon, alături de numele lui M.A.Q.

la rubrica persoană de contact (d.u.p.).

În privința martorului

M.A.Q., care în anul 2007 deținea în România mai multe societăți comerciale (nu

și SC O.F. SRL însă) prin care a realizat împreună cu martorul M.M. importuri de

alimente, inclusiv de pește congelat, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit

nicio implicare a acestuia în infracțiunile săvârșite de inculpați. Audiat în cauză,

acesta a arătat că nu cunoaște nimic despre importul de macrou din Ecuador și nu

știe de ce numele său a fost menționat ca destinatar al plicului (dos.inst., d.u.p.).

Cu referire la numărul

de telefon respectiv, instanța de fond a reținut că în data de 10 octombrie 2007,

inculpatul I.C. a fost sunat pe acest număr de telefon de către reprezentanții D.H.L.

care l-au informat despre sosirea plicului din Ecuador, menționând inclusiv faptul

că destinatarul acestuia este SC O.F. SRL (convorbire I.C.-reprezentant D.H.L.,

d.u.p.).

De asemenea, aparatul

telefonic mobil corespunzător celui în care a fost introdusă cartela telefonică,

de la care au fost purtate discuții cu reprezentanții D.H.L. în momentul sosirii

plicului din Ecuador, a fost găsit și ridicat de către organele de poliție de la

domiciliul părinților inculpatului I.C. după reținerea acestuia în prezenta cauză

(d.u.p.).

În fine, ultimele 4 cifre

ale acestui număr de telefon au fost comunicate de către inculpatul I.C. lui B.Y.

în convorbirea telefonică din 10 septembrie 2007 (I.C.-persoană din Ecuador, probabil

B.Y., d.u.p.) și la același număr de telefon se face referire într-o altă convorbire

dintre I.C. și B.Y., reprodusă mai sus (d.u.p.).

Organele de poliție au

supravegheat sediul D.H.L. din zona Unirii în data de 10 octombrie 2007, pentru

a observa pe cel care urma să ridice plicul trimis din America de Sud, însă acesta

a fost predat unei persoane neidentificate (care a deținut însă ștampila SC

O.F. SRL) după terminarea programului (la ora 17.48, programul încheindu-se la ora

17.30) și după ce angajații D.H.L. au închis punctul de lucru (proces-verbal, d.u.p.).

După toate probabilitățile,

această persoană a fost inculpatul N.C., după cum rezultă din convorbirea telefonică

din data de 10 octombrie 2007, ora 8.33, când, la 2 minute după ce a fost sunat

de reprezentanții D.H.L. (la ora 8.31, d.u.p.), inculpatul I.C. îi spune inculpatului

N.C. să ia ștampila (ștampila SC O.F. SRL) și să meargă în cursul zilei respective

la Unirea (sediul central al D.H.L., d.u.p.). În aceeași zi, la ora 19:59, cei doi

poartă o nouă convorbire în care ridicarea plicului și documentele conținute de

acesta sunt camuflate sub aparența unei discuții despre afaceri imobiliare (d.u.p.).

A doua zi, 11

octombrie 2007, la ora 18:55, inculpatul I.C. l-a apelat pe numitul B.Y. la un număr

de telefon din Columbia și i-a transmis că „au sosit documentele, sunt bune, totul

este bine, dar lipsesc niște originale, ar fi fost mai bine dacă le-ar fi trimis

trei, dar este bine și cu unul”. În această situație, B.Y. i-a comunicat faptul

că se află în posesia celorlalte exemplare originale ale înscrisurilor trimise (d.u.p.).

Containerul expediat din

Ecuador a ajuns în Portul Constanța la data de 12 noiembrie 2007 la bordul navei

Olympia. În prealabil, prin ordonanța nr. 171/D/P/2007 din 10 noiembrie 2007 a D.I.I.C.O.T.

se dispusese, în baza art. 30 din O.U.G. nr. 121/2006, art. 20 din Legea nr. 143/2000,

art. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 203 C. proc. pen., autorizarea efectuării

unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 1,5 tone de cocaină,

cu substituirea totală a drogurilor, de către organele de poliție în colaborare

cu A.N.V., fiind, totodată, trimise cereri de comisie rogatorie către autoritățile

judiciare ale statelor tranzitate în vederea luării măsurilor necesare (d.u.p.).

Astfel, la data de 13

noiembrie 2007, o echipă formată din procurori din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura

Centrală și din lucrători de poliție s-a deplasat în Portul Agigea Sud - Constanța,

pentru a proceda, împreună cu reprezentanții Autorității Naționale Vamale, la efectuarea

unui control asupra containerului menționat.

După identificarea sa,

containerul respectiv a fost inspectat de autorități (inclusiv structura acestuia

și, prin sondaj, mai multe cutii din încărcătura sa), constatându-se că acesta conține

22 tone pește congelat (macrou), în cutii de 10, respectiv 20 kg. Nu au fost descoperite

bunuri sau substanțe a căror deținere să fie interzisă de lege. Ulterior, au fost

închise și sigilate ușile containerului cu sigilii aparținând Autorității Naționale

a Vămilor și companiei MK (d.u.p.).

Deoarece organele de urmărire

penală nu aveau cum să cunoască dacă primul container expediat din Ecuador către

cei doi inculpați reprezenta doar un test sau conținea narcotice, operațiunea descrisă

mai sus a fost indiscutabil necesară. S-a stabilit astfel că acest transport a avut

doar rolul de a verifica dacă modul de operare ales de membrii rețelei era eficient

sau nu și, totodată, de a observa reacția autorităților - controalele la care era

supus transportul, formalitățile ce trebuiau efectuate pentru recepționarea sa etc.

Acest mod de operare este logic, în condițiile în care grupul infracțional nu mai

efectuase vreun alt transport maritim pe ruta Ecuador - România, iar până la sosirea

în România erau prevăzute două escale în state europene diferite (Spania și Italia),

crescând și riscurile de descoperire a activității ilicite.

După sosirea containerului

în Portul Constanța, inculpații au început demersurile pentru ridicarea acestuia.

Aceștia s-au izbit însă de dificultăți neprevăzute, determinate de faptul că certificatul

fitosanitar emis de autoritățile ecuadoriene nu era semnat de un medic autorizat

de Uniunea Europeană, dar și de faptul că SC P. SA nu era nici ea autorizată să

efectueze importuri în Uniunea Europeană (d.u.p., d.u.p.).

În consecință, inculpatul

N.C. a efectuat, ajutat fiind de martorul M.M., o serie de demersuri pentru a reuși

să ridice containerul chiar și în aceste condiții (convorbiri N.C.-I.C. din 16

noiembrie 2007, d.u.p., 19 noiembrie 2007, d.u.p., 23 noiembrie 2007, d.u.p., convorbire

M.M.-persoane necunoscute, d.u.p., d.u.p., convorbiri M.M. - N.C. din 19

noiembrie 2007, d.u.p., 22 noiembrie 2007, d.u.p., 26 noiembrie 2007, d.u.p.).

Și cu ocazia acestor conversații,

inculpații I.C. și N.C. folosesc un limbaj codificat, referindu-se la pește ca fiind

„medicamente” și descriind problema survenită în felul următor: „(…) trebuia o companie

mult mai mare care era agreată, înțelegi ce zic, să vândă medicamente” (d.u.p.).

Cu toate acestea, containerul

nu a putut fi ridicat din port, din cauza problemelor deja arătate, astfel că inculpații

l-au abandonat pur și simplu acolo, acesta fiind remutat de către transportatorul

MK Line către Sri Lanka, pentru ca peștele să fie folosit drept hrană pentru animale

(d.u.p.). Trebuie menționat că reprezentanții companiei MK au încercat să ia legătura

cu societatea exportatoare (SC P. SA), însă, după cum rezultă din documentele întocmite

cu această ocazie, societatea respectivă nu a putut fi identificată la sediul declarat

(d.u.p.).

În același timp, inculpatul

I.C. ținea legătura în continuare cu membrii sud-americani ai rețelei și, după ce

inițial le-a comunicat acestora că există anumite probleme pentru recepționarea

transportului, în cele din urmă, de comun acord cu N.C., a decis să le relateze

acestora că au reușit să intre în posesia containerului, deși acest aspect era cu

desăvârșire fals.

Practic, cei doi inculpați

au fost obligați să ia această decizie, deoarece, dacă ar fi relatat sud-americanilor

dificultățile întâmpinate, și-ar fi pierdut credibilitatea în fața acestora (containerul

nu a putut fi ridicat din cauza inculpaților, care nu cunoșteau ce formalități trebuie

îndeplinite pentru ca acesta să poată intra în țară) și, totodată, s-ar fi amânat/anulat

expedierea celui de-al doilea transport, care urma să conțină cocaină.

Relevante în acest sens

sunt mai multe conversații dintre inculpați purtate în perioada 16 noiembrie 2007-26

noiembrie 2007, dar mai ales cele din 16 noiembrie 2007, când inc. N.C. îi spune

lui I.C. „Încă nu spune nimic la nimeni tu” (d.u.p.), 23 noiembrie 2007, când, din

nou, N.C. îi dă aceleași sfaturi inc. I.C. „Deci ideea e clară, am reușit să facem

ce trebuie, am întârziat puțin pentru că nu era o hârtie care ne trebuia și am rezolvat-o,

OK, totul e bine.” (d.u.p.) și 26 noiembrie 2007 cu un conținut aproape identic

„Omule, deci ai înțeles, dacă sună ăsta îi spui: Gata, mă, s-a rezolvat!” (d.u.p.).

Inculpatul I.C., presat

fiind de membrii sud-americani ai rețelei, care începuseră să achiziționeze deja

cocaina care urma să fie inclusă în transportul al doilea și se pregăteau să îl

expedieze, a acceptat să le dea acestora informații false (inclusiv lui M.S. „V.”),

astfel cum stabilise cu N.C., planul inculpaților fiind ca, simultan cu trimiterea

transportului care urma să ajungă la destinație în aproximativ două luni, să îi

convingă pe cei din Ecuador să efectueze demersurile pentru ca SC P. SA să fie inclusă

pe lista firmelor autorizate să efectueze importuri de alimente către Uniunea Europeană.

În acest sens, inculpatul

poartă mai multe discuții cu B.Y., F. și M.S. „V.” în cursul cărora afirmă că, pentru

a evita problemele care au dus la „întârzieri în ridicarea primului container” (afirmație

evident falsă, primul container nefiind ridicat deloc), este necesar ca aceștia

să includă firma pe lista deja menționată.

Mai mult decât atât, inculpatul

I.C., aflând că pentru a se face aceasta este necesară plata în Ecuador a unei mite

de aproximativ 10.000 dolari SUA, se oferă să achite el și cu N.C. această sumă

de bani, care urma să fie expediată prin WU sau transfer bancar. De altfel, inculpatul

N.C. a încredințat acești bani lui M.M., care urma să se ocupe de transferul lor.

A reținut instanța fondului

că relevante în acest sens sunt un număr de 15 convorbiri telefonice (reproduse

și în cuprinsul rechizitoriului), cu privire la care, pentru a se înțelege cu claritate

subiectele abordate și modul în care membrii rețelei conversau, a apreciat ca fiind

necesară redarea lor integrală, subliniind că în cuprinsul acestora, s-a menționat

și interpretarea pe care Parchetul a dat-o termenilor folosiți de inculpați, interpretare

cu care instanța a fost, în totalitate, de acord, deoarece corespundea cu modul

în care au acționat inculpații. Aceste convorbiri sunt redate la paginile din sentința

instanței de fond.

Tribunalul a apreciat

că, din cuprinsul acestor convorbiri telefonice (în special convorbirea dintre M.S.

și I.C., confirmată și de celelalte conversații), rezultă că la sfârșitul lunii

noiembrie 2007 membrii sud-americani ai rețelei erau pregătiți să trimită cel de-al

doilea container către România.

Însă, la data de 5

decembrie 2007, poliția ecuadoriană din portul Guayaquil a descoperit containerul

în care se afla cantitatea de 364 de kg de cocaină. Identificarea acestuia a fost

facilitată de faptul că membrii rețelei au încercat să corupă pe unul dintre membrii

unității antidrog care urma să verifice containerul, însă acesta a denunțat tentativa

de mituire superiorilor săi. Poliția ecuadoriană a procedat la inspectarea containerului,

unde au fost descoperite, disimulate în cadrul unui transport de macrou congelat,

300 de pachete care conțineau în total 364 kg de cocaină (d.u.p., expertiză substanță,

d.u.p.).

Au fost reținuți imediat

(d.u.p.) numiții G.E.G.M. (polițist ecuadorian care încercat să ofere mită colegului

său), R.P.R.D. (comisionar vamal care reprezenta SC P. SA) și R.M.C.F. (angajat

al SC P. SA).

În cadrul audierilor ce

au urmat, numitul R.P.R.D., comisionar vamal, a arătat că la data de 29

noiembrie 2007, a fost angajat de către numitul F.V.C. să se ocupe de formalitățile

necesare pentru realizarea unui export de macrou congelat în România al cărui volum

trebuia confirmat pentru data de 05 decembrie 2007. Totodată, numitul R.P.R.D. a

declarat că l-a cunoscut pe F.V.C. în urmă cu circa 3 luni față de momentul descoperirii

drogurilor, când s-a ocupat pentru acesta de exportarea unui alt container cu macrou

congelat, mai exact la 30 septembrie 2007, cu vaporul RG, având aceeași destinație

și același destinatar. Solicitându-i-se detalii, acesta a arătat că societatea din

România care trebuia să primească macroul era SC O.F. SRL (traducere limba spaniolă,

d.u.p., declarație originală, d.u.p.).

Având în vedere că această

audiere a survenit la 6 decembrie 2007 (așadar la o zi după descoperirea neplanificată

a drogurilor), înainte ca autoritățile române să comunice celor ecuadoriene datele

deținute cu privire la grupul de traficanți, instanța de fond a apreciat ca fiind

exclusă orice influențare a numitul R.P.R.D. de către autoritățile ecuadoriene în

sensul de a da o declarație defavorabilă inculpaților din prezenta cauză.

Declarația numitului R.P.R.D.,

coroborată cu convorbirile telefonice, din care rezultă cu claritate că trimiterea

către România a unui container cu pește în care urma să fie disimulată cocaină era

iminentă, au creat convingerea instanței că drogurile descoperite la data de 5

decembrie 2007 de către autoritățile ecuadoriene erau destinate inculpaților I.C.

și N.C., aceștia urmând să le preia în aceeași modalitate ca în cazul primului transport

(cu mențiunea că, în acest caz, actele de expediție fiind în regulă, cei doi inculpați

aveau să reușească să intre în posesia containerului).

De altfel, după captura

realizată de autoritățile ecuadoriene, conversațiile telefonice interceptate au

relevat faptul că inculpații erau direct implicați în acest transport. Astfel, la

data de 11 decembrie 2007, ora 18:16, inculpatul I.C. (care aflase despre captură

de pe internet, fapt confirmat de propria declarație, dos.inst., dar și de faptul

că știrea fusese publicată în ziarul ecuadorian U. încă din 8 decembrie 2007 îi

spune inculpatului N.C. să nu mai trimită banii (necesari pentru mituirea funcționarilor

responsabili pentru includerea SC P. SA pe lista firmelor autorizate) în America

de Sud, precizându-i în același timp că trebuie să se întâlnească (d.u.p.). De asemenea,

imediat după aceasta, la ora 18:18, inculpatul N.C. îl sună pe martorul M.M., spunându-i

să nu mai trimită banii pe care îi dăduse (bani destinați mitei care trebuia plătită

pentru autorizarea SC P. SA pentru exporturi în U.E., d.u.p.).

Sub aspectul apărărilor

formulate de cei doi inculpați după reținerea lor la începutul anului 2011, tribunalul

a reținut că inculpatul N.C., după ce inițial a negat comiterea faptelor, ulterior,

la data de 2 mai 2011 (d.u.p.), a revenit asupra poziției inițiale, recunoscând

săvârșirea infracțiunilor de care era acuzat și descriind în detaliu modul în care

el și inculpatul I.C. au acționat. De asemenea, în faza de judecată, acesta a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ceea ce a dus la disjungerea

cauzei și formarea dosarului de față, privindu-l doar pe inculpatul I.C..

În ceea ce îl privește

pe inculpatul I.C., acesta a oferit de-a lungul procesului mai multe variante ale

modului în care s-au petrecut faptele:

- la data de 14

ianuarie 2011 (cu ocazia arestării preventive), în afara aspectelor privind întâlnirea

de la Madrid din 12 mai 2007 și relațiile anterioare cu „B.” și B.Y., deja prezentate,

inculpatul a arătat că discuțiile telefonice ulterioare au privit doar importul

de mâncare la prețuri bune și actele necesare realizării importului (d.u.p.);

- la data de 4 august

2011 (audiat în cursul judecății), inculpatul a afirmat în esență că nu a fost decât

un intermediar între inculpatul N.C. și sud-americani, deoarece el cunoștea limba

spaniolă, iar inculpatul N.C. nu. A mai arătat inculpatul că nu și-a dat seama despre

faptul că aceștia intenționau să realizeze un transport de droguri decât după o

discuție cu „F.”, care i-a reproșat faptul că într-un e-mail trimis de firma importatoare

se foloseau „cuvinte necenzurate”.

Inculpatul a precizat

că după acea discuție a dorit să înceteze orice colaborare cu N.C., însă, date fiind

legăturilor de familie cu acesta (este căsătorit cu verișoara inc. N.C., de asemenea,

acesta este nașul său de cununie și la acel moment urma să fie nașul unuia din copii

săi) și insistențelor sale, a acceptat să intermedieze în continuare tranzacțiile,

dar strict conform indicațiilor primite de la N.C.. Mai mult chiar, inculpatul a

susținut că a încercat să blocheze cel de-al doilea transport, care urma să conțină

droguri și din acest motiv a cerut sud-americanilor să obțină certificarea firmei

pentru export în UE (știa că acest lucru va fi foarte dificil). Acesta a precizat

că a aflat de pe internet despre captura din 5 decembrie 2007 și i s-a confirmat

acest aspect de către T. (B.Y.) într-o convorbire telefonică.

Separat de aceste declarații,

inculpatul I.C. a adresat, la data de 6 mai 2011, o cerere către D.I.I.C.O.T. (dosar

instanță de fond), în care preciza că deține date despre persoane din America de

Sud care „se ocupă cu traficarea unor cantități de ordinul sutelor de kilograme

de cocaină”, drogurile fiind transportate pe cale maritimă în România și apoi în

Europa de Vest și că va formula un denunț după ce se va gândi la „modul în care

aceștia pot fi identificați și trași la răspundere penală”, însă ulterior nu și-a

îndeplinit această promisiune.

Raportat la materialul

probator prezentat anterior, instanța de fond a înlăturat aceste apărări, întrucât

ansamblul convorbirilor telefonice dintre cei doi inculpați nu trădează nici pe

departe un raport de subordonare a inculpatului I.C. față de inculpatul N.C.. Aceștia

se aflau în evidente relații de prietenie, se înțelegeau foarte bine, își relatau

diverse probleme apărute în viața de zi cu zi, iar în privința afacerii cu droguri

contribuiau amândoi cu opinii referitoare la modul în care ar trebui gestionată

relația cu partenerii sud-americani.

Nici afirmația inculpatului

referitoare la momentul în care și-ar fi dat seama de faptul că intermediază o afacere

cu droguri nu este mai credibilă - arată judecătorul fondului - întrucât, discuția

la care inculpatul a făcut referire, indicând-o ca momentul la care a înțeles că

este implicat într-o tranzacție cu narcotice, a avut loc cândva în jurul datei de

7 august 2007, iar aspectele abordate în cuprinsul său au fost deja înfățișate de

instanță cu ocazia expunerii principiilor generale după care membrii rețelei discutau

despre tranzacțiile cu droguri (d.u.p.). Se poate constata însă, din convorbirile

interceptate că, în preajma acelei date, nu a survenit nicio schimbare majoră în

atitudinea inculpatului I.C., privind persoanele din America de Sud cu care discuta

și nici în relațiile dintre el și inculpatul N.C..

De altfel, dacă inculpatul

I.C. și-a dat seama de caracterul ilicit al tranzacțiilor abia la începutul lunii

august 2007, apare lipsită de realism convorbirea dintre el și N.C. din data 1

iunie 2007.

Nici susținerile inculpatului,

în sensul că ar fi cerut ca societatea comercială din Ecuador să fie trecută pe

lista celor acreditate pentru export în UE, tocmai pentru a îngreuna desfășurarea

afacerilor cu narcotice nu este credibilă. Practic, dacă SC P. SA ar fi reușit să

obțină acreditarea respectivă, atunci cel de-al doilea transport nu ar mai fi fost

blocat în vamă, iar cei doi inculpați ar fi intrat în posesia sa (evident, în ipoteza

în care autoritățile ecuadoriene nu ar fi descoperit containerul la 5 decembrie

2007). De asemenea, această cerință (acreditarea societății ecuadoriene) nu a fost

inventată de inculpat ci, după cum reiese din convorbirile telefonice interceptate,

din relațiile furnizate de MK Line și de autoritățile vamale române, pentru ca primul

container să poată fi ridicat din port era necesar atât ca certificatul fitosanitar

să fie semnat de un medic autorizat de U.E. și, de asemenea, ca SC P. SA să fie

și ea autorizată să exporte alimente în U.E.

Oricum, chiar și din declarațiile

inculpatului, prin care acesta a încercat să își diminueze responsabilitatea, se

poate trage concluzia că acesta era perfect conștient de faptul că este implicat

în traficul internațional de droguri și, de asemenea, că acesta deține informații

importante cu privire la alte persoane angrenate în același tip de activități.

Judecătorul fondului a

concluzionat că, în drept, fapta inculpatului I.C., de a adera la un grup infracțional

organizat constituit în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de

mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, coordonat de numitul

V.M.P.S. zis „V.”, cetățean columbian și apoi de a sprijin activitățile acestui

grup în perioada mai-decembrie 2007, realizează elementele constitutive ale infracțiunii

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, constituit în vederea

săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că elementele

constitutive ale infracțiunii sunt - în mod evident întrunite - grupul a fost format

din cel puțin 5 persoane (cele identificate - inc. I.C., inc. N.C., M.S. „V.”, numitul

B.Y., F.V.C.), era de asemenea structurat (conducător era M.S., ajutat de B.Y.,

iar pe palierul inferior se afla F.V.C.; inculpații I.C. și N.C. se bucurau de autonomie

operațională, dată fiind distanța dintre America de Sud și România dar, după cum

reiese din convorbirile interceptate, îl respectau și îl tratau cu deferență pe

numitul M.S.) și scopul constituirii era cel de a comite infracțiuni privind regimul

drogurilor.

De asemenea, fapta inculpatului

I.C. - care, în perioada mai-decembrie 2007, a ajutat pe membrii sud-americani ai

rețelei la trimiterea, transportul și distribuirea cocainei provenind din America

de Sud pe piața europeană realizează elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului I.C.

- care în perioada mai-decembrie 2007 a luat măsuri în vederea introducerii pe teritoriul

României a cantității de 364 kg cocaină, provenind din America de Sud (prin identificarea

modalității de introducere a acesteia în țară, testarea rutei de transport, întocmirea

actelor necesare pentru formalitățile vamale etc.) realizează elementele constitutive

ale infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de trafic internațional

de droguri de mare risc.

Cele trei fapte au fost

săvârșite atât în condițiile concursului real de infracțiuni, cât și în condițiile

celui ideal, conform art. 33 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea judiciară

a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile oferite de dispozițiile

art. 72 C. pen. În acest sens, tribunalul a reținut gravitatea deosebită a infracțiunilor

săvârșite de inculpat - colaborarea acestuia cu una dintre cele mai temute organizații

criminale din lume (cartelurile columbiene), cantitatea imensă de droguri de mare

risc pe care acesta intenționa să o aducă pe teritoriul țării, modalitatea extrem

de elaborată a săvârșirii infracțiunilor și numeroasele măsuri de precauție luate

de inculpat.

În același timp, tribunalul

a reținut datele personale ale inculpatului, în sensul că, acesta nu este cunoscut

cu antecedente penale și dovedește o inteligență peste medie, aspect reflectat atât

de modul de desfășurare a activității infracționale, cât și de faptul că acesta

a absolvit Liceul de Aeronautică, stăpânește foarte bine două limbi străine (spaniolă

și engleză) și are cunoștințe în numeroase domenii (comerț internațional, reparații

auto, I.T.). Astfel, s-a apreciat că inculpatul I.C. ar fi fost în măsură să își

obțină cu ușurință mijloacele de existență în mod onest, fără a fi nevoie să se

angajeze în activități ilicite (de altfel, inculpatul are un nivel de viață corespunzător

fără a fi obținut vreun beneficiu material din infracțiunile săvârșite în prezenta

cauză). În același timp însă, implicarea inculpatului în infracțiuni grave la o

vârstă matură și implicit asumarea riscului de a fi privat de libertate o lungă

perioadă de timp, în condițiile în care are doi copii minori, dovedesc un grad scăzut

de responsabilitate a acestuia și înclinația sa către obținerea de beneficii materiale

pe căi ilicite.

Raportat la ansamblul

celor menționate, tribunalul a aplicat inculpatului pedepse între limitele medii

și maxime prevăzute de lege, după cum urmează: 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, 10 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea

de trafic internațional de droguri de mare risc și 13 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

Pe lângă fiecare din aceste

pedepse, instanța a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani

de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii. În mod corespunzător,

aceste drepturi i-au fost interzise inculpatului și pe perioada executării pedepsei,

ca pedeapsă accesorie, apreciindu-se că o persoană implicată în traficul internațional

de droguri nu este în măsură să ocupe o funcție electivă publică sau o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Referitor la starea de

arest, instanța de fond a arătat că se impune menținerea acesteia, pentru aceleași

motive ca și până la momentul analizat (gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite,

implicarea sa într-un grup infracțional cu ramificații internaționale, perioada

lungă de timp în care s-a întins activitatea infracțională), la care s-a adăugat

existența unei hotărâri de condamnare.

În baza art. 169 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumelor de 100 dolari SUA și

1.400 euro, precum și a oricăror alte bunuri ridicate de la acesta, dacă nu sunt

folosite la instrumentarea altor cauze penale.

În baza art. 169 C.

proc. pen., instanța de fond a admis cererea martorului M.M. și a dispus restituirea

a sumelor de 16.500 euro și 9.000 dolari SUA ridicate de la acesta în urma percheziției

domiciliare efectuate la 13 ianuarie 2011 și predate la casieria D.I.I.C.O.T. (d.u.p.).

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008, tribunalul a dispus prelevarea de la inculpatul I.C.

de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., apreciind

că această măsură se impune în raport cu implicarea inculpatului în activități infracționale

de amploarea și gravitatea celor descrise în prezenta hotărâre.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, parchetul

a arătat că instanța de fond nu a respectat criteriile generale de individualizare

a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen..

Pedeapsa prevăzută de

lege trebuie să corespundă gradului de pericol social generic al infracțiunii, iar

pedeapsa concretă trebuie să corespundă pericolului social concret al infracțiunii.

Inculpatul a fost trimis

în judecată și condamnat de prima instanță în condițiile existenței tragerii la

răspundere penală pentru infracțiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol

social.

Ministerul Public a mai

arătat că realizarea funcțiilor pedepsei penale, respectiv constrângerea, reeducarea

și eliminarea temporară trebuie să se raporteze la schimbarea conduitei viitoare

a condamnatului.

Instanța trebuia să aibă

în vedere multitudinea de elemente de fapt ce se impunea a fi reținute, de circumstanțe

agravante, perseverența infracțională, perioada mare de timp în care inculpatul

a desfășurat activitatea ilicită, precum și cantitatea și felul drogurilor - de

mare risc - și anume 364 kg cocaină.

Parchetul a mai menționat

în apelul său că judecătorul fondului cauzei a manifestat incontestabil o reticență

nejustificată, în stabilirea unor pedepse corespunzătoare gradului de pericol social

concret al faptelor sesizate.

Orientarea instanței spre

aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul prevăzut de lege și fără aplicarea

unui spor face ca hotărârea pronunțată să apară ca netemeinică și nelegală.

Parchetul a solicitat

ca în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (1) lit. a) și art. 382 C. proc.

pen., să fie admis apelul, iar după rejudecare, să se dispună majorarea pedepsei

aplicată inculpatului I.C..

În ceea ce privește apelul

inculpatului, precum și cererile formulate de acesta, Ministerul Public a solicitat

respingerea, în totalitate, a acestora.

Prin apelul său, inculpatul

a criticat sentința pronunțată de Tribunalul București ca netemeinică și nelegală

și a solicitat admiterea apelului său, iar în ceea ce privește apelul parchetului,

a solicitat respingerea acestuia.

Prin decizia penală

nr. 297 din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondate, cererile formulate d